Charlotte Bronte

Charlotte Brontë s-a născut la 21.04.1816, în Thornton, Yorkshire, Anglia, și a decedat la 31.03.1855. A fost romancieră și poetă. A rămas cunoscută în literatura engleză și universală pentru romanul său, Jane Eyre, publicat pentru prima dată sub pseudonimul Currer Bell. Charlotte a fost a treia dintre cei șase frați născuți de Maria Branwell, fiica unui comerciant din Cornwall, și Patrick Brontë, un cleric irlandez. În 1820, familia...

Charlotte Brontë s-a născut la 21.04.1816, în Thornton, Yorkshire, Anglia, și a decedat la 31.03.1855. A fost romancieră și poetă. A rămas cunoscută în literatura engleză și universală pentru romanul său, Jane Eyre, publicat pentru prima dată sub pseudonimul Currer Bell. Charlotte a fost a treia dintre cei șase frați născuți de Maria Branwell, fiica unui comerciant din Cornwall, și Patrick Brontë, un cleric irlandez. În 1820, familia Brontë s-a mutat în satul Haworth, unde lui Patrick i se oferise postul de vicar. Salariul său era modest, dar postul venea la pachet cu utilizarea unei case parohiale. Condițiile de viață din Haworth erau precare, cu niveluri ridicate de mortalitate precoce și o alimentare cu apă contaminată de scurgerile din cimitir, așa cum a fost relatat în 1850 într-un raport de sănătate. Istoricii au speculat că acești factori ar fi putut contribui la moartea Charlottei și a fraților ei. Maria a murit de cancer când Charlotte avea doar cinci ani și cei șase copii mici, Maria, Elizabeth, Charlotte, Branwell, Emily și Anne, au rămas în grija surorii sale. Patrick Brontë și-a încurajat toți copiii să citească mult, să se intereseze de politică, să se bucure de muzică, artă și poezie. I-a introdus în opera lui Lord Byron și le-a permis să citească ziarele și periodicele la care era abonat. Trei ani mai târziu, Charlotte a fost trimisă la Școala Fiicelor Clerice din Cowan Bridge, Lancashire, împreună cu cele trei surori ale sale, Maria, Elizabeth și Emily. Condițiile de la școală erau îngrozitoare, cu focare frecvente de boli. Cele două surori mai mari ale Charlottei s-au îmbolnăvit acolo și au murit; Charlotte și-a atribuit propria sănătate precară pe tot parcursul vieții perioadei petrecute la Cowan Bridge și, mai târziu, a folosit-o ca model pentru Școala Lowood din Jane Eyre. În 1831, Charlotte a devenit elevă la școala Roe Head din Mirfield, dar a plecat în anul următor pentru a le învăța acasă pe surorile ei, Emily și Anne. Cei doi frați, care se apropiaseră foarte mult, au început să scrie povești împreună, adesea bazate pe viețile eroilor lor reali. Charlotte a început să scrie poezie la 13 ani, în 1829, scriind în cele din urmă peste 200 de poezii de-a lungul vieții sale. În 1833, Charlotte a scris mai multe nuvele, inclusiv Piticul verde, sub numele de Wellesley. În 1835, Charlotte s-a întors la Roe Head ca profesoară. În 1839, a acceptat un post de guvernantă la o familie locală, dar a plecat după câteva luni. În 1842, Charlotte s-a alăturat la Heger Pensionnat, un internat de fete din Bruxelles, ca elevă, apoi mai târziu ca profesoară, în speranța de a dobândi abilitățile necesare pentru a-și deschide propria școală. Cu toate acestea, a fost obligată să plece după ce s-a îndrăgostit de directorul școlii, Constantin Heger, un bărbat căsătorit, care a inspirat atât personajul Rochester din Jane Eyre, cât și primul roman al Charlottei, Profesorul. Charlotte, Emily și Anne au încercat apoi să deschidă o școală în Haworth, dar nu au reușit să atragă elevi. În 1846, surorile au publicat o colecție de poezii sub pseudonimele Currer, Ellis și Acton Bell. Deși primul roman al lui Charlotte, Profesorul, a fost respins de editori, al doilea roman al ei, Jane Eyre, a fost publicat în 1847. Adevăratele identități ale surorilor au fost dezvăluite în 1848, iar în anul următor, Charlotte era cunoscută în cercurile literare londoneze. În 1848, Charlotte a început să scrie al doilea roman, Shirley, dar în acel an toți cei trei frați supraviețuitori au murit la un interval de opt luni unul de celălalt. În septembrie, Branwell a murit din cauza mai multor afecțiuni exacerbate de consumul excesiv de alcool. Emily a murit trei luni mai târziu de tuberculoză, iar în mai 1849, Anne a murit din cauza aceleiași boli. Al treilea roman al lui Charlotte, ultimul publicat în timpul vieții sale, a fost Villette, apărut în 1853. În 1854, Charlotte s-a căsătorit cu Arthur Bell Nicholls, vicarul tatălui ei. A rămas însărcinată la scurt timp după nunta din iunie 1854, dar a murit pe 31 martie 1855, posibil din cauza tuberculozei, deși există dovezi că ar fi putut muri din cauza unei complicații a sarcinii. A fost înmormântată în cavoul familiei din Haworth. Biografia Viața lui Charlotte Brontë de Elizabeth Gaskell a fost publicată în 1857. Charlotte a fost cea mai prolifică scriitoare de scrisori dintre frații Brontë, iar corespondența ei formează coloana vertebrală a biografiilor sale. 350 din cele aproximativ 500 de scrisori trimise de Charlotte către Ellen Nussey au supraviețuit, în timp ce toate scrisorile lui Nussey către Charlotte au fost arse la cererea lui Nicholls. Aceste scrisori care s-au păstrat oferă majoritatea informațiilor disponibile despre viața lui Charlotte Brontë. Orașul Brontë, Texas, este numit după Charlotte Brontë. În 1980, o placă comemorativă a fost dezvelită la Centrul de Arte Frumoase din Bruxelles, pe locul Școlii Madame Heger, în onoarea lui Charlotte și Emily.