Nico Mastorakis

Nico Mastorakis, pe numele complet Nikolaos Mastorakis, s-a născut la data de 28.04.1941, în Atena, Grecia. Nico Mastorakis, un veteran în industria cinematografică independentă, este fondatorul și proprietarul Omega Pictures și Omega Entertainment. A scris și a regizat filme peste 40 de ani, inclusiv „Insula morții”, „Hired to Kill”, „Nightmare at Noon", "Zero Boys", "In The Cold Of the Night". A scris peste 20 de scenarii și a produs peste 15 filme de lungmetraj, printre care se...

Nico Mastorakis, pe numele complet Nikolaos Mastorakis, s-a născut la data de 28.04.1941, în Atena, Grecia. Nico Mastorakis, un veteran în industria cinematografică independentă, este fondatorul și proprietarul Omega Pictures și Omega Entertainment. A scris și a regizat filme peste 40 de ani, inclusiv „Insula morții”, „Hired to Kill”, „Nightmare at Noon", "Zero Boys", "In The Cold Of the Night". A scris peste 20 de scenarii și a produs peste 15 filme de lungmetraj, printre care se numără Magnatul grec, cu Anthony Quinn și Jacqueline Bisset în rolurile principale. Filmele sale au fost lansate în întreaga lume de distribuitori de prim rang și în SUA de către studiourile majore (Universal, Paramount, United Artists, New Line), cu succes comercial la nivel mondial. Filmul ".com For Murder" (2002) este omagiul său adus lui Alfred Hitchcock. În plan personal, este tatăl lui Isabelle Mastorakis, fostul socru al lui Brian Thompson, bunicul lui Daphne Avalon. La 18 ani, Mastorakis, în calitate de reporter al ziarului grec Ethnikos Kirikas, a obținut un interviu exclusiv cu prințesa Soraya în exil. Mai târziu, în calitate de reporter de investigație pentru cotidianul Messimvrini, a creat prima „pagină a automobilelor” din presa greacă. În ultima sa slujbă de reporter pentru cotidianul Apogevmatini a pozat ca muzician pentru grupul cântărețului popular Yanni Poulopoulos și a obținut acces la iahtul lui Aristotel Onassis, Christina, unde Onassis îi găzduia pe Jackie și Ted Kennedy. El a folosit o cameră Minox ascunsă în spatele corzilor chitarei sale pentru a face fotografii, dar a fost descoperit de oamenii de securitate ai lui Ted Kennedy și, deși a reușit să plece din Skorpios cu negativele sale intacte, el a fost arestat ulterior de poliția secretă a Juntei (regim militar) și reținut în timp ce negativele sale au fost descoperite și confiscate. Deși articolul său despre acea noapte a fost cenzurat, a dat vestea că Onassis și Jackie Kennedy se căsătoreau cu luni înainte de anunțul oficial. Timpul petrecut de Mastorakis la bordul iahtului Onassis a fost descris, mai târziu, în detaliu, atât în Ari, cât și în Nemesis, de către biograful lui Onassis, Peter Evans, care scrie: „Onassis și-a folosit coloneii și Mastorakis a fost prins la Atena...". El a fost o personalitate radio de la sfârșitul anilor 1950, deoarece Mastorakis a fost considerat de mulți drept DJ-ul care a adus popul internațional la radioul grecesc. În total, a găzduit și a produs peste 22 de emisiuni radio diferite. La sfârșitul anilor șaizeci, a fost prezentat formației The Beatles și a devenit prieten cu John Lennon, în special. La 17 aprilie 1967 a produs primul concert pop internațional la Atena, cu Rolling Stones, un concert memorabil, deși tulburat, dominat de poliție în mijlocul revoltelor care au avut loc în Atena la acea vreme. Lovitura militară a venit patru zile mai târziu. În calitate de producător de discuri, a lansat cariera aproape a tuturor grupurilor pop grecești din anii șaizeci, lucrând în principal cu Forminx și cu tastaturistul lor, Vangelis Papathanassiou, cunoscut ulterior sub numele de Vangelis, celebru compozitor.  Mastorakis a avut un rol esențial în crearea televiziunii grecești la sfârșitul anilor 1960. De la începutul anului 1966 (înainte de anii Juntei) și până în 1973, în timp ce Grecia se afla sub regimul coloneilor, a produs și a găzduit numeroase emisiuni de divertisment la postul de televiziune YENED deținut de armată. În timp ce obiectivul principal al postului era să propage pentru armată emisiunile sale, cum ar fi spectacole de jocuri și interviuri cu vedete, el se număra printre cele mai populare personalități ale televiziunii la acea vreme. A produs versiuni locale ale multor formate internaționale (Candid Camera,To Tell The Truth) și a lucrat atât pentru YENED, cât și pentru ERT, rețeaua națională de televiziune a țării. A produs și regizat Alati kai Piperi (Sare și ardei), găzduit de renumitul cronicar grec Freddy Germanos. Unul dintre punctele culminante ale acelei emisiuni a fost când Mastorakis i-a adus pe John Lennon și Yoko Ono în studioul televiziunii militare. El a scris, a produs și a regizat serii dramatice și spectacole de varietăți, precum și episodul sci-fi Invasion From Another Planet. Cu toate acestea, cariera sa la televiziune a avut unele transformări dramatice, deoarece a fost destituit de două ori de Juntă, motivul neoficial fiind „pentru că a vorbit liber”. Prima dată când spectacolele sale au fost interzise brusc a fost pentru comentariul său către o fetiță de 6 ani (într-o emisiune pentru copii) „cum poți cumpăra vreodată un pom de Crăciun cu costul vieții așa cum e astăzi”, un comentariu care a fost considerat de regimul militar ca „propagandă anti-guvernamentală”. La vremea respectivă, el servea în marină și, în cele din urmă, s-a întors la televiziune, pentru a fi dat afară (din ordinul dictatorului Georgios Papadopoulos) pentru că a intervievat o fetiță de 12 ani care se căsătorise și avea un copil. Papadopoulos a considerat interviul drept „corupția etică pentru familia greacă”. Timp de aproape un an, Mastorakis a produs „underground” cu consimțământul tăcut al conducerii YENED până la revenirea sa finală. Cariera sa de jurnalist a avut, de asemenea, ciocniri cu Junta. După ce a scris despre concertul lui Mikis Theodorakis la Londra, pentru revista săptămânală Epikera, a fost arestat și reținut la sediul ESA (Poliția Militară) pentru o zi. Mai târziu, editorul Georgios Athanassiadis l-a angajat pe Mastorakis pentru cotidianul Vradini (care fusese închis de Juntă și era pe punctul de a fi publicat din nou) pentru a afla de la Dimitrios Ioannidis (șeful Poliției Militare și ulterior dictatorul unei junte mai sângeroase) că permisul ziarului a fost retras deoarece "Athanassiadis angajase anarhi-comuniști precum Mastorakis”. După revolta studenților de la Politehnica din Atena, în 1973, regimul a folosit popularitatea lui Mastorakis pentru a-și repara imaginea publică. A organizat și difuzat un interviu, în timpul căruia a intervievat, în închisoare, un număr de studenți care au fost arestați în timpul evenimentelor. Mastorakis a susținut că are garanții din partea ministrului presei Spyridon Zournatzis că interviul nu va fi cenzurat și că studenții nu vor fi urmăriți penal pentru că vorbesc liber. După căderea regimului în 1974, studenții au fost eliberați din închisoare și au declarat că au fost bătuți și amenințați cu pedeapsă legală, cu excepția cazului în care au cooperat la interviu. Nico Mastorakis însuși a susținut că a fost forțat să facă interviul, dar popularitatea lui a scăzut, iar noua conducere a posturilor de televiziune grecești nu a vrut să mai aibă de-a face cu el. Incapabil să lucreze în televiziunea publică după aceste evenimente, Mastorakis s-a orientat spre reclame și, în cele din urmă, a părăsit țara în 1975 pentru a-și continua cariera de producător de filme în străinătate. Făcuse deja două filme cu buget redus, dintre care unul a devenit ulterior un clasic, Insula morții, și în timp ce trăia la Londra a scris scenariul pentru Magnatul grec (1978), bazat pe întâlnirile sale cu Aristotel Onassis. Filmul, finanțat de Allan Klein, a fost distribuit de studioul Universal. Mastorakis a încheiat un contract de doi ani cu studioul Paramount, dar a devenit independent cu Blood Tide (1982) pe care l-a scris și produs. De atunci a scris, produs și regizat 17 producții, cu buget redus. A scris două romane publicate ( Fire Under Zero și Keepers of the Secret ) împreună cu Barnaby Conrad și a jucat un rol esențial în carierele lui Hans Zimmer, Kirstie Alley, Valeria Golino, compozitorul Vangelis, cu care Mastorakis a scris un pachet de hituri populare grecești în anii șaizeci. S-a întors în Grecia la sfârșitul anului 1989 pentru a lansa  Antenna TV pe care a condus-o timp de trei ani. A plecat în 1993 pentru a crea o nouă rețea de televiziune independentă, Star Channel. De atunci, a găzduit „Arga”, un talk show de succes, și a reînnoit emisiunile tip concurs de frumusețe. De asemenea, el a scris și a regizat comedii, inclusiv Noapte bună, mama; Divorțat cu copii, și spectacolul satiric Not the ANT1 News. În 1995, și-a lansat propriul post de radio rock clasic (Radio Gold) pe care l-a vândut apoi către Pegassus Publishing Group. Ultimul său film („Mykonos, sufletul unei insule”) a câștigat cinci premii de la prestigioase festivaluri din SUA și internaționale.