Franz Kafka

Franz Kafka s-a născut la 03.07.1883, în Praga, Boemia, Imperiul Austro-Ungar, azi, Cehia, și a decedat la 03.06. 1924, în Austria. El a făcut parte dintr-o familie de evrei ashkenazi cehi, vorbitori de germană și idiș, din clasa de mijloc. Tatăl său, Hermann Kafka (1854–1931), a adus familia la Praga. După ce a lucrat ca reprezentant de vânzări itinerant, el a devenit retailer de modă. Mama lui Kafka, Julie (1856–1934), era mai educată decât soțul ei. Hermann și Julie au...

Franz Kafka s-a născut la 03.07.1883, în Praga, Boemia, Imperiul Austro-Ungar, azi, Cehia, și a decedat la 03.06. 1924, în Austria. El a făcut parte dintr-o familie de evrei ashkenazi cehi, vorbitori de germană și idiș, din clasa de mijloc. Tatăl său, Hermann Kafka (1854–1931), a adus familia la Praga. După ce a lucrat ca reprezentant de vânzări itinerant, el a devenit retailer de modă. Mama lui Kafka, Julie (1856–1934), era mai educată decât soțul ei. Hermann și Julie au avut șase copii, dintre care Franz era cel mai mare. Cei doi frați ai lui Franz, Georg și Heinrich, au murit în copilărie înainte ca el să împlinească șapte ani. Cele trei surori ale sale, Gabriele (1889–1942), Valerie (1890–1942), Ottilie (1892–1943), au fost ucise în Holocaustul din Al Doilea Război Mondial. Ambii părinți erau ocupați, Julie lucra până la 12 ore pe zi, de aceea copiii au fost crescuți în mare parte de guvernante și servitoare. Relația lui Franz cu tatăl său este evidentă în Scrisoare către tatăl său, de peste 100 de pagini, în care se plânge că este profund afectat de caracterul autoritar și exigent al tatălui său; mama lui, în schimb, era tăcută și timidă. Figura dominantă a tatălui a avut o influență semnificativă asupra scrisului său. Familia Kafka avea o servitoare care locuia cu ei într-un apartament. În noiembrie 1913, familia s-a mutat într-un apartament mai mare; surorile Ellie și Valli s-au căsătorit și s-au mutat. În 1914, după începutul Primului Război Mondial, surorile nu știau unde erau soții lor în armată și s-au mutat înapoi cu familia. La 31 de ani, Franz s-a mutat în fostul apartament al lui Valli unde a locuit singur. Din 1889 până în 1893, Kafka a urmat școala primară de băieți germani de la Fleischmarkt; educația sa evreiască s-a încheiat cu sărbătoarea bar mitzvah, la 13 ani. Lui Franz nu i-a plăcut să meargă la sinagogă, dar participa cu tatăl său în patru sărbători mari în fiecare an. A fost admis la Altstädter Deutsches Gymnasium, o școală secundară academică din Piața Orașului Vechi. Germana era limba de predare, dar Kafka vorbea și scria și în cehă. Și-a terminat examenele de maturitate în 1901. A fost admis la Universitatea Karl-Ferdinands din Praga în 1901, la filozofie și chimie. El a trecut la Drept după două săptămâni. Deși acest domeniu nu l-a entuziasmat, a oferit o serie de posibilități de carieră, care l-au încântat pe tatăl său. În plus, Dreptul impunea un curs mai lung de studiu, dându-i lui Kafka timp să urmeze cursuri de studii germane și istoria artei. S-a alăturat unui club studențesc, Sala de lectură și curs a studenților germani, care a organizat evenimente literare, lecturi și alte activități. După terminarea studiilor juridice a fost angajat în diverse locuri de muncă juridice și de asigurări. Kafka a primit titlul de doctor în drept la 18 iunie 1906 și a îndeplinit un an obligatoriu de serviciu neremunerat ca grefier pentru instanțele civile și penale. La sfârșitul anului 1911, soțul lui Elli, Karl Hermann, și Kafka au devenit parteneri în prima fabrică de azbest din Praga folosind bani de zestre de la Hermann Kafka. Franz a avut o atitudine pozitivă la început, dedicându-și o mare parte din timp afacerii, dar mai târziu a fost afectat de lipsa timpului pentru scris. El a fost atras de spectacolele teatrului idiș; apoi, „s-a cufundat în limba idiș și în literatura idiș”, în explorarea iudaismului. A devenit vegetarian. În 1915, Kafka a primit proiectul de aviz pentru serviciul militar în Primul Război Mondial, dar angajatorii săi de la institutul de asigurări au aranjat o amânare, deoarece munca lui era considerată serviciu guvernamental esențial. Mai târziu, a încercat să se alăture armatei, dar a fost împiedicat din cauza problemelor medicale asociate cu tuberculoza cu care a fost diagnosticat în 1917. În 1918, Institutul de Asigurare a Accidentului Muncitorului i-a dat lui Kafka o pensie pe caz de boală, pentru care nu exista nici un leac la acea vreme și și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în sanatoriu. Puține dintre lucrările sale au fost publicate în timpul vieții sale; povestirile Contemplation (1912) și A Country Doctor (1919), alte povestiri, nuvela Metamorfoza, au fost publicate în reviste literare. De-a lungul vieții, Kafka a scris sute de scrisori familiei și prietenilor apropiați, inclusiv tatălui său. A fost romancier, nuvelist, care a scris în germană. Opera sa combină elemente de realism și fantastic și prezintă de obicei protagoniști izolați care se confruntă cu dificultăți bizare sau suprarealiste și cu puteri de neînțeles. A ales teme, precum: alienarea, anxietatea , vinovăția, absurdul. Cele mai cunoscute opere ale sale sunt: nuvela Metamorfoza (1915), romanele Procesul (1924) și Castelul (1926). Kafka a fost un scriitor prolific, dar a ars aproximativ 90 la sută din lucrările sale din cauza luptelor persistente cu îndoiala de sine. În testamentul său, Kafka l-a instruit pe prietenul său apropiat, Max Brod, să-i distrugă lucrările neterminate și romanele Procesul, Castelul și Amerika (1927), dar Brod a ignorat aceste instrucțiuni și a publicat o mare parte din lucrările sale, care au devenit celebre în țările de limbă germană după cel de-al Doilea Război Mondial, influențând literatura germană, artiști, compozitori și filozofi. În plan personal, Kafka nu s-a căsătorit niciodată. A vizitat bordeluri ca adult, a fost interesat de pornografie. În plus, a avut relații strânse cu mai multe femei în timpul vieții. La 13 august 1912, Kafka a întâlnit-o pe Felice Bauer, o rudă a lui Brod. La scurt timp după această întâlnire, Kafka a scris povestea Judecata, a lucrat la Omul care a dispărut și Metamorfoza. Kafka și Felice Bauer au comunicat mai ales prin scrisori în următorii cinci ani, s-au întâlnit ocazional și s-au logodit de două ori. Scrisorile existente ale lui Kafka către Bauer au fost publicate ca Scrisori către Felice; scrisorile ei nu au supraviețuit. Kafka s-a logodit a treia oară în jurul anului 1920, cu Julie Wohryzek, o cameristă de hotel săracă și needucată. Deși Kafka și Julie au stabilit data nunții, căsătoria nu a avut loc niciodată. Înainte de data intenționată a căsătoriei, el s-a întâlnit cu încă o femeie. Deși avea nevoie de femei și de sex în viața lui, avea o încredere scăzută în sine, simțea că sexul este murdar și era extrem de timid. Stach și Brod afirmă că în perioada în care Kafka a cunoscut-o pe Felice Bauer, el a avut o aventură cu o prietenă de-a ei, Margarethe Bloch, o evreică din Berlin. Brod spune că Bloch l-a născut pe fiul lui Kafka, dar scriitorul nu a știut niciodată despre copil. Băiatul, al cărui nume nu este cunoscut, s-a născut în 1914 sau 1915 și a murit la München, în 1921. Biograful lui Kafka, Peter-Andre Alt, spune că, în timp ce Bloch avea un fiu, Kafka nu era tatăl, deoarece perechea nu a fost niciodată intimă. Kafka a fost diagnosticat cu tuberculoză în august 1917 și s-a mutat pentru câteva luni în satul boem Zürau, unde sora sa, Ottla, lucra la ferma cumnatului ei, Karl Hermann. S-a simțit confortabil acolo și a descris această perioadă ca poate cea mai bună din viața lui. El ținea jurnale și nota în caiete; a extras 109 bucăți de text publicate ulterior ca Aforismele Zürau sau Reflecții despre păcat, speranță, suferință și calea adevărată. În 1920, Kafka a început o relație intensă cu Milena Jesenska, jurnalistă și scriitoare cehă, care nu era evreică și care era căsătorită. Scrisorile lui către ea au fost publicate mai târziu ca Briefe an Milena. În timpul unei vacanțe din iulie 1923 la Marea Baltică, Kafka a cunoscut-o pe Dora Diamant, profesoară de grădiniță, de 25 de ani, dintr-o familie de evrei ortodocși. El s-a mutat pentru scurt timp la Berlin (septembrie 1923-martie 1924) și a locuit cu Diamant. Ea a devenit iubita lui și i-a stârnit interesul pentru Talmud. A lucrat la patru povestiri, inclusiv Un artist al foamei, publicate la scurt timp după moartea sa. A murit relativ necunoscut, în 1924, de tuberculoză, la 40 de ani. Kafka a fost înmormântat în Noul Cimitir Evreiesc din Praga. Multe filme și lucrări de televiziune au fost caracterizate drept kafkiene: filmele The Tenant (1976), Monsieur Klein (1976), Îngerul (1982), Brazilia (1985), Dark City (1998), Barton Fink (1991). Serialele de televiziune The Prisoner și The Twilight Zone sunt, de asemenea, descrise frecvent ca fiind kafkiene. În 1962, regizorul Orson Welles a adaptat Procesul de Kafka, în filmul său, cu Anthony Perkins, Jeanne Moreau, Orson Welles, Romy Schneider.