Charles Baudelaire

Charles Baudelaire, pe numele complet Charles Pierre Baudelaire, s-a născut la 09.04.1821, în Paris, Franța, și a decedat la 31.08.1867. A fost botezat la Biserica Romano-Catolică Saint Sulpice. Tatăl său, Joseph-François Baudelaire, înalt funcționar public și artist amator, era cu 34 de ani mai în vârstă decât mama lui Charles, Caroline, a doua lui soție, în vârstă de 26 de ani. Joseph-François a murit în copilăria lui Baudelaire, la 10 februarie 1827. În anul următor,...

Charles Baudelaire, pe numele complet Charles Pierre Baudelaire, s-a născut la 09.04.1821, în Paris, Franța, și a decedat la 31.08.1867. A fost botezat la Biserica Romano-Catolică Saint Sulpice. Tatăl său, Joseph-François Baudelaire, înalt funcționar public și artist amator, era cu 34 de ani mai în vârstă decât mama lui Charles, Caroline, a doua lui soție, în vârstă de 26 de ani. Joseph-François a murit în copilăria lui Baudelaire, la 10 februarie 1827. În anul următor, Caroline s-a căsătorit cu locotenent colonelul Jacques Aupick, care a devenit ambasador al Franței la diferite curți nobiliare. Charles și-a rugat mama pentru bani de-a lungul carierei sale, promițând adesea că va avea profit din scris. El a fost educat la Lyon, a urmat Liceul Louis-le-Grand din Paris, a studiat Dreptul. A frecventat prostituate și probabil a contractat gonoree și sifilis în această perioadă. După ce a obținut diploma în 1839, tatăl său vitreg l-a îndrumat spre Drept sau Diplomație, dar el a a ales o carieră literară. Tatăl vitreg l-a trimis la Calcutta, India, în 1841, în speranța că va renunța. Călătoria i-a oferit impresii despre mare, navigație și porturi exotice, înfățișate mai târziu în poezia sa. La 21 de ani, a primit o moștenire considerabilă, dar a risipit o mare parte din ea în câțiva ani. Baudelaire a devenit cunoscut în cercurile artistice ca un dandy și cheltuitor. În acest timp, Jeanne Duval, o actriță născută în Haiti, i-a devenit amantă. A fost respinsă de familia lui. El a avut o tentativă de sinucidere. A luat parte la Revoluția din 1848, a scris pentru un ziar revoluționar, dar interesul lui pentru politică a trecut. Prima sa lucrare publicată, sub pseudonimul Baudelaire Dufaÿs, a fost recenzia de artă, Salon of 1845, care a atras atenția pentru îndrăzneala sa. Multe dintre opiniile sale critice au fost noi la vremea lor, inclusiv susținerea lui Delacroix, a pictorilor impresioniști. În 1846, el a scris a doua recenzie, fiind avocat și critic al romantismului. În anul următor a publicat nuvela La Fanfarlo. La începutul anilor 1850, Baudelaire a avut o sănătate precară, datorii presante și producția literară neregulată. Se muta dintr-o locuință în alta pentru a scăpa de creditori. A început multe proiecte pe care nu le-a terminat, a tradus povestirile lui Edgar Allan Poe. La moartea tatălui său vitreg, în 1857, el nu a primit nicio mențiune în testament, dar a fost încurajat că împărțea cu mama sa. A fost poet, eseist, traducător, critic de artă. Stilul său original a influențat poeți, precum Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Stephane Mallarme. El a inventat termenul de modernitate și simbolism pentru a desemna experiența trecătoare a vieții în metropola pariziană. Baudelaire a publicat Les Fleurs du mal în 1857. Poeziile au avut un public mic, dar apreciativ. Principalele teme ale sexului și morții au fost considerate scandaloase. S-a referit la lesbianism, dragostea sacră și profană, metamorfoză, corupția orașului, inocența pierdută, opresivitatea vieții. Remarcabilă este utilizarea imaginilor despre simțul mirosului și al parfumurilor pentru a evoca sentimente de nostalgie. Baudelaire, editorul său și tipografia au fost urmăriți pentru încălcarea moralei publice. Au fost amendați, dar el nu a fost închis. Șase dintre poezii au fost suprimate, dar tipărite mai târziu ca Les Épaves, în 1866. Mulți au condamnat sentința. Baudelaire nu a contestat hotărârea, dar amenda i-a fost redusă. Aproape 100 de ani mai târziu, la 11 mai 1949, Baudelaire a fost reabilitat, hotărârea anulată oficial, iar cele șase poezii interzise au fost reintroduse. În prefața Către cititor pentru Les Fleurs du mal, Baudelaire își acuză cititorii de ipocrizie, păcate și minciuni. A mai scris Mici poezii în proză; recenzii de artă; studii despre Gustave Flaubert, Theophile Gautier, Balzac. Până în 1859, bolile sale, utilizarea de lungă durată a laudanumului, viața stresată și sărăcia lui au avut un impact negativ, iar Baudelaire îmbătrânise vizibil. A locuit cu mama sa o perioadă la Honfleur. A scris poemul Le Voyage, iar în 1860, a devenit un admirator al compozitorului Richard Wagner. Totuși, dificultățile sale financiare au crescut, mai ales după ce editorul său a dat faliment în 1861. În 1864, a plecat în Belgia, în speranța de a vinde drepturile asupra operelor sale și de a susține prelegeri. Relația lui cu Jeanne Duval a continuat și el a ajutat-o până la sfârșitul vieții. A avut relații cu actrița Marie Daubrun și cu curtezana Apollonie Sabatier. A fumat opiu, iar la Bruxelles a început să bea în exces. A suferit un accident vascular cerebral masiv în 1866 și a urmat paralizia. Ultimul an al vieții l-a petrecut într-o stare semiparalizată în diferite case de sănătate din Bruxelles și Paris, unde a murit la 31 august 1867. Slujba a avut loc la biserica Saint-Honoré d'Eylau. Baudelaire a fost înmormântat în Cimitirul Montparnasse, Paris. Multe dintre lucrările lui Baudelaire au fost publicate postum. După moartea sa, mama lui i-a plătit datoriile substanțiale și a găsit o oarecare mângâiere în faima lui. A mai trăit patru ani.