Mircea Lucescu

Mircea Lucescu s-a născut la 29.07.1945, în București, România. A fost jucător de fotbal, antrenor de fotbal, selecționer al echipei naționale a României. Este unul dintre cei mai titrați antrenori din istoria fotbalului. Ca jucător, a activat doi ani la Școala Sportivă 2 București, în principal la echipa Dinamo București (1964-1977), la Sportul Studențesc, Corvinul Hunedoara. A debutat ca antrenor în 1979, la Corvinul Hunedoara, echipă la care a ocupat poziția de...

Mircea Lucescu s-a născut la 29.07.1945, în București, România. A fost jucător de fotbal, antrenor de fotbal, selecționer al echipei naționale a României. Este unul dintre cei mai titrați antrenori din istoria fotbalului. Ca jucător, a activat doi ani la Școala Sportivă 2 București, în principal la echipa Dinamo București (1964-1977), la Sportul Studențesc, Corvinul Hunedoara. A debutat ca antrenor în 1979, la Corvinul Hunedoara, echipă la care a ocupat poziția de antrenor-jucător timp de trei sezoane. În toamna anului 1981 a preluat conducerea tehnică a naționalei, pentru ca un an mai târziu, să devină și director tehnic al F.R.F., calitate în care a reușit calificarea tricolorilor la turneul final al Cupei Europene din 1984 din Franța, într-o grupă de "foc". Din 1986 a trecut la Dinamo, încununându-și munca cu un event campionat-cupă (1989-1990), atingând totodată "sferturile" Cupei Cupelor (1988-1989) și semifinalele aceleiași competiții (1989-1990). Ca antrenor a condus echipa națională a României, echipele Dinamo București, Rapid București, Corvinul Hunedoara, Brescia, Pisa, Reggiana, Internazionale Milano, Galatasaray, Beșiktaș Istanbul, Șahtar Donețk, Zenit Sankt Petersburg, Dinamo Kiev. În anul 2000, a ajuns în Turcia, preluând echipa Galatasaray, alături de care a câștigat Supercupa Europei contra echipei Real Madrid. Sub conducerea lui Lucescu, Galatasaray a ajuns până în sferturile de finală ale Ligii Campionilor, în sezonul 2000-2001. În sferturi, Galatasaray a fost învinsă de Real Madrid. În același sezon, Galatasaray a încheiat pe locul secund în campionatul Turciei, fiind depășită de rivala Fenerbahce. În sezonul următor, Galatasaray a ajuns în faza secundă a Ligii Campionilor și a devenit campioană a Turciei. În ciuda acestor performanțe, Lucescu a fost demis la finalul sezonului, fiind înlocuit cu Fatih Terim. La scurtă vreme după despărțirea de Galatasaray, în iunie 2002, Lucescu a semnat un contract cu echipa Beșiktaș, pe care el a condus-o spre titlul de campioană, exact în anul centenarului clubului, 2003. Titlul a fost câștigat cu un record de 85 de puncte, neegalat în campionatul Turciei. În sezonul 2003–2004, Beșiktaș a fost eliminată în faza grupelor Ligii Campionilor și a pierdut apoi în Cupa UEFA, în fața echipei Valencia care avea să câștige trofeul în acel an. În campionat, Beșiktaș era lider la începutul lunii ianuarie 2004, dar pe 25 ianuarie, a jucat contra lui Samsunspor, după care prestațiile echipei au scăzut dramatic, iar Lucescu nu a mai putut opri declinul, acuzând Federația Turcă de implicare pentru a împiedica echipa sa să redevină campioană. La finalul sezonului, Lucescu a demisionat și a părăsit campionatul Turciei. În mai 2004, Lucescu a semnat un contract cu echipa ucraineană Șahtar Donețk și în următoarele sezoane, a transformat echipa într-o campioană a Ucrainei. Primul trofeu l-a câștigat la 30 mai 2004, Cupa Ucrainei. În sezonul 2004-2005, Șahtar a devenit campioană a Ucrainei, doar pentru a doua oară în istoria clubului. Au urmat alte șapte titluri de campioană a Ucrainei sub conducerea lui Lucescu, cinci fiind consecutive, între anii 2010 și 2014. În paralel, Șahtar a mai câștigat și alte cinci Cupe ale Ucrainei sub conducerea lui Lucescu. În noiembrie 2005, la conducerea lui Șahtar, Mircea Lucescu l-a înfruntat pe fiul său, Răzvan, într-un duel între Șahtar și Rapid București, echipă antrenată de Lucescu jr. Rapid a câștigat cu 1-0, la Donețk, în grupele Cupei UEFA. În 2009, Lucescu a adus și singurul trofeu european lui Șahtior, Cupa Uefa. La data de 29 mai 2009, Lucescu a fost numit Cetățean de onoareal orașului Donețk de către consiliul local, pentru „câștigarea Cupei UEFA, dezvoltarea și popularizarea fotbalului ucrainean și îmbunătățirea autorității orașului Donețk, a regiunii Donețk și a Ucrainei în întreaga lume”. În decembrie 2009, a refuzat propunerea de a devenit selecționer al Ucrainei în vederea Campionatului European din 2012, găzduit de Ucraina și Polonia. Refuzul a venit din dorința de a evita o nouă întâlnire cu fiul său, Răzvan devenind între timp selecționer al României. În anul 2015, Lucescu a devenit al cincilea om care a antrenat 100 de meciuri în Liga Campionilor UEFA. Între anii 2017 și 2019 a fost selecționer al reprezentativei Turciei. În 2016, a anunțat că nu-și mai prelungește contractul cu Șahtar, încheind astfel o perioadă de 12 ani la conducerea clubului ucrainean. La data de 24 mai 2016, Lucescu a semnat un contract pentru două sezoane cu echipa rusă Zenit Sankt Petersburg. Însă după un singur sezon, în mai 2017, Zenit l-a demis din funcție, după ocuparea locului trei în campionat. La data de 2 august 2017, Lucescu a fost numit selecționer al Turciei, înlocuindu-l pe Fatih Terim. A condus Turcia în 17 meciuri, câștigând doar patru și pierzând șapte. Și-a încheiat mandatul în februarie 2019. În 2020, Lucescu a revenit în Ucraina, preluând banca tehnică a rivalei lui Șahtar, Dinamo Kiev. El a semnat cu Dinamo un contract pentru trei sezoane, cu un salariu anual de trei milioane de euro. Încă din primul sezon la conducerea lui Dinamo, Lucescu a reușit să aducă titlul de campioană la echipa din Kiev. Acesta este al nouălea său titlu de campion al Ucrainei. A demisionat de la conducerea lui Dinamo Kiev in noiembrie 2023, din cauza condițiilor dificile de la echipa ucraineană în urma Războiului din Ucraina. În august 2024, după ce contractul lui Edward Iordănescu cu FRF s-a încheiat, Lucescu a acceptat oferta de a reveni la conducerea primei reprezentative a României, cu obiectivul de calificare la Mondialul din 2026. În plan personal, Lucescu a învățat încă din tinerețe șase limbi străine: engleza, portugheza, spaniola, italiana, franceza și rusa. În perioada în care a antrenat în România, și-a dus deseori jucătorii la teatru și le-a cerut să citească mai multe cărți decât să meargă la restaurante, să urmeze cursuri universitare. Fiul său, Răzvan Lucescu, a fost de asemenea fotbalist și a devenit apoi antrenor, conducând clubul PAOK Salonic din Grecia. La 15 iulie 2009, Lucescu a suferit un pre-infarct, fiind operat de urgență pe inimă, la un spital din Donețk. La data de 6 ianuarie 2012, a fost implicat într-un accident rutier cu un tramvai, în București, fiind rănit. În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, „în semn de apreciere pentru participarea la Turneul Final al Campionatului Mondial de Fotbal din anul 1970 din Mexic și pentru întreaga activitate”. În 2009, a fost decorat cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler.