Duane Eddy

Duane Eddy s-a născut la 26.04.1938, în Corning, New York, SUA, și a decedat la 30.04.2024, în Franklin, Tennessee, SUA. A fost un chitarist de rock and roll, activ în perioada 1954-2024. La sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960, el a avut un șir de discuri de succes, precum: Rebel-'Rouser, Peter Gunn, Ceeeee sunt. Tânăr. El a vândut 12 milioane de discuri până în 1963. A început să cânte la chitară la vârsta de cinci ani. În 1951, familia lui s-a mutat la Tucson, apoi...

Duane Eddy s-a născut la 26.04.1938, în Corning, New York, SUA, și a decedat la 30.04.2024, în Franklin, Tennessee, SUA. A fost un chitarist de rock and roll, activ în perioada 1954-2024. La sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960, el a avut un șir de discuri de succes, precum: Rebel-'Rouser, Peter Gunn, Ceeeee sunt. Tânăr. El a vândut 12 milioane de discuri până în 1963. A început să cânte la chitară la vârsta de cinci ani. În 1951, familia lui s-a mutat la Tucson, apoi la Coolidge, Arizona. La 16 ani a format un duo, Jimmy și Duane, cu prietenul său Jimmy Delbridge (care a înregistrat ulterior ca Jimmy Dell). În timp ce cântau la postul de radio local KCKY, Jimmy și Duane l-au întâlnit pe disc jockey Lee Hazlewood, care a produs single-ul duo-ului, Soda Fountain Girl, lansat în 1955, în Phoenix, Arizona. Eddy și Delbridge au cântat la posturile de radio din Phoenix înainte de a se alătura Western Melody Boys a lui Buddy Long, cântând muzică country. Eddy a conceput o tehnică de a cânta pe corzile de bas ale chitarei sale numită twangy. La 19 ani, a obținut o chitară Chet Atkins din 1957 la Ziggie's Music din Phoenix, iar în noiembrie 1957, Eddy a înregistrat un instrumental, Movin' n' Groovin', scris de el și Hazlewood. În 1958, Eddy a semnat un contract cu Lester Sill și Lee Hazlewood pentru a înregistra în Phoenix, la studioul Audio Recorders. Movin’ n’ Groovin’ a ajuns pe locul 72 în Billboard Hot 100, la începutul anului 1958. Rebel-'Rouser, cu saxofon supradublat de muzicianul din Los Angeles, Gil Bernal, și bătăi din palme ale grupului de doo-wop Rivingstons, a devenit hit-ul lui Eddy, ajungând pe locul 6 în topul Billboard Hot 100. S-a vândut în peste un milion de exemplare, ceea ce i-a adus lui Eddy primul disc de aur. El a avut o serie de discuri de succes în următorii câțiva ani, iar membrii trupei sale, inclusiv saxofoniștii Steve Douglas și Jim Horn și clapeista Larry Knechtel, au lucrat ca parte a Wrecking Crew. Pe 9 ianuarie 1958, albumul de debut al lui Eddy, Have 'Twangy' Guitar Will Travel, a fost lansat, ajungând pe locul cinci și rămânând în topurile albumelor timp de 82 de săptămâni. Pe al patrulea album al său, Songs of Our Heritage (1960), fiecare piesă îl prezenta cântând la chitară acustică sau la banjo. Cel mai mare succes al lui Eddy a fost Pentru că sunt tineri, care a ajuns pe locul patru în America și pe locul doi în Marea Britanie în septembrie 1960. A devenit al doilea disc cu vânzări de milioane. Discurile lui Eddy au avut în mod constant și mai mult succes în Marea Britanie decât în Statele Unite ale Americii, iar în 1960, cititorii NME din Marea Britanie l-au votat personalitatea muzicală numărul unu în lume, înlăturându-l pe Elvis Presley. În 1960, Eddy a semnat un contract direct cu Jamie Records, ocolind Sill și Hazlewood. Acest lucru a provocat o ruptură temporară între Eddy și Hazlewood. Rezultatul a fost că, pe durata contractului său cu Jamie, Eddy și-a produs propriile single-uri și albume. Duane Eddy and the Rebels a devenit un act frecvent la The Dick Clark Show. În anii 1960, Eddy a apărut în filme, precum: Why They're Young, A Thunder of Drums, The Wild Westerners, Kona Coast, The Savage Seven. A jucat și în serialul de televiziune Have Gun-Will Travel. În 1961 a semnat un contract de trei ani cu compania de producție a lui Paul Anka, Camy, la studiourile RCA Victor, unde el a reînnoit contactul cu Lee Hazlewood. Single-ul lui Eddy din 1962, Dance With The Guitar Man, scris împreună cu Hazlewood, a câștigat al treilea disc de aur vânzând un milion de discuri. În anii 1970, a produs proiecte de album pentru Phil Everly și Waylon Jennings. În 1972, a lucrat cu Al Gorgoni, la Rock and Roll Lullaby. În 1975, o colaborare cu compozitorul Tony Macaulay și fostul membru fondator al trupei The Seekers, Keith Potger, a condus la un alt album de top 10 din Marea Britanie, Play Me Like You Play Your Guitar. Single-ul You Are My Sunshine, cu Willie Nelson și Waylon Jennings, a ajuns în topurile country în 1977. În 1986, Eddy a înregistrat cu Art of Noise, refăcând versiunea din 1960 a piesei lui Henry Mancini, Peter Gunn. Piesa a fost un hit din top 10 în întreaga lume, clasându-se pe primul loc în topul de dans al Rolling Stone timp de șase săptămâni în acea vară. Peter Gunn a câștigat premiul Grammy pentru cel mai bun instrument rock din 1986. În anul următor, Duane Eddy a avut câteva piese produse de Paul McCartney și alții. În 1982, Rebel Walk a lui Duane Eddy a fost auzit în comedia muzicală, Grease 2, ca muzică de fundal pe pista de bowling. În 1992, Eddy a înregistrat un duet cu Hank Marvin pe albumul lui Marvin, Into the Light, cu o versiune a hitului Pipeline. Rebel Rouser al lui Eddy a fost prezentat în filmul Forrest Gump. Filmul Natural Born Killers de Oliver Stone, a folosit The Trembler, o piesă scrisă de Eddy și Ravi Shankar. Eddy a fost chitaristul principal al hitului din 1995 al lui Foreigner, Until the end of Time, care a ajuns în top 10 în topul Billboard Adult Contemporary. În 1996, Eddy a cântat la chitară pentru coloana sonoră a filmului de Hans Zimmer, Broken Arrow. În 2010, el a fost în Londra, Marea Britanie, la Royal Festival Hall. Acest succes a determinat albumul următor pentru Mad Monkey/EMI, produs în Sheffield, Anglia. Albumul Road Trip a fost lansat pe 20 iunie 2011. Pentru un turneu la împlinirea a 80 de ani, în 2018, Eddy s-a întors în Marea Britanie în concerte cu cântărețul și compozitorul Robert Vincent, cântând la London Palladium și la Bridgewater Hall din Manchester. În 1994, Eddy a fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame și în Musicians Hall of Fame and Museum în 2008. În 2000, la Ryman Auditorium din Nashville, Tennessee, titlul „Titanul lui Twang” i-a fost acordat lui Eddy de către primarul Bill Purcell. În 2004, Eddy a primit premiul Legend Award al revistei Guitar Player. În plan personal, el a fost căsătorit cu cântăreața Jessi Colter, din 1961 până în 1968. Eddy a murit de cancer în Franklin, Tennessee, pe 30 aprilie 2024, la patru zile după ziua sa de naștere, la vârsta de 86 de ani.