D.H. Lawrence

D.H. Lawrence

Pentru o biografie adaugata sau modificata primesti 1 - 20 puncte. La fiecare 100 puncte primesti bonus inca 100 puncte. Cu punctele primite pentru contributii la wiki filme si actori vei castiga DVD-uri!

Nu eşti autentificat.
Dacă vrei să fii menţionat în lista contribuitorilor, poţi să te autentifici aici

<p style="text-align: justify;">D.H. Lawrence, pe numele complet David Herbert Lawrence, s-a născut la 11.09.1885, în Eastwood, Nottinghamshire, Anglia, și a decedat la 02.03.1930. A fost romancier, povestitor, poet, dramaturg, critic literar, scriitor de călătorii, eseist și pictor. Operele sale moderniste reflectă alienarea socială, industrializarea, modernitatea, sexualitatea, vitalitatea și instinctul. Patru dintre cele mai faimoase romane ale sale, Fii și îndrăgostiți (1913), Curcubeul (1915), Femei îndrăgostite (1920) și Amantul doamnei Chatterley (1928), au făcut obiectul unor procese de cenzură pentru portretizarea radicală a romantismului, sexualității și a utilizării unui limbaj explicit. La momentul morții sale, era disprețuit în diverse moduri, considerat lipsit de gust, avangardist și un pornograf care obținuse succes doar pentru erotică. Lawrence a fost al patrulea copil al lui Arthur John Lawrence, un miner, și al Lydiei Lawrence (născută Beardsall), o fostă profesoară. Și-a petrecut anii de formare în orașul minier Eastwood. Casa în care s-a născut este muzeu. A urmat cursurile școlii Beauvale Board School (redenumită acum Școala Primară Greasley Beauvale DH Lawrence în onoarea sa) din 1891 până în 1898, devenind primul elev local care a câștigat o bursă. A plecat în 1901, a lucrat trei luni ca funcționar la fabrica de aparate chirurgicale Haywood , dar o criză severă de pneumonie a pus capăt acestei cariere. În timpul convalescenței sale, a vizitat adesea Ferma lui Hagg, casa familiei Chambers, și a început o prietenie cu una dintre fiice, Jessie Chambers, care avea să inspire personajele pe care le-a creat în scrierile sale. Un aspect important al relației sale cu Chambers și alte cunoștințe adolescente a fost o dragoste comună pentru cărți, un interes care a durat toată viața lui Lawrence. Într-o scrisoare privată din 1908, Lawrence și-a exprimat sprijinul pentru eugenie prin metoda „camerei letale” pentru a elimina „toți bolnavii, șchiopii, mutilații”. Între anii 1902 și 1906, Lawrence a lucrat ca profesor la Școala Britanică din Eastwood. A primit un certificat de predare de la University College, Nottingham, în 1908. A lucrat la primele sale poezii, la câteva povestiri scurte și la o schiță a unui roman, Laetitia, care avea să devină Păunul Alb. La sfârșitul anului 1907, a câștigat un concurs de povestiri scurte, prima dată când a obținut o recunoaștere pentru talentul său literar. În 1908, Lawrence s-a mutat la Londra. A predat la școala Davidson Road din Croydon, a scris și a publicat poezii, povestirea Mirosul crizantemelor. În 1910, mama lui Lawrence a murit de cancer. Devastat, el avea să descrie un moment similar în romanul autobiografic Fii și îndrăgostiți, în care este ilustrată și scurta relație intimă a lui Lawrence cu Chambers, din 1909 până în 1910. În 1911, Lawrence s-a împrietenit cu Edward Garnett și fiul lui, David. A scris al doilea roman, The Trespasser. În noiembrie 1911, Lawrence s-a îmbolnăvit din nou de pneumonie. Recuperat, a abandonat predarea pentru a deveni scriitor. În februarie 1912, a rupt logodna cu Louie Burrows, o prietenă din perioada petrecută în Nottingham și Eastwood. În martie 1912, Lawrence a întâlnit-o pe Frieda Weekley, cu care avea să-și petreacă restul vieții. Cu șase ani mai mare decât el, ea era căsătorită și avea trei copii mici. Ea și Lawrence au părăsit Anglia, s-au mutat la părinții Friedei din Metz, în Germania, lângă granița disputată cu Franța. Pe fundalul tensiunilor dintre cele două țări, Lawrence a fost arestat fiind acuzat că este spion britanic. A fost eliberat în urma unei intervenții a tatălui Friedei. Apoi, el și Frieda au plecat într-un mic cătun la sud de Munchen. În 1912, Lawrence a scris piesa Nora care nu a fost jucată și nici publicată în timpul vieții lui. Din Germania, au mers pe jos spre sud, traversând Alpii, până în Italia, o călătorie consemnată în prima sa carte de călătorie, Amurg în Italia și romanul neterminat Domnul Amiază. Lawrence și Frieda s-au întors în Marea Britanie în 1913 pentru o scurtă vizită. Cuplul a revenit în Italia, într-o căsuță din Fiascherino, la Golful Spezia, unde Lawrence a scris Curcubeul și Femei îndrăgostite. Ambele romane au fost extrem de controversate și au fost interzise la publicare în Marea Britanie pentru obscenitate. Opiniile lui Lawrence, exprimate în romane, sunt considerate acum a fi mult înaintea timpului său. Modul sincer și relativ direct în care a scris despre atracția sexuală a fost aparent motivul pentru care cărțile au fost inițial interzise, în special menționarea atracției între persoane de același sex. Între 1916 și 1917, Lawrence a dezvoltat o relație puternică cu un fermier din Cornwall, William Henry Hocking, despre care unii cercetători cred că ar fi fost posibil romantică, mai ales având în vedere fascinația lui Lawrence pentru tema homosexualității. Frieda a obținut divorțul de soțul ei, Ernest Weekley. Lawrence și Frieda s-au întors în Marea Britanie și s-au căsătorit pe 13 iulie 1914. În această perioadă, Lawrence a lucrat cu intelectuali și scriitori londonezi, la adaptarea în limba engleză a Manifestului Futurismului de Marinetti, s-a împrietenit cu tânărul pictor evreu Mark Gertler, considerând Caruselul „cea mai bună pictură modernă pe care am văzut-o...” Originile germane ale Friedei și disprețul deschis al lui Lawrence față de militarism au făcut ca acestea să fie privite cu suspiciune și să trăiască aproape în sărăcie în timpul războiului. Mai târziu, cuplul a fost acuzat de spionaj și semnalizare către submarinele germane din largul coastei Cornwallului. La sfârșitul anului 1917, după hărțuirea constantă din partea forțelor armate și a altor autorități, Lawrence a fost forțat să părăsească Cornwall cu un preaviz de trei zile (episod descris într-un capitol autobiografic al romanului său Cangurul (1923). Lawrence a petrecut câteva luni la începutul anului 1918 în micul sat rural Hermitage, ulterior, a locuit (de la mijlocul anului 1918 la începutul anului 1919) la Mountain Cottage. Până în 1919, sărăcia l-a obligat să se mute de la o adresă la alta. În timpul pandemiei de gripă din 1918, a supraviețuit cu greu unui atac sever de gripă. După anii de război, Lawrence a început o perioadă de exil voluntar din țara sa natală. A evadat din Marea Britanie la prima ocazie și s-a întors doar de două ori pentru vizite scurte, petrecându-și restul vieții călătorind cu Frieda în Australia, Italia, Ceylon, Statele Unite, Mexic, în sudul Franței și al Germaniei. A scris Fata pierdută, Toiagul lui Aaron, Păpușa căpitanului, Vulpea, Buburuza; Anglia, Anglia mea și alte povești; Păsări, fiare și flori. Lawrence este adesea considerat unul dintre cei mai buni scriitori de călătorii în limba engleză (Amurg în Italia, Locuri etrusce, Dimineți în Mexic, Mare și Sardinia). O scurtă călătorie în Anglia la sfârșitul anului 1923 a fost un eșec, iar Lawrence s-a întors la Taos, în Statele Unite. În martie 1925, a suferit un atac aproape fatal de malarie și tuberculoză în timpul unei a treia vizite în Mexic. Diagnosticul afecțiunii sale l-a obligat să se întoarcă în Europa. Sănătatea precară i-a limitat capacitatea de a călători pentru tot restul vieții. Familia Lawrence și-a stabilit reședința într-o vilă din nordul Italiei, lângă Florența, unde a scris Fecioara și țiganul și diversele versiuni ale romanului Amantul doamnei Chatterley (1928). Lawrence a reacționat vehement față de cei care s-au simțit ofensați, publicând chiar poezii satirice (Panseluțe și urzici), și un tratat despre pornografie și obscenitate. Întoarcerea în Italia i-a permis să reînnoiască vechi prietenii; a fost deosebit de apropiat de Aldous Huxley, care avea să editeze prima colecție de scrisori ale lui Lawrence după moartea sa. În ultimii ani ai vieții sale, Lawrence și-a reînnoit interesul pentru pictura în ulei. Hărțuirea oficială a persistat, iar o expoziție a picturilor sale de la Galeria Warren, Londra, a fost percheziționată de poliție la mijlocul anului 1929, iar mai multe lucrări au fost confiscate. Lawrence a continuat să scrie în ciuda sănătății sale precare. În ultimele luni a scris poezii, recenzii și eseuri, o apărare robustă a ultimului său roman împotriva celor care au încercat să-l suprime. Ultimele sale lucrări semnificative au fost Apocalipsa și Sunt bărbații de astăzi un succes?.<em> </em>După ce a fost externat dintr-un sanatoriu, Lawrence a murit pe 2 martie 1930 la Villa Robermond din Vence, Franța, din cauza complicațiilor tuberculozei. Frieda a comandat o piatră funerară elaborată pentru mormântul său, purtând un mozaic cu emblema sa adoptată, pasărea Phoenix. După moartea lui Lawrence, Frieda a locuit cu prietenul cuplului, Angelo Ravagli, la ferma lor din Taos, New Mexico, și, în cele din urmă, s-a căsătorit cu el în 1950. În 1935, Ravagli a aranjat, în numele Friedei, exhumarea și incinerarea corpului lui Lawrence. Cu toate acestea, la îmbarcarea pe navă, a aflat că va trebui să plătească taxe pentru cenușă, așa că a răspândit-o în Marea Mediterană, un loc de odihnă mai preferabil, în opinia sa, decât un bloc de beton într-o capelă. Cenușa adusă înapoi era formată din praf și pământ și rămâne înmormântată la ferma din Taos, într-o mică capelă din mijlocul munților din New Mexico. </p>

Tastează codul de mai jos