Articolul zilei - viata bate filmul

[KORBEN]

Principiul Dominoului



Principiul dominoului: de la o piesã cad toate, dar ce frumos cad ºi cum fac ele zbrum ºi zbang. "It's called moviemaking", zice Tony Scott.

ªi o demonstreazã din plin în Domino, best of Tony Scott (în Man on fire e revolver, aici devine mitralierã), basm (post?) apocaliptic, despre viitorul copiilor, America ºi Visul American ca un stroboscop vicios, ultraviolent, rapid ºi trashy. Ride on the montagne russe. Aºa cum David Lynch a fãcut Vrãjitorul din Oz în Wild at Heart, Tony Scott l-a reaimginat pe-al sãu în Domino.

Dorothy nu mai e de mult în Kansas, a trãit visul american cu tatãl Candidatul manciurian (actorul Laurence Harvey), a fost model, a locuit în Oz (Beverly Hills - chiar 90210), ºi a ajuns vânãtoare de recompense (bounty hunter), trãind pe muchie rãzbunarea pentru moartea peºtiºorului de aur din acvariul nu atât de fermecat. Un alt Oz, cel al drogurilor a ajuns-o din urmã, pentru cã a murit de o supradozã, la 35 de ani, în timp ce filmul lui Scott, aºa zis biografic (la fel de biografic ca Spinal Tap), era în post-producþie.

Mentorul ei din film e Mickey Rourke, mama e Jacqueline Bisset, regizorul cinic de reality show - Christopher Walken, ºeful - Delroy Lindo, Ian Ziering ºi Brian Austin Green se joacã pe ei înºiºi, la fel ca Jerry Springer. Ah, ºi, da, Domino este Keira Knightley, da, demoazela din filmele de costume cu Piraþii din Caraibe. Adevãratã mândrie, curatã prejudecatã. În alt costum, S&M (denim & leather), cu þigara non-stop în colþul buzei ºi cu nunceag la brâu. În actul III, dupã un intermezzo pe aripile mescalinei, Tom Waits apare pe post de înger profetic din deºert, în Cadillac decapotabil ºi apoi, coda, infernul se dezlãnþuie la Las Vegas. Cu elemente din filmul BMW Hire: Beat the Devil plus showdown-ul din True Romance, dar "this goes to Eleven"...top of the world, ma, pa (Stratosphere). Cu jump cuts, filtre, culori desaturate, sunet paroxistic, inserturi pe imagine, montaj subliminal, îndemnuri rock'n'roll (Mama Told Me Not to Come) ºi tezism creºtin ("Lumea se împarte în bogaþi ºi sãraci, plus cei din mijloc"). ªi Afganistan.

Fight club �* la Tony Scott, povestea lui Domino Harvey, basmul punk, poemul pe acid, ca o baladã electricã, un dans de-a viaþa ºi de-a moartea, romantic, violent, rapid ºi trist. Ca o fabulã fãrã moralã (deºi o propagã pe cea din True Romance, "live fast, die young, leave a beautiful corpse").

Secvenþa cea mai caldã ºi mai adevãratã, este cea în care Mickey Rourke (Ed Mosbey) îi explicã lui Edgar Ramirez (Choco) într-un monolog extreme de personal ºi eliberator, cel mai personal lucru din viaþa lui, absenþa degetului de la picior (Carré Ottis FYI), ºi faptul cã un anume tip de durere te face sã treci mai uºor peste o durere mai mare.

Tony Scott o cunoºtea de mult pe Domino Harvey. A vrut sã-i facã portretul în grafitti ºi neon, a comisionat scenariul lui Richard Kelly (Donnie Darko), care l-a denumit ulterior "un Sid Vicious al regizorilor britanici". Alþi critici l-au numit un rock star frustrat. Dar Scott ºi-a exorcizat demonii rock'n'roll ºi a fãcut cel mai devia-n-t, cel mai excesiv ºi cel mai rapid stencils cinematografic, reuºind sã gãseascã ºi o nouã conotaþie frazei Tears in the Rain din Blade Runner. Un tatuaj, alãturi de unul cu un peºtiºor de aur.


Alin Ludu Dumbravã, preluat din ªapte seri, martie 2006

[silver_boy]

Pure delight ...



Octavian Paler
Cotidianul 04 Aprilie


Problema pe care mi-o pun e, pe cat de simpla, pe atat de incurcata. Ce justificari s-ar putea gasi, oare, pentru ceea ce se intampla azi, scandalos, la noi?

Ma suport din ce in ce mai greu in calitate de „analist“ politic. Oare visul meu a fost sa devin exeget al lui Basescu si al lui Boc? Politica romaneasca e atat de stupida incat a o vedea ca problema intelectuala, nu numai ca blestem, e, pur si simplu, ridicol. Mai ales la o varsta cand inteleg mai bine decat as fi vrut avertismentul Eclesiastului despre vanitati si desertaciuni. La ce bun, oare, sa caut tonuri civilizate ca sa pot marturisi scarba pe care mi-a provocat-o comedia pusa la cale pentru a feri arhivele Securitatii de Ticu Dumitrescu?

La urma urmei, e nerusinat de limpede cine si de ce nu vrea sa fie scoase la lumina intimitatile cu Securitatea. Numai partea de imaturitate din mine, de care ar trebui sa-mi fie jena la 79 de ani, si-a putut imagina ca „sistemul ticalosit“ de la noi e perisabil. Si ca indivizi ca Boc (l-am vazut, la televizor, duminica seara intr-o postura comica de papagal care se ratoia!) pot avea vreo limita in slugarnicie.

N-ar fi, oare, mai inteleapta o scarba salvata prin indiferenta? M-as baricada intr-un dispret pasiv, care nu mai ia in serios decat viata si moartea, cele doua mari taine cu care ne confruntam, si mi-as asigura linistea. As merita-o, poate, dupa ce de trei ori m-am lasat traficat de iluzii. Prima oara cand am crezut ca, in Romania, a avut loc, realmente, o revolutie. A doua oara cand am sperat, dupa alegerile din toamna lui ’96, ca normalitatea e, totusi, posibila. A treia oara, in decembrie 2004, cand n-am banuit ca „sistemul ticalosit“ se va „supraticalosi“ prin Traian Basescu.

Am evocat, intr-o seara, la „Sinteza zilei“ de la Antena 3, o amiaza torida de-acum vreo treizeci de ani in care mergeam cu o nuia in mana lovind pietrele din fata mea, inainte de a calca pe ele. Ma aflam la Micene, intre ruinele fostului palat al atrizilor unde s-au petrecut crimele povestite de Eschil in „Orestia“. Ghidul ne avertizase ca pe sub pietre dormeau vipere si ca era preferabil sa ne ferim de ele. Acum, n-ar fi nevoie sa ma fac de ras ori sa starnesc alte banuieli mergand cu o nuia in mana pe strazile Bucurestiului. Ar fi suficient sa raman acasa, cu televizorul inchis, recitind, eventual, „Razboi si pace“.

Inteligenta ne ajuta, de obicei, sa ne furnizam justificari consolatoare. Si nu mi-ar trebui prea multe daca m-as putea opri la faptul ca n-am nevoie de toate degetele unei singure maini pentru a numara caracterele din politica romaneasca actuala. Dar ce justificari as putea gasi pentru descoperirea ca libertatea e la fel de promiscua, azi, ca teroarea, ieri? Cum sa-mi explic ca am inlocuit, de bunavoie, un regim in care Securitatea era garda pretoriana cu unul in care resturile ei au pretentii si mai mari? Si cum sa impac injuraturile sau antipatiile celor care, din diverse motive, au alte pareri cu dorinta, disperata, de a nu ma simti strain in tara mea? Cum sa-mi alung gandul ca scarba care tranteste usa, din egoism, nu e inocenta? Ca dispretul care intoarce spatele adevarului si realitatii nu e mai putin las decat acceptarea?

Am crezut, oare, cu adevarat, in ideea ca a te abtine e, uneori, un mod de a lua parte? Ca pasivitatea e o forma ipocrita de a sprijini raul? Si ca lehamitea, oricat ar fi de justificata, nu are cum sa fie o scuza? Deoarece nu poti sa ramai curat intr-o mlastina, inchizand ochii ca sa n-o mai vezi.

Cineva mi-a aratat, zilele trecute, o copie a circularei pastorale date de episcopatul ortodox din Transilvania, la Oradea, la 1 septembrie 1916, dupa intrarea Romaniei in razboi. In acea circulara credinciosii erau chemati sa lupte „impotriva noului dusman (Romania) care ravneste atat de pacatos la stirbirea si stricarea hotarelor noastre, venind sa cucereasca Ardealul“. Si cine semna acea incredibila circulara pastorala? A treia semnatura era a episcopului Caransebesului, Miron Cristea, care, mai tarziu, a devenit primul patriarh in Romania intregita. Asta mi-a amintit de niste memorii din care am aflat ca, dupa intrarea armatei lui Mackensen in Capitala, numerosi bucuresteni s-au asezat la coada in fata ambasadei germane pentru a-si exprima „recunostinta“.

Cu asemenea marturii, cum sa poti crede ca slugi, ca Boc si altii de aceeasi teapa, pentru care adevarul depinde de imprejurari si de „sefi“, sunt simple „cazuri“? Nu-mi pot reprima o intrebare cumplita pentru mine, ca roman. Nu cumva exista ceva stricat in caracterul nostru?

Sunt nenumarate intamplari scandaloase care trec, la noi, fara urmari, de parca nici n-au avut loc. Ne miram, un timp, dupa care ne zicem: „Asta e“. Si ne vedem de altele. Probabil, asa va trece si „intamplarea“ de la CNSAS. Nu ne place sa tragem concluzii. Dar, atunci, nu e corect, oare, ce zice, aparent ironic, Bernard Shaw (a carui afirmatie am vazut-o, zilele trecute, citata intr-un ziar) ca „democratia e un instrument care ne asigura ca nu vom fi niciodata guvernati mai bine decat o meritam“?

Ma tem ca lucrurile stau chiar asa. Si ca „bietul om“ aflat „supt vremi“, pe care-l deplange cronicarul, nu merita, de fapt, sa fie compatimit. Cel putin, daca are vreun graunte de adevar ideea ca a indura istoria e un mod de a o face.

[Alex Leo Serban]

Pink Panther - o comedie ca-n vremurile bune


Filmul lui Shawn Levy ne trimite în trecut, la filmele lui Blake Edwards- prin umorul ºi maniera absolut decontractatã de a face faþã situaþiei, dar ne ºi readuce din trecut la luminã - pentru cã acþiunea se petrece în ziua de azi, unde computerul poate fi folosit ºi de Inspectorul Clouseau.

Steve Martin e o excelentã alegere pentru rolul inspectorului. Cu o mustãcioarã falsã, o privire din cînd în cînd îngustatã ºmechereºte ºi un adorabil accent franþuzesc, actorul american nu îl copiazã pe Peter Sellers, ci îºi face Clouseau-ul lui. Un Clouseau isteþ, dar mai ales, cum se zice în româneºte, "fute ghinã". Nu poate da un impuls unui perpetuum mobile fãrã sã nu-l strice, nu poate pune mîna pe o draperie fãrã sã nu ºi-o tragã-n cap, nu se poate sprijini de un mare glob pãmîntesc fãrã sã nu-l dea pe jos, iar acesta sã ajungã în stradã unde sã accidenteze bicicliºtii. ªi globul sã revinã zece minute mai tîrziu în cadru, ca ºi cum s-ar fi plimbat prin oraº. Scenariºtii duc fiecare micã prostioarã într-alta, astfel încît isprãvile fizice ale lui Clouseau au mereu aerul unor mici catastrofe în lanþ.

Nu e mare lucru de capul poveºtii în sine- un antrenor de fotbal a fost asasinat ºi i s-a furat diamantul Pantera Roz, iar Inspectorul Clouseau e pus de inspectorul ºef Dreyfus (Kevin Kline) sã dea de urma firului, pentru ca pe urmã sã-i ia cazul ºi sã primeascã în locul lui Medalia de Onoare. Dar povestea e presãratã cu umorul sãnãtos ºi fizic al inspectorului (mai ales), umor burlesc de care poate multora le era dor. Alãturi de Steve Martin, Jean Reno face în sfîrºit un rol comic pe mãsura gabaritului sãu. Pe post de jandarm ai cãrui strãmoºi sunt în poliþie de nouã generaþii, francezul aduce în cuplul pe care-l face cu americanul Martin o sobrietate pontoasã. Dupã cum spune regizorul, e suficient cã stã în cadru ca sã fie comic. Kevin Kline îºi mai spalã din ruºinea numitã De-lovely, mai ales cã dupã Pantera Roz a mai fãcut un rol foarte bun în A Prairie Home Companion, în regia lui Robert Altman. Beyoncé Knowles e pe post de vampã dar, mã rog, nu apare de multe ori, iar din tot atîtea apariþii Emily Mortimer face o excelentã secretarã ochelaristã îndrãgostitã în tãcere de Clouseau.

Realizatorii au avut ideea genialã de a-i pune pe actorii americani care joacã francezi sã vorbeascã engleza cu accent franþuzesc. Acesta e un prilej pentru Steve Martin de a lucra ºi pe aceastã gamã. Scena în care ia lecþii de englezã americanã de la cea mai bunã profesoarã ºi nu reuºeºte sã pronunþe "hamburger" e de tot hazul.

(Iulia Blaga, preluat din România Liberã, martie 2006)

[KORBEN]

Pink Panther - o comedie ca-n vremurile bune


Filmul lui Shawn Levy ne trimite în trecut, la filmele lui Blake Edwards- prin umorul ºi maniera absolut decontractatã de a face faþã situaþiei,


la fel se poate spune si despre leana si costel, daca voma roz are ceva la comun la blake edwards


Steve Martin e o excelentã alegere pentru rolul inspectorului


judecat dupa ultimele alegri de roluri si prestatii cactoricesti singurul rol pe care ar merita sal joace steve martin este de "cadavru in descompunere plan doi stanga" intr-un film de uwe boll

Realizatorii au avut ideea genialã de a-i pune pe actorii americani care joacã francezi sã vorbeascã engleza cu accent franþuzesc.

o idee la fel de buna ca sequelul la basic instinct si running scared-the movie wanna be, banuiesc
(Iulia Blaga, preluat din România Liberã, martie 2006)

sper din tot sufletul ca autoarea a fost platita la cuvant de catre distribuitori ca sa zica de bine.

pacat de scriitura, ca continutul (cacofonic ca valoare) e nul
primul si ultimul articol semnat iulia blaga pe care-l citesc

[Alex Leo Serban]

vaaaai, ce-o sa se oftice iulia b k the korben n-o mai citeste, tz-tz!

revenind la kestii mai serioase: va mai amintiti de pozele pe care le-a postat acel nume-de-trista-amintire pe forum, in care aparea casutza lui de la buftea, mashinutza din batatura a.s.o.?
ei bine, se pare k omu are o rubedenie in spania...
click pe

http://www.youtube.com/watch?v=tkAzH8II_As&eurl=

si-o sa va convingeti... in-cre-di-bil!! :w00t:

[herbert]

in-cre-di-bil!!!
un dobitoc foarte fericit! un animal imbracat si cu Audi. isi spune si pe nume... - Tudor Adrian... sau invers...
problema e ca ce are acest orangutan entuziasmat cu "articolul zilei"?
si cum l-ai gasit???
am ras mult, dar m-am si enervat. mi-a si fost usor frica pt fiinta umana...

[Pitbull]

Da, de fapt, tine de "copy-pasteuri, dadaisme si Aberatii" (cu A mare!) - nu cä s-ar face gaurä-n cer cä l-a pus aici.

[silver_boy]

îmi aduc aminte de replica unui amic (poet) cãruia la o bere i-am reproºat (ce m-o fi apucat?) "facilitatea" poeziei în raport cu filosofia and lit.
Mi-a rãspuns intrigat cã a muncit la poemele lui "cãrând cu roaba"
I really dont know de ce mi-am amintit de faza asta citind articolul lui C. Stãnescu din Gandul...poate pt. cã, îndeobºte, munca poetului e cosideratã de simþul comun o muncã "neserioasã", neproductivã ºi cronofagã
Uite, totuºi, cã poeþii au pus ºi ei mîna pe ceva ( nu numai pe condei)
ºi chiar au cãrat cu roaba ( nu numai poeme)


Un colonist american

C. Stãnescu
(Gândul 6 Aprilie)



Frumoasã ca o metaforã, definiþia lui Carl Sandburg, dupã care poetul este un animal marin ce se târãºte pe uscat, nãzuind sã zboare, are ºi defectul de a consacra imaginea standard a scriitorului buimac ºi inadaptat, lipsit de abilitãþi practice de a se “descurca” în lumea realã. Definiþia vine pe urmele albatrosului baudelairean, strãlucitor în vãzduh, încurcat pe pãmânt de aripile greoaie mânjite de noroi. O herminã imaculatã dintr-o poezie a lui Virgil Carianopol cultivã aceeaºi imagine a scriitorului handicapat, picat din lunã ca Adam cãzut din Rai. Imaginea publicã a scriitorului ca fiinþã “lunaticã”, din altã esenþã decât muritorul de rând s-a îngroºat pânã la caricaturã dupã ce, conformându-se cu tot dinadinsul acestei rame romantice în care a fost vârât, scriitorul român a practicat, mai mult decât alþii, existenþa boemã ºi fãrã cãpãtâi ca pe o adevãratã “meserie”, meseria de a nu face nimic. Parizianul Cioran a exaltat ºi el “meseria de parazit” universal. În comunism, o lungã serie de scriitori au murit cu zile refugiindu-se iluzoriu din “paradisul omului nou” în boemã ºi “paradisuri artificiale”. Cu o expresie brutalã, aurolacii de azi sunt verii decãzuþi de tot ai “albatroºilor” din trecut. Prãbuºiþi ºi din pricina unui vãdit deficit de vitalitate, care a sfârºit prin includerea nu doar simbolicã a scriitorului printre asistaþii sociali, în rând cu pensionarii, bolnavii, handicapaþii ºi alte categorii bãtute de soartã. Cu aceastã mentalitate de asistat a intrat scriitorul în noul capitalism cu faþã sãlbaticã. Dacã tot ne place sã privim peste umãr cu nespuse nostalgii spre “interbelicul” paradisiac al tuturor posibilitãþilor, sã scoatem de acolo ºi modelul scriitorului ce contrazice violent imaginea albatrosului cãzut ºi a artistului ca asistat social. E vorba despre cel mai mare poet român de dupã Eminescu, adicã despre Tudor Arghezi, cel nãscut acum o sutã douãzeci ºi ºase de ani, la 21 mai 1880, nu în Cãrbuneºtii Gorjului, cum spune folclorul literar, ci pe strada Þãranilor nr.46 din Bucureºti. Într-o schiþã autobiograficã, autorul Testamentului spune cã “la 12 ani dam lecþii de algebrã unui adult, în vacanþele ºcolare lucram ca ucenic la un pietrar, poleind inscripþiile din cimitire, la 16 ani eram secretarul unei expoziþii de picturã, la 17 ani intram laborant în uzinã ºi la 18 ani conduceam laboratorul Fabricii de zahãr de la Chitila. Faurul este omul multor meserii, practicate toatã viaþa. În strãinãtate, spune el, am cãrat cu spinarea, am vândut bibelouri de zece cenþi bucata, am învãþat sã fac inele ºi capace de ceasornic. “A încercat, ca sã-ºi scoatã pâinea, zice Galaction, toate meseriile cu putinþã”. Nu toþi visãtorii sunt poeþi, iar Arghezi, mare poet, n-a fost un “visãtor”. Cumpãrã, în 1926, un teren de 17.250 mp peste drum de închisoarea Vãcãreºti, pe care o “vizitase” dupã procesul colaboraþioniºtilor din primul rãzboi mondial. Albatrosul acesta se resemna sã ºtie cã scrisul nu-i o meserie, ci mult mai mult, dar ºi mai puþin decât atât: o vocaþie. La început, Mãrþiºorul a fost un pãmânt arid, cu “o groapã unde se scãldau bivolii”. Ridicã mai întâi, cu mâinile lui, “o cãsuþã de lut” ºi un “bordei” – magazie de materiale ºi unelte. Mâna poetului þine bine hârleþul ºi ciocanul de bãtut cuie. Îi someazã pe visãtori, pe confraþii “albatroºi”: “cumpãraþi-vã terenuri lângã mine, sã întemeiem o colonie literarã”. Face pionierat, ca un colonist american: “am introdus apã, luminã, am izbutit sã pietruiesc bucata asta de uliþã ºi sã se facã o stradã, am adus cel dintâi telefon”. Din piese luate de la telali, la mâna a doua, îºi încropeºte ºi o tipografie, “Potigrafu”. Suflecându-ºi mânecile, “am tras brazdã nouã”, sapã o fântânã, primul puþ de beton ºi roatã cu cablu – “puþul american”. A desþelenit, vorba lui ªolohov, pãmântul. Este arhitectul ºi meºterul propriului paradis, Mãrþiºorul. Noaptea e a scrisului, ziua ºi-o împarte între lopatã, cleºte ºi ciocan: “Cu o satisfacþie pe care nu o dã literatura, am bãtut câteva mii de lemne cap în cap ºi spinare peste spinare ca sã pui pe picioare o clãdire de gospodãrie ajunsã la vârf. Acolo unde locuiesc fac toate muncile unui argat, laolaltã cu nevasta ºi copiii mei, cãrora nu le e ruºine decât de patru lucruri – sã nu paraziteze, sã nu mintã, sã nu fure ºi sã nu cerºeascã”. În audienþã la “despotul luminat” Carol al II-lea, cere ajutor pentru modernizarea cartierului. În “Bilete de papagal” continuã în felul sãu aceste audienþe “în folos obºtesc”: “Mãria Ta, bolim de mare lingoare. Vrem un stãpân care sã cãlãreascã timpul ºi sã-l comande. Avem nevoie de un bici, pe zi, peste ochi ºi de o bãtaie sãptãmânalã la moalele spinãrii”. Leacuri tocmai bune ca sã nu mai “bolim” de metafora lui Sandburg, de lingoare, de visãtorie sterilã ºi de alte boli ce fac din “albatros” un mare handicapat ºi un permanent asistat social. Poet genial, marele nostru colonist american nu face doar o metaforã scriind, în prea uitatul Testament, cã ºi-a transformat “sapa-n condei ºi brazda-n cãlimarã”…

[Alex Leo Serban]

in-cre-di-bil!!!
problema e ca ce are acest orangutan entuziasmat cu "articolul zilei"?

'viata bate filmul'?

[silver_boy]

parodie dupa faza cu þãranul ãla din Spania
super tare


http://www.youtube.com/watch?v=X2xFK...taran%20spania

[st3fan]

Un taran mai elevat si moralist.Sper ca nu urmeaza si partea a treia a acestei serii de succes.Ca deja se extinde ca aviara.

[Alex Leo Serban]

hm... varianta canadiana mi s-a parut cam de kkt... are citeva taieturi, actorul joaca destul de prost, poanta este facila - si mai ales kestia de la final (discursul moralist) e kiar de taran...
preferata mea este asta:

http://www.youtube.com/watch?v=2C7QG...taran%20spania

[Leonard]

jos pãlãria pentru articolul 'Gãseºte-mã dar nu mã cãuta' al lui Andrei Gheorghe în penultimul B24. o lecþie importantã.

[Supastar]

stire de maxima importanta!
http://www.murdzplace.com/cnn.htm

[raptor]

.asta ar trebui imprimata pe un panou 10m x 10m si infipta in centrul bucurestiului. si clujului.

[Supastar]

.asta ar trebui imprimata pe un panou 10m x 10m si infipta in centrul bucurestiului. si clujului.

si Timisoara? nu uitati de Timisoara! :?

[BeNnY]

old news

[Pitbull]

Azi în Timisoara / Mâine-n toatä tara!

[Alex Leo Serban]

si barbatii?? :?

[Pitbull]

Depinde. Noi ce incidentä de cancer mamar avem?