Claude Debussy

Claude Debussy, pe numele complet Achille Claude Debussy, s-a născut la 22.08.1862, în Saint-Germain-en-Laye, Franța, și a decedat la 25.03.1918. El a fost cel mai mare dintre cei cinci copii ai lui Manuel-Achille Debussy și ai lui Victorine. Tatăl conducea un magazin de porțelanuri, iar mama lui era croitoreasă. Magazinul nu a avut succes, s-a închis în 1864; familia s-a mutat la Paris; a locuit mai întâi cu mama lui Victorine, în Clichy și, din 1868, în propriul...

Claude Debussy, pe numele complet Achille Claude Debussy, s-a născut la 22.08.1862, în Saint-Germain-en-Laye, Franța, și a decedat la 25.03.1918. El a fost cel mai mare dintre cei cinci copii ai lui Manuel-Achille Debussy și ai lui Victorine. Tatăl conducea un magazin de porțelanuri, iar mama lui era croitoreasă. Magazinul nu a avut succes, s-a închis în 1864; familia s-a mutat la Paris; a locuit mai întâi cu mama lui Victorine, în Clichy și, din 1868, în propriul apartament din Rue Saint-Honore. Manuel a lucrat într-o fabrică de tipografie. În 1870, pentru a scăpa de asediul Parisului din războiul franco-prusac, mama lui însărcinată i-a luat pe el și pe sora lui, Adèle, la mătușa lor paternă din Cannes, unde au rămas un an. Acolo, Debussy, la șapte ani, a luat primele lecții de pian; mătușa lui a plătit pentru ca el să studieze cu muzicianul italian Jean Cerutti. Manuel Debussy a rămas la Paris și s-a alăturat forțelor Comunei; după înfrângerea sa de către trupele guvernamentale franceze în 1871, a fost condamnat la patru ani de închisoare, din care a executat doar un an. Printre colegii săi prizonieri se numărau prietenul său Charles de Sivry, muzician. Mama lui Sivry, Antoinette Mauté de Fleurville, da lecții de pian, iar Claude a devenit unul dintre elevii ei. Cu talentul său muzical, Debussy a fost admis la zece ani la Conservatoire de Paris, unde a stat 11 ani. Inițial a studiat pianul, dar și-a găsit vocația în compoziția inovatoare. În iulie 1874, el a primit premiul deuxième accessit pentru interpretarea sa ca solist în cel de-al doilea Concert pentru pian de Chopin la concursul anual al Conservatorului. Era un pianist bun. A avansat la premier accessit în 1875 și la premiul II în 1877, dar a eșuat la concursurile din 1878 și 1879. Aceste eșecuri l-au făcut ineligibil pentru a continua cursurile de pian la Conservator, dar a rămas student la armonie, solfegiu și compoziție. Cu ajutorul lui Marmontel, Debussy și-a asigurat un loc de muncă în vacanța de vară din 1879, ca pianist rezident la Chateau de Chenonceau, unde a dobândit gust pentru lux. Din această perioadă datează primele sale compoziții, după poezii de Alfred de Musset: Ballade à la lune și Madrid, princesse des Espagnes. El a călătorit cu familia din 1880 până în 1882, în diferite locuri din Franța, Elveția și Italia, la Moscova. A compus Trio cu pian în sol major pentru ansamblul lui von Meck și a realizat o transcriere pentru duet pentru pian a trei dansuri din Lacul lebedelor de Ceaikovski. A fost angajat ca acompaniator la cursul de canto a lui Marie Moreau-Sainti patru ani. Printre membrii clasei se afla și Marie Vasnier, care l-a inspirat să compună: a scris 27 de melodii dedicate ei în timpul relației lor de șapte ani. Era soția lui Henri Vasnier, un funcționar public, mult mai tânără decât soțul ei. Ea a devenit iubita și muza lui Debussy. Nu este clar dacă Vasnier a știut de aventura soției sale cu tânărul student, dar el și Debussy au rămas în relații excelente și a continuat să-l încurajeze pe compozitor în cariera sa. La Conservator, în 1884, Debussy a câștigat cel mai prestigios premiu muzical al Franței, Prix de Rome cu cantata sa, L' enfant prodigue. Premiul l-a dus la Villa Medici, Academia Franceză din Roma, pentru a continua studiile, din ianuarie 1885 până în martie 1887, cu trei sau patru absențe de câteva săptămâni când s-a întors în Franța, în principal pentru a o vedea pe Marie Vasnier. Inițial, lui Debussy i s-a părut înăbușitoare atmosfera de acolo. Nu s-a bucurat de opera italiană, considerând că operele lui Donizetti și Verdi nu erau pe gustul său. A fost mult mai impresionat de muzica compozitorilor Palestrina și Lassus din secolul al XVI-lea. A fost inspirat de Franz Liszt. Debussy a compus patru piese pentru Academie: oda simfonică Zuleima, piesa orchestrală Printemps, cantata La Damoiselle elue (1887–1888), prima piesă în care au început să apară trăsăturile stilistice ale muzicii sale, Fantaisie pentru pian și orchestră. Academia l-a mustrat pentru că a scris muzică „bizară, de neînțeles și de neperformat”. În anii petrecuți la Roma, Debussy a compus cea mai mare parte a ciclului Ariettes oubliees. Întors la Paris, în 1887, Debussy a ascultat și apreciat primul act din Tristan și Izolda de Wagner. În 1888 și 1889 a participat la festivalurile anuale ale operelor lui Wagner, la Bayreuth. A concluzionat că nu există viitor în încercarea de a adopta și dezvolta stilul lui Wagner. În 1889, la Expoziția Universală de la Paris, Debussy a auzit pentru prima dată muzică gamelan javaneză, care l-a atras și ecourile ei se aud în Pagode din suita sa de pian, Estampes. A participat la două concerte ale muzicii lui Rimski-Korsakov, conduse de compozitor. Libertatea lui  armonică și tonurile non-teutonice i-au influențat propriul stil muzical în curs de dezvoltare. Marie Vasnier și-a încheiat legătura cu Debussy la scurt timp după întoarcerea sa de la Roma, deși au rămas în condiții suficient de bune pentru ca el să-i dedice încă o melodie, Mandoline, în 1890. În același an, Debussy a început o relație cu Gabrielle (Gaby) Dupont, fiica unui croitor din Lisieux; în iulie 1893 au început să locuiască împreună. Debussy a compus cântece, piese pentru pian și alte lucrări, dintre care unele au fost interpretate public, dar muzica sa a avut doar un impact modest, deși colegii săi compozitori i-au recunoscut potențialul prin alegerea lui în comitetul Société Nationale de Musique în 1893. În mai 1893, Debussy a participat la un eveniment teatral care l-a inspirat, premiera piesei Pelleas și Melisande de Maurice Maeterlinck, transformată de el într-o operă. În februarie 1894, Debussy a finalizat prima schiță a Actului I din Pelléas et Mélisande și, apoi, a lucrat pentru a finaliza lucrarea. Când locuia încă cu Dupont, a avut o aventură cu cântăreața Thérèse Roger, iar în 1894 a anunțat logodna lor. Comportamentul lui a fost larg condamnat; au circulat scrisori anonime care denunțau tratamentul pe care îl avea față de ambele femei, precum și iresponsabilitatea financiară și datoriile sale. Logodna a fost întreruptă și câțiva dintre prietenii și susținătorii lui Debussy l-au renegat. El a creat în decembrie 1894, poemul simfonic Preludiu la după-amiaza unui faun, bazat pe poemul lui Stephane Mallarme. Debussy a abandonat-o pe Dupont pentru prietena ei, Marie-Rosalie Texier, cunoscută ca Lilly, cu care s-a căsătorit în octombrie 1899, fiind amenințat de ea că se sinucide dacă o refuză. Ea era afectuoasă, practică, simplă și foarte plăcută de prietenii și asociații lui Debussy, dar el a devenit din ce în ce mai iritat de limitările ei intelectuale și de lipsa de sensibilitate muzicală. Căsătoria a durat cinci ani. În jurul anului 1900, muzica lui Debussy a devenit inspirația unui grup de tineri artiști, poeți, critici și muzicieni inovatori, printre care Maurice Ravel, Igor Stravinsky, Manuel de Falla. Debussy și-a completat veniturile predând și scriind. În cea mai mare parte a anului 1901, el a fost critic muzical. În ianuarie 1902 au început repetițiile la Opéra-Comique pentru Pelléas et Mélisande. În februarie a existat un conflict între Maeterlinck, Debussy, Messager și Carré (directorii Operei), cu privire la rolul lui Mélisande. Maeterlinck a vrut ca amanta lui, Georgette Leblanc, să cânte rolul, și a fost supărat când s-a optat pentru soprana scoțiană Mary Garden. Opera, deschisă pe 30 aprilie 1902, a devenit rapid un succes. A făcut din Debussy un nume binecunoscut în Franța și în străinătate. Ravel a fost un admirator, Conservatorul a încercat în zadar să-și împiedice studenții să vadă opera. Debussy avea aproape 40 de ani când a obținut faima internațională în 1902 cu această operă. Lucrările sale orchestrale apreciate au fost și Nocturnes (1897–1899), Images (1905–1912). Muzica sa a fost într-o măsură considerabilă o reacție împotriva lui Wagner și a tradiției muzicale germane. El a considerat simfonia clasică învechită și a creat o alternativă, La mer (1903–1905). Lucrările sale pentru pian includ seturi de 24 de preludii și 12 studii. A scris melodii bazate pe o mare varietate de poezii, inclusiv pe a sa. Un număr mic de lucrări, inclusiv începutul La Damoiselle Elue și Le Martyre de Saint Sebastien, au părți importante pentru cor. El și-a dezvoltat propriul stil de armonie și colorare orchestrală. În 1903, Debussy a fost numit Cavaler al Legiunii de Onoare. Dar în viața sa privată a provocat un scandal în anul următor. Unul dintre elevii săi a fost Raoul Bardac, fiul Emmei și al bancherului parizian Sigismond Bardac. Raoul și-a prezentat profesorul mamei sale, de care Debussy a devenit foarte atras. Ea era sofisticată, o cântăreață desăvârșită și relaxată în privința fidelității conjugale. După ce a trimis-o pe Lilly la casa ei părintească pe 15 iulie 1904, Debussy a luat-o pe Emma, rămânând în Jersey și apoi la Pourville, în Normandia. El i-a scris soției sale pe 11 august că mariajul lor s-a încheiat. Întors la Paris, și-a luat un apartament. Pe 14 octombrie, cu cinci zile înainte de a cincea aniversare a nunții, Lilly Debussy a încercat să se sinucidă, împușcându-se în piept cu un revolver; a supraviețuit, deși glonțul a rămas blocat în vertebre pentru tot restul vieții. Scandalul care a urmat a făcut ca familia lui Bardac să îl renege, iar Debussy și-a pierdut mulți prieteni buni. Ravel s-a alăturat altor foști prieteni ai lui Debussy pentru a contribui la un fond de sprijinire a lui Lilly. Soții Bardac au divorțat în mai 1905. Debussy și Emma (însărcinată) au plecat în Anglia. El a corectat schițele simfoniei La mer, sărbătorind divorțul pe 2 august. După o scurtă vizită la Londra, cuplul s-a întors la Paris în septembrie, cumpărând o casă într-o curte de lângă Avenue du Bois de Boulogne, casa lui Debussy pentru tot restul vieții. În octombrie s-a născut singurul copil al compozitorului, Claude-Emma, alintată Chouchou, o inspirație pentru compozitor. Ea a supraviețuit tatălui ei cu aproape un an, cedând epidemiei de difterie din 1919. Debussy și Emma Bardac s-au căsătorit în 1908. Compozitorul a devenit membru al consiliului de conducere al Conservatorului. Succesul său la Londra a fost consolidat în aprilie 1909, când a dirijat Prélude à l'après-midi d'un faune și Nocturnele; în mai a fost prezent la prima producție londoneze Pelléas et Mélisande, la Covent Garden. În același an, Debussy a fost diagnosticat cu cancer colorectal, de care urma să moară nouă ani mai târziu. În 1912, Serghei Diaghilev a comandat o nouă partitură de balet, Jeux, care alături de cele trei Imagini, au fost ultimele sale lucrări orchestrale. În 1915, Debussy a suferit o operație de colostomie. Sănătatea lui a continuat să scadă; și-a susținut ultimul concert pe 14 septembrie 1917 și a rămas imobilizat la pat la începutul anului 1918. Debussy a murit de cancer de colon la 25 martie 1918 la domiciliul său. Parisul era sub bombardament german, în Primul Război Mondial. Situația militară nu permitea onoarea unei înmormântări publice cu discursuri la mormânt. Procesiunea funerară și-a făcut drum pe străzi pustii până la un mormânt temporar, la Cimitirul Pere Lachaise, în timp ce tunurile germane bombardau orașul. Trupul lui Debussy a fost reîngropat în anul următor în micul Cimitir Passy, în spatele Trocadero, împlinindu-i dorința de a se odihni „printre copaci și păsări”; soția și fiica lui sunt îngropate cu el.