La graniţa dintre ficţiune şi documentar, ultima lucrare semnată de artistul vizual român CĂLIN DAN se bazează pe investigaţia autobiografică. Amintirile unei femei închise fără proces în 1948 de către regimul comunist din România pe motive politice se intersectează cu cele ale unui băiat care, copil fiind, aşază masa de prânz în casa bunicii în 1965. Aparent o descriere a felului în care viaţa de zi cu zi obişnuia să se desfăşoare în comunism, filmul face referire la multiple straturi ale istoriei secolului al XX-lea ce presupune confuzie ideologică, vinovăţie, opresiune şi memorie alterată de traumă...