Noel Langley

Noel Langley s-a născut la 25.12.1911, în Durban, Africa de Sud, și a decedat la 04.11.1980. A fost fiul directorului Liceului Durban, Aubrey Samuel Langley, și al Dorei Agnes Allison. Noel a urmat școala tatălui său, Liceul Durban din Africa de Sud. Relația lui Noel cu tatăl său a fost tensionată, deoarece acesta nu a îndeplinit așteptările tatălui său, care a fost un artist sensibil, strict disciplinar și pasionat de rugby și aprecia băieții activi fizic. L-a respins pe fiul...

Noel Langley s-a născut la 25.12.1911, în Durban, Africa de Sud, și a decedat la 04.11.1980. A fost fiul directorului Liceului Durban, Aubrey Samuel Langley, și al Dorei Agnes Allison. Noel a urmat școala tatălui său, Liceul Durban din Africa de Sud. Relația lui Noel cu tatăl său a fost tensionată, deoarece acesta nu a îndeplinit așteptările tatălui său, care a fost un artist sensibil, strict disciplinar și pasionat de rugby și aprecia băieții activi fizic. L-a respins pe fiul său, care era înclinat spre artă și slab fizic (i s-a interzis accesul la sport și exerciții de cadeți de către medicul său, Dr. George Campbell). Relația lor a fost atât de proastă încât Langley s-a lăudat după moartea tatălui său că l-a ajutat să moară trimițându-i bani pentru băutură. Noel  a studiat la Universitatea din Natal, unde a absolvit cu o licență în 1934. În timp ce era la universitate, a început să scrie piese de teatru. Piesa sa, Queer Cargo, a fost produsă de Teatrul de Repertoriu din Durban, în 1932. După absolvire, navigând spre Anglia, a întâlnit-o întâmplător pe o verișoară a lui Charles Wyndham, fondatorul Teatrului Wyndham din Londra. Queer Cargo a fost ulterior produsă la Teatrul Wyndham, unde a fost jucată șapte luni. Langley a scris și alte piese pentru teatrul din West End în această perioadă, printre care For Ever și Farm of Three Echoes. Primul său mare succes a venit în 1935, odată cu publicarea primului său roman, Cage Me a Peacock, o satiră care se petrece în Roma antică. Acesta a fost urmat de un alt roman, There's a Delpoise Close Behind Us (Există un marsuin aproape în spatele nostru) , și o carte pentru copii, The Land of Green Ginger (Țara ghimbirului verde), în 1936. Langley a început să scrie pentru filme britanice în anii 1930, precum: King of the Damned (Regele damnaților) și Secretul Istanbulului. Langley a părăsit apoi Londra pentru Hollywood, după ce a acceptat un contract pe șapte ani ca scenarist pentru studioul MGM. Acest romancier, dramaturg, scenarist și regizor, naturalizat american, a scris scenariul care a stat la baza filmului din 1939, Vrăjitorul din Oz. Scenariul său final pentru film a fost revizuit de Florence Ryerson și Edgar Allan Woolf, ceilalți scenariști acreditați. Langley a obiectat la modificările lor și a deplâns montajul final când l-a văzut pentru prima dată, dar ulterior și-a revizuit opinia. La MGM, primul său film creditat a fost Maytime, un musical bazat pe opereta din 1917. În parte datorită succesului propriei sale cărți pentru copii, The Land of Green Ginger, a fost unul dintre scenariștii aleși pentru a adapta romanul pentru copii al lui L. Frank Baum, Minunatul Vrăjitor din Oz. În 11 zile, a furnizat o adaptare de 43 de pagini. Schimbările aduse poveștii au fost includerea actorilor care îi interpretează pe Omul de Tinichea, Sperietoarea și Leul în rolul de muncitori agricoli în secvențele în tonuri sepia, din Kansas, schimbarea culorii pantofilor lui Dorothy din argintiu în rubin. Langley a prezentat-o și pe domnișoara Almira Gulch, omoloaga din Kansas a Vrăjitoarei Rea. Apoi a scris o versiune finală. Cu toate acestea, fără știrea lui, MGM i-a angajat pe Florence Ryerson și Edgar Allan Woolf pentru a rescrie scenariul. Cu toate acestea, producătorul Arthur Freed a fost nemulțumit de munca lor și i-a returnat scenariul lui Langley. Acestuia nu i-au plăcut modificările lor și a eliminat multe dintre ele. Filmul final a fost lansat în august 1939. Langley a fost consternat de rezultatul final. El a spus: „L-am văzut într-un cinematograf de pe Hollywood Boulevard la prânz și am stat și am plâns ca un copil afurisit”. Cu toate acestea, și-a schimbat opinia când a văzut filmul pentru a doua oară în Anglia, în timpul relansării sale din 1949: „M-am gândit: «Nu e un film rău. Nu e un film rău, știi».” După al Doilea Război Mondial, timp în care a servit în Marina Regală Canadiană, Langley a lucrat la numeroase filme britanice. De asemenea, a co-scris împreună cu Robert Morley piesa din West End, Edward, My Son. A contribuit și la filmele: They Made Me a Fugitive (1947), remake-ul romanului Tom Brown s Schooldays (1951), Alastair Sim Scrooge (1951), The Pickwick Papers (1952), Ivanhoe (1952), The Prisoner of Zenda (1952). În iunie 1956, Langley a fost angajat de Bryna Productions pentru a rescrie filmul Vikingii pentru Kirk Douglas, dar scenariul său nu a fost folosit. În 1964, Langley a realizat o serie de înregistrări pentru postul de radio WBAI din New York , citind în întregime Povestea din Țara Ghimbirului Verde. Ulterior, a editat-o pentru a încăpea pe un LP, care a fost emis de postul sponsorizat de ascultători și oferit ca primă pentru strângerea de fonduri. Langley a continuat să scrie romane și piese de teatru de-a lungul vieții. Din filmografia sa mai fac parte: Regele damnaților (1935), Maria Antoaneta (1938), Babes in Arms (1939), Pasajul de Nord-Vest (1940), Florian (1940), Unchiul neașteptat (1941), Cercul vicios (1948), Cavalerul de carton (1949), Adam și Evelyne (1949), Trio (1950), Soțul ei preferat (1950), Luna de miere amânată (1951), Tatăl se descurcă bine (1952), Cavalerii Mesei Rotunde (1953), Svengali (1954), În căutarea miresei Murphy (1956), Albă ca Zăpada și cei trei cârcotași (1961). De asemenea, a scris povestiri scurte pentru Saturday Evening Post și alte reviste. În plan personal, în 1937, Langley s-a căsătorit cu Naomi Mary Legate (1913-1998) în Los Angeles. Erau un cuplu încă din perioada petrecută de el în Africa de Sud. Ei au avut cinci copii, dar au divorțat în 1954. Noel Langley a obținut custodia copiilor. Langley s-a căsătorit cu actrița Pamela Deeming în 1959. În 1961, el a devenit cetățean american naturalizat. În ultimii ani, Langley a lucrat cu jumătate de normă în domeniul reabilitării pentru dependența de droguri. A murit în 1980, în Desert Hot Springs, California.