Feodor Chaliapin Sr.

Feodor Chaliapin, pe numele complet Feodor Ivanovich Chaliapin, s-a născut la 13.02.1873, în Omet Tawi, Kazan, Rusia, și a decedat la 12.04.1938. El s-a născut într-o familie de țărani, în casa negustorului Lisitzin. A fost botezat în Biserica Bobotează. Nașii lui au fost vecinii săi, cizmarul Nikolay Tonkov și Ludmila Kharitonova, o fată de 12 ani. Locuința a fost scumpă pentru tatăl său, Ivan Yakovlevich, care a fost funcționar în Zemskaya Uprava, iar în 1878 familia...

Feodor Chaliapin, pe numele complet Feodor Ivanovich Chaliapin, s-a născut la 13.02.1873, în Omet Tawi, Kazan, Rusia, și a decedat la 12.04.1938. El s-a născut într-o familie de țărani, în casa negustorului Lisitzin. A fost botezat în Biserica Bobotează. Nașii lui au fost vecinii săi, cizmarul Nikolay Tonkov și Ludmila Kharitonova, o fată de 12 ani. Locuința a fost scumpă pentru tatăl său, Ivan Yakovlevich, care a fost funcționar în Zemskaya Uprava, iar în 1878 familia Chaliapin s-a mutat în satul Ametyevo, o așezare în Kazan, și s-a stabilit într-o casă mică. Chaliapin și-a început cariera la Tbilisi și la Opera Imperială din Sankt Petersburg, în 1894. Apoi a fost invitat să cânte la Opera Privată Mamontov (1896–1899); el a apărut pentru prima dată acolo ca Mefistofele în Faust de Gounod, rol în care a obținut un succes considerabil. La Mamontov, Chaliapin l-a întâlnit pe Serghei Rachmaninoff (1873-1943), care era director asistent și cu care a rămas prieten pe viață. Rachmaninoff l-a învățat multe despre muzică, inclusiv despre cum să analizeze o partitură muzicală și a insistat ca Chaliapin să învețe nu numai propriile roluri, ci și toate celelalte roluri din operele în care era programat să apară. Cu Rachmaninoff a învățat rolul principal Boris Godunov de Mussorgski, care a devenit personajul său principal. Rachmaninoff a devenit pianist de concert după Primul Război Mondial. Chaliapin, cântăreț de operă, cu o voce de bas profundă și expresivă, a avut o importantă carieră internațională la marile teatre de operă, unde a demonstrat acuitatea și intensitatea interpretărilor sale muzicale. El însuși și-a scris numele de familie, în stil francez, Chaliapine în Occident, și numele său complet a fost Theodore Chaliapine. Teatrul Bolșoi din Moscova l-a angajat pe Chaliapin care a apărut acolo în mod regulat din 1899 până în 1914. În timpul Primului Război Mondial, din 1914-1918, el a apărut în mod regulat și la Opera privată Zimin din Moscova. În plus, din 1901, interpretul a început să facă turnee în Occident, având un debut senzațional la Scala în acel an ca diavolul într-o producție din Mefistofele de Boito, sub bagheta unuia dintre cei mai dinamici dirijori de operă ai secolului XX, Arturo Toscanini. La sfârșitul carierei, Toscanini a observat că basul rus era cel mai mare talent de operă cu care a lucrat vreodată. Debutul cântărețului la Metropolitan Opera în 1907 a fost dezamăgitor datorită sincerității fără precedent a actoriei sale; dar s-a întors la Met în 1921 și a cântat acolo cu un succes imens timp de opt sezoane, iar publicul din New York a devenit mai larg ca în 1907. În 1913, Chaliapin a fost prezentat la Londra și Paris de către genialul antreprenor Serghei Diaghilev (1872-1929), moment în care a început să cânte bine recitalul tradițional rusesc, cântece populare, precum Along Peterskaya (pe care l-a înregistrat cu o orchestră de instrumente populare ruse din Marea Britanie) și cântecul pe care l-a făcut celebru în întreaga lume, The Song of the Volga Boatmen. În 1925, când a cântat la New York, a fost acompaniat la pian de tânărul Harry Lubin (1906-1977), care, mai târziu, a devenit compozitor de muzică pentru serialul de televiziune The Outer Limits. Chaliapin a făcut un turneu în Australia în 1926, cu recitaluri foarte apreciate. În particular, afacerile personale ale lui Chaliapin erau într-o stare de dezordine ca o consecință a Revoluției Ruse din 1917. La început a fost tratat ca un artist venerat al Rusiei sovietice. Cu toate acestea, realitățile dure din viața de zi cu zi sub noul regim și climatul instabil care a urmat din cauza războiului civil, combinate cu, se pare, invadarea unora dintre proprietățile sale de către autoritățile comuniste, l-au făcut să rămână definitiv în afara Rusiei după 1921. Chaliapin s-a mutat în Finlanda și, mai târziu, a trăit în Franța. Parisul cosmopolit, cu populația sa semnificativă de emigrați ruși, a devenit baza lui și, în cele din urmă, orașul morții sale. A concertat în Anglia, Statele Unite. În mai 1931, a apărut în Stagiunea rusă regizat de Sir Thomas Beecham la Lyceum Theatre din Londra. Cel mai faimos rol principal al lui a fost Boris Godunov, dar și interpretările Ivan cel Groaznic de Rimski-Korsakov, Salieri din Mozart și Salieri, Mefistofel din Faust de Gounod, Don Quijote din Don Quichotte de Massenet, Regele Filip din Don Carlos de Verdi. În mare parte datorită susținerii sale, operele rusești precum Boris Godunov, Ivan Susanin de Glinka, Prințul Igor de Borodin, Mireasa țarului și Sadko de Rimski-Korsakov au devenit binecunoscute în Occident. Chaliapin a realizat un film sonor pentru regizorul GW Pabst, Don Quijote, în 1933. Filmul a fost realizat în trei versiuni diferite, în franceză, engleză și germană. Chaliapin a jucat în toate cele trei versiuni, fiecare dintre ele folosind același scenariu, decoruri și costume, dar distribuții secundare diferite. Versiunile în engleză și franceză sunt cele mai des văzute și ambele au fost lansate în mai 2006 pe un DVD. Filmul lui Pabst nu a fost o versiune a operei lui Massenet, ci o adaptare dramatică a romanului lui Miguel de Cervantes, cu muzică și cântece de Jacques Ibert. În 1932, Chaliapin a publicat o carte de memorii, Man and Mask: Patruzeci de ani din viața unui cântăreț. În timpul turneului din Japonia, în 1936, suferea de o durere de dinți, iar un bucătar de un hotel a conceput o modalitate de a găti o friptură pentru a fi mai fragedă pentru el. Acest fel de mâncare este cunoscut în Japonia ca friptura Chaliapin până astăzi. În plan personal, Chaliapin a fost căsătorit de două ori. Și-a cunoscut prima soție, balerina italiană Iola Tornaghi (1873–1965), la Nijni Novgorod. S-au căsătorit în Rusia, în 1898 și au avut șase copii: Igor, Boris (1904–1979), Irina, Lidia și gemenii Feodor Jr. (1905–1992) și Taniya. Igor a murit la patru ani. Feodor Jr. a fost un actor în filme occidentale, inclusiv Moonstruck și The Name of the Rose, alături de Sean Connery. Boris a fost un artist grafic bine cunoscut, care a pictat portretele folosite pe 414 coperți ale revistei Time între 1942 și 1970. În timp ce era căsătorit cu Tornaghi, Chaliapin a trăit cu Marina Petsold (1882–1964), o văduvă care avea deja doi copii din prima căsătorie. A avut trei fiice cu Chaliapin: Marfa (1910–2003), Marina (1912–2009) și Dasya (1921–1977). Cele două familii ale lui Chaliapin locuiau separat, una la Moscova și cealaltă la Sankt Petersburg, și nu interacționau. Chaliapin s-a căsătorit cu Petsold în 1927, la Paris. Ultima reprezentație teatrală a lui Chaliapin a avut loc la Opera din Monte Carlo în 1937. El deținea o vilă frumoasă pe dealul Sainte-Barbe din Saint-Jean-de-Luz, cu vedere la Golful Biscaya. Chaliapin locuia la Paris, când a murit de leucemie. Îngropat la Paris, Chaliapin s-a odihnit în Cimitirul Batignolles până în 1984, când rămășițele sale au fost transferate la Cimitirul Novodevichy din Moscova.