"Patru luni, trei săptămâni şi două zile"

[Pitbull]

Stii ceva?
Eu chiar n-am chef sä arunc cu pietre. Chiar diloc.
Da' diloc, diloc, diloc.
OK, s-ar putea gäsi cusururi la analiza ta, da' pur si simplu nu m-a chemat la asta. Mi-a pläcut, si gata! E foarte bunä!
Am mai completat câte ceva, pe scânduricile läzii tale de säpun.
La mai mare! Mai vrem!

[devil_doll]

Revazut in seara asta, dupa vizionarea TIFF--emotionanta, tensionata, extrem de personala cred pentru toti cei din sala.
La a doua vizionare e chiar mai percutant, in special momentele intre personajele feminine ( recunosc ca de aceasta data infamul Bebe nu mi-a mai instigat furia pur feminina, l-am acceptat ca atare). Dar am remarcat cu parere de rau ca publicul bucurestean este absolut pe dinafara, scenele erau tratate anapoda, se radea la momentul in care Bebe are izbucnirea in camera de hotel si se tacea molcom la cina in familie. Observ cu regret ca in filmul romanesc daca nu se rade, atunci nu s-a vazut pelicula.

[Pitbull]

As vorbi despre cum ne-am certat in cancelarie despre film.Dar colegii mei nu vor sa vada filmul in sala de cinema.Doar au citit articolele in 22.
Eu cred ca este o iluzie cum ca s-ar mai discuta cu elevii.
Voi incerca ...

Petrecerea a fost minunata dupa ce am incercat momente de groaza la filmul lui Mungiu. Cannes a dat de gandit femeilor din Romania. Eu cred ca a avut o relatie cu publicul ...Totusi juriul merita un premiu. L-as propune intrun festival. UN PREMIU pentru un juriu.

[thequietsurfer]

Tocmai am vazut si eu premiera la mine-n oras(Focsani). Nu am de gand sa-mi insir impresiile caci nu cred ca as putea aduce un adaos consistent.
Este intr-adevar percutant, tulburator, taios.
O inteleg perfect pe devil_doll care a fost extrem de dezamagita de public. Filmul n-a fost proiectat in cinema, ci intr-o sala cunoscuta drept "casa de cultura"(adaposteste f. multe evenimente ce tin de subcultura da' nu mai conteaza). Foarte multi snobi care nici macar nu si-au pus pe silent telefoanele(am auzit cel putin 5-6 sonerii), in fata mea un grup de patru persoane care a(u) vorbit aproape non-stop(un individ din acest grup chiar a sunat pe cineva in timpul filmului) plus multi alti spectatori care nu respecta nici macar o norma(cu o naturalete, o nesimtire dezarmanta). In sala s-a ras aiurea(exact dupa tiparul remarcat de devil_doll) si la sfarsit nimanui nu prea ii venea sa creada ca filmul s-a terminat asa. Nu s-a aplaudat si asta nu pt. ca lumea a ramas socata, infipta in scaune pt. inca putin timp necesar digestiei intelectuale. Oamenii au plecat cam dezumflati.
In aceste conditii, am putut sa vad totusi filmul patruns de incarcatura sa dramatica. Am zambit amar in multe momente si la scena mesei aniversare chiar am ras(dar nu era rasul meu). Am tacut, am inghitit in sec si am avut momente cand m-am simtit revoltat(mai ales cand Bebe era in cadru). Un moment usor fantastic a fost acela in care in sala s-a auzit un scancet de bebelus( o observasem pe tanara mamica inainte si la final ma intrebam cum se simte).
Cred ca am sa-l vad si maine. Deocamdata pot sa spun ca filmul s-a cuibarit in mine cam ca un fetus care chiar daca nu va mai creste, cu siguranta ca nu va inceta sa palpite.

[Coshava]

Dar am remarcat cu parere de rau ca publicul bucurestean este absolut pe dinafara, scenele erau tratate anapoda, se radea la momentul in care Bebe are izbucnirea in camera de hotel si se tacea molcom la cina in familie.

Acuma sincer vorbind - nu prea imi dau seama de ce s-ar fi ris la scena "cinei aniversare din familie". :?

[Pitbull]

Se poate râde strepezit acolo - de ineptiile älora, de cretinismul lor, de componenta satiricä atroce, comparabilä cu a lui Caragiale (dacä-l privim needulcorat). Nu e neapärat cea mai adecvatä reactie - dar, la nivelul de masä al unui public "averagely normal", ar fi cea mai de asteptat. In schimb, o "täcere molcomä", cum o descrie Devil_Doll (citeste: stare de pasivitate, indiferentä, apatie, derutä), e cea mai nepotrivitä reactie. Un asemenea public fie se plictiseste la acea secventä, fie räbdätor asteaptä ceva - färä a sti cä acel "ceva" e chiar acolo, atunci, în fata lui.

[Bogie]

Se poate râde strepezit acolo - de ineptiile älora, de cretinismul lor, de componenta satiricä atroce, comparabilä cu a lui Caragiale (dacä-l privim needulcorat).

Nu mi s-a parut ca ar fi fost o discutie cretina; erau cateva perechi de prieteni, adunate la o masa, unde se discutau tot felul de banalitati, niste poante intre vechi amici care se simt bine, conversatie usoara, de masa, foarte fireasca. Am admirat mult aceasta scena, naturaletea mesenilor; mi s-a parut ca forta ei este data de contrastul dintre framantarea Otiliei (de care spectatorul este constient) si banalitatea unor personaje linistite, lipsite in acel moment de orice dramatism; faptul ca nu regizorul nu a ingrosat, nu a satirizat personajele face si mai pregnant acest contrast.

[thequietsurfer]

Pai tocmai acest contrast de care vorbesti, izolarea cvasibenevola a Otiliei intr-un spatiu al convivialitatii si incercarile repetate ale acelor oameni de a o face sa ia parte la buna dispozitie generala starnesc o reactie care poate varia. Acum sa nu crezi ca am izbucnit intr-un hohot de ras zgomotos. A fost mai mult genul de reactie care te ajuta sa-ti depasesti imboldul de a fi iritat, poate putin frustrat(cum de mai poate sta ea aici, cum de nu cedeaza si reuseste sa-si pastreza acel zambet afabil, cum de nimeni nu-si da seama ca ceva e in neregula cu ea, cum se poate ca prietenul ei sa o oblige(ca Bebe de unde si atitudinea ei fata de Adi) sa mimeze fericirea?)
Umorul este in acest caz o forma de toleranta(nu mai stiu cine a zis-o). Te ajuta sa nu-i condamni pe comeseni pt. ca ei nu au nicio vina(sunt si ei un fel de victime-vezi als).

[Coshava]

Am ºi eu un comentariu minor aici :

Cam la fel stau lucrurile ºi în zona celui de-al doilea (ºi ultim) punct discutabil al filmului: constrângerea fetelor de a face sex cu Bebe.
Privind lucrurile la nivel strict uman, e foarte verosimil. Gãbiþa ºi Otilia aratã destul de bine, ºi nu e deloc surprinzãtor cã un individ care le-a prins la strâmtoare atât de bine va profita pânã la capãt - cu atât mai mult, cu cât e vorba de un cinic greþos ca domnul Bebe: când îþi câºtigi existenþa ucigând copii nou nãscuþi, ce mai conteazã câteva tinere posedate semi-forþat?

Nu mi se pare deloc discutabil acest aspect - ci cred cã el a fost deliberat gândit/prezentat/construit astfel.
Dupã pãrerea/percepþia mea Bebe nu avea din capul locului alt gând decât sã le ... posede pe cele douã ( probabil banii nici nu-l intereseazã prea tare, chiar aºa - e oare plãtit de ele cu ãia 3000 de lei sau nu ? ) deoarece pare sau se poate deduce cã e un frustrat sexual tipic : spune cã are familie ºi copii dar nu poartã verighetã, locuieºte cu mama sa bãtrânã ºi biniºor senilã ºi pe care nu are cine sã o supravegheze cât e el plecat, insistã cã el nu a pomenit nimic de bani la telefon ºi a spus doar cã fetele vor sã fie "drãguþe" cu el º.a.m.d. :oops:

Legat de ce s-a spus în unele cronici pe care le-am citit - mie chiar nu mi s-a pãrut indiviul ca fãcând parte din "lumea interlopã" ... :?

[ricutza]

Am ºi eu un comentariu minor aici :


Dupã pãrerea/percepþia mea Bebe nu avea din capul locului alt gând decât sã le ... posede pe cele douã ( probabil banii nici nu-l intereseazã prea tare, chiar aºa - e oare plãtit de ele cu ãia 3000 de lei sau nu ? ) deoarece pare sau se poate deduce cã e un frustrat sexual tipic : spune cã are familie ºi copii dar nu poartã verighetã, locuieºte cu mama sa bãtrânã ºi biniºor senilã ºi pe care nu are cine sã o supravegheze cât e el plecat, insistã cã el nu a pomenit nimic de bani la telefon ºi a spus doar cã fetele vor sã fie "drãguþe" cu el º.a.m.d. :oops:

Legat de ce s-a spus în unele cronici pe care le-am citit - mie chiar nu mi s-a pãrut indiviul ca fãcând parte din "lumea interlopã" ... :?

nu ca ar conta prea mult, dar cred ca dl. Bebe a luat banii (ca nu era chiar atat de corect) si nici nu cred ca vroia sa se culce cu ele de la inceput (nu neaparat ca ar fi fost el un om cinstit dar totusi munca lui era bazata pe recomandari iar daca fetele ar fi facut tot ce trebuia si el le-ar fi violat oricum, n-ar fi fost chiar ok pt afacerea lui).

legat de problemele de sunet... in 80% din cinematografele din Romania, ceea ce nu e stereo sau mono, e o problema. si daca ne gandim la atitudinea pe care au o chiar si multi profesori din facultatea de film, fata de sunet, ar trebui sa ne minunam permanent ca nu avem doar filme mute.

[Pitbull]

daca ne gandim la atitudinea pe care au o chiar si multi profesori din facultatea de film, fata de sunet, ar trebui sa ne minunam permanent ca nu avem doar filme mute.

Cä BINE zici, pui!
(Pot pentru ca sä îndräznesc a spera ca aceastä revenire ricutzianä sä nu fi fost doar meteoricä?)

[Pitbull]

http://agenda.liternet.ro/articol/56...si-2-zile.html

Admirabil!!! :love: :love: :love:

[thequietsurfer]

"A fost practic prima oarã cînd l-am vãzut integral cu un public romînesc - ºi prima oarã cînd am auzit rîsete. Nervoase, chinuite, scrîºnite. Nu mai e, sper, un secret pentru nimeni dibãcia domnului Mungiu, care a ºtiut sã-ºi construiascã filmul în aºa fel încît el sã poatã fi receptat cum se cuvine ºi de noi ºi de strãini - rîsetele de care vorbeam mai sus îmi confirmã faptul cã, dincolo de Palme d'Or, de festivaluri sau de viitoarele Oscaruri, nimeni nu poate simþi 432 aºa cum îl simt cei care au trãit vremurile redate pe ecran. Oamenii au rîs la premierã pentru cã voiau sã rîdã, simþeau nevoia sã rîdã, probabil pentru a-ºi alunga, fie ºi momentan, tensiunea ºi lacrimile. Aici cred cã se aflã cheia succesului acestui demers filmic (era sã scriu neegalat - cine sã-l egaleze ºi cînd?) deopotrivã simplu ºi monumental, spre care cinematograful romînesc, atît cît este, tindea de cîþiva ani încoace."
Daca filmul m-a ajutat sa inteleg mai bine comunismul, cronica mi-a fost de folos in a-mi creiona o imagine cat de cat clara despre felul in care filmul poate fi interiorizat de un om care aproape ca-l transforma in
experienta. Citatul l-am scos doar pt. a-mi justifica unele opinii mai vechi menite sa-mi apere orgoliul(justificat sau nu il am, n-am ce-i face) de cinefil care vrea sa se desprinda putin de simplii "privitori de imagini in miscare". Ajunsesem sa ma cred incapabil de a reactiona ca unul care intelege. Exact astfel era si rasul meu; un ras pudic care sa disimuleze tipatul de durere cauzat de "toata enormitatea acelor vremuri cenusii". Enormitate apasatoare, enormitate care aproape ca ma strivea.

[razvan-gabriel]

Citind (dupa vizionare) atat de multe si minutioase interpretari nu-ti raman decat impresiile proprii si impactul imediat asupra propriei persoane.
Eu am iesit din sala avand senzatia ca regizorul a lucrat maiastru o suma de momente ce trebuiau sa pregateasca momentul culminant al filmului, moment transformat intr-un "happy end" cam fasait.
Indiferent de multimea de premii cred totusi ca, ca strain, de Romania si de comunism in special, e mai greu sa simti cu adevarat dramatismul situatiei, insa jocul actorilor si realismul sunt cu adevarat remarcabile. Realism remarcabil si trist in acelasi timp si in ceea ce priveste "decorul" ce nu s-a schimbat aproape deloc in toti acesti 17 ani.
Mi s-a parut un pic agasanta si tendinta regizorala de a inghesui in cele cateva minute dintre scenele esentiale toate simbolurile acelei perioade, dar pana la urma astia eram...

[Cazeemeer]

ca strain, de Romania si de comunism in special, e mai greu sa simti cu adevarat dramatismul situatiei

Dramatismul situatiei s-a facut destul de clar inteles lumii fara sa fie nevoie sa le fie familiara situatia de atunci. Nu neg ca a fi trait acolo si atunci, sau a fi trecut prin asa ceva intr-un context oarecare, ar da o putere mai mare filmului, dar mi se pare total nepotrivit modul in care, la absolut orice film care se refera la Romania, apare cineva care sa se intrebe daca nu cumva occidentalii, necunoscand cu adevarat contextul, or sa intampine dificultati in a-l recepta, desi realitatea obiectiva e ca occidentalii n-au prea avut dificultati in a pricepe filmele romanesti bune. Pana acum n-am vazut vreo cronica straina a lui 432 care sa vadeasca o asemenea incapacitate de a empatiza cu situatia (excluzand bineinteles luarea de pozitie a Vaticanului care pare sa fi vazut cu totul alt film), asa cum nici Kurosawa n-a intampinat asemenea dificultati in lume, desi cei ce au vazut filmele lui erau straini de realitatea istorica a Japoniei medievale, asa cum nici Milos Forman n-a avut probleme cu receptarea desi a facut o multime de filme despre indivizi luptandu-se cu diverse forme de opresiune, iar publicul era american si nu cunoscuse vreodata opresiunea.
Un film bun reuseste sa te faca sa intelegi absolut orice context si sa aiba un impact asupra ta. Un film prost poate sa iti vorbeasca si despre propria ta viata dar sa nu atinga vreodata vreo coarda sensibila.

[Pitbull]

Intru totul adevärat.
As mai face o precizare.
Happy end fâsâit are "Dupä ea". Finalul din "432" e sfâsietor de trist, si de un dramatism exploziv. In timp ce stäteau fetele la masä si de aläturi se auzea Daminescu cu "Siii m-am îndrägostit de tiiineeeee... De tiiineeeee... de tiiineeeee... de tiiineeeee...!" tremuram tot, mai aveam putin si-mi venea sä urlu. Iar privirea aia a Otiliei spre stânga pune punctul final cu fierul rosu. Nu se mai sterge în veci. E unul dntre cele mai bine construite finaluri pe care le-am väzut vreodatä (practic, desävârseste formula aplicatä de Cristi Puiu în "M.D.L.", pe care doar douä-trei secunde o despärteau de perfectiune).
Pentru o excelentä analizä inclusiv a cadrului final, recomand din nou cronica lui Cretulescu, deja linkuitä cu trei mesaje mai sus. Uite, murä-n gurä:
http://agenda.liternet.ro/articol/56...si-2-zile.html

[razvan-gabriel]

Nu neg ca a fi trait acolo si atunci, sau a fi trecut prin asa ceva intr-un context oarecare, ar da o putere mai mare filmului

Exact la asta ma refeream. La contextul special si dramatismul trait prin prisma timpurilor acelea obscure.

Un film bun reuseste sa te faca sa intelegi absolut orice context si sa aiba un impact asupra ta.

Partial de acord, in sensul ca "occidentalul" mai degraba a apreciat realismul filmului, jocul actorilor, regia impecabila (ca si in cazul Forman si Kurosawa) decat a empatizat cu situatia.
Ca sa ma folosesc si de un exemplu amintit, nu cred ca un strain a perceput asemeni noua nunta aia sinistra cu slagarul si ospatarul ala gretos cu "...maduvioare, vrabioare etc.."

@pitbull...m-am referit la final per ansamblu, nu strict la secventa finala. Tensiunea atat de bine construita pe parcursul filmului (la faza cu Bebe si fetele, si la cea cu aniversarea in familie aveam dureri de cap si stomac la propriu :? ) ma purta spre un final ce-l credeam socant. Astfel am fost putin dezamagit ca, in plina panica, totul se desumfla usor...

PS faza cu "avortonul" pe podea nu a avut cine stie ce impact asupra mea. Poate si pentru faptul ca am vazut si eu unul intr-un tomberon, undeva prin 1986...

[gionloc]

eseul lui Cretulescu e bine condus, spune tot ce era important despre 432 in stilul sau simplu (ca expriare, fara zorzoane) si patrunzator.

plus ca are un farmec aparte dat de alcatuire: mie mi-a amintit de Alexandru Lapusneanu al lui Negruzzi

[gionloc]

Tensiunea atat de bine construita pe parcursul filmului (la faza cu Bebe si fetele, si la cea cu aniversarea in familie aveam dureri de cap si stomac la propriu :? ) ma purta spre un final ce-l credeam socant. Astfel am fost putin dezamagit ca, in plina panica, totul se desumfla usor...

penrtu mine tocmai in asta a stat socul, daca vrei. ca filmul a fost atit de curat, cursiv.
sa fii in tensiune tot timpul, si, cum frumos spunea Pitbull in analiza sa, totul sa se rezolve necontenit dela sine.
asta e unul dintre punctele de prima mina ale filmului. ca nu se chinuie, nu trage de personaje si secvente incit sa rezolve situatiile, ci totul vine natural, degajat (ca realizare).
cred ca e o 'desumflare' fireasca, binevenita. daca vrei, desi nu prea e cazul, intrebarea ar fi asta: de ce sa nu le fi reusit aventura asta? din ea iesisera (probabil) alte persoane.

[razvan-gabriel]

Acum (eu) gandind la rece gasesc adevar in ceea ce ai spus. Insa-mi aduc aminte de prima impresie, si parca mi-as fi dorit un alt final...
Probabil ca sunt iar influentat de o poveste auzita la inceputul anilor 90, cu o adolescenta ce a murit in urma unei septicemii provocate de un avort empiric.