Herman J. Mankiewicz

Herman J. Mankiewicz, pe numele complet Herman Jacob Mankiewicz, s-a născut la 07.11.1897, în New York City, SUA, și a decedat la 05.03.1953, la 55 de ani, în Los Angeles, California, SUA. Părinții săi erau imigranți evrei-germani: tatăl său, Franz Mankiewicz, s-a născut la Berlin și a emigrat în SUA din Hamburg, în 1892. La New York a întâlnit-o pe Johanna Blumenau, croitoreasă din regiunea Kurland, vorbitoare de limbă germană, din Letonia, care i-a devenit...

Herman J. Mankiewicz, pe numele complet Herman Jacob Mankiewicz, s-a născut la 07.11.1897, în New York City, SUA, și a decedat la 05.03.1953, la 55 de ani, în Los Angeles, California, SUA. Părinții săi erau imigranți evrei-germani: tatăl său, Franz Mankiewicz, s-a născut la Berlin și a emigrat în SUA din Hamburg, în 1892. La New York a întâlnit-o pe Johanna Blumenau, croitoreasă din regiunea Kurland, vorbitoare de limbă germană, din Letonia, care i-a devenit soție. Familia a locuit în New York, apoi s-a mutat la Wilkes-Barre, Pennsylvania, unde tatăl lui Herman a acceptat un post de profesor. În 1909, s-a născut fratele lui Herman, Joseph L. Mankiewicz, care a devenit scriitor, producător și regizor. Ambii băieți și o soră, Erna, și-au petrecut copilăria acolo. Familia s-a mutat la New York în 1913, unde tatăl lui Herman a acceptat un post de profesor, iar Herman a absolvit Columbia College în 1917, unde a fost redactor Off-Hour al ziarului studențesc Columbia Spectator. După o perioadă ca redactor-șef al publicației American Jewish Chronicle și reporter la New York Tribune, s-a înrolat în Serviciul Aerian al Armatei Statelor Unite pentru a pilota avioane, dar din cauza răului de aer, s-a înrolat ca soldat la Pușcașii Marini. În 1919 și 1920, a fost directorul Serviciului de Știri al Crucii Roșii Americane din Paris. În timp ce era reporter la Berlin, Mankiewicz a trimis și articole despre teatru și cărți către The New York Times. La un moment dat, a fost angajat la Berlin de dansatoarea Isadora Duncan pentru a-i fi publicist în pregătirea turneului ei de întoarcere în Statele Unite. Din nou acasă, în SUA, a acceptat un post de reporter pentru New York World. Cunoscut ca un scriitor talentat, a lucrat Vanity Fair, The Saturday Evening Post și numeroase alte reviste. A colaborat cu George S.Kaufman la o piesă de teatru, The Good Fellows, și cu Marc Connelly la piesa The Wild Man of Borneo (1927). Din 1923 până în 1926, a lucrat la The New York Times ca redactor adjunct de teatru al lui George S. Kaufman și, la scurt timp după aceea, a devenit primul critic de teatru permanent pentru The New Yorker, scriind o rubrică în 1925 și începutul anului 1926. În 1927 și 1928, a realizat titlurile, dialogurile tipărite și explicațiile pentru cel puțin douăzeci și cinci de filme. În 1929 a scris scenariul și dialogurile pentru The Dummy, precum și scenarii pentru mulți alți regizori, inclusiv William Wellman și Josef von Sternberg. Între 1929 și 1935, a lucrat la cel puțin douăzeci de filme, multe dintre ele nefiind menționate ca fiind recunoscute. Între 1930 și 1932 a fost fie producător, fie producător asociat la patru comedii și a contribuit la scrierea scenariilor acestora fără a fi menționat ca fiind recunoscut: Laughter, Monkey Business, Horse Feathers, Million Dollar Legs, pe care mulți critici o considerau una dintre cele mai amuzante comedii de la începutul anilor 1930. În 1933, s-a mutat la Metro-Goldwyn-Mayer, unde, împreună cu Frances Marion, a adaptat Dinner at Eight, care era bazat pe piesa de teatru de George S. Kaufman și Edna Ferber și a devenit una dintre cele mai populare comedii la acea vreme și rămâne o comedie clasică. Scrierile sale au atras atenția producătorului de film Walter Wagner, care i-a oferit un contract de lucru la Paramount. După ce s-a întors în SUA, s-a căsătorit cu Sara Aaronson din Baltimore. A luat-o cu el peste hotare pentru următorul său loc de muncă ca redactor de ziar la Berlin, între 1920 și 1922; apoi s-a întors în SUA pentru a face reportaje politice pentru Chicago Tribune. Mankiewicz s-a împrietenit cu scenaristul de la Hollywood, Charles Lederer, nepotul lui Marion Davies, amanta lui William Randolph Hearst. Fiind unul dintre admiratorii lui Mankiewicz la începutul anilor 1930, Hearst îl invita adesea să petreacă weekendul la San Simeon. La Hollywood, i-a cunoscut pe Marion Davies și Hearst prin intermediul prieteniei sale cu Charles Lederer, un scriitor, pe atunci la începutul anilor douăzeci. Lederer era un copil minune care intrase la facultate la treisprezece ani. În 1933, a plecat de la MGM pentru a scrie un film care avertiza americanii despre ascensiunea lui Adolf Hitler în Germania. Niciun studio nu a fost dispus să-i producă scenariul, Câinele nebun al Europei, iar în 1935, MGM a fost notificat de Joseph Goebbels, ministrul Educației și Propagandei sub Hitler, că filmele scrise de Mankiewicz nu puteau fi proiectate în Germania nazistă decât dacă numele său era eliminat de pe genericul de ecran. În februarie 1938, Mankiewicz a fost desemnat primul dintre cei zece scenariști care au lucrat la Vrăjitorul din Oz. La trei zile după ce a început să scrie, a predat 17 pagini cuprinzând „secvența Kansas”. Până la sfârșitul săptămânii, terminase 56 de pagini și includea instrucțiuni pentru a filma scenele din Kansas în alb-negru. Nu i s-a atribuit creditul pentru munca sa la film. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Mankiewicz a sponsorizat oficial și a asumat responsabilitatea financiară pentru numeroși refugiați din Germania nazistă în Statele Unite. În 1939, Mankiewicz și-a rupt piciorul într-un accident de mașină și a trebuit să fie spitalizat. În timpul șederii sale în spital, unul dintre vizitatorii săi a fost Orson Welles, care devenise un mare admirator al umorului său. În lunile de după externarea din spital, el și Welles au început să lucreze la idei de poveste care au dus la crearea romanului Cetățeanul Kane. În ciuda negării lui Welles că filmul era despre Hearst, puțini oameni au fost convinși, inclusiv Hearst. După lansarea filmului Cetățeanul Kane, Hearst a dus o lungă răzbunare împotriva lui Mankiewicz și Welles pentru că au scris povestea. Herman și Sara au avut trei copii: scenaristul Don Mankiewicz (1922–2015), consilierul politic Frank Mankiewicz (1924–2014) și romanciera Johanna Mankiewicz Davis (1937–1974). Scenarist, activ în perioada 1926–1952, Herman împreună cu Orson Welles, a scris scenariul pentru filmul Cetățeanul Kane (1941). Ei au primit Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original al filmului. Mankiewicz a fost anterior corespondent la Berlin pentru Women s Wear Daily, redactor adjunct de teatru la The New York Times, și primul critic dramatic permanent la  The New Yorker. În plus, a scris sau a lucrat la filme, precum: Vrăjitorul din Oz, Omul lumii, Dinner at Eight, Pride of the Yankees, Pride of St. Louis. În plan personal, Herman și Sara, care s-au căsătorit în 1920, au avut trei copii: scenaristul Don Mankiewicz (1922–2015), consilierul politic Frank Mankiewicz (1924–2014) și romanciera Johanna Mankiewicz Davis (1937–1974). Mankiewicz era alcoolic. El a murit pe 5 martie 1953, la 55 de ani, din cauza intoxicației uremice, a insuficienței hepatice, la Spitalul Cedars of Lebanon din Los Angeles. Mankiewicz este interpretat de John Malkovich în RKO 281, un film american din 1999 despre bătălia pentru Cetățeanul Kane. La aproape 70 de ani de la moartea sa, Mankiewicz a fost interpretat de actorul Gary Oldman în filmul Mank, câștigător al premiului Oscar în 2020. În 2024, Mankiewicz a fost anunțat ca membru postum în Sala Famei Artelor și Divertismentului din Luzerne.