Cesare Pavese

Cesare Pavese s-a născut la 09.09.1908, în Santo Stefano Belbo, Cuneo, Piemont, Italia, și a decedat la 27.08.1950, în Torino, Piemont, Italia. A început școala primară în Santo Stefano Belbo, a continuat să studieze în școli din Torino, la Liceo Classico Massimo D'Azeglio, unde cel mai important profesor al său a fost Augusto Monti, scriitor și educator. Pavese a avut un interes deosebit pentru literatura în limba engleză, absolvind Universitatea din Torino cu o teză despre poezia...

Cesare Pavese s-a născut la 09.09.1908, în Santo Stefano Belbo, Cuneo, Piemont, Italia, și a decedat la 27.08.1950, în Torino, Piemont, Italia. A început școala primară în Santo Stefano Belbo, a continuat să studieze în școli din Torino, la Liceo Classico Massimo D'Azeglio, unde cel mai important profesor al său a fost Augusto Monti, scriitor și educator. Pavese a avut un interes deosebit pentru literatura în limba engleză, absolvind Universitatea din Torino cu o teză despre poezia lui Walt Whitman. El a tradus din autori clasici, autori americani și britanici, care erau atunci noi pentru publicul italian. A fost poet, nuvelist, romancier, traducător, critic literar, eseist. El este adesea menționat drept unul dintre cei mai influenți scriitori italieni ai timpului său. Pavese, o persoană apolitică în vremuri extrem de politizate, a intrat în cercurile antifasciste. În 1935 a fost arestat și condamnat pentru că avea scrisori de la un prizonier politic. După câteva luni de închisoare, a fost trimis în exil intern în sudul Italiei, pedeapsa folosită în mod obișnuit pentru cei vinovați de infracțiuni politice mai mici. După un an petrecut în satul calabrian Brancaleone, Pavese s-a întors la Torino, unde a lucrat ca redactor și traducător. El locuia la Roma când a fost chemat în armata fascistă, dar din cauza astmului său a petrecut șase luni într-un spital militar. Când s-a întors la Torino, trupele germane au ocupat străzile și majoritatea prietenilor săi plecaseră să lupte ca partizani. Pavese a fugit pe dealurile din jurul Serralunga di Crea, lângă Casale Monferrato. El nu a luat parte la lupta armată care avea loc în acea zonă. În anii petrecuți la Torino, a fost mentorul tinerei scriitoare și traducătoare Fernanda Pivano, fosta sa studentă la Liceo D'Azeglio. Pavese i-a oferit ediția americană a Spoon River Anthology, care a apărut în traducerea italiană a lui Pivano, în 1943. După al doilea război mondial, Pavese s-a alăturat Partidului Comunist Italian și a lucrat la ziarul partidului, L'Unita. Cea mai mare parte a operei sale a fost publicată în această perioadă. A scris trei romane: „La tenda” (1940), „Il diavolo sulle colline” (1948) și „Tra donne sole” (1949). Spre sfârșitul vieții, el a vizitat frecvent Le Langhe, zona în care s-a născut, unde și-a găsit o mare mângâiere. Depresia, eșecul unei scurte aventuri amoroase cu actrița Constance Dowling, căreia i-au fost dedicate ultimul său roman și una dintre ultimele sale poezii („Death will come and she’ll have your eyes”), deziluzia politică l-au condus la sinucidere printr-o supradoză de barbiturice. Circumstanțele sinuciderii sale, care a avut loc într-o cameră de hotel, imită ultima scenă din Tra Donne Sole (Printre femei singure), penultima lui carte. Ultima sa carte a fost „La Luna ei Falò”, publicată în Italia în 1950 și tradusă în engleză ca The Moon and the Bonfires de Louise Sinclair, în 1952. Protagonistul tipic din operele lui Pavese este un singuratic, prin alegere sau circumstanțe. Relațiile lui cu bărbați și femei tind să fie temporare și superficiale. S-ar putea să-și dorească să aibă mai multă solidaritate cu ceilalți oameni, dar adesea ajung să-și trădeze idealurile și prietenii; de exemplu, în The Prison, exilatul politic dintr-un sat din sudul Italiei primește o notă de la un alt exilat politic care locuiește în apropiere și sugerează o întâlnire. Protagonistul respinge o demonstrație de solidaritate și refuză să-l cunoască. Acest scurt roman a apărut într-o colecție intitulată Înainte de a cânta cocoșul care face referire la trădarea lui Petru asupra lui Hristos înainte de moartea sa. În The Moon and the Bonfires, protagonistul spune o poveste din America. Un bărbat, pe care îl recunoaște ca fiind din văile Le Langhe după felul său de mers și privirea sa, vine la un bar. El îi vorbește în dialect, sugerând că o sticlă de vin local ar fi mai bună decât berea. După câțiva ani petrecuți în America, protagonistul se întoarce în satul natal. El explorează Le Langhe cu un prieten care a rămas în zonă. El află că atât de mulți dintre contemporanii săi au murit în circumstanțe triste, unii ca partizani împușcați de germani, în timp ce o frumusețe locală notabilă a fost executată de partizani ca spion fascist. Câteva dintre cărțile lui au stat la baza unor realizări cinematografice.