Stefan Zweig

Stefan Zweig s-a născut la 28.11.1881, în Viena, Austria, și a decedat la 22.02.1942, în Petropolis, Rio de Janeiro, Brazilia. A fost scriitor, jurnalist și biograf, alături de Hermann Hesse, unul dintre cei mai citiți autori de limbă germană. El s-a născut în familia unui antreprenor evreu, Moritz Zweig (1845–1926), căsătorit cu Ida Brettauer (1854–1938), care provenea dintr-o familie prosperă evreiască. Stefan Zweig a crescut împreună cu fratele său, Albert, într-o clădire de...

Stefan Zweig s-a născut la 28.11.1881, în Viena, Austria, și a decedat la 22.02.1942, în Petropolis, Rio de Janeiro, Brazilia. A fost scriitor, jurnalist și biograf, alături de Hermann Hesse, unul dintre cei mai citiți autori de limbă germană. El s-a născut în familia unui antreprenor evreu, Moritz Zweig (1845–1926), căsătorit cu Ida Brettauer (1854–1938), care provenea dintr-o familie prosperă evreiască. Stefan Zweig a crescut împreună cu fratele său, Albert, într-o clădire de pe strada Schottenring din Viena. Familia Zweig nu era religioasă și Stefan Zweig avea mai târziu să scrie că era evreu din întâmplare (Juden aus Zufall). În 1899 și-a luat bacalaureatul la Gymnasium Wasagasse. S-a înscris la Universitatea din Viena la filosofie, unde a evitat pe cât posibil frecventarea cursurilor, preferând să scrie în foiletonul publicației Neue Freie Presse. După ce debutase cu poezii în 1897 în diverse reviste, în 1901 i-a apărut cartea de poezii Silberne Seiten și în 1904 prima nuvelă, Die Liebe der Erika Ewald. În același an, a dobândit și titlul de doctor cu o dizertație despre filosofia lui Hippolyte Taine, sub coordonarea profesorului Friedrich Jodl. De asemenea, Zweig a publicat traduceri din Verlaine, Baudelaire, Emile Verhaeren, lucrând simultan ca jurnalist. El a dus un stil de viață de mare burghez, călătorind mult, printre altele vizitând în 1910 India și în 1912 America. Aceste călătorii i-au prilejuit contacte cu mulți scriitori și artiști, cu care a purtat lungi corespondențe. Era un pasionat colecționar de autografe. La începutul Primului Război Mondial, Zweig nu a fost concentrat, întrucât a fost declarat inapt fizic. A fost angajat grație unui prieten în Arhiva militară (Kriegsarchiv). Pe parcursul războiului i s-au întărit convingerile pacifiste, sub influența unor prietenii precum aceea cu Romain Rollande. S-a mutat la Zürich, în Elveția neutră, unde a fost corespondent pentru Neue Freie Presse și a scris articole neafiliate vreunui partid pentru ziarul budapestan de limbă germană Pester Lloyd. Zweig s-a mutat la Salzburg unde s-a căsătorit cu Friderike von Winternitz, în ianuarie 1920. Au divorțat în 1939; el s-a recăsătorit cu englezoaica Charlotte -Lotte- Elisabeth Altmann. Ca intelectual angajat s-a manifestat vehement împotriva naționalismului și a revanșismului. A publicat Sternstunden der Menschheit în 1927, una dintre cărțile lui apreciate. În 1928 a călătorit în Uniunea Sovietică, unde la inițiativa lui Maxim Gorki, cu care coresponda, îi fuseseră traduse mai multe cărți. În 1933 a scris libretul pentru opera Die schweigsame Frau a lui Richard Strauss. În noaptea dintre 22 și 23 februarie 1942 și-a luat viața în Petropolis, cu o supradoză de veronal (somnifer pe bază de barbital care în cantitate mare oprește metabolismul). Certificatul de deces stabilește drept timp al morții 23 februarie 1942, ora 12:30 și drept cauză a morții ingerarea de otravă, suicid. Soția sa, Lotte, s-a sinucis odată cu el: angajați ai casei i-au găsit pe cei doi în jurul orei 16:00, în pat: el era întins pe spate cu mâinile strânse și soția sa era lipită lateral de el. Hotărârea de a-și lua viața (Stefan Zweig a scris în scrisoarea sa de adio, că fusese luată din liberă voință și cu simțurile clare), nu a fost întâmpinată de toți cu înțelegere, mai ales pentru că existența sa materială era asigurată, altfel decât în cazul altor scriitori exilați. Distrugerea patriei sale spirituale Europa și lipsa de perspective decursă din aceasta i-au cauzat însă o depresie pe care nu a putut-o depăși. Din opera literară a lui Stefan Zweig, mai ales biografiile romanțate (Joseph Fouché, Marie Antoinette) și proza (Jucătorul de șah, Magellan, Scrisoare de la o necunoscută, 24 de ore din viața unei femei, Suflete zbuciumate) își găsesc și astăzi cititori. A scris multe nuvele și povestiri istorice, în care evocă personalități istorice și culturale, precum: Lev Tolstoi, Feodor Dostoievski, Napoleon Bonaparte, Georg Friedrich Handel, Joseph Fouché, Marie Antoinette. Redusă la patru caracteristici dominante, opera lui Zweig ar fi caracterizată de conceptele tragic, dramă, melancolie și resemnare. Mai toate scrierile lui se termină într-o resemnare tragică, protagonistul fiind oprit de circumstanțe externe sau interne să își atingă fericirea, atunci când aceasta pare aproape a fi atinsă. Această caracteristică se manifestă cel mai puternic în romanul Ungeduld des Herzens, singurul terminat. Stefan Zweig și-a subsumat creația și viața unui pacifism care mergea atât de departe, încât nega scriitorului orice rol politic. Astfel, după ce Adolf Hitler a ajuns la conducere, Stefan a călătorit mult, locuind temporar la New York, Londra, Bath. Pe fundalul celui de-al Doilea Război Mondial, Zweig s-a distanțat de poziția altor exilați precum Heinrich Mann sau Ernst Weiss. El își dorea o Europă unită, în tradiția unor gânditori precum Henri Barbusse, Romain Rollande și Émile Verhaeren. Stefan Zweig și-a petrecut ultimii ani de viață în exil, fiind un opozant fățiș al dictaturii naziste. Printre ecranizările operei lui Stefan Zweig se numără filmele: Scrisoare de la o necunoscută, regizat de Max Ophuls, în 1948, cu Louis Jourdan și Joan Fontaine; O promisiune din 2013, Jocul regal din 2021. Maria Schrader a scris, regizat și produs filmul dedicat celebrului scriitor, Stefan Zweig: Adio, Europa !, în 2016.