Florence Eldridge

Florence Eldridge, pe numele real Florence McKechnie, s-a născut la data de 05.09.1901, în Brooklyn, New York, SUA, și a decedat la data de 01.08.1988, în Long Beach, California, SUA, în urma unui atac de cord. Actriță versatilă, Florence Eldridge era mai cunoscută ca interpretă de teatru decât ca actriță de film. La șaptesprezece ani a apărut în „Rock-a-Bye Baby” (1918), a jucat pe Broadway, la Teatrul Guild, imediat după absolvirea liceului. Ea a jucat în piesa „Ambuscadă”...

Florence Eldridge, pe numele real Florence McKechnie, s-a născut la data de 05.09.1901, în Brooklyn, New York, SUA, și a decedat la data de 01.08.1988, în Long Beach, California, SUA, în urma unui atac de cord. Actriță versatilă, Florence Eldridge era mai cunoscută ca interpretă de teatru decât ca actriță de film. La șaptesprezece ani a apărut în „Rock-a-Bye Baby” (1918), a jucat pe Broadway, la Teatrul Guild, imediat după absolvirea liceului. Ea a jucat în piesa „Ambuscadă” (1921), în „Pisica și canarul” (1922), „Șase personaje în căutarea unui autor” (1922), a interpretat-o pe volubila Daisy Fay Buchanan în „The Great Gatsby” (1926). În timpul unui turneu, Florence l-a cunoscut pe actorul Fredric March cu care s-a căsătorit după ce a apărut cu el pe scenă în „The Swan” (1927). Ulterior, cuplului nu i s-a mai permis să apară împreună pe scenă, compania lor considerând că este „neromantic” ca oamenii căsătoriți să-i înfățișeze pe iubiți. Pentru a depăși această problemă, Florence și Fredric s-au dus la Hollywood în 1928, unde actorii cu pregătire teatrală erau mult solicitați după apariția filmului sonor. Totuși, de aici înainte, cariera ei se va subordona în mare măsură carierei soțului ei. Florence jucase în film, încă din 1923, primul ei rol în Six Cylinder Love (1923), filmat la New York, un rol pe care îl interpretase anterior pe scenă. În 1929, a apărut în trei filme, pentru prima dată jucând împreună cu soțul ei în The Studio Murder Mystery (1929). În The Greene Murder Case (1929), ea a jucat cu Jean Arthur. În timp ce majoritatea rolurilor sale ulterioare au fost mici, au existat două excepții notabile: Fantine din Les Miserables (1935, cu Fredric March) și regina Elizabeth I din Mary of Scotland (1936, cu Katharine Hepburn). Soții au călătorit mult în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, amuzând trupele americane de peste ocean. În 1942, a apărut pe Broadway în „Pielea dinților noștri”, cu Tallulah Bankhead. Pentru restul deceniului, Florence a alternat scena și filmul. La sfârșitul deceniului, i s-a acordat unul dintre cele mai bune roluri pe ecran, Lavinia Hubbard în Another Part of the Forest (1948), cu Fredric March în rolul soțului Marcus. Ea a interpretat-o din nou pe soția sa în Inherit the Wind (1960). Cea mai renumită interpretare a lui Florence a venit târziu în cariera ei, pe Broadway, în rolul Mary, dependentă de droguri, în „Long Day's Journey into Night” (1956) a lui Eugene O'Neill. Pentru acest rol a câștigat Premiul Cercului dramatic de Critici din New York la categoria cea mai bună actriță. A fost căsătorită cu actorul Fredric March din 1927 până în 1975, la moartea lui. Au avut doi copii adoptați: o fiică, Penelope March (născută în 1932) și un fiu, Anthony March (născut în 1934). A apărut împreună cu soțul ei, în The Studio Murder Mystery (1929), Mizerabilii (1935), Mary of Scotland (1936), Another Part of the Forest (1948), An Act of Murder (1948), Cristofor Columb (1949), Moșteniți vântul (1960). Au jucat în piesa Yr. Obedient Husband, în 1938, iar la televiziune, în Producers 'Showcase: Dodsworth, în 1956. Eldridge a fost nominalizată la premiul Tony de pe Broadway în 1957 la categoria cea mai bună actriță (dramatică) pentru interpretarea sa de referință din „Long Day's Journey into Night”, în care a jucat împreună cu soțul ei.