Gregory La Cava

Gregory La Cava s-a născut la 10.03.1892, în Towanda, Pennsylvania, SUA, și a decedat la 01.03.1952, în Malibu, California, SUA. Tatăl său era cizmar, iar familia s-a mutat la Rochester, New York. La Cava a scris pentru Rochester Evening News și a studiat la Institutul de Artă din Chicago. A fost regizor de film, de origine italiană, cel mai bine cunoscut pentru filmele sale din anii 1930, printre care My Man Godfrey și Stage Door, care i-au adus nominalizări la Premiul Oscar pentru cel...

Gregory La Cava s-a născut la 10.03.1892, în Towanda, Pennsylvania, SUA, și a decedat la 01.03.1952, în Malibu, California, SUA. Tatăl său era cizmar, iar familia s-a mutat la Rochester, New York. La Cava a scris pentru Rochester Evening News și a studiat la Institutul de Artă din Chicago. A fost regizor de film, de origine italiană, cel mai bine cunoscut pentru filmele sale din anii 1930, printre care My Man Godfrey și Stage Door, care i-au adus nominalizări la Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor. În jurul anului 1913, a lucrat la studioul lui Raoul Barré. Până în 1915, a fost animator în seria Animated Grouch Chasers (Politică și plăcintă, partea 1 din 2, 1918; Politică și plăcintă, partea 2 din 2, 1918). Spre sfârșitul anului 1915, William Randolph Hearst a decis să creeze un studio de animație pentru a promova benzile desenate tipărite în ziarele sale. L-a angajat pe La Cava să-l conducă (pentru dublu față de ceea ce făcea cu Barré). Primul angajat al lui La Cava a fost colegul său de la Studioul Barré, Frank Moser. Un altul a fost colegul său din Chicago, Grim Natwick. Principala vină a lui La Cava ca producător și regizor a fost că desenele sale erau benzi desenate prea clar animate, îngreunate de vorbire când rivalul Bray Studio crea seriale mai eficiente cu personaje originale. Se pare că era conștient de această greșeală și i-a pus pe animatorii săi să studieze filmele lui Charlie Chaplin pentru a le îmbunătăți sincronizarea și caracterizarea. Dar nu a avut timp să realizeze prea multe, pentru că în iulie 1918, bancherii lui Hearst l-au ajuns din urmă și International Film Service a fost închis. Hearst încă își dorea personajele animate, așa că a continuat seria IFS. La Cava și majoritatea personalului IFS au primit locuri de muncă în studioul lui John Terry (John Terry însuși a fost un absolvent IFS). Acest lucru a durat doar câteva luni înainte ca studioul lui Terry să dispară. Animatorii au fost imediat angajați de Goldwyn-Bray (cunoscut ca Bray Productions), dar fără La Cava, deoarece Goldwyn-Bray avea mai mulți producători proprii, iar La Cava nu era interesat să o ia de la capăt. În schimb, s-a mutat în vest, la Hollywood. Până în 1922, La Cava devenise un regizor live-action de comedii cu două role, concurentul direct al filmelor de animație. Printre actorii pe care i-a regizat în epoca filmului mut se numără: Bebe Daniels, Richard Fields. La Cava și-a făcut drum spre lungmetraje în epoca mută, și a rămas cunoscut pentru munca sa în filmele sonore din anii 1930, în special comedii. Printre filmele sonore pe care le-a regizat se numără: Râdeți și îmbogățiți-vă (1931), The Half-Naked Truth (1932), The Age of Consent (1932), Symphony of Six Million (1932), Bed of Roses (1932), Over the White House (1933), What Every Woman Knows (1934), The Affairs of Cellini (1934), Private Worlds (1935), S-a căsătorit cu șeful ei (1935), My Man Godfrey (1936, nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor), Stage Door (1937, nominalizat pentru cel mai bun regizor), Fifth Avenue Girl (1939), Primrose Path (1940). Producția sa a scăzut drastic în anii 1940 și a regizat oficial doar un film după 1942, Living in a Big Way (1947). În plan personal, La Cava și prima lui soție, Beryl, au avut un fiu. Au divorțat în 1937. La 2 decembrie 1940, La Cava s-a căsătorit cu Grace O. Garland, văduva lui William J. Garland. La Cava a murit la 1 martie 1952, în somn, în casa lui. Rămășițele sale au fost îngropate la incineratorul Chapel of the Pines.