Articolul zilei - viata bate filmul

[Leonard]

pe mine ce ma deranjeaza este misioneratul asta isteric al 'dreptcredinciosilor', care sint setati sa aiba grija de sufletu tau cu orice pret: vrei-nu vrei, musai sa te aduca inapoi la turma! lasa-ma, nene, dak nu vreau sa cred, it's my own f*** business, ce ma tot tragi de nasturi sa intru-n biserica? dspr asta e vorba. eu pot trai bine-mersi fara sa-mi pese de altii; credinciosii de ce nu pot?!

ºi pe mine mã enerveazã. dar e o mare diferenþã între ideea de a avea o viaþã spiritualã (fãrã vreo religie fixã) în care sã fii în comuniune cu universul ºi aceea de a fi într-o "sectã" (sau turmã, cum zici tu) care e ºi religia creºtinã ºi islamismul, la urma urmei. Lao Tzi cred cã e mai universal valabil decît toate acestea.

[Alex Leo Serban]

a, asta da: lao tze rulz! 8)
nimeni n-a zis sa nu ai o viata spirituala - i am all for it! -, dar fara fanatisme si fara dorinta de a-i converti/pedepsi pe altii...
ce mi se pare de pur balamuc este sa persecuti pe unii-altii in numele unei ipoteze, unei - pina la proba contrarie - fictiuni!! pe ce se sprijina credintele? pe existenta sufletului. si ce e sufletul? yr guess is as good as mine...
deci - practic -, crestinismul a comunizat pe baza a doua ipoteze thin as air. isn't it a bit too much to ask me to buy that?

[silver_boy]

"Existenþa noastrã în civilizaþie include aproape a priori ameninþarea cã nu ne vom putea desãvârºi în aceastã viaþã care ne-a fost datã. Fiecare viaþã socializatã trãieºte cu intuiþia cã nu va reuºi sã ajungã la un sfârºit cu energiile, cu timpul, cu voinþa ºi cu dorinþele sale. Viaþa creeazã deci un rest- un uriaº ºi arzãtor "încã- nu", care are nevoie de tot mai mult timp ºi viitor decât îi este dat sã aibã fiecare dintre noi.
Visurile îl poartã pe om peste sine, iar el moare împotrivindu-se neputinþei sale.De aceea, istoria civilizaþiilor înalte vibreazã de nenumãrate ºi nemãsurate strigãte de "nu încã" - un "NU" adresat morþii, rostit de un milion de glasuri, nereprezentând suflul vieþii aflate în clocot, ci o violentã înãbuºirea a unei vãpãi, care în altã situaþie nu ar fi ars niciodatã cu o asemenea putere, aceea a unei libertãþi vitale.
De atunci, viaþa devitalizatã, îndiguitã în societãþi militarizate sau structuratã pe clase, îºi cloceºte la nesfârºit compensaþiile, proiectându-le fie într-o viaþã ulterioarã aºa cum crede conºtiinþa hindusã, fie într-o existenþã cereascã aºa cum considerã creºtinismul sau islamul sã vizualizeze, pentru consumul credincioºilor sãi, visurile alienate de viaþã.
În esenþã, religia nu e un opiu al poporului, ci amintirea faptului cã în noi existã mai multã viaþã decît va putea ea sã trãiascã.
Funcþia religiei reprezintã un travaliu asupra corpurilor devitalizate, cãrora nu le poate fi cu totul extirpatã intuiþia cã în ele existã surse mult mai profunde ale vieþii, ale puterii, ale plãcerii, ale enigmei ºi ale beþiei decât ne lasã cotidianul sã credem.
Acest lucru acordã religiilor rolul lor dublu în cadrul societãþilor:
ele pot servi sporirii legitimãrii, precum ºi oprimãrii, dar pot ajuta ºi la îndepãrtarea spaimei, deschizând indivizilor calea cãtre o mai mare creativitate ºi putere de rezistenþã.
De aceea, dupã caz, religia poate fi atât un instrument al stãpânirii cât ºi nucleul rezistenþei împotriva stãpânirii,atât mediu al represiunii, cât ºi al emancipãrii: instrument al devitalizãrii sau teorie a revitalizãrii." (P. Sloterdijk- Critica Raþiunii Cinice)
Personal, problema existenþei or a inexistenþei lui Dumnezeu, pusã în termeni rigizi, de facto, mi se pare o tâmpenie. Nu ºi problematizarea ei.
Ce-mi place la agnosticism e cã îl percep ca pe o "teorie" cu bun simþ.
Deismul dogmatic or ateismul acerb, vorba lui Nietzsche, "imi put".
Pot gãsii lucruri frumoase în fiecare din ele, dar mie, unul, imi plac spaþiile largi ºi n-am fantezii în cãmarã (chiar dacã spaþiul ãla e burduºit cu "merinde") coz am o religiozitate outdoor -)))
Nu neg ºi nu coº cã, la un moment dat, când mã voi simþii cu adevãrat devitalizat apropo de ideile lui Sloterdijk, voi opta "pentru Dumnezeu."
ªi-l voi numi, maybe, "Dumnezeul Pragmatic" aºa cum James ºi Pierce îºi numeau "adevãrul"

[Supastar]

foarte interesant Sloterdijk asta... he just made my to-read list....

Ce-mi place la agnosticism e cã îl percep ca pe o "teorie" cu bun simþ.
Deismul dogmatic or ateismul acerb, vorba lui Nietzsche, "imi put".

Imi plac afirmatiile astea! :happy:

[Airlight]

misto coane.

multumim pentru conspect

[Ambra Blu]

In postul lui silver_boy necuratul se ascunde in detalii, caci nu-mi explic cum poate un arhivist de inalte ginduri sa comita greselile alea de ortografie penibile. In rest, imi place cum v-ati strins voi aici, la un pahar de vin si-o pita, asteptindu-l pe Mesia. Si cum pozitivist combate ALSul. Si cum habotnic isi scot credinta la vedere Airlight si Pitbull, in timp ce silver boy face conspecte din marii ginditori ai omenirii. Ar trebui sa urmeze cugetari de maxima importanta marca Eliade, alea cu secolul religios sau neam si eterna predica a convertirii lui Blaise Pascal, plus galeria agnosticilor ocultisti de traditie Strindberg, sa fie vanity fair-ul complet.

[Alex Leo Serban]

... words, words, words...

ce ne face sa ne 'atasam' de o teorie sau alta: felul cum e exprimata? consonanta ei cu structura noastra profunda? si una, si alta? mai mult una, sau cealalta?...
cred k acestea sint lucruri mai pasionante (de discutat) decit 'ipoteza dzeu'; pina la urma, it all boils down to this> i buy this, 'cause i like the sound of it, & i don't buy that, 'cause it s.ucks.
my taste, my choice.

[herbert]

Domnule Teodor Baconsky,
(...)
Rãspunsul lui T. Baconsky
(...)
Domnule Miticã Ionescu,
Vã mulþumesc pentru confesiunea agnosticã, deºi tonul ei exasperat m-a cam întristat. Se cheamã cã aveþi totuºi o credinþã: aceea cã orice credinþã e absurdã. Nu reuºiþi sã vedeþi nimic bun în cele douã milenii de creºtinism pe care, sînt convins, le-aþi examinat cu bunãvoinþã ºi competenþã. Kieslowski, un maestru redus la condiþia de "bigot cu aere de artist", nu v-a ajutat sã rezolvaþi, convenabil, "suferinþa dreptului". Nici creºtinismul autohton nu vã spune mare lucru, mai ales cã îl reduceþi la patologiile sale curente. Ce argumente v-aº mai putea furniza fãrã sã generez suspiciunea cã vã manipulez? Poate cã e mai bine sã rãmîneþi strãin de majoritatea care, prin ipocritul ei delir mistic, vã produce atîta dezgust. Socotesc, în concluzie, cã nu greºiþi. Sînteþi pe linia lui Tertulian din Cartagina (credo quia ineptum est). Cu speranþa cã nu v-aþi supãrat definitiv,

Teodor BACONSKY

Tipul ala cred k e un gen de om care nu-mi place. (probabil din (multe) motive evidente). cica: "Dacã credeþi cã greºesc, vã rog corectaþi-mã."..... hmmm..... nu gasesc o singura afirmatie (cat de cat relevanta) cu care sa fiu de acord....
Mi-a placut mult reactia lui Baconsky care tot oscileaza intre "baga-te-as-n-ma-ta" (intellectual lounge style), "tre sa fiu diplomat cu el" si "sa nu ma lungesc cu scrisu"!

nu-mi place teologul-diplomat Teodor Bakonsky...
chiar ma irita...
uite ce gasesc intr-o carte de Dorin Tudoran ("Absurdistan. O tragedie cu iesire la mare" - Polirom 2006, pag.201): ..."Sa spunem ca nu prea conteaza prea mult daca primul scriitor roman disident nu a fost regretatul A. E. Bakonsky, cum crede dl Breban, ci Radu Cosasu, care invoca "adevarul integral". Socheaza, insa, faptul ca, atunci cand prietenul dlui Breban, domnul Plesita, fost ministru adjunct al Securitatii, afirma ca "A. E. Bakonsky lucra organizat cu noi, dar sa nu scrii treaba asta", istoricul disidentei romanesti , Nicolae Breban, tace ca mormantul".

un detaliu din istoria complicata and incarcata parinti-copii a Romaniei... pioase.

[silver_boy]

...

ce ne face sa ne 'atasam' de o teorie sau alta...?

Foamea !

[Alex Leo Serban]

nu-mi place teologul-diplomat Teodor Bakonsky...
chiar ma irita...
uite ce gasesc intr-o carte de Dorin Tudoran ("Absurdistan. O tragedie cu iesire la mare" - Polirom 2006, pag.201): ..."Sa spunem ca nu prea conteaza prea mult daca primul scriitor roman disident nu a fost regretatul A. E. Bakonsky, cum crede dl Breban, ci Radu Cosasu, care invoca "adevarul integral". Socheaza, insa, faptul ca, atunci cand prietenul dlui Breban, domnul Plesita, fost ministru adjunct al Securitatii, afirma ca "A. E. Bakonsky lucra organizat cu noi, dar sa nu scrii treaba asta", istoricul disidentei romanesti , Nicolae Breban, tace ca mormantul".

un detaliu din istoria complicata and incarcata parinti-copii a Romaniei... pioase.

hodoronc-tronc!
noi discutam kestii subtile, iar tu vii cu fisha de cadre... nu mai vorbeam (de mult) dspr teodor baconsky (si kiar daca am fi vorbit: ce leg. are parerea fiului lui a.e.b. cu ce a fost, sau n-a fost, a.e.b. in epoca?!? iar venim cu d-astea? ), nici dspr 'dekalog', nici macar dspr dzeu - eram pe alte coclauri, si kiar ma gindeam c-o sa apari; dar nu cu asa ceva...

pt silver_boy

i guess i'm missing the point :?

[Airlight]

AB: wey eu ma mandresc cu credinta mea, wey ma bucur de ea, mi-e draga, nu e o teorie amorfa, ci asta traiesc. Sunt habotnic in sensul in care mi-e clar ca nicio rationalizare de prost gust n-are cum sa schimbe Ordinea lucrurilor.

Si de-aia ma bucur.

[Alex Leo Serban]

AB: wey eu ma mandresc cu credinta mea, wey ma bucur de ea, mi-e draga, nu e o teorie amorfa, ci asta traiesc. Sunt habotnic in sensul in care mi-e clar ca nicio rationalizare de prost gust n-are cum sa schimbe Ordinea lucrurilor.

Si de-aia ma bucur.

'fericiti cei saraci cu duhul', eh?

[silver_boy]

pt. als,
was a joke, cu referire subtilã la team-ul de astã varã - facem pomanã de 1 an "casei creaturilor"
(exista acolo un personaj care vroia sã ºtie ce stã în spatele ideilor...ºi i se rãspundea cu "foamea dom-le, foamea..." )
si pe mine ma fascineaza intrebarea asta...ce ne face sa aderam la o teorie mai degraba decat la alta...probabil ca un compositum intre educatie, culturã, inteligenþã,sensibilitatile, experientele nemijlocite...i dont know ...
oricum merge si "foamea". E cel mai universal raspuns .
Si, ma gandeam, din moment ce Istoria s-a creat cu ea...de ce n-ar fi ºi întemeietoare de "ontologii"

ps. expresia "cei sãraci cu duhul" nu înseamnã nici pe departe "cei proºti or something...(asta în cazul în care ai gândit-o aºa) ci, "cei necunoscãtori ai relelor"

[Airlight]

'fericiti cei saraci cu duhul', eh?

duhul cu d mic, in cazul asta.

ma iertati, stiti ca sunt sensibil la majuscule

silver: m-a busit rasul cand am citit prima oara aia cu foamea :lol:

[herbert]

[quote="Alex Leo Serban
... nu mai vorbeam (de mult) dspr teodor baconsky (si kiar daca am fi vorbit: ce leg. are parerea fiului lui a.e.b. cu ce a fost, sau n-a fost, a.e.b. in epoca?!? iar venim cu d-astea? ), nici dspr 'dekalog', nici macar dspr dzeu - eram pe alte coclauri, si kiar ma gindeam c-o sa apari; dar nu cu asa ceva...
[/quote]

nu te supara, e doar un detaliu care conteaza (daca conteaza?) pentru putini... am spus doar ca tipul (T.B.) ma irita/enerveaza (desi ii recunosc calitatile...) si taman imi cazuse (e drept, cam tarziu...) cu comentariul sau competent-intelegator-superior, explicandu-i nefericitului dilematic cum sa simta si sa nu se sperie daca simte, ca e pe calea cea buna ...
desi sunt agnostic, mi se pare indecent sa discuti despre credinta in public... treaba asta (credinta) nu se masoara si nici nu se afiseaza. de aceea, ma enerveaza (din nou!) "paznicii" credintei... simt asa un sentiment de mila... dar mai bine nu spun, ca se supara unii mai credinciosi din tarcul asta (unii, pe care ii simpatizez)...
dekalogul nu mi-a placut (deci, nu m-a marcat ), asa ca nu discut o "broderie" in parte parazitara, uneori intoarsa pe dos...

bagati alt articol.

[Alex Leo Serban]

1. aha, acu am inteles (kestia cu 'foamea'), era o inside joke; n-aveam de unde sa stiu...
2. da, stiu care-i treaba cu 'saracii cu duhul'- da nu strica niciodata s-o dai ambigua pt cei care nu stiu si cred k e legata de prostie, nu?
3. nu vad de ce credinta n-ar putea fi discutata in public, de bine ce sexul este...? kestia asta cu, 'e ceva intim', blabla - gimme a break! orice poate fi discutat in public. ce sint de acord, e k discutia se infunda - cita vreme e ceva ce nu poate fi argumentat rational.

[silver_boy]

pt. herbert
Ideea asta a credinþei intime despre care "nu se cade" sã vorbeºti în public face parte din spiritul obtuz ºi ecumenic al Bisericii pt. care orice discuþie dincolo de porþile ei dogmatice e o impietate.

Acu nici exhibarea ei nu mi se pare o soluþie...dar mã mirã o chestie:
Faptul cã dumneata n-ai înþeles cã, pentru un scriitor, totul devine "de vânzare" ºi implicit public: credinþa lui intimã, sexul, angoasele, dinþii, pãrul..cãci (citire de la Mill) cât ar mai valora un autor fãrã individualitatea lui distinctã cu care dezbracã ºi îmbracã curva asta de lume...

[Terror_IST]

Am fost surprins sã constat cã puþini dintre cei care au adresã de e-mail la yahoo.com ºtiu de unde vine numele portalului, cu toate cã aproape toþi l-au citit, mãcar în copilãrie, pe Jonathan Swift. În ultima sa cãlãtorie, Gulliver ajunge pe o insulã unde caii (Houyhnhnm-ii) sînt fiinþe inteligente ºi raþionale, în timp ce oamenii (yahoo-ii) sînt niºte primitivi, aproape de animalitate, folosiþi ca vite de povarã de cei dintîi. Naratorul este tratat cu suspiciune, avînd în vedere fizicul sãu de yahoo. El însuºi se dezgustã de sine ºi, dimpotrivã, se lasã fascinat de superioritatea rafinatã a houyhnhnm-ilor, cu care, dupã ce le învaþã limba, întreþine colocvii interesante. Aceastã conte philosophique, departe de a se adresa copiilor, satirizeazã starea de lucruri din Anglia începutului de secol XVIII ºi, în general, din Europa cea nejustificat de orgolioasã. Denumirea motorului de cãutare, apoi a portalului, nu are sens în afara semnului de exclamare: Yahoo! În intenþia proprietarilor acestei mãrci înregistrate, numele semnificã ordinul dat unui inferior de a aduce degrabã ceea ce superiorul sãu doreºte sã aibã. Spre deosebire de yahoo-ii lui Swift, care asudau cãrînd materiale ºi trãgînd sãnii pe uscat, în care se lãfãiau caii bãtrîni, yahoo-ul virtual aduce, la cerere, informaþie, cunoaºtere sau distracþie de pe tot întinsul web-ului. Acesta din urmã aparþine deci yahoo-ilor, care-l parcurg în lung ºi-n lat, strîngînd de toate, bune ºi rele, cu bulimie ºi fãrã discernãmînt.
Swift ne povesteºte, prin intermediul lui Gulliver, cã houyhnhnm-ii, nemulþumiþi de prestaþiile yahoo-ilor, ºi-au pus chiar problema exterminãrii acestora. Murdari ºi mincinoºi, nici mãcar nu erau eficienþi, deoarece preþuiau cantitatea ºi nu ºtiau sã distingã calitatea. Fãrã ei, houyhnhnm-ii se puteau descurca mai bine. În mod asemãnãtor gîndesc cei care, de la un timp, vor sã reinventeze spaþiul virtual. Pînã nu de mult, acesta era doar un depozit de bric-�*-brac, din care yahoo-ii software aduceau cantitãþi imense, rãmînînd utilizatorilor houyhnhnm-i sarcina dificilã de a scormoni în grãmadã, pentru a gãsi ceea ce merita pãstrat. Web 2.0 este proiectul unui spaþiu virtual curat, lipsit de situri parazitare, nesemnificative, inutile. Sistemul Web 1.0, adicã cel pe care-l cunoaºtem, era adaptat nevoilor unor yahoo-i, care vor sã strîngã cît mai mult ºi sã dea cît mai puþin. Conexiunea asimetricã permitea transferul cu mare vitezã al informaþiei de la servere cãtre utilizator ºi, dimpotrivã, un debit mult mai mic al transferului invers, de la utilizatorul individual cãtre comunitãþile virtuale. Motoarele de cãutare, la rîndul lor, erau apreciate dupã volumul ofertei, nu dupã relevanþa ei. Instrumentele noi, oferite de Google (ordonarea rezultatelor dupã relevanþã, de exemplu) schimbã modul în care considerãm informaþia, de la percepþia de tip yahoo la cea de tip houyhnhnm. Sistemul BitTorrent dã posibilitatea unei conexiuni simetrice, în care viteza sã fie egalã, în ambele sensuri. Paradigma celui de-al doilea web este interacþiunea, ciberspaþiul nemaifiind doar un mediu de transmitere sau de imersiune, ci un sistem de cooperare. De aceea, o denumire alternativã a lui este "sistem de operare Internet". Exemplarã, ca realizare bazatã pe aceastã paradigmã, este enciclopedia Wikipedia. Întreprinderile din noua economie sînt extrem de sensibile la aceastã schimbare, ele încurajînd colaborarea online, atît pe Intranet-ul firmei, cît ºi pe Web 2.0, fãcînd astfel sã se creeze valoare, iar aceasta sã iradieze în spaþiul ciber-social al comunitãþilor virtuale. Colaborarea prin Web 2.0 presupune renunþarea la locvacitatea redundantã ºi debutonatã care caracteriza comunicarea virtualã de pînã mai ieri. Cibernauþii, pentru a continua sã reziste ºi sã stîrneascã atenþie în noile circumstanþe, trebuie sã-ºi însuºeascã felul de a fi al houyhnhnm-ilor. În conversaþiile lor, ne spune Gulliver, nu se menþiona nimic care sã nu fi fost folositor, exprimat în cuvinte puþine ºi pline de miez. Schimbul de idei se supunea regulilor decenþei, dar evita adresarea ceremonioasã. Oricine contribuia la discuþie o fãcea spre a se împlini pe sine ºi spre a-i mulþumi pe ceilalþi. Nu erau întreruperi, nici plictisealã; nu era înfierbîntare, nici indiferenþã.
Mulþi deplîng faptul cã cei dornici sã contribuie la realizarea proiectelor prin cooperare virtualã sînt prea puþini în raport cu numãrul celor care beneficiazã de pe urma acestor proiecte. De fapt, nu avem motive sã credem cã o colectivitate de mediocritãþi ar lucra mai bine decît un grup mic de avizaþi. Web 2.0 este democratic, dar minoritar, în timp ce precedentul lui era doar gregar. Houyhnhnm-ii înºiºi, de altfel, aveau grijã sã nu se înmulþeascã peste mãsurã, pentru a-ºi pãstra standardele de calitate. Decizia care urmeazã deliberãrilor în grupuri mici nu este privitã ca un decret ci, dacã ar fi sã utilizãm limbajul houyhnhnm-ilor, ca un hnhloayn, adicã, aºa cum ne traduce Gulliver, ca un îndemn. Fiinþa raþionalã nu trebuie constrînsã, ci convinsã, deoarece nici un cibernaut evoluat nu se va opune unei idei raþionale din orgoliu, din lãcomie sau din pasiune, fãrã a-ºi pierde calitatea de houyhnhnm ºi a risca sã fie privit cu dezgust, ca un simplu yahoo.

Adrian MIHALACHE

[Alex Leo Serban]

citatul de mai sus e din dilema veche - poate n-ar fi stricat sa fie precizat!...

[Terror_IST]

citatul de mai sus e din dilema veche - poate n-ar fi stricat sa fie precizat!...

Imi cer scuze, dar mi s-a parut ca am scris si sursa. Intr-adevar e un articol din numarul trecut al Dilemei.

@ ALS Loved your Cannes review din numarul nou.