Interstellar

[White1]

Nu sunt sigur cat de sincere sunt sperantele lui Nolan. Mie mi s-a parut ca incearca sa vanda Interstellar si ca un film inteligent, bazat (loosley) pe principiile astro-fizice din secolul XX dar si plin de sentimente alese, care nu prea isi aveau locul in contextul ala- primul discurs despre dragoste m-a facut sa ma iau cu mainile de cap, nu neaparat ca e absurd in sine, dar pur si simplu e bagat cu forta si mai si devine un element foarte important in dezvoltarea ulterioara a povestii.
Da domle', Nolan e un umanist complet, inteligent si sensibil. Sau doar se preface.

[White1]

Ca sa nu se inteleaga gresit: mi-a placut filmul, l-am gasit highly enjoyable si cu multe calitati incontestabile. Dar pretentiile de capodopera absoluta care incearca sa reuneasca doi poli atat de indepartati (si car par deocamdata ireconciliabili) ai experientei umane mi s-au parut nefondate, artificiale si usor deplasate.
Stai linistit, postul de mai sus nu necesita neaparat un raspuns, era ceva ce ma rodea de mai multa vreme in legatura cu filmul asta (si cu Nolan in general). Ironia de la sfarsit nu era o replica la ce ai zis tu. Si am experimentat si eu situatii in care scriu, sterg, scriu iar si pana la urma imi bag picioarele de tot 8-|


In schimb faza cu stersul posturilor ma cam calca pe nervi De asta e bine sa te gandesti inainte sa dai submit 8-|

[Liviu-]

Scuze, am realizat ca de fapt nu spun nimic, hence the delete Nu exista capodopera absoluta si nu stiu daca filmul asta isi doreste sa fie si nici nu-mi pasa de asta. Insa poate fi o capodopera absoluta personala, ceea ce probabil e pentru unii. Pentru mine e un film care mi-a placut foarte mult, in ciuda multor neajunsuri.

PS: L-am sters si pt ca raspunsul (neserios) ar fi putut parea lipsa de respect fata de tine, ceea ce nu era.

[robertsandu]

L-am vazut si eu, si nu mi se pare un film prost. Incearca insa mult de tot -- si da gres aici -- sa fie un film complet si super-ambitios. Nu e un film complet, sunt parti bune si parti mai putin bune (de acord latura sentimentala e mult mult prea lungita si dramatizata pentru un film care se vrea a fi despre stiinta in primul rand). Legat de astrofizica, sunt anumite chestiuni respectate in film, altele, mai putin, ca, deh, nu mai iesea treaba. Vizual e superb, iar valoarea filmului e ca poate aduce publicul larg in contact cu un domeniu si o sfera de interes care pentru multi e o limba straina. Interstellar o experienta de film destul de rara in ziua de azi si nu trebuie in niciun fel luata la pret de matineu doar pentru ca filmul mai calca stramb din loc in loc.

Oricum, cine nu da doi bani pe astrofizica sau e cat de cat interesat de subiect ar trebui sa-l sara, e clar un film tehnic (chiar daca nu si veridic).

8/10.

[oneflyride]

Nu e un film complet, sunt parti bune si parti mai putin bune (de acord latura sentimentala e mult mult prea lungita si dramatizata pentru un film care se vrea a fi despre stiinta in primul rand).

Nu chiar, esenta filmului e mai mult relatia dintre tata si fiica , si fara latura sentimentala nu ar avea impactul dorit spre final.

[robertsandu]

Nu chiar, esenta filmului e mai mult relatia dintre tata si fiica , si fara latura sentimentala nu ar avea impactul dorit spre final.

Relatia dintre tata si fiica, cu tatal plecat sa salveze lumea am vazut-o inclusiv in Armageddonul lui Michael Bay. Modul in care filmul reda relatiile interumane nu m-a stimulat in niciun fel. N-am avut de exemplu nicio reactie cand un personaj a murit dupa ce a fost lovit de acel tsunami sau cand personajul lui Michael Caine a murit pe patul de spital sau inclusiv in scena din final. Nu cred ca filmul a avut de castigat focalizand un subiect imens (salvarea omenirii) pe doar cateva personaje. E o sarcina mult prea grea pentru cineva care nu se numeste Kubrick sau Malick.

Filmul s-a vrut a impresiona emotional in acele momente, dar a iesit cam plat pe zona asta parerea mea. Si nu mi se pare ca Interstellar ar fi despre relatia dintre tata si fiica, mai mult decat despre salvarea lumii si ideea explorarii spatiale. Nu vad aici o drama umana, vad in primul rand un sci-fi care se vrea a impresiona si la nivel spiritual, nu doar tehnico-stiintific, si nu prea reuseste. L-as compara cu Artificial Intelligence (2001).

[c.ghevara]

Pe mine m-a dezamăgit. Trailerul era promiţător. Prea împănat cu întâmplări şi situaţii care puteau lipsi, dar care sunt introduse că, na! trebuie să ai plot point-uri şi trebuie să creezi spectatorului suspans şi suprize. Eu unul le-am simţit artificiale. Iar găselniţa din final cu a cincea dimensiune, cu trimisul informaţiei prin cod morse etc e o ciorbă. Am senzaţia că scenaristul trebuia să ajungă din punctul A în punctul B, şi avea nevoie de o rezolvare. Ei, a ales o rezolvare, parcă la întâmplare - să se termine cumva. Se pierde timp filmic preţios cu chestii care puteau lipsi şi pe chestia asta finalul îmi pare cumva "expediat". E un film pentru spectatorii fără pretenţii.

[robertsandu]

Nu știu dacă e un film pentru cei fără pretenții, mi se pare că tinde spre artă mai mult decât spre entertainment ieftin. Nici nu mi s-a părut din calea-afară de entertaining. Singura problemă pe care o am eu cu filmul ăsta e că n-a făcut conexiunea între toate datele alea tehnice despre găuri negre & sfârșitul omeniri și partea umană. Cică omenirea e pe ducă, dar eu nu văd asta în imagini. Nu văd de exemplu oameni care suferă cumplit din cauza faptului că Terra nu mai are resurse și că nu mai poate susține viața pentru mult timp. Nu poți crea acea dramă prin cuvinte, ai nevoie de imagini ca să creezi o emoție în ton cu evenimentele filmului. Iar singurele imagini de valoare pe care le oferă filmul sunt cele în care nu apar oamenii (cu mici excepții).

[c.ghevara]

Cum nu vezi în imagini că omenirea e pe ducă?! Păi, e plin de praf, toată lumea cultivă porumb etc. Glumesc, dar mi-ai aminti de altă gâlmă: toată ştiinţa nu-i în stare să găsească soluţii, dar e suficient de dezvoltată ca să trimită echipaje prin găuri negre, în alte dimensiuni etc. Adică, problema terestră are cea mai complicată soluţie, pe care eroul o rezolvă printr-un "bingo!", sau, dacă vrei, "evrika!". Bineînţeles, până să ajungă la asta, mai trebuie să coboare pe de-a moaca pe altă planetă, la dracu-n praznic, pentru că un coleg netrebnic şi inconştient vrea să fie salvat. Şi, iar, bineînţeles, scenaristul are grijă să-l "omoare" pe respectivul coleg, ca să nu mai încarce schema de personaje secundare. Sunt acţiuni care se anulează singure, povestea ajunge de unde a pornit, în concluzie, acele acţiuni/ secvenţe puteau să nu fie deloc. Ei, dar ele au tocat din timpul filmului şi nu ai putut insista asupra unor momente mai importante, răpindu-le din efect. De asta mi s-a părut filmul fuşerit, făcut parcă de mântuială.

[robertsandu]

Da, păi, cam ăsta e Nolan. Bun la acțiune, la tehnică (filmele lui stau bine la sunet, SFX, editing și sound editing), dar destul de schematic și superficial la emoție și la partea umană în general.

[Hattifnatt]

Am vazut si eu filmul... cu mari asteptari. Dar e slab, si nu stiu ce consultanti au avut ei, dar in afara de cateva concepte care sunt explicate destul de ok pentru publicul larg. nu are nicio treaba cu astrofizica si cu fizica in general. Ori faci o treaba ca lumea ori nu o faci deloc. Niciodata nu mi-am pus probleme de fizica la filme gen Transformers, Pacific Rim etc. Dar asta incearca sa fie credibil din punct de vedere stiintific... fails miserably. Cam tot ce se intampla in film e incorect din acest punct de vedere.

In rest, Hollywood cheese, tears and happy endings. Sfatul meu e sa-l vedeti fara prea mari asteptari.

[mihnea_aspru95]

Spre final, gen pe la 2h 32 minute cand Cooper (actorul Matthew McConaughey) era in a 5 DIMENSIUNE si trimitea mesaje fiicei lui pe nume Murph cu ajutorul gravitatiei, practic el a accesat o informatie din trecut (era si el acolo, atunci cand fetita era suparata pe el c-o sa plece in calatoria spatiala. Asta se petrece prin minutul 37-40). Intrebarea este: cum de trimitea mesaje la inceput Cooper cand nici nu plecase in spatiu?

[victor_homescu]

Interstellar s-a dovedit a fi un spectacol care în aproape trei ore ţine atenţia trează şi problematizează îndeajuns încât să treacă dincolo de bariera tipului de SF bazat numai pe obţinerea de trăiri primare. E un film greu de abordat critic, nu neapărat pentru că ar fi remarcabil, ci pentru că e lung, e întortocheat şi are pretenţia să fie magnific. Naşte discuţii pentru că poate fi plasat, cu argumente, atât în sfera capodoperei, cât şi mult în afara acesteia. Se foloseşte de acest tip nou de cinema, extrem de senzorial, care oferă noi posibilităţi, atât tehnice cât şi narative. Vorbim despre o actualizare datorată progresului tehnologic, de care cineaştii se folosesc pentru că li se potriveşte, dar şi pentru că încearcă să şocheze.