Cel mai recent vizionat film. [Archive] - Page 18

Malombra

11 Sep 2012, 21:53

A; putea vorbi despre himmel und erde la modul optativ, cu dacă, pentru că dacă aş fi văzut acest film acum 2-3 ani, cînd abia începeam să văd documentare poetice, a căror ambiţie era să copieze viaţa, scoţîndu-I la iveală potenţialul liric, aş fi exclamat ‘vai, ce film!’. Oricît ar încerca să copieze însă viaţa, orice film e condamnat să se explice , la sfîrşitul celor două ore regulamentare. În cazul de faţă sunt patru ore şi jumătate. Trăind, nu supunem fiecare calup de 4 ore exigenţei de a da seama de sine, de a trage linie şi a spune care sunt concluziile acestui fragment existenţial. Te laşi dus de val cu mai multă uşurinţă, chiar atunci cînd nu faci nimic, decît te-ai lăsa dus cu preşul de un film care nu-ţi spune nimic. Filmul şi orice experienţă care reclamă o deschidere, o ieşire din ţarcul pragmaticii imediate e obligat să se clarifice în această privinţă, să spună pentru ce insistă să i te uiţi în ochi, să accepţi temporar dialogul.

Himmel und Erde e ceea ce s-ar putea numi un documentar etnografic. E greu să îl vezi mai ales peste stratul de noţiuni asupra Austriei cu care m-am obişnuit, cel puţin eu, o Austrie de obicei urbană, fin de siècle, multinaţională în epoca imperiului, cu artişti chinuiţi, afectaţi sau cu agonia reformei morale crestate pe chip, şi pîrtii de schi aţă. Filmul e despre o comunitate montană. Nu-I poţi spune aşezării nici măcar localitate, deşi are şcoală şi preot, şi figurează sub numele de Sf. Ana, probabil numai pe cele mai minuţios-pedante hărţi ale Austriei. Anul e 1979, iar problema acţiunii distructive a progresului tehnologic se pune acut. Nu e vorba despre un nucleu cultural atipic, despre fizionomia ieşită din comun a unui loc istoric, dispariţia căruia ar mutila Europa ireversibil. De aceea accentual tragic lipseşte. Comunitatea se destramă lent, mulţi migrează spre oraş, devine nerentabil să cultivi un pămînt pietros, în pantă, unde maşinăriile clacheză şi caii se mişcă atent, împleticit. Filmul poate servi uneori drept armă, semnal de alarmă, care să alerteze conştiinţa publică asupra dispariţiei iminente a ceva preţios. Abordînd însă acest caz marginal, anonim aproape, al unei comunităţi al cărui singur argument pentru existenţă este vechimea, nu poţi sesiza decît neputinţa mută a unei eroziuni fără scăpare. Într-o epocă în care şi excepţiile pier cu duiumul, unde nici superlativele nu dăinuie decît un sfert de oră, cum te poţi opune eficient unui sistem ostil în care modul tău de viaţă e considerat învechit, demn de milă şi nu doar alternativ, ales cu bună ştiinţă? De aceea filmul doar înregistrează, păstrează pentru mai tîrziu, pentru un timp în care discreţia şi constanţa vor redeveni valori, seninătatea crepusculară a familiilor şi a copiilor lor, care deja se visează mecanici şi electricieni, conştienţi intuitiv de falimentul apropiat al fermei tradiţionale. Şi totuşi anul e 1979 şi te întrebi cum au rezistat tot timpul acesta, cu pluguri rudimentare, dar cu radiouri, care povestesc despre ţări de neatins ca Liban şi America, cu percepţia nedistorsionată a distanţelor, adusă de televizor, şi cu a sa iluzie a întregii lumi adusă în curtea ta într-o cutie neagră, în condiţiile în care şi naveta pînă la cel mai apropiat punct de aprovizionare e destul de dificilă.
Filmul se consumă în atmosfera unei înţelepciuni epuizate, în ciclicitatea şi automatismul unor acţiuni impregnate de tristeţea acceptării unui destin mai mare decît ele. Oamenii aşteaptă şi văd încă o familie plecînd, dar îşi înfundă începutul de sărăcie şi schimburile neprofitabile sub încă o zi de muncă grea. Îi vedem vorbind, glumind, comentînd, cu o bonomie greu obţinută, sfîrşitul. Nu se caută însă melodrama. Ca şi contribuţia la dreileben a lui petzold, filmul arată asperităţile necesare, golurile de organizare ale unei societăţi care expune în afară în principal punctele sale de glorie şi e judecată fals exclusiv după acestea. Scenariul nu e nici total diferit, nici complet identic cu probleme asemănătoare de la noi, însă eu nu am avut ocazia să văd pînă acum un documentar românesc despre vreun sat rupt de lume. Apoi, e greu să realizezi acest echilibru impasibil, să te dizolvi în spatele camerei, să plasezi ochiul mecanic atît de firesc şi cu o asimetrie neprogramată, încît aproape să-i ştergi urma de pe ecran, cum face filmul acesta. Suprapunerea cu texte de înţelepciune orientală, deşi pare forţată, se modelează pe istoricul evanescent al comunităţii, pentru că îndeamnă la moderaţie şi virtute. În trecut susceptibile de a lega un grup, de a-l fortifica şi a-I reduce fricţiunile, acestea nu pot ajuta acum decît să împiedice transformarea degradării într-o disperare vociferantă.
7 din 10. Ce nu mi-a plăcut este selectivitatea subtitrării. În sensul că subtitrate sunt doar inserţiile culte ale autorului, dar conversaţiile locuitorilor sunt subtitrate doar după o atentă triere. Parcă s-ar încerca un fel de înnobilare artificială a situaţiei. De aici şi senzaţia că ce se spune şi ce se arată nu se leagă, cu toate că punţile acestea de ‘cultură’, de sinteză, puteau fi construite solid tocmai pe ce spun oamenii, pe felul lor, înrădăcinat şi evaluator, de a se vedea în vîrtejul schimbărilor sau al rutinei.

Federico

20 Sep 2012, 14:51

Sa las si eu niste comentarii, despre ce-am vazut in my leave of absence, de o profunzime care o sa-mi faca de rusine preopinentul.

Liverpool (de Lissandro Alonso) - mi se pusese pata pe el de acum 25 de ani de cand am citit despre el in Film Menu. L-am inchis dupa o ora ca-mi era somn. Imi placea cat de cat, insa, taciturnitatea sa si minimalismul contemplativ lifelike-ist al ritmului. Totusi, nu puteam sa alung o senzatie de sterilitate care ameninta ambitia acestui minimalism. Plus: "mizerabilismul" mi-a obstructionat si el plonjonul psihologic in atmosfera sa. Guilty displeasure.

La Ville des Pirates (de Raoul Ruiz) - m-a fermecat inefabil dar n-am reusit sa comprehend a fucking thing. Reactie ambivalenta fata de prezenta naratiunii subiacente imaginilor. Pe de-o parte m-a iritat din din start din cauza capriciului meu in ce priveste problema, dar pe de alta m-a intrigat continutul ridicol (in sensul pozitiv) de elitist-poetic si de "cautat", de contrived, al propozitiilor. Imaginile, iarasi, fascineaza, si nu prin aspectul formal, superficial, malickian, ci prin continutul suprarealist pe care-l, err, contin.

Celine et Julie vont en bateau (de Jacques Rivette) - dezamagire crunta, sechelizanta. Inceputul, imaginile din parc, fara dialog, fara naratiune, ce pareau sa se multumeasca cu o contemplativitate anti-twinseniana saraca cu duhul a mundaneitatii, mi-au dat furnicaturi de entuziasm. Cand a inceput sa-si aseze pirostiile epicului, si, mai ales, oh god why, mai ales, cand a cotit-o inspre suprarealism (unul diferit de al lui Ruiz, care e bazat pe impactul instinctiv al imaginalului, si mai apropiat de cel intelectual al lui Bunuel) m-a facut knock-out. Singura senzatie investigabila pe care mi-a lasat-o a fost cea de inconfort al manevrei (neintentionate?) semi-batjocoritoare lui Rivette de a intoarce roata raportului spectator-personaj, de a pune personajele sa se holbeze ele si hlizeasca la noi (dar sunt destul de sigur ca nu asta voia sa faca monsieur Rivette). A ajutat si faptul ca am ramas fara subtitrare (dap, nu govoresc prea cu talent pe frantzuski) la al doilea CD, la faptul ca m-am catapultat cu vreo juma de ora inainte de aterizare.

Punch-Drunk Love ( de Sergiu Nicolaescu) - revizitare. Cel putin a cincea, cred. Ce sa zic. Superb si inepuizabil ca de fiecare data. Mentionez doar niste replici misto: "I don't know what's wrong with me because I don't know how other people are" (e creepy de "profetica" si de revelatoare in ce priveste receptivitatea si constiinta umana a lui PTA) si "sir, I'm gonna crack your fucking head open"(intr-un film cu o fundatie de fairy-tale, interventia managerului restaurantului si in special coborarea atitudinii sale la un nivel atat de realistic-brutal e un moment - nu singurul - extrem de amar-pesimist-socant.

Death Proof (de I.-L. Caragiale) - a patra oara, parca. Sau a treia. Tot delicios, dar inflexiunea de personalitate a lui Stuntman Mike nu mai e convingatoare ca la-nceput. But still, fabulos personaj.

Scurtmetrajele lui Tarkovski - primele doua abandonate rapid, doar Compresorul m-a pacalit sa raman pan' la final. E un film modest in sine, dar e interesant sa surprinzi in el germenii viitoarelor motive estetice tarkovskiene. Nu mai stiu (mi-e lene sa fac un efort anamnetic acum) care, dar stiu ca ma gandisem la asta. (V-am spus c-o sa fiu profund, nu?)

LOTR I - primele 20 de minute. Nu stiu ce-a fost in capul meu sa m-apuc de el la 1:00 AM. Inceputul asta pe care am apucat sa-l vad e ridicol (in sens negativ), grotesc de imbibat de voiceover. Ar fi trebui date ingredientele: literatura 99%; atentie poate contine urme de cinema!!! Asta daca e sa fiu exigent si pseudo-obiectiv. Daca iau filmul ca ce ramane el in sine lui, e conjunctural-digerabil. O sa-l reiau.

Su27

24 Sep 2012, 13:09

Wild Bill (2011) - http://www.imdb.com/title/tt1795702/
O drama englezeasca destul de interesanta

Malombra

24 Sep 2012, 21:12

Federico, rapida ta trecere în revistă îmi aminteşete de pastilele acelea fulgerătoare pe care le ascultam cu lăcomie la delta rfi prin 2004. Se numeau în goana pisicii. Niciodată nu am reuşit să înregistrez vreuna, dar mi-aş fi dorit să le reascult.
Încerc şi eu ceva la fel.
Ce am mai văzut.

Barry Bleahndon. Mi-am făcut curaj să-l văd şi am avut dreptate să mă feresc atîta timp de el. Calofil pînă la silă, cu peisajele atît de atent manichiurate şi adaptate la estetica facilă a wallpaperului, că naraţiunea e sufocată, anemiată, pînă la urmă înecată ca un creek în deşert. Un film subţirel, cu decoruri multe şi fastuoase, dar obositor şi sec. Rămîi la fel de sătul după el ca după o pungă de popcorn. Mult, da prost. Nici nu e epoca mea preferată şi asta adaugă la insatisfacţia mea cu filmul.

Les bons debarras. Fascinant. Probabil cea mai zguduitoare relaţie mamă-fiică de la autumn sonata încoace, deşi eu am sentimentul că am uitat ceva. Nu am vrut să îi dau o notă maximă pînă la sfîrşit, cînd am văzut momentul acela de un romantism atît de tragic al morţii unui nebun îndrăgostit. Scrima continuă dintre un copil anormal de precoce, care face orice pentru a-şi păstra mama alături şi părintele care oscilează între şoc, indiferenţă, elan tineresc şi intimidare, face ca filmul să aibă un aspect vag de thriller , în care teritoriul psihologic se dispută cu perseverenţa crudă şi calculată a unor early settlers.

Twixt. Cîţi ani are cinemaul? Peste o sută. Atunci cum de mai apar gafe din astea stupefiante? Numa’ mniezo ştie. Chestia asta de film nici măcar reciclare nu e. E post-post-post-cinematic ultracrap. Şi cum mai merge cgi-ul cu e.a. poe – o minunăţie. Păcat de coppola, că-i picură cupola.

The Terrorizers (Edward Yang 1986). E greu să eviţi clişeele cînd vorbeşti despre ceva care pur şi simplu îţi ia standardele de excelenţă, le zgîlţîie temeinic şi aproape instituie altele. Deci, vorba clişeului, filmul ăsta e an astonishing performance. Pe lîngă faptul că depăşeşte cu vreo două decenii epoca în care e făcut, ca stil, ca ritm, ca tratare reţinută, aseptică a unui tumult interior rezolvat cu minimalismul imploziv al anilor din urmă, filmul nu e rece şi imobil ca un cadavru. Are o subtilitate care lasă să se întrevadă sub suprafaţa calmă a unor nelinişti reprimate emoţiile ce se vor dezlănţui dramatic, autodistructiv în final. 10.

Liviu-

24 Sep 2012, 21:44

Mersi, adaug The Terrorizers pe lista de vazut, mai ales ca Yi Yi si A brighter summer day mi-au placut multisor.

Malombra

24 Sep 2012, 22:51

eu nu am mai văzut nimic de la el, dar o imagine din film, cea a unei fete al cărei chip e reconstituit din cîteva zeci de fotografii, mă obseda de ceva vreme. îmi amintea nuş de ce de slnko v sieti. am început să mă uit la terrorizers pe youtube, dar era mai mult alb pe acolo, subtitrări alb pe alb, sunet groaznic şi m-am lăsat păgubaşă. acum recent mi-am amintit de el şi noh, a meritat :D .

Mercutio

24 Sep 2012, 23:52

Barry Bleahndon. Mi-am făcut curaj să-l văd şi am avut dreptate să mă feresc atîta timp de el. Calofil pînă la silă, cu peisajele atît de atent manichiurate şi adaptate la estetica facilă a wallpaperului, că naraţiunea e sufocată, anemiată, pînă la urmă înecată ca un creek în deşert. Un film subţirel, cu decoruri multe şi fastuoase, dar obositor şi sec. Rămîi la fel de sătul după el ca după o pungă de popcorn. Mult, da prost. Nici nu e epoca mea preferată şi asta adaugă la insatisfacţia mea cu filmul.

cata dreptate ai. foarte facila. toti autorii din ziua de azi sunt de-a dreptul fanatici in redarea autenticitatii unei perioade. care mai de care studiaza pictori ca Gainsborough si Watteau pentru a reda stilul vizual al unei epoci. toti construiesc aparate de filmat si comanda lentile speciale la Zeiss doar pentru a putea filma doua-trei scene la lumina lumanarilor, asa cum era in epoca respectiva. in mai toate filmele de azi poti vedea imagini ca aceasta.

http://theonlinephotographer.typepad.com/the_online_photographer/images/2008/05/20/picture_11.png

prozaism! ce vrei, kubrick.

Malombra

25 Sep 2012, 01:59

varu

25 Sep 2012, 15:09

Mersi, adaug The Terrorizers pe lista de vazut, mai ales ca Yi Yi si A brighter summer day mi-au placut multisor.

De curiozitate, pe ce calitate a inregistrarii ati vazut "A brighter summer day"?
"VHS-rip calitate 1990 irina margareta nistor" sau copiere DVD de data recenta?

Ca daca e prima varianta prefer sa nu ma apuc :D

Liviu-

25 Sep 2012, 15:53

Nu stiu daca exista o varianta dvd acum. Eu am vazut copia aia VHS...

Kriss_Kringle

25 Sep 2012, 16:00

Este pe piratebay filmul.:P

Liviu-

25 Sep 2012, 16:13

Pai e aceeasi varianta ca si in rest din cate stiu eu, o copie dupa VHS care se vede cam naspa.

oneflyride

25 Sep 2012, 17:31

aşa o fi, mie tot nu-mi place. e extrem de studiat filmul, dar pe mine nu mă atinge. am spus că nu e epoca mea preferată. filmul ăsta are doar exterior pentru mine şi atît. girl with a pearl earring se bazează cred cam pe aceeaşi chestie, filmezi ca să se vadă că tablourile acelei epoci erau în aer, inevitabile. eu prefer filme de genul lancelot du lac, care cu mijloace aproape nule aduc aproape o epocă şi afirmă ceva clar despre umanitatea şi umanismul ei. o fi studiat watteau, dar vizual barry e mult mai digerabil decît watteau. şi, repet, nu-mi place. nici cu thakeray nu mă împac şi, după experienţa modernismului în artă, mă întreb cum mai pot înghiţi cu bună ştiinţă gogoşile rococo-ului tratat doar ca festin vizual şi atît. eu nu pot, dar poate pot alţii. fiecare după posibilităţi.

http://ebooks.adelaide.edu.au/s/schopenhauer/arthur/pessimism/chapter2.html
http://www.visual-memory.co.uk/amk/doc/0086.html

Cu siguranta nu e ''doar exterior'' Barry Lyndon , dupa 2001 e filmul cel mai poetic al lui Kubrick. Scene intregi fara dialog, ( cand Barry o cucereste pe Lady Lyndon , duelul din final, etc. ) acompaniate de muzica clasica aleasa magistral; sunt pline de intensitate si emotie, realizate exemplar din punct de vedere vizual si stilistic.

Nu inteleg cum poate sa iti placa arta vizuala si sa nu admiri aceste calitati la Barry Lyndon . Compozitia planurilor, folosirea excelente zoom In-Out( Personajele dominate mereu de imprejurari, etc. ) ,cadrele desprinse din tablouri; laitmotivul celor 2 dueluri , distanta emotionala intre Barry si contesa Lyndon , toate sunt comunicate vizual, liric si au functia lor.

Ce sa ma zic de final, cu ''Piano Trio in E flat'' al lui Schubert pe fundal, si epilogul :
It was in the reign of King George III that the aforesaid personages lived and quarreled; good or bad, handsome or ugly, rich or poor, they are all equal now Genius, genius, genius.

Federico

25 Sep 2012, 19:40

eu nu am avut ocazia să văd pînă acum un documentar românesc despre vreun sat rupt de lume.
Am vazut eu unul. Recent. Podul de Flori.
Da' am prins doar ultima juma' de ora fiindca uitasem ca se dadusera ceasurile inainte si de-aia am intrat pentru prima oara intr-o sala de cinema dupa stinegerea luminilor. De-aia se uitatu la mine semi-consternate cereberitele care rupeau biletele. :|
Dar, orisicum, nu mi-a placut filmul. Mi s-a parut fals, "regizat", ca un reality-show. Mi-a displacut si mai mult cand a inceput turma sa-l aplaude. Era ce-i drept un strop de contemplativitate lirica pe-acolo, care dadea bine. Tin minte, chiar, extrem de lucid - bai, dar extrem, daca stau sa ma gandesc, e chiar uncanny :| - un cadru cu varfurile inmugurite si inflorinde ale unor copaci profilate pe cerul albastrualbastrualbastru.
Nu stiu daca se gaseste pe undeva.
Mersi, adaug The Terrorizers pe lista de vazut, mai ales ca Yi Yi si A brighter summer day mi-au placut multisor.
Si mie mi-a placut iiii multisor - ceea ce e putin, totusi, pentru un film din top 3-ul pe anii 2000 al ecvestricizilor (probleme?:| ) si am vrut sa verific si Summer Day, dar, la fel, am dat de-o copie mizerabila, cu subtirarea englezeasca surpapusa peste una ideogramica, si care chiar se vedea execreabil, asa c-am refuzat sa-l vad. Daca da cineva de vreu bluray sa-mi lase si mie de stire, da? Si de al treilea as fi amator, dar nici p-asta nu-l gasesc...

Federico

25 Sep 2012, 19:52

Malombra

25 Sep 2012, 20:14

mi-a trimis şi charles nişte linkuri cu un documentar despre un sat românesc. filmul austriac trebuia totuşi să se numească Hölle, Himmel und Erde, adică să bage şi iadul acolo, pentru că maaan, să te uiţi la chestia asta chiar reclamă o căruţă de nervi. şi ca şi cum nu era de ajuns, în a doua parte a fost şi experimental pe alocuri. se experimenta cu filmul, de parcă ce aveai deja sub ochi nu era destul de atlas labour . plus textele acelea ezoterice. plus că filmul nu estetizează şi de asta se creează clashul ăsta între discursul care triază şi imaginea care e foarte directă, frustă pe alocuri. nu ştiu, e greu de suportat. eu am scris doar despre prima parte a filmului. poate cîndva îl voi revedea. sper să fie într-o sală de cinema.

nu ştiu celelalte, dar terrorizers a fost restaurat. grab it NOW ! cred că ăsta e linkul de pe care l-am scos eu.
***editat***

oneflyride, eu înţeleg ce spui, dar nu poţi admira toată arta vizuală, nici toată arta muzicală, nici toată arta sculpturală, etc. la un moment dat alegi şi vezi că unele ţi-s mai apropiate, altele nu. pe mine maximalismul lui barry mă exasperează. imaginile alea sunt mestecate pînă la terci, apoi comod regurgitate în ochii spectatorului. mie nu-mi place să mi se mestece chiar tot, am şi eu dinţi pînă una alta :)) . şi da, sunt şi eu admiratoare a artei vizuale, dar barry mi se pare overbearing. şi apoi, fragonarzii şi boucherii întotdeauna mi s-au părut seci, prea pulverizaţi, prea collapseofili.

oneflyride

25 Sep 2012, 20:33

Ce sa ma zic de final, cu ''Piano Trio in E flat'' al lui Schubert pe fundal
Eu v-am zis-o candva si nu m-a crezut nimeni. Si de-atunci certitudinea mea s-a augmentat exponential. Folosirea marilor compozitori in filmele marilor regizori va fi privita, la timpul potrivit, ca la fel de abominabila, in cadrul deontologiei esteticii cinematografie de atunci, precum privim noi acum comertul si exploatarea sclavilor in cadrul eticii generale, sociale. :|

BS :)) Asta ar inseamna s-o ia razna societatea , rau de tot. Adica Kubrick, Tarkovsky , Malick ,Visconti, etc. chiar n-au stiut sa-si aleaga muzica? Nu prea inteleg la ce te referi. Esi impotriva muzicii clasice folosita in filme?

Federico

25 Sep 2012, 20:37

Adica Kubrick, Tarkovsky , Malick ,Visconti, etc. chiar n-au stiut sa-si aleaga muzica?
Din contra. Au stiut extrem de bine cum sa si-o aleaga. Pehlivanii!! Iremisibil de oportunisti au fost.

Federico

25 Sep 2012, 20:44

Si daca tot l-ai pomenit pe Visconti... Cand ma gandesc acum ce tremura soriciul naiv de pe mine in fata sublimitatii numite Moarte la Venetia!! Gratie acelei muzici mai ales!! Si cand aflu peste timp ca e-n regula, e doar a 5-a a lui Mahler in actiune!! :)) Iar colac peste pupaza mai e si ecranizare. Parazitarea nuvelei lui Mann. Daca e ceva ce abhor mai abitir decat asumarea muzicilor ne-originale, atunci lucrul ala ie ecranizarile. :))

Malombra

27 Sep 2012, 01:41

1. mai bine nu pomeneaţi de visconti. cel puţin nu filmul acela. l-am urît atunci (în 2004?) şi nu cred că l-aş iubi nici acum.
2. federico, am o veste proastă. pînă şi liniştea a fost monopolizată de muzica clasică. dacă vezi o scenă în care nu apare muzică de fundal, nimic mai fals - apare, e 4'33'' -ul lui john cage. toţi regizorii, inclusiv românii care au crezut că dacă nu folosesc muzică de fundal scapă ieftin, se înşală. toţi trebuie să-i plătească lui john cage drepturi de autor. bine, cei ce şi-au făcut filmele după ce a apărut maleficul 4'33''. păcat că john cage nu e conştient de mina de aur şi de cutia pandorei pe care a scornit-o. dacă ştia, bill gates era salahor pe lîngă el la venit anual.

versiune prezentată in full orchestral version =)) . ca să vezi, pînă şi ne-muzica are nevoie de orchestră. check this. la diferite versiuni ale interpretării de pe youtube găseşti nişte comentarii fenomenale, de exemplu: i can play this on guitar =)) . are şi death metal cover .
http://www.youtube.com/watch?v=hUJagb7hL0E

Malombra

27 Sep 2012, 02:03

morala: silence is copyrighted. nu încercaţi aşa ceva acasă. nici în public. chestia aia cu silence is golden n-a trecut proba timpului.

http://www.cdrinfo.com/images/uploaded/FBI_movie_warning.jpg

Federico

27 Sep 2012, 15:20

LOL
Vlad Muresan tre' sa vada asta!
N-o stiam dar am avut un fel de pre-encounter cu ideea asta in Proof (una din flebetele hollywodiene ale tineretii mele). Era o scena-petrecere-funerara in memoria unui matematician genial (jucat de A. Hopkins) in care trupa unui tanar matematician fost discipol reveleaza la un moment dat un numar imaginar din repertoriu. Piesa se numea i. You know?... In matematica i e la propriu un numar imaginar (egal cu radical din minus unu, btw... I should know :| )

2. federico, am o veste proastă. pînă şi liniştea a fost monopolizată de muzica clasică.

In rest, bullshit/bluff/sofism postmodern tipic. Sper ca nu erai serioasa. :)
Desi, eu nu sunt complet impotriva muzicii. Doar acelei ne-originale. Sunt pe aceeasi pozitie cu Tarkovski - e necesara uneori, dar idealul ar fi ca ea sa lipseasca. Imi place in mod vinovat muzica ready-made din filmele Lui, dar in Stalker mi se pare cel mai aproape de adevar (aesthetically), din pdv-ul asta. Eu acum vorbesc sub impresia ca muzica lui Stalker e originala, dar n-am verificat. Ar fi culmea sa nu. :|

PS: Si muzica lui Bela Tarr imi place enorm. Enorm de tot. In Torinoi, la prima intalnire cu el, aproape ca era sa-mi sara creierul din cutie din cauza socului estetic. Si in Werckmeister, si in Satantango e colosala muzica. Atat in sine, cat si sinergetic.

Malombra

27 Sep 2012, 15:42

nu eram serioasă. dar mi-a plăcut ideea. şi orium, comentariile la 4'33'' sunt fabuloase. na, acuma ştiu oarecum teoria, bla bla, bucata clasică interpretată în diferite moduri de mediu, aşa cum o bucată clasică cu note este interpretată diferit de diferiţi virtuozi, e amprentată de personalitatea celui ce o execută, aşa şi aici, mediul ca virtuoz, ca eveniment irepetabil, deconstrucţia autorului, re-darea operei anonimatului autorului colectiv, involuntar, etc. , dar am vrut să scot chestia asta din cochilia sa de seriozitate extremă. tipic pentru americani şi pentru ultraconceptualismul lor nărod, au inclus clipul acela în top 10 clipuri de muzică clasică. =)) maaaan...

bela tarr e excepţional la alegrea muzicii. mă gîndeam într-un timp să extrapolez la întregul cinema maghiar concluzia, dar nu cred că am văzut destul. în dealer iar soundrackul scobeşte dimensiuni psihologice. şi în opium.diary of a madwoman m-a surprins folosirea muzicii celor de la biosphere la o poveste din 1900 şi ceva parcă, dar acum mă gîndesc că e un film mediocru, deci nereprezentativ pentru a fi băgat în lot.

Federico

27 Sep 2012, 16:03

dar am vrut să scot chestia asta din cochilia sa de seriozitate extremă. tipic pentru americani şi pentru ultraconceptualismul lor nărod, au inclus clipul acela în top 10 clipuri de muzică clasică. =)) maaaan...

Man, mie mi-ar fi placut sa fiu in sala in momentul ala.
Nu pentru experienta muzicala, ca nu e muzica acolo, dar e foarte interesant ce se-ntampla.
Bine, nu eu cel de-acum, ca-s vulpe batrana, ci cel de acum 3-4 ani cel putin. Cred ca as fi avut un soc mistic. Sa nu stiu de existenta acelui nr in program. Sa cada right out of the clear blue.

Am trait ceva asemanator la Politist, adj. Care e pe aproape de ideea aia, mai ales la inceput. Era ceva radical la puterea a n-a, totul ridicat inca o data la puterea p, fata de ce astepatm eu. Cred ca a fost prima oara cand aproape am ramas singur cu mine insumi atunci. :|

Malombra

27 Sep 2012, 17:19

apropoooo!

tu nu crezi că satantango aduce omagiu lui orson welles, cel din touch of evil, prin figura mătăhăloasă şi beţiv-morocănoasă a doctorului, pasionat de investigaţii nu numai medicale, ci şi detectivistice, de la el, de pe geam? serios vorbesc, chiar dacă am un zîmbet întins pînă la ceafă. acuma că ai pomenit de poliţist, mi-am amintit şi cît de frapantă mi se părea şi figura acelui comisar de poliţie, căpitan mă rog (din satantango), care făcea pe gînditorul cu cei doi (recrutanţi de informatori, ascunşi sub lozincile utopiei) şi ce ecou dezumflat, sarcastic şi obosit găseşte acesta în personajul lui vlad ivanov din poliţist, adj. intenţionat dezumflat şi luat peste picior, desigur.

p.s. articolul lui vlad mureşan despre schizopatia subiectului multiplu -- colosal !! n-am mai rîs aşa de un secol =)) . de fapt, de ieri, de la gluma cu john cage, deşi ştiam 'piesa' de ani de zile.

Federico

27 Sep 2012, 20:47

Faci si tu niste conexiuni... Ma faci sa ma simt ca Gattuso cand - se spune - ca zicea ca cand il vede pe Pirlo ce face cu mingea se intreaba daca e fotbalist. Si nu e prima oara. Si nu esti singurul user (da, la tine ma uit, minrmercanaevaruetc :| ). Nu, nu m-am gandit. I think now looking back ca nici daca ar fi depins viata mea de asta nu cred ca as fi facut asocierea la un eventual hint-intrebare. Si nu pentru c-as fi vazut Stigmatu' demult (max 2 ani) sau ca nu mi-a pasat de el (cre' ca mi-a placut mai mult ca Kane de fapt). Dar, nu stiu, acuma c-ai zis tu parca-parca, da' cre' ca-i doar placebo-n actiune. :|

p.s. articolul lui vlad mureşan despre schizopatia subiectului multiplu -- colosal !! n-am mai rîs aşa de un secol =)) . de fapt, de ieri, de la gluma cu john cage, deşi ştiam 'piesa' de ani de zile.
Da, eu cand l-am descoperit pe tipul asta am descoperit si un nou tip de umor. Ala de scriptorium. Vezi si Schizofrenia Diferentei (versiunea lunga). Tot polemica. Directa de data asta... reciproca. E macel! :D

bremen1980

29 Sep 2012, 12:06

Subtiri filmele pe la RO-IFF .Am vazut unul unguresc (Reintoarcerea )dar de mana a doua -o dama evreica se intoarce in Romania anilor '80 pe care n-o mai vazuse din anii'40 de cand scapase dintr-un tren ce-o ducea spre un lagar nazist.Sentimental ,lacrimogen dar destul de slabut artistic .

A mai vazut cineva ceva la festivalul asta ??
Daca o sa mai am chef poate o sa vad in seara asta Das Wochenende la MTR .
http://www.youtube.com/watch?v=JJVmsWJDkFg

bremen1980

30 Sep 2012, 13:02

Wrath of the Titans -2012 -inca o balarie cu efecte speciale .Scenaristii astia de la Hollywood au (inca) o problema atunci cand vor sa ecranizeze lucrurile imateriale .Zei sau superoi ,spirite sau fantome -totul trebuie sa aiba pentru infantilii scenaristi o incarnare cat mai putin reusita si mai putin credibila . In filmul de fata este o rasturnare de situatie fata de mitologia greaca .Acolo esenta zeilor era eterica ,spirituala ,zeii folosind corpul doar ca pe un ambalaj favorabil unui anumit context (Zeus se transforma in taur ca sa seduca o pipita apoi revenea la forma lui divina ,s.a.m.d ) In mintile cenusii ale scenaristilor corpurile zeilor si supereroilor sunt cu adevarat importante .Puterile , divinitatea sau imaterialitatea acestor zei par sa stea in calea unui corpuri indelung prelucrate la salile de fiare din Olimp. Trebuie sa vedem muschi ,barbi ,plete ,fulgere ,sudoare ,lacrimi .Omenesc ,prea omenesc cum ar scrie tovarasul Nietzsche . Normal ca -n film totul o sa fie fizic si ca o sa zboare sulite ,sabiilor vor taia adanc si tunetele vor praji . Acum nu stiu cat sunt de vina cu adevarat scenaristii sau ei saracii doar reflecta trendului societatii americane .O societate a spectacolului orbitor , un loc unde vaporii spiritualului ( de orice forma sau religie ) ingheata si spiritialul devine solid ,fizic ,palpabil ,dens. Americanii parca au oroare de lucrurile eterice ,vrajite ,invizibile vagi , de orice izuri pe care nu le pot concentra si vinde in sticle cu etichete colorate . O societate in care ce-i in mana nu-i minciuna :un zeu nu poate cu puterea mintii sau a cuvantului sa dea nastere unei creatii noi - ii punem in mana o bata ,o ranga , un trident si sa vezi atunci cum se misca lucrurile. Inutil sa-i explici unui asemenea exemplar puterile unui zeu .La sfarsit te-ar intreba asemenea unui pusti de 12 ani :"" E tare zeul asta ,dar stie sa bata ???"

6/10

rvn

30 Sep 2012, 14:56

Bremenash, aplauze! ai stofa buna.

mysweetdream

11 Oct 2012, 14:09

mie mi-a placut The Notebook :D

bremen1980

11 Oct 2012, 17:53

mie mi-a placut The Notebook :D
Sa vezi Ultrabook ,e mai usor dar mai bun :P

Malombra

13 Oct 2012, 21:20

nu prea-ţi vine să crezi că ar exista vreo ţară în care filmul favorit al audienţei tv (!) ar fi un film care a fost nominalizat la oscar pentru cel mai bun film străin, a intrat în competiţie la cannes şi e un semi-documentar alb-negru despre un erou al rezistenţei secolului 20, deci nu vreun personaj semi-istoric cu faima umflată de păşunisme locale. nu prea-ţi vine să crezi, mai ales pentru că filmul nu e continuă stoarcere de canale lacrimale şi o dramoletă obosită dedicată suferinţei din amor, ci un film auster, în care personajul îşi operează singur degetele de la picioare cu un cuţit ordinar, pentru a opri răspîndirea cangrenei, iar povestea de dragoste există, însă cea dorită nu e o soţie de hangiu cu nuri copioşi, ci fantomatica libertate. ţara există şi se numeşte Norvegia. filmul este Ni Liv (nouă vieţi) din 1957 şi e regizat de Arne Skouen, despre care se spune că e o legendă a cinematografiei norvegiene. nu ştiu nici dacă e cel mai bun film al autorului, nici al ţării lui. e un film frumos care se străduieşte din răsputeri să nu fie, pentru că nu asta e miza lui. filmul nu vrea să fie un pliant turistic, ci vrea să meargă pe urmele lui Jan Baalsrud, personaj aproape pitoresc, dacă ţinem cont că a migrat de la fabricarea instrumentelor muzicale la antrenamente militare în scoţia, trafic de explozive şi sabotarea unor obiective nemţeşti din timpul ocupaţiei norvegiei în ww2. dar jan nu e un supererou de vise umede. omul nostru circulă pe schiuri fără viteză supersonică, se îmbată înainte să scape de cîteva degete necrozate, o ia razna după cîteva zile de stat după un perete de zăpadă, făcînd foame şi aiurînd de durere. citind descrierea, s-ar crede că doar un popor cu o antropofagie latentă şi un sadism prost reprimat l-ar putea cocoţa în topul preferinţelor. dar nu e aşa. filmul e echilibrat, ţinînd sub papuc orice încercare a tendinţelor estetizante, acelea de pură contemplativitate a maiestăţii naturii sau grandorii umane extinse peste graniţele povestirii, de a prelua controlul, filmul taie imaginea exact acolo unde deraierea de la subiect spre extaze colaterale ar putea deplasa centrul de greutate al povestirii. în schimb, se concentrează pe cazul particular al omului care a îndurat pentru o cauză, pe coeziunea comunităţii, pe oameni şi nu pe obiecte, pe metafore ale morţii distilate din experienţa lui personală, căci extrapolările ulterioare aparţin doar spectatorului. şi totuşi frumuseţea, redusă aşa cum e la directivele regizorale de a spune şi de a nu divaga, intră în imagine de peste tot. e inevitabilă, deşi are căluş. e insistentă, deşi rolul ei declarat e doar instrumental, cel de a servi restabilirii traseului real al lui Baalsrud. splendidă scena finală în care baalsrud trece frontiera spre finlanda cu o ceată uriaşă de reni, condusă de un lapon, cu lookul lui năstruşnic. e mai mult o lecţie de istorie locală decît o parabolă descărnată ce-şi strigă universalitatea, dar tocmai modestia intenţiilor unei istorii exemplare şi demne de a fi dată ca pildă, uimeşte. JB nu ar fi fost nimic fără cei mulţi şi necunoscuţi care l-au ajutat să supravieţuiască. şi JB cel real a fost conştient de asta, de vreme ce îşi împarte mormîntul cu unul din cei care s-au expus riscului de a fi executaţi, ca să-l treacă peste munte, în teritoriu neutru. celebrare moderată a curajului, ne-zeificarea eroismului, efectul tonic al solidarităţii - naţiunea asta chiar e o enigmă pentru mine.

cînd mă gîndesc că la premiera portretului luptătorului am fost 4 oameni într-o sală neîncălzită, mă ia cu frig. n-am vrut să zic şi asta , da na, mi-a scăpat.

urban_legend

19 Oct 2012, 19:03

ultimele 2 filme vazute :

Stranger Than Paradise (1984) - exercitiu perfect de minimalism. atat de concentrate pe metru patrat au fost toate secventele, incat m-a cuprins la un moment dat o stranie senzatie de claustrofobie, :) . scenariul nu e cine stie ce, dar pentru un astfel de gen de film, e mai mult decat suficient. 8/10

The 400 Blows ( Le Quatre Cent Coups) (1959) - o fi un reprezentant de seama al noului val francez, sau (mai mult sau mai putin) autobiografic, sau aclamat de majoritatea criticilor de film, pe mine, insa, povestea lui antoine m-a lasat usor indiferent, din pacate. din pacate pentru ca, altfel, filmul e bun, truffaut se pricepe sa miste camera in jurul personajelor, micutul care-l joaca pe antoine parca s-a nascut actor, foarte natural, ajutat ce-i drept, si de scenariul simplu, la obiect (exemplara e scena de la psihiatru), ma-sa e cat putea fi ea de sexy si de fufa, etc. 7/10

Tyybi1

19 Oct 2012, 20:00

Ultimul film care l-am vizionat a fost Inception acum 30 de minute pe telefon. Un mare film.:D

marcusARCUS

19 Oct 2012, 20:31

Ultimul film care l-am vizionat a fost Inception acum 30 de minute pe telefon. Un mare film.:D

Mai ales pe telefon.

charles

19 Oct 2012, 20:31

^ http://www.youtube.com/watch?v=wKiIroiCvZ0

Liviu-

23 Oct 2012, 17:54

Din ce-am vazut la restrospectiva Cannes pana acum:

Beasts of the southern wild - Descrie viata oarecum animalica a unei mici comunitati de oameni care traieste undeva in afara societatii, intr-un spatiu la distanta de civilizatie, lasat in paragina pentru ca oricand poate fi inundat. Personajul principal e o fetita (foarte bine interpretata) si practic filmul urmareste o maturizare precoce, asemanatoare animalelor care trebuie sa invete cat mai repede cum sa-si procure mancarea, ce atitudine sa ia fata de ceilalti etc. Tatal ei e cam pe duca si e foarte constient de asta, dar refuza sa primeasca orice fel de ajutor medical din exterior de frica unei domesticiri fortate. Incearca sa o invete cat mai rapid despre viata in "salbaticie" si face din instinctele animalice o virtute. Exista o scena in care cineva incearca sa o invete pe Hushpuppy (fetita) cum sa manance un crustaceu. Vazand modul prea civilizat de a proceda, adica utilizand chestii inutile precum tacamurile, tatal incepe sa o certe si ii arata cum se procedeaza in jungla, adica rupand cina cu mainile. Fetita trebuie sa repete si toata lumea ii face galerie ca la stadion (great parenting :P). Filmul face parte din categoria reusitelor pe tema maturizarii precoce, e realizat cu mijloace putine, dar inventiv. E neastepat de bine filmat (asta nu inseamna ca-i ceva extraordinar) si binisor jucat, desi mai toti actorii sunt niste necunoscuti, ba chiar amatori daca nu ma insel.

In the fog - Un film destul de static, cu multe cadre lungi, cu nu foarte multe personaje. Actiunea e destul de simpla dpdv narativ: in timpul celui de-al doilea razboi mondial, doi partizani rusi sunt trimisi sa omoare un civil de aceeasi nationalitate pt ca-i banuit ca ar fi colaborat cu nemtii. Filmul nu mai e atat de simplu cand se da un zoom pe personaje, oameni de aceeasi natie prinsi intr-o situatie stupida. Realismul filmului m-a dus cu gandul la Sartre si a lui pieasa "Morti fara ingropaciune", chiar daca in ceea ce priveste actiunea propriu zisa nu seamana. Clar nu e un film pentru cei care cauta actiune, nu se intampla multe in film, dar pana acum mi se pare de departe cel mai bine realizat. Chiar daca scenariul e oarecum simplut, actorii joaca foarte bine, iar imaginea e cea mai buna din ce am vazut. Singura mea pb e ca mi s-a parut mai putin interesant decat My Joy. Aici nu exista o coborare in infern precum in filmul precedent, poate si pt ca infernul e deja acolo, dar asta il face ceva mai monoton.

Rust and bone - Bine realizat, bine jucat (in special Marion), dar putin cam schematic, facil si pe alocuri melodramatic. Insa in cele din urma e un film placut pana la un punct, chiar daca mi se pare cel mai putin impresionant din ce am vazut. Nu aveam asteptari asa ca nu a dezamagit, pb e ca nici nu m-a surprins in vreun fel.

Like someone in love - Un Kiarostami tipic, chiar daca decorul s-a mutat in Japonia. Personaje care se intalnesc pt prima data schimba replici si ajung sa se cunoasca intr-un mod destul de personal. Nu e chiar printre cele mai bune filme ale iranianului, dar mie mi-a placut. Clar e static, ca de obicei, multe dialoguri bine scrise, naturalete... Kiarostami tipic. Singurul lucru deranjant a fost finalul, putin cam anticlimatic.

Holy Motors - Bizar, dar nu m-a surprins atat de mult pe cat as fi vrut. Asteptarile erau foarte mari si nu a venit cu acel ceva care sa-l faca un film cu adevarat mare. Poate e filmul care poate fi cel mai comentat. Cred ca i se pot gasi mai multe interpretari, dar momentan nu cred ca-i cazul sa emit ipoteze. Filmul e bine realizat, cu un Denis Lavant excelent, dar din pacate nu pare sa depaseasca ceea ce apare in trailer. Te-ai astepta de la un film inteligent sa expansioneze ceea ce apare intr-un trailer, dar nu face decat sa ofere repetitiv lucrurile prezentate. Dupa umila mea parere nu cred ca-i un film de Palme d'Or si poate singurul care ar fi meritat vreun premiu e Lavant.

Top personal pana acum:

1. In the fog
2. Holy motors
3. Like somone in love
4. Beast of the southern wild
5. Rust and bone

De mentionat ca toate mi-au placut, dar niciunul nu a avut ceva care sa ma incante in mod special. Mai am inca 5 de vazut: Killing them softly (chiar acum plec sa-l vad), Post tenebras lux (de la el am cele mai mari sperante), film surpriza (care sper sa fie Amour, dar cred ca mai degraba o sa fie ceva de tipul the hunt. sper doar sa nu fie moonrise kingdom, that would totally suck), after lucia si dupa dealuri.

marcusARCUS

23 Oct 2012, 22:03

"Kiarostami tipic".De cand e Kiarostami asa mort?

Eu din ce-am vazut ar reiesi cam asa:

1).Beasts Of The Southern Wild
2).Holy Motors
3).Killing Them Softly/Post Tenebras Lux
4).In The Fog
5).White Elephant
6).The Angels' Share/Reality
7).Like Someone In Love
8).Cosmopolis/Despues De Lucia

De notat ca tot ce este dupa Loznitsa nu mi-a placut.

varu

23 Oct 2012, 23:16

Bag si eu un clasament provizoriu, de la festival + de pe surse, mai am pana joi doua bucati la festival.

1. Beasts of the Southern Wild
2. Moonrise Kingdom
3. Like someone in love
4. Holy motors
5. Reality
6. Killing them softly
7. Lawless
8. Rust & bone

N-am cumparat bilet la filmul surpriza, dar nu cred ca o sa fie Amour. Daca il aveau, il puneau cap de afis, nu faceau giumbuslucuri din astea cu el. Cred ca e Moonrise Kingdom sau Xavier Dolan-ul. Bine, pentru cei ce asteapta Amour, sper sa ma insel. :D

knorbi

25 Oct 2012, 11:08

Ultimul film vazut a fost Chronicle. Dupa descrierea pe care am citi-o ma asteptam la mult mai mult de la film, dar nu as spune chiar ca m-a dezamagit. Este pur si simplu un hibrid intre filmele cu supereroi si dramele cu tineri liceeni. Pana in utima jumatate de ora nu prea este actiune, iar filmul se termina putin cam subit. I-am dat nota 7 si nu stiu daca l-as recomanda, probabil doar din punct de vedere al dramei psihologice prin care trece personajul principal.

Twinsen

26 Oct 2012, 13:18

Dupa dealuri si campii nu l-o vazut nimeni inca? :P

Liviu-

26 Oct 2012, 13:53

Gata si cu retrospectiva Cannes. Intre timp am mai vazut:

Killing them softly - Un film bine facut all-around: regie, imagine, actori, scenariu, muzica. Integreaza binisor politica si efectele crizei in viata uzuala a smecherarilor ordinari (mafioti ar fi fost poate prea mult spus). Eu l-am vazut si ca un fel de satira, "mafiotii" sunt hipersensibilizati, uneori chiar depresivi. In final a fost sub asteptari pt ca-i mult inferior lui Jesse James (one of my all-time fav). Imaginea e buna si aici, dar nu prea foloseste la ceva anume. Personajele sunt mai mult schitate, la fel ca ele nici povestea nu are prea multa vlaga (cam atipic pt filmele de gen), dar poate chiar asta se dorea, ca element al satirei. Dialogul e destul de inteligent, politicul din film s-ar putea sa fie un element love it or hate it, dar ultima replica, data de Pitt, e destul de spot-on.

Post tenebras lux - Cea mai mare dezamagire. Un film care nu merge nicaieri, lipsit de sentimente, fara vlaga si poate fara idee (care sa merite a fi ecranizata). Are o imagine foarte buna, dar care pana la urma e stricata de inutilitatea acelui artifiu observat si in trailer, artificiu care persista in mod inexplicabil pe toata durata filmului. Pt mine e genul de art-film wannabe.

Moonrise Kingdom - Surpriza, filmul surpiza pe care nu-l vroiam. Cred ca mai toti l-am vazut deja. Wes Anderson at it's best.

After Lucia - Crap. Big crap.

Dupa dealuri - Nu aveam asteptari foarte mari si m-a surprins enorm. Pt mine e singurul film cu adevarat memorabil din ce am vazut pana acum de la Cannes (si practic singurul care mai are vreo sansa e Amour). Filmul e foarte compact, e plin de dialog de la un capat la altul, tot timpul se intampla ceva relevant, deci nu bate campii deloc in ciuda celor 2 ore jumate. Mi se pare nejustificat sa fie numit un film lung. Actorii sunt foarte buni, naturali, creaza niste personaje veridice (poate singurul film care reuseste asta). Imaginea e si ea excelenta, poate cea mai buna pe care am vazut-o in vreun film romanesc (dar am vazut putine). Sunt sigur ca o sa genereze niste discutii interminabile pt ca filmul se situeaza de o anumita parte si nu o face deloc subtil. Ce mi-a placut insa e modul in care a prezentat cele doua tabere, de parca ar fi in lumi diferite, incapabile sa comunice intre ele cu adevarat tocmai pt ca nu folosesc un limbaj comun. Mi-a placut si faptul ca incidentul a avut loc mai putin sub forma unei forte razbunatoare, al unui exces de putere, ci mai degraba dintr-o oarecare inocenta (daca o pot numi asa), din ideea de a face bine in mainile unor persoane care nu erau constiente de aceasta diferenta in limbaj si prin urmare nu realizau ca binele lor e cu o masura diferita de nevoia celuilalt. Mi-a adus aminte de Soareci si oameni a lui Steinbeck, de acel om cu putina minte, inocent, care nu era constient de propria putere.

Clasamentul final (de fapt mai vreau sa vad Amour, The hunt si Lawless):

1. Dupa dealuri
2. In the fog
3. Holy motors
4. Killing them softly
5. Moonrise kingdom
6. Like someone in love
7. Beasts of the southern wild
8. Rust and bone
9. In another country
10. Cosmopolis
11. Post tenebras lux
12. After Lucia

Din premii, mi se par absolut meritate cele de scenariu si actrite luate de Dupa dealuri, dar regia mi se pare ca ar fi meritat-o mai mult Loznitsa. Decat Reygadas cred ca mai degraba ar fi mers chiar si Mungiu sau Carax.

Malombra

28 Oct 2012, 21:04

am zis că dispar de pe hartă, Fed, asap, aşa cum sper să dispară moldova sovietică incorporabilă româniei, dar jur că nu e vina mea. mi-a venit un prieten de după nouă mări şi primul lui gînd a fost să ne adunăm iar toţi la o bere şi la o lîncezeală de o noapte întreagă pe o saltea întinsă lîngă zid, pentru a rememora zilele de demult cînd ne uitam la blue velvet şi indiana jones unul după altul şi discrepanţele nu se vedeau, nu se simţeau. noi nu suntem cinefili, noi doar ne uităm la filme. şi ne-am uitat.

i won't get smarter by shutting up anyway

Motivele ei sunt necunoscute. Ce se ştie despre ea poate încăpea într-un pliant la o cutie de chibrituri. Spune că e servitoarea propriei sale familii. În fiinţa ei nici urmă de cochetărie şi iubire panteistă ca la cenuşăreasa lui disney. Dimpotrivă, are privirile dure, de oţel ale tinereţii ce şi-a jurat o inflexibilă puritate. Vine la amanet cu fleacuri, care nu prevestesc deloc actul ultim al unei renegări definitive şi a sărăciei fără scăpare: amanetarea crucifixului. Cînd tipul ce-i livrează banii îi propune să păstreze crucea de aur şi să-i lase cristul de marmură, refuză. Probabil pentru că în suflet rugurile aprinse ale ereziei s-au şi topit deja, lăsînd o linişte amplă, devotată noii sale credinţa în lipsa oricărei speranţe. Tipul oricum nu 'jaba îi acceptă nimicurile recompensate copios: i-a căzut cu tronc blonzimea fetei şi spere să o poată educa în spirit capitalist, mai puţin în etică puritană, cît e fierul cald, căci fata are şaişpe ani. Se căsătoreşte, însă nu îi este mai bine. E prea săracă pentru a putea aştepta marea iubire, prea încolţită ca să nu vrea să plece de acasă imediat, prea plină de dispreţ la gîndul unui mariaj convenţional, cu un tip pe care-l detestă. La început convenabil de larg, spaţiul dintre aceste constrîngeri începe să intre la apă, sufocînd şi inundînd totul cu o greaţă paralizantă. Citeşte, dar cititul nu face decît să caşte breşe peste tot, să acutizeze contururile lucrurilor pînă la orbire. Vorbeşte cu soţul, dar dialogul nu face decît să apară arhipelaguri acolo unde părea să fie o fîşie continuă de pămînt, făcînd legăturile şi mai slabe, iar distanţele mai mari şi mai obositor de trecut. El e fost bancher, actual cămătar, care din întreaga pictură a occidentului nu pricepe decît că femeia e obiect de plăcere şi trebuie folosit ca atare. Sau e sfîntă, obiect de adoraţie religioasă. Între aceste două opţiuni – nimic, doar ecoul. Însă blîndeţea ei inaccesibilă, insondabila ei melancolie tocmai în acest interval nestudiat se află. Une femme si douce.. se sinucide. Vrea să-l împuşte pe el, dar apoi se opreşte: este aceasta vraiment o ieşie? Nu e. Din tăcerea, vorbită sau nu, nu te scoate moartea celuilalt. Infernul scăpat de un drac nu e paradis.
Filmul e uscat, recitat aproape, s-ar putea ca numai ceva lecturi de teatrologie, nu de film, să mă facă să înţeleg potenţialul unui joc în care o voce fără inflecţiuni enunţă robotic fragmente dintr-un ennui instalat parcă de secole, adunat în dune nemişcate într-un apartament parizian, deşi toată tărăşenia, povestită de soţul care habar nu are de nimic, nu pare să fi durat mai mult de cîteva luni. Încă o piesă adăugată la bressoniadă.

Asta a fost înainte să citesc nuvela lui Dostoievski. După ce am citit-o, unele chestii s-au luminat, dar filmul deplasează cu cîteva grade traseul nuvelei, nu în privinţa naraţiunii, care e destul de fidelă, ci a mizei, a ceea ce se înţelege din el. După cum se spune tonul lui Bresson e: engaged, deeply respectful, but not reverential—instead a bit freewheeling, associative, ambulatory. Probabil faptul acesta, că e mai mult investigator decît tributar culturii, că ia faptul cultural, îl suprapune peste un fapt de viaţă şi îl taie fără ezitare acolo unde devine hieratic, pur şi simplu istoric sau ţinînd de altă sensibilitate, sau îl umple dincolo, unde alte excrescenţe istorice îşi cer cuvîntul, îl face pe bresson atît de onest şi de valabil.

bremen1980

08 Nov 2012, 18:36

Take this waltz -o porcarie indie cu pretentii de film profund (Michelle Williams despre care acum aflu ca a jucat in filmul asta eu crezand pina acum cateva minute ca e vorba de Carey Mulligan :-O ) este maritata cu Seth Rogen (ala cu bondarul verde :-& ) dar saliveaza la un vecin mai frumusel . Devine femeia asta asa bovarica asteptand ca vecinul ei sa-i dea orgasmele verbale de care domnul viespe verde o lipseste . Si vorbesc ei doi si nici macar nu si-o trag si iar vorbesc si iar nu si- o trag si Seth Rogen se ocupa in timpul asta de bucatarie si de tot felul de retete simandicoase . Filmul merge tot inainte si golul interior ( si exterior) al femeii creste mai ceva ca o carie din gura unui sugator de cocosei de zahar . Monotonia este sparta de niste scene la piscina unde avem parte de livezi de peri pubieni :niste babe la dusuri + eroina noastra care se leapada cam repede de haine.
Avem pina la urma si niste sex filmat la 360 de grade (doar pe orizontala) unde vedem 6 picioare in pat semn ca bucuriile de la brau in jos e bine sa le imparti in grup.Actiunea tantrica se petrece intr-un falic far pe malul marii pe melodia lui Leonard Cohen ''Take this waltz '' .
La final femeia este unde ar trebui de fapt sa fie -la cratita si priveste asa sagalnic la armasarul de langa ea . Se intelege ca si de asta s-a saturat si urmeaza altul la pat ,adica in far .

2/10 - Sa vii ca tac-tu tuns la scoala

Malombra

11 Nov 2012, 21:05

acuma am văzut şi eu holy motors. bremen e de vină. mersi bremen >:D<

liviu nu ştiu de ce nu vrea să-l interpreteze, deşi eu aş fi foarte curioasă ce crede lumea despre el.

în primul rînd, două-trei măşti din istoria filmului francez, primele ce-mi vin în minte.
carax îi mulţumeşte lui georges franju la sfîrşit, deci să-l amintim şi pe franju.

http://2.bp.blogspot.com/-DYFBaoFhxMo/UJCYwA8zmSI/AAAAAAAAFFc/YMG85D6j8Ow/s320/eyes+face.jpg
eyes without a face (georges franju) - cea care joacă în holy motors rolul lui celine e şi cea de sub mască, în filmul lui franju. sus 1960, jos 2012

http://static.guim.co.uk/sys-images/Film/Pix/pictures/2012/5/21/1337618416685/Holy-Motors-008.jpg

http://2.bp.blogspot.com/_n35PfUpWyak/S8mcQV-BlYI/AAAAAAAAVBI/ktUjAXyzwwY/s400/Lost+in+NY+21.JPG

http://24.media.tumblr.com/tumblr_lrlmiz4nM21qzzf25o1_500.png
lost in new york (jean rollin :x )

şi, desigur
http://www.screenslate.com/wp-content/uploads/2011/12/122611-Litan-Post.jpg
litan (jean-pierre mocky)

alte cele - kylie minogue care arată a jean seberg şi pe care o şi cheamă în film jean
- dedicaţie finală pentru ekaterina golubeva, muza lui carax , dar şi a lui bartas.
- chestia aia cu *trebuie să te comporţi ca şi cum ai fi urmărit tot timpul, deşi camere nu există* - un fel de interiorizare a panopticonului, chiar în posibila lipsă a acestuia. cctv?
- faza cu cimitirul - tare! dar şi adevărată. pînă şi alex leo şerban îşi supravieţuieşte moartea pe acest forum. site-ul e un afterlife plantat chiar în această viaţă, e surogat de posteritate şi posibilitatea că-şi va mai aminti cineva de tine, ba poate îţi vei face şi prieteni postum, dacă mai dă cineva de pagina ta de web, e reală. vei primi şi mail-uri post-mortem (de la cinemagia sigur), deci netul înlocuieşte necesitatea spiritismului şi anulează bariera celor două lumi, cea de aici şi presupusa de dincolo. în plus, cît poate spune un nume pe un mormînt, mai ales dacă nu el cuiva care a reuşit să se producă în viaţă? nu tu pictor, nu tu politician sau filantrop. ca să nu treci indiferent, piatra de mormînt îţi oferă un link, unde îl vei putea cunoaşte pe cel mort în toată splendoarea lui de-o viaţă: ce cîini mişto a avut, ce clătite mişto făcea la dejun, ce mişto a fost călătoria lui în panama sau surinam, ce frumos lăcrima la primele raze ale primăverii, etc. deci linkul de pe mormînt e un fel de captatio benevolentiae, el zice: trecătorule, măcar acum, că am crăpat, bagă-mă în seamă! căci numai moartea îmi oferă răgazul necesar să devenim prieteni, gata cu agenda hiperplină şi cu şedinţele la psihanalist -acum sunt liber, deci hai să comunicăm! sau sunt oameni care supravieţuiesc sub forma unor biţi, prin canalele cyberspace-ului (parcă văzusem ceva de genul acesta în dosarele x :-? :)) ). pînă la urmă de ce nu? cum mai toate pozele de astăzi, albumele de amintiri sunt digitale, singura modalitate de le scăpa de la foc, de la un hdd stricat, de la o mutare urgentă atunci cînd edilului i se pune pata să tragă o şosea chiar prin mijlocul livingului tău, de la un shift delete dat de urmaşi nerecunoscători, este să le încarci pe undeva şi de acolo, din eternitate să le contempli la infinit.

- pe de altă parte, e nevoia ca diviziunea muncii să dea tuturor de lucru. de aceea, să fii tu însuţi e costisitor , de multe ori. trebuie să dai şi altuia posibilitatea să trăiască, să nu fii un egoist infect, trebuie să permiţi şi altuia un job plătit, acela de a te înlocui în propria ta viaţă. iar tu să-i înlocuieşti pe alţii, să-i simulezi dacă trebuie, să deranjeti apatia, să aranjezi un simulacru al activităţii. chestia îmi aminteşte de forbidden door, cu a sa reţea clandestină de televiziuni reality, în care subiectele erau de cele mai multe ori violente, incomode, un fel de videodrome generalizat, pe care îl puteau accesa doar membrii unui club select. în holy motors totul se face pentru frumuseţea gestului, pentru a-i retrăi pe quasimodo sau pe phantom of the opera - umm, de ce nu? not that bad.

cei ce l-au mai văzut, ziceţi şi voi.

bremen1980

14 Nov 2012, 12:37

Voskhozhdeniye -regizat de Larisa Sepitko in 1976 -film clasic despre razboi . Magistrala confruntarea unui prizonier cu anchetatorul /calaul sau . Obligatoriu de vazut .9/10

http://www.youtube.com/movie?v=UEVZOj7uYps&feature=mv_sr

Kriss_Kringle

14 Nov 2012, 13:42

Magic Mike

Steven Soderbergh asta e un regizor talentat dar teribil de inconstant.
Haywire a fost o petarda trasa dar omul se revanseaza cu Magic Mike,in care iar joaca Channing Tatum,filmul fiind inspirat intr-o oarecare masura din viata lui inainte sa devina actor.

Multa lume se plange ca Tatum nu stie sa joace si chiar daca uneori e cam neconvingator,aici se descurca de minune pentru ca e in elementul lui.
Restul distributiei nu e pusa prea tare in centrul atentiei decat McConaughey,care e la fel de carismatic ca si in Killer Joe,Alex Pettyfer si Cody Horn.

Desi filmul devine conventional prin ultimele 20-30 de minute,lucrul asta nu e tocmai deranjant pentru ca ne arata ca nu-s toate roz in profesia asta de stripperi si actorii mentionati mai sus chiar sunt ok in rolurile lor.

7/10

bumbydeny

18 Nov 2012, 08:50

Mi-a placut la nebunie filmul asta , intotdeauna se gaseste ceva nou de prezentat din industria dansului dar mai ales ideea filmului este mereu reprezentativa ,, sa nu renunti niciodata la visele tale si sa lupti continu chiar daca uneori motivatia se schimba ,, pacat ca nu lam vazut la cinema :((

fain

19 Nov 2012, 01:14

Tocmai ce am văzut un film care m-a dat pe spate: Looper !!:-?

bremen1980

19 Nov 2012, 10:47

Lake Tahoe -2008 -film mexican .Un pustan intra cu masina intrun stalp si tot filmul cauta sa-si repare masina. Film recomandat celor care au rabdare sa vada cum se usuca vopseaua sau sa urmareasca Gerry ,Calul din Torino fara sa triseze (sa doarma sau sa dea pe ffwd)
. Dupa ce se fataie pustiul prin tot felul de peisaje dezolante (dar insorite-bune pentru reumatism) parca spre final stoarce si filmul cateva grame de drama .(:|

http://www.youtube.com/watch?v=R-MA-d9cvks

5.5/10

bremen1980

19 Nov 2012, 13:38

O saptamana au ungurii la ndispozitie sa ne nauceasca si sa ne fure Transilvania.Ne vor tranchiliza cu filme moca la MTR.Astazi se proiecteaza FinalCut filmul lui Gyorgy Palfy..Se anunta doritori ?

bremen1980

19 Nov 2012, 20:38

Final -Cut. o poveste de dragoste cu toate ingredientele(intalnire ,iubire,gelozie,sex,gelozie) din 400 de filme.Un experiment destul de interesant ,amuzant si uneori lacramos.
Moment de ocultism :in film eroul (eroii intercalati) la suparare o da pe bautura si de furie sparge paharul.Exact in aceeasi clipa in sala se aude sunetul unei sticle care se sparge si toti din sala izbucnesc in ras.

Malombra

19 Nov 2012, 20:43

bremen, zău că aş merge cu tine la palfy, măcar aşa aş avea ocazia să-ţi ascult comentariile live. must be delicious ;) :)) .
:-bd shepitko

bremen1980

19 Nov 2012, 20:56

Daca este un film serios sunt mut . Sunt un om foarte retinut si-mi iau poker faceul la mine daca e drama sangeroasa , chilareala de popor rasculat sau lapidare /incendiere de infidela /vaduva. :(

Malombra

20 Nov 2012, 01:42

nu lua chestia de mai jos în serios, îi lipseşte sensul umorului complet.

Nu ştiu cît de serios sau nu este. Mie îmi ridică eterna întrebare dacă cei slabi nu sunt decît însetaţii de putere înfrînţi. Dacă nu ar deveni la fel ca şi călăii, dacă li s-ar da ce cer. Sărăcia e provizorat, ca atare nu trebuie luaţi săracii ca o specia aparte de oameni, cu absolutismul de clasă al marxiştilor (ceea ce nu e nicidecum o încurajare a sărăciei). Nemţii se răfuiau cumplit cu cei care ascundeau partizanii şi cu partizanii înşişi. Ce-i deosebea de ruşi este însă că plăteau pentru ce luau, iar ruşii prădau şi violau chiar în teritoriile aliate. Filmul e făcut din perspectiva învingătorului, normal, însă eu nu le-am luat at face value, iar unele momente acolo au un impact psihologic care te îngheaţă, fără a fi gory cîtuşi de puţin. Scena ai cu tîrîtul prin zăpadă m-a congelat, e o scenă de o senzorialitate copleşitoare. friiigg.. Apoi tensiunea din faţa puştii automate din pod, şi aceea parcă elimină personajele şi te pune în locul lor. Na, poate pentru că am văzut ceva filme de război ruseşti pline de un optimism deplasat sau un coolness la fel de misplaced, filmul acesta al lui shepitko mi se pare oarecum mai lucid, pentru că prezintă războiul nu în oroarea lui însîngerată, ci în banalitatea lui exasperantă de fiecare zi: foame, frig extrem, pînda peste tot a morţii. Pentru că războiul nu e numai bombe şi atacuri, e şi această aşteptare îndelungată, în care trebuie să mănînci ceva, să te adăposteşti undeva, şi să scapi măcar pentru un timp de psihoza fugarului cronic. Eu tind să fiu sensibilă la insinuări populiste în filme, acolo unde le pot repera, dar filmul ăsta mi se pare făcut cu aceeaşi stinsă indignare cu care e făcut the red and the white al lui jancso, ca şi cum *e război, doar nu te-ai fi aşteptat la un pat de roze. Ultimul război al gentlemanilor a fost ww1, iar noi suntem deja în ww2*. Tarantino de exemplu, care e aşa de *rebel*, că nu vorbeşte despre intervenţia ţării sale în vietnam sau irak, dar se leagă de aceeaşi uzată placă a germaniei naziste, ar fi lăsat urlete cumplite în scena aia cu stigmatizarea cu steaua sovietică, şi nu numai el ar fi făcut-o. Shepitko însă nu vrea să manevreze publicul maltratîndu-i fără nici un drept nici văzul, nici auzul. În general, apreciez filmele care nu mă fac să confund isteria sau enervarea datorată mijloacelor folosite cu adeziunea liber consimţită faţă de subiect, filmele care whip me into consent, în condiţţile în care ştiu deja că ce e tratat pe ecran nu are nici o scuză. Războiul e o chestie naşpa, şepitko ştie asta, noi ştim asta şi şepitko ştie că noi ştim asta, dar mai ştie că reprezentările voit spectaculoase ale sale nu durează în conştiinţă, pentru că rareori găsesc acolo un suport de trăiri şi de abrutizare pe măsură. ce mi-a plăcut mult e faza aia, întrebarea aceea atît de abisală, mefistofelică: dacă suntem finiţi, la ce ne mai trebuie virtutea de a nu trăda? uaa. şi apoi, inadmisibilul: soldatul (sovietic sau ba) nu e un bloc uniform, animat de cele mai calde sentimente pentru patrie, înăuntrul blocului sunt disensiuni, meschinării, eroisme şi anti-eroisme, maţe versus bună creştere, disperarea de a trăi vs. o conştiinţă nealterată de compromis, *trebuie să cedăm un pic acum, ca să le rupem gura după*, etc. mă gîndesc că nu e un film care a plăcut atunci, pentru că nu avea patosul necesar, nu linguşea destul orgoliul unei naţii îmbătate de victorie.
şi scena finală - puternică, demonică.

bremen1980

20 Nov 2012, 10:43

Bune observatiile dar vin si eu cu niste adaugairi :
-Nemtii plateau ce luau dar in Romania sau in alte tari cu care erau aliati .In URSS ei luau pur si simplu fara sa plateasca .Jaf pe fata .Sa nu credem la nesfarsit ca nemtii au fost baietii buni care salutau babutele pe strada atunci cand ajungeau intrun oras cucerit .O fi fost asta in Franta dar in Ucraina si Rusia au facut si ei prapad.
- Nu trebuie neglijata componenta patriotica a razboiului desi daca ea a fost umflata apoi de propaganda sovietica . Chiar daca-l iubeai sau nu pe Stalin nemtii totusi venisera peste tine si-ti ucisesera tatal ,mama ,fratele ,sora . Erai obligat sa te aperi de ei si sa le-o dai la cap atunci cand aveai ocazia. Sirul de nenorociri pe care le-au facut la randul lor rusii atunci cand auintors razboiul se datoreaza si conditiilor inumane la care-i adusesera nemtalaii .
-Amestecul asta de eroism /lasitate /disperare /impingere de la spate cu teava pustii este foarte bine redat in film dar si mai bine este ilustrat in capodopera lui Vasili Grossman ''Viata si destin''
-Dramatic modul in care scenariul filmului se suceste si soldatul ala bun la suflet si camarad de nadejde ajunge sa cedeze iar amaratul ala care se tara prin zapada ajunge adevaratul erou al filmului prin taria de caracter si coloana vertebrala de care da dovada .

White1

20 Nov 2012, 11:09

Mda, daca tu te astepti ca Tarantino sa faca cine stie ce comentarii sociale, politice or any other stuff like that in filmele lui e clar ca ai dreptate la partea cu "lipseste sensul umorului complet".

Malombra

20 Nov 2012, 13:00

eu nu am zis ca ar face tarantino comentarii sociale, ci ca ar exploata violenta pentru a o fetisiza, cum face de obicei, ceea ce e si mai respingator. si pentru chestii de genul acesta simtul umorului imi lipseste. nici nu-mi pare rau.

- bremen, eu nu ii ridic in slavi pe nemtalai, pentru ca astfel ar insemna sa justific razboiul macar pe jumatate, luand partea uneia dintre tabere. si nici nu cred ca au fost ingerii salvarii, dar informatiile mele, desigur orale, nu din surse scrise, vin tocmai din zona urss, din ucraina. in fine, mie filmul mi se pare anti-razboi pur si simplu, pentru ca nici nu-i umfla pe unii, invadatii, in pene , nici pe ceilalti, invadatorii. mizeria umana e de ambele parti, inclusiv in tabara victimelor, unde muribundul acela e sustinut cu atata zel in viata, doar pentru ca a promis ca a doua zi va lua toata vina asupra lui si le va salva celorlalti pielea.
- si nu cred ca acel brav camarad e tarat in noroi asa, de dragul contrarierii publicului. in fond nici blondul acela nu are o imagine tare faina, desi e scolit, ofiter, comunist si pozeaza si in isus la urma. la un moment dat, si pe el l-a invins dorinta de a trai, de a-l impovara pe celelalt cu prezenta lui si de a-i imputina sansele de salvare. in fiecare dintre situatii, unul din cei doi va face o alegere care, la un bilant final, nu-i va prezenta pe nici unul ca alb sau negru.
- nu am citit grossman, dar prefer astfel de personaje unora care reactioneaza ca la comanda, toti patrioti, toti suparati, sau toti fericiti, toti mobilizati. personajele sunt diverse, si vaduva are partile ei de lumina si intuneric.
- nu am spus ca o contra-ofensiva impotriva inamicului e anormala. dar mai conta sa stii si ca daca pici prizonier, altceva decat siberia nu te astepta. politica lui stalin era stricta in aceasta privinta. prizonierii nu erau reabilitati.

Windom

20 Nov 2012, 13:13

eu nu am zis ca ar face tarantino comentarii sociale, ci ca ar exploata violenta pentru a o fetisiza, cum face de obicei, ceea ce e si mai respingator.
Atîta timp cît se petrece doar pe ecran nu văd care e problema. Mr. T. a ridicat-o la rangul de artă şi foarte bine a făcut.:D Nici Stone nu mai are coaie să critice pe cineva şi voi îi cereţi renegatului să-şi asume responsabilităţi sociale?
Iar glamour-ul nazist dă mai bine pe ecran decît păduchioşii lui Saddam, între noi fie vorba.:D

White1

20 Nov 2012, 13:35

Nici eu nu am zis ca ai zis ca ar face comentarii sociale/politice whatever ci ca "Tarantino de exemplu, care e aşa de *rebel*, că nu vorbeşte despre intervenţia ţării sale în vietnam sau irak" suna a repros tocmai ca nu face 8-|
Da, omu' exploateaza violenta (asa cum unii exploteaza nuditatea cabalina-nu ca, caii ar umbla imbracati in general, de exemplu, dar acolo nu e nimic respingator :D ) but at least he is honest about it. Nu cred ca are pretentia ca violenta din filmele lui ar transmite ceva cu adevarat profund.

Liviu-

20 Nov 2012, 15:02

asa cum unii exploteaza nuditatea cabalina

Devine enervant faptul ca tot va luati de scena respectiva din Japon. Nu mai stiu daca s-a discutat mai serios pe baza ei sau doar s-a aratat repulsia fata de ea, dar, probabil, in repulsia respectiva s-ar putea sa fi intors privirea sau sa fi pus mainile la ochi si sa nu observati ca personajul principal si calul pareau sa impartaseasca aceeasi problema, o problema care-l macina destul de serios pe mexicanul nostru schiop. De ce scena respectiva? Probabil pentru evidentierea indirecta a problemei personajului prin intermediul unui animal oarecum definitoriu, ca nu degeaba se vorbeste de 'armasar in pat'. Despre problemele personajului principal se tot poate discuta, cert e ca scena cu pricina nu-i bagata total aleatoriu acolo, ci e chiar foarte importanta in intelegerea frustrarilor sale, in special a pierderii masculinitatii.

White1

20 Nov 2012, 15:12

Pentru ca mie mi-a ramas infipta in creier ca simbol perfect pentru ce metafore geniale sunt in stare unii sa nascoceasca doar ca sa-si "nonconformizeze" cat mai mult filmul. De asta o tot folosesc ca exemplu', pt. ca mi-e lene sa ma gandesc la altul, si oricum nu gasesc unul mai bun:D
Si nu, nu cred ca s-a vorbit prea mult despre problemele personajului principal pentru ca unii useri nu si-au prea dat seama care sunt problemele lui. Probabil din cauza ca nu sunt in stare sa descifreze scene de genul ala 8-|

Twinsen

20 Nov 2012, 16:31

Si nu, nu cred ca s-a vorbit prea mult despre problemele personajului principal pentru ca unii useri nu si-au prea dat seama care sunt problemele lui. Probabil din cauza ca nu sunt in stare sa descifreze scene de genul ala 8-|
:))

Malombra

20 Nov 2012, 16:50

lol, poate citeşti comentariul meu la japon şi dacă nu înţelegi cuvintele destul de explicite de acolo, cred că nici la tine experienţa nu a ajuns mai departe de a-ţi imagina ce are doamna învăţătoare sub fustă. asta ar fi diferenţa dintre interpretare şi imaginaţie infantilă.

Nici eu nu am zis ca ai zis ca ar face comentarii sociale/politice whatever ci ca "Tarantino de exemplu, care e aşa de *rebel*, că nu vorbeşte despre intervenţia ţării sale în vietnam sau irak"

vai, white, redescoperi roata sau nu am priceput eu că a lua drept pretext un trecut politic, cu anumite tendiţe sociale ale unei ţări înseamnă a fi apolitic şi asocial. şi parcă ăsta nu zicea că face exploitation. sau am pierdut ceva din vedere?

White1

20 Nov 2012, 17:19

Da, ziceai ceva de un om care vrea sa futa. Real(ly) deep.
Nu ai priceput ca eu ti-am reprosat tie faptul ca tu i-ai reprosat lui Tarantino ca...fuck it, nu are sens.
La un search rapid pe google: "The writer and director said "violence is so good" because it is the most enjoyable form of entertainment, adding that what he wants to see at the cinema is a man "bleeding like a stuck pig". "
Si daca imi permiti, iti sugerez (oh doamne, nici in cele mai salbatice ganduri ale mele cu "oricearfisubfustainvatatoarelor" nu ma visam atat de indraznet) sa te uiti la Natural Born Killers ca sa vezi cum Stone (daca tot a adus aminte WIndom de el) ia scenariul lui Tarantino si il modifca tocmai pentru ca violenta aia de acolo sa transmita un mesaj (don't watch Tv or something like that ).

"cred că nici la tine experienţa nu a ajuns mai departe de a-ţi imagina ce are doamna învăţătoare sub fustă"
Adica nici la tine nu a ajuns mai departe? 8-|

Malombra

20 Nov 2012, 17:37

am văzut natural born. altceva?

Real(ly) deep

nu deepnessul contează, ci că s-a prins sensul,pe care tu, anterior acelui mesaj, nu l-ai prins ;) . adică nu te pricepi să descifrezi scene de genul acela, cum ar veni.

sindromul preşcolarului etern, de genul *ba tu eşti* l-am mai remarcat şi punctat la tine şi altă dată. nu faci decît să-l confirmi.

White1

20 Nov 2012, 21:35

nu deepnessul contează, ci că s-a prins sensul,pe care tu, anterior acelui mesaj, nu l-ai prins . adică nu te pricepi să descifrezi scene de genul acela, cum ar veni.

Si nu, nu cred ca s-a vorbit prea mult despre problemele personajului principal pentru ca unii useri nu si-au prea dat seama care sunt problemele lui. Probabil din cauza ca nu sunt in stare sa descifreze scene de genul ala 8-|

Multumesc ca mi-ai intar...hmm..confirmat ce am zis si eu mai sus. Ca doar la mine ma refeream si eu:| Si in rugaciunile mele de fiecare seara o sa adaug si un mic paragraf in care o sa-i cer lui doamne-doamne sa nu ma aduca in situatia de a scormoni dupa sensuri in cele mai "exotice" scene 8-|
Asa e, malombra, atitudinea mea de prescolar arunca umbre intunecate peste atitudinea ta deosebit de matura. Ca doar un adult perfect sanatos din toate punctele de vedere ajunge la fiecare conflict la pozitii de genul "du-te prima data si trage-i-o cuiva, poate dupa aia o sa intelegi ce scriu" 8-|
Cu alte cuvinte: BA TU:D

Malombra

24 Nov 2012, 15:38

ai dreptate, white.

ar exploata violenta pentru a o fetisiza, cum face de obicei, ceea ce e si mai respingator.

"violence is so good" because it is the most enjoyable form of entertainment, adding that what he wants to see at the cinema is a man "bleeding like a stuck pig"

adică tu m-ai combătut, nu?
ex.
M: filmul este despre copilăria la ţară a eroului principal.
W: nu ai dreptate. filmul este despre casa şi familia la ţară a eroului principal, despre prietenii şi vacanţele acestuia, despre mediul rural care i-a încadrat escapadele copilăriri. în concluzie, filmul nu este despre copilăria la ţară a eroului principal.

în fond nu e problema mea de ce un individ care-şi zice white (şi se ştie despre ce problemă impo...rtantă e white-ul lui kieslowski) e atît de obsedat de potenţa în exces din actul acuplării a doi cai dintr-un alt film, de reygadas. revezi filmul, facing the problem is half solving it. în fine, am închis offtopicul.

ce mai văd.
o sangue de costa. fain pentru glazura de noir pe care o are.

White1

24 Nov 2012, 16:02

Uh. Iti exersezi ironiile a la Twinsen pe mine?:)) Daca nu ar lipsi iar partea cu "umorul" ti-ar fi iesit aproape bine.

eu:
Da, omu' exploateaza violenta ....but at least he is honest about it

tu:
şi parcă ăsta nu zicea că face exploitation. sau am pierdut ceva din vedere?

Tarantino via Google:
"violence is so good" because it is the most enjoyable form of entertainment, adding that what he wants to see at the cinema is a man "bleeding like a stuck pig"

Intelegi? Nu? E ok, mai citeste o data.

In fond nu inteleg de ce ma tot las atras in dispute "puierile" (copyright reivan) cu o persoana care tocmai a facut saltul de la "white e virgin" la "white e impotent". Hmm, totusi e o imbunatatire, se pare ca si problema ta e pe jumatate rezolvata.
De ce sa inchidem off topicul? E aproape amuzant.

Am vazut Carlos. A fost fain. Chiar intre fain si foarte fain. 8-|

Malombra

24 Nov 2012, 19:18

Filmul ăsta pare o continuare fictivă şi mult mai chic a lui no maps for these territories, în care william gibson se plimbă cu maşina prin oraş, detectînd elemente de sci-fi şi migrarea spre un alt tip de mentalitate odată cu expansiunea erei tehnologiei ubicui. Doar că filmul acela nu era atît de glossy, atît de umplut de ecrane şi ochelari negri. Era un scriitor cu un aspect banal care circula necunoscut pe străzi şi prevedea viitorul într-un prezent deja consumat sau în curs de consumare. Pe de altă parte, Adam Curtis, într-un documentar mai vechi al său, cu acea pasiune neobosită de a vedea ce idei animă tacit contemporaneitatea, societatea şi ideile presupus „personale” pe care le nutrim vs. fenomene ca libertate, etc. , spunea că occidentul alunecă deja spre o nouă orînduire „ancien regime-istă” în care unii vor avea totul şi alţii, cei mai mulţi, nimic. Că şansele ca cel născut sărac să ajungă la sfîrşitul vieţii tot sărac, cresc. Normal, ideea nu e nouă. Un anumit scepticism instinctiv probabil ne-a expus pe mulţi unei atare „iluminări”, că banii asigură eugenia în lipsa lagărelor. Apoi, statul care-şi creează propriile scenarii de revoltă şi propriile subculturi de canalizare a energiilor marginalilor, tocmai pentru ca aceştia să nu adere la astfel de direcţii venite din altă parte, din focare necontrolate de stat e familiar. Aceste precedente probabil au făcut ca un Cosmopolis să nu vină cu ceva nou, deşi ce are el în plus faţă de celelalte două filme este o atmosferă nevrotică, mizantropă, sictirită şi un jargon inventat ad-hoc, măritînd capitalul şi tehnologia unei societăţi post-politice (mai împuşcă cineva preşedinţi? Credeam că există ţinte mai demne de acest scop), care să arate cît de complicat se trăieşte la înălţime. Măcar Lavant, în relaxat-distopicul acela de holy moly, era mai uman, avea „plăcerea gestului”, friza nebunia, mergea la limitele raţionalului şi scruta orizontul de acolo, taking deeeeep breaths şi revenind înapoi împrospătat. Eric însă nu. Eric e lehămetit. Eric vrea toată capela lui Rothko, e blazat, îşi inspectează semenii ca un demiurg plasat într-o lojă, ţine de nu ş’ ce structuri macroeconomice, are mutra posacă a unui agent din matrix şi în general controlează situaţiunea cu un calm de boa. Sau de android (is it how people talk?). Mnoah, să simpatizez cu Eric ar înseamna să stau în cap. Şi nu am nici un chef. Am făcut stretching de dimineaţă şi pe ziua de azi îmi ajunge. Mă întreb ce simte pentru poetesă. Iubire? E prevăzut aşa ceva în planul lui de fabricare şi condiţionare neurologică? Most unlikely. Ca să nu mai spun cît de comice mi se par trecerile acelea de la eroul scelerat cu vidul în priviri la feţele alea bete, gen dezorientate, strîmbate, din discuţiile cu femeile. Şi maaaan, mistica pieţeleor monetare, căutarea echilibrului dintre bursă şi armoniile universului, plus prostata ca diagnostician al fluctuaţiilor financiare – las-o-n tac-su. Aşa de profetic să fi fost bogătanul, că pînă şi prostata slujea fidel scopului îmbăgăţirii? LOL. Ca şi la alte filme, m-am întrebat de ce dracu e nevoie de discuţiile acelea abracadabrante, de întîmplări la care, ca spectator, nu particip, de personaje pe care, ca spectator, nu le văd? Pentru că ai impresia că în paralel mai rulează vreo 2-3 neonoiruri, din care capeţi, zgîrcit, doar resturi incitante. Ca să adauge „mister inextricabil” poveştii? Îndoi-m-aş. E interesant cum ex-vampirul îl „demontează” la sfîrşit pe benno. Şi, obligatoriu, genericul final pe Rothko. Boo, rothko, you’ve become a commodity.

Malombra

26 Nov 2012, 01:45

^
Inventezi , white, nu am spus nici una , nici alta. Am prezentat faptele, dar concluziile le-ai tras tu. Am specificat că nu e problema mea să ştiu ce şi cum. Dar te cred pe cuvînt. Tu te ştii cel mai bine. Ce ai tu pe conştiinţă e strict problema ta şi nu-ţi cere nimeni să te confesezi public, deşi, dacă ţii neapărat, nici nu te împiedică cineva. Ultimul film văzut, ultima confesiune făcută, diferenţa nu e mare. Spaţii multifuncţionale pentru useri nefuncţ.. speciali.

E normal să nu percepi un umor îndreptat împotriva ta. Credeam că e clar de la sine (îmi făceam iluzii că vei pricepe şi tu) că singura copie conforme a lui twinsen pe forumul ăsta eşti tu. Te asigur că nu vreau să-ţi uzurp statutul cîştigat cu vădit efort şi dăruire.

Şi nu, nu am înţeles ce anume spune nou fraza aceea de pe google faţă de ce am spus eu înainte. Poate faci un efort şi mă luminezi şi pe mine, care-s mai neiniţiată în tainele Ţărantinismului. Scuze faţă de alţi useri de pe forum, dar white e atît de insistent în a se băga în seamă de fiecare dată cînd marelui q i se boţeşte imaginea, că nu-i pot oferi decît lui cuvîntul. Oricum, dacă tu-mi poţi spune cu ce sunt mai indecenţi doi cai decît violenţa gratuită, scalparea, măţăraie răsfirată peste tot şi svastici scobite pe frunte cu briceagul, atunci eu îţi zic mersi. Ai spaţiul de emisie la dispoziţie.
___________________________________________
Hmm, mda. Am văzut Corpo Celeste (Alice Rohrwacher, 2011), o recomandare venită din partea cuiva care zice că merge, pînă prindem După dealuri. Ce mi-a plăcut: paleta de culori, hand-held camera, un sat clădit pe stîncă din care au plecat mai toţi, mai puţin un preot dintr-o biserică dărăpănată, lipsită de odoare, în care a rămas un crucifix scîrbit de lume. Filmul e, să spunem, “aventura” unei maturizări, atît cît poate fi aventură traiul într-un oraş năpădit de gunoaie, cu fauna maritimă imposibil de consumat, pentru că se scot întruna cadavre din Mediterană (sună a Gomorrah?), cu o soră care te ceartă pentru că o devorezi energetic pe mama, ce intră la lucru în tura de noapte şi cu şcoala confesională, unde tinerii aspiranţi la confirmation nu mai pot de atîta inaderenţă la cult. Este anti-clerical, se vrea metaforic pe alocuri. Dar "drama" personajului central - o fată de 13 ani - este că în microdramele în care se regăseşte zilnic (vederea unui preot care strînge semnături electorale, cîţiva pisici aruncaţi de-a valma într-o pungă şi înecaţi în rîu, mutarea într-o altă regiune, prima menstruaţie, etc.) mişcarea nu poate fi decît centrifugă, departe şi paralel cu acel refugiu pe care-l promite credinţa. Un crist zîmbitor, cu ochi albaştri şi braţele larg desfăcute, cu cîrlionţi de aur şi un ten ireproşabil e ceva de neînţeles pentru Marta, un scandal, o ciudăţenie. Se simte atrasă de celălalt aspect al său, biblic, furios, însingurat, sîcîit de peste tot de plîngeri, cereri de minuni şi explicaţii, înfierat că e nebun. Dar nici această apropiere nu durează. Intercalat între observaţiile ei critice, tăcerile revoltate, călătoriile cu maşina (Alice in the cities care nu mai caută nimic, deşi ar vrea) şi vizitele de circumstanţă la lăcaşul în care se cîntă imnuri pop divinităţii, filmul curge fără accente acute, dublînd starea interioară a vîrstei de tranziţie în care abia încep să se concretizeze atitudini şi imagini de sine.

Chambord

26 Nov 2012, 09:18

1. ^Tu te crezi in Patul lui Procust sau ce ?

2. Citind cronica Reaumbrei la Cosmopolice mi-am amintit de semnatura lui Federico (btw tipu asta iar a disparut ? :-/ ) citand din Pitbull "un film nu e 100% prost daca te lasa sa dormi" (in ce opera a facut pitbull aceasta afirmatziune ???). Eu zic: un film e 50 % mai bun decat e daca prilejuieste texte mai lungi de 10 randuri care totusi iti fac placere sa le citesti.

3. Apropo de semnatura, este mai sus un one-liner cu potential clasic, vrednic de purtat la semnatura

adică tu m-ai combătut, nu?

White1

26 Nov 2012, 10:06

Of, si ti-am zis sa mai citesti o data daca nu intelegi:( Dar sa le luam de la inceput:
Inventezi , white, nu am spus nici una , nici alta.
Ba le-ai zis pe amandoua, draga Malombra, si e usor penibil faptul ca nici macar atat nu esti in stare sa recunosti. E drept ca nu le-ai zis direct, dar chiar si un user cu o putere de interpretare atat de mica ca (again, nu tresari) mine a putut sa citeasca printre foarte subtilele tale randuri:

în fond nu e problema mea de ce un individ care-şi zice white (şi se ştie despre ce problemă impo...rtantă e white-ul lui kieslowski) e atît de obsedat de potenţa în exces din actul acuplării a doi cai dintr-un alt film, de reygadas. revezi filmul, facing the problem is half solving it.
You little liar:D

Credeam că e clar de la sine (îmi făceam iluzii că vei pricepe şi tu) că singura copie conforme a lui twinsen pe forumul ăsta eşti tu.
Aici avem un exemplu' clasic de sindrom al prescolarului etern, de genul "ba tu esti". Well, nu e nici o surpriza, pentru ca l-am mai intalnit la tine(no shit) , desi tu esti prima care reproseaza cu vehementa asta altora. Trecem si "ipocrita" pe lista and we are moving forward. A...BA TU back:D
Totusi, ce nu e clar? Tu ai zis ca Tarantino nu recunoaste ca face "exploitation", eu zisesem ca recunoaste. Chestia de pe google makes it all clear. Acuma ai inteles? Nu? Mai citeste o data.
Oricum, dacă tu-mi poţi spune cu ce sunt mai indecenţi doi cai decît violenţa gratuită, scalparea, măţăraie răsfirată peste tot şi svastici scobite pe frunte cu briceagul, atunci eu îţi zic mersi
Am zis deja, si de mai multe ori. Daca bagi chestii dezgustatoare(si nu ma refer doar la scena aia, scena aia era doar un exemplu) in filmele tale dar ai si pretentia ca alea sa considerate arta cand e clar ca nu prea ai mare lucru de zis, ei bine, atunci totul devine de 2 ori mai dezgustator. In schimb, Tarantino just loves to entertain you, si chiar daca asta e un scop mult mai putin nobil, cel putin el il atinge. Asa ca daca nu te poti distra atunci cand vezi "mataraie rasfirata peste tot" (de parca filmele lui s-ar rezuma numai la atat), inseamna ca ai cam uitat ca exista si un gen de filme care iti ofera si astfel de cheap thrills.
Si nu iti mai cere atata scuze de la useri, sa stii ca lor le place sa se uite, sick perverts...

Malombra

26 Nov 2012, 11:10

chiar si un user cu o putere de interpretare atat de mica ca (again, nu tresari) mine a putut sa citeasca printre foarte subtilele tale randuri:

eu nu sunt responsabilă pentru ce înţelege fiecare user. fiecare user înţelege ce vrea :P

facing the problem is half solving it.
You little liar

and what is the problem, dear white? afectivitatea, tusea, astenia de primăvară?

Aici avem un exemplu' clasic de sindrom al prescolarului etern, de genul "ba tu esti".

în primul rînd, vreau să te felicit pentru cea mai bună alegere din viaţa ta, aceea de a lua notiţe masive din ce vb eu cu alţi useri pe forum şi cu tine inclusiv şi apoi să le dai copypaste cd vb cu mine. s-a întîmplat de multe ori. eşti ceva frate cu ponta? :)) de vreme ce materia ta albă, că (cenuşie de unde?) nu poate genera asemenea replici, sunt de acord cu tine: sunt bune. în fond acel dublu zero barat (8|) pe care ţi-l pui mereu în coadă te defineşte perfect. ah, dar nu e nevoie să fii modest, scumpule white.
a, da preşcolaritatea. dacă serios, i always think of you both in terms of lolek & bolek şi cum i-am văzut pe cei doi la o vîrstă preşcolară, s-ar putea să fie un grăunte de adevăr acolo, deşi nu ştiu cum ar putea fi sindrom.

Tu ai zis ca Tarantino nu recunoaste ca face "exploitation"
da, really really ? unde am zis eu asta? crezi că i-am luat interviuri sau i le citesc? :| :-&
eu mă refream la faptul că tu nu aduci nimic nou cu găselniţa ta ţărăntinească faţă de afirmaţia mea că ăla fetişizează violenţa, afirmaţie care, ţin să te anunţ, în ordine cronologică e prima. grele, grele. un user acolo şi-a dat seama imediat seama la ce film specific mă refer, dar cu tine omul tre' să dea backwards iar şi iar pînă se şterge caseta. dacă citeai o dată şi nu o jumătate, te-ai fi scutit de efortul de a (dis)funţiona în gol atîta timp. (:| (:| (:|
în speţă, m-am referit la această postare a mea
ca ar exploata violenta pentru a o fetisiza

sa considerate arta

dacă tot eşti bun la gugălit, poate descoperi şi unde a spus reygadas asta. pentru e unfair să pui faţă în faţă declaraţiile lui T şi non-declaraţiile lui reygadas. el spune că face artă? anume unde?

de parca filmele lui s-ar rezuma numai la atat

de parcă japon s-ar rezuma numai la atît. am zis io că selecţia e biased, ahem, by your cough.

inseamna ca ai cam uitat ca exista si un gen de filme care iti ofera si astfel de cheap thrills.

no shit =)) . de parcă tarantino ar deţine monopolul asupra acestor cheap thrills. poate a inventat şi termenul. vezi dacă eşti fanatic? i got a lil secret for ya: the world is bigger than that.

iar nu ai înţeles. ceilalţi useri se uită la tarantino. tu eşti printre singurii care se uită la ţărantino. no, cum e acum? să făcu lumină? Ţ. al tău nu e sick perversion, e loveable mediocrity :D

Malombra

26 Nov 2012, 11:36

Chambord, da, un pic de pro(cu)steală de antrenament.

plébéianisme oblige. :)) (and i only mean myself by that)

Twinsen

26 Nov 2012, 13:24

Credeam că e clar de la sine (îmi făceam iluzii că vei pricepe şi tu) că singura copie conforme a lui twinsen pe forumul ăsta eşti tu.
Aici avem un exemplu' clasic de sindrom al prescolarului etern, de genul "ba tu esti"
Ba eu sunt! Si va rog sa respectati copyright-ul! [-(

Chambord

26 Nov 2012, 14:02

Chambord, da, un pic de pro(cu)steală de antrenament.

Aa nu, mi-am dat seama dupa aia ca ai trisat. Eu vazand linia aia sub care era comentariul la film am zis ca ti-ai pus cronica la semnatura ceea ce m-a dus cu gandul la romanul ca nota de subsol al lui CP :)) Dar tu de fapt doar ai tras o linie. Eu v-am crezut postmodernista domnisoara dar dvs mi-ati inselat asteptarile. Nu mai vb cu dvs pana nu faceti ceva care sa imi smulga o exclamatie de admiratziune. Ce-i drept pt replica aia cu "tu m-ai combatut, nu ?" sunt dispus sa va iert. Dar ... va costa totusi o bere. Plus alea 2 cand v-am dat like la nu-mai-stiu-ce-lista pe mubi ... se aduna, se aduna.

Twinsen

26 Nov 2012, 16:00

Hmm, mda. Am văzut Corpo Celeste (Alice Rohrwacher, 2011), o recomandare venită din partea cuiva care zice că merge, pînă prindem După dealuri.
N-o lua personal, dar n-ajunge nici la genunchiul lui Dupa Dealuri. Amandoua esueaza sa redea o experianta religioasa autentica, dar Dupa Dealuri incearca macar sa nu judece si reuseste pe alte planuri. Corpo Celeste e zero barat ca poveste si cu atat mai enervant pentru ca ataca o religie pe care n-o intelege nici pe departe. Fata aia e banala ca personaj si plata ca interpretare, iar restul personajelor sunt inexistente. N-am rezistat mai mult de 30 de minute.

Windom

26 Nov 2012, 16:41

o experianta religioasa autentica
Asta cum arată?:-/

Twinsen

26 Nov 2012, 18:08

o experianta religioasa autentica
Asta cum arată?:-/
Un exemplu foarte reusit e asa (http://www.imdb.com/title/tt0817225/). Dar sunt mai multe forme, unele de o profunzime si o frumusete dificil de capturat in cinema. Mi-e teama insa ca cine porneste de la premisa neclintita ca religia e pentru prosti, nu prea le va putea percepe.

charles

26 Nov 2012, 18:18

o experianta religioasa autentica

http://img545.imageshack.us/img545/3349/95759717.gif

Twinsen

26 Nov 2012, 18:30

Da, lol.

Liviu-

26 Nov 2012, 18:42

Poate nu mai tin eu minte foarte bine filmul, dar in Secret Sunshine experienta aia autentica parca se rezuma la niste rugaciuni in grup si foarte mult zel (tipul habotnic) incat te ducea cu gandul la faptul ca aia chiar erau cel mult mediocri in ce priveste inteligenta. Cu siguranta nu era vorba de intelepciune religioasa, ci parca de aceeasi urmare oarba a unor principii, motiv pt care tipa din rolul principal se si enerveaza si paraseste grupul respectiv. Dar poate nu mai tin eu minte prea bine. Oricum nu mi se pare ca aia din Secret Sunshine erau in vreun fel mai rasariti decat cei din Dupa dealuri.

Windom

26 Nov 2012, 18:43

T-Man, confunzi experiența spirituală cu experiența religioasă.:D Experiența religioasă o „trăiești” atunci cînd popa vine cu crucea și-ți palmează agoniseala de pe masă, compătimindu-te. Experiența spirituală e cu totul altceva și poate să n-aibă nicio legătură cu religia...

Twinsen

26 Nov 2012, 19:09

@Windom - Oricum toti astia cu religia sunt fraieri, prosti sau nebuni, nu? Asta crezi si analiza fina unor termeni e complet inutila.

@Liviu - In Secret Sunshine traseul psihologic al femeii e excelent redat, inclusiv experienta religioasa. Comunitatea pe care o alege e oarecum in fundal, personajul e esenta. Nu am zis ca filmul acesta ar fi un exemplu de experienta religioasa generata de inteligenta sau de comunitate religioasa remarcabila.

Liviu-

26 Nov 2012, 19:57

Pai ea nu si-a putut asuma religia respectiva, ca nu simtea nimic, de asta a si plecat. Aici intra bine ce zicea Windom, poate a avut parte de o experienta religioasa in sensul ca a vazut cu se mananca, dar nu a avut parte in acelasi timp si de o experienta spirituala. Oricat s-a straduit ea nu a reusit sa simta nimic. Deci n-as zice ca-i corect modul in care-ai pus initial problema in comparatia cu Dupa dealuri, diferenta acolo fiind faptul ca una din tipe nu e nici macar interesata de experienta religioasa. Ai dreptate poate in ideea ca Secret Sunshine realizeaza foarte bine traseul personajului principal, dar experienta ei religioasa nu-i deloc una autentica, in sensul in care o simte o persoana credincioasa.

Twinsen

26 Nov 2012, 20:59

Liviu-

26 Nov 2012, 21:41

Ti-am zis ca nu mai tin minte foarte bine filmul, dar din cate imi aduc eu aminte scena respectiva era mai degraba o descarcare emotionala a pierderii copilului, nu o revelatie religioasa. Daca ar fi fost cu adevarat a doua varianta atunci cum explici reactia ei care are loc peste destul de putin timp? Acum are o revelatie religioasa si peste 5 minute alta anti-religioasa?

Twinsen

26 Nov 2012, 22:25

A fost acel "de ce?" pe care majoritatea oamenilor nu-l au decat daca trec prin niste experiente care le fractureaza structura psihologica si implicit pe cea emotionala. In cazul acela de ce trebuie sa-i moara copilul. Si trebuie sa gasesti un raspuns, sau sa-ti pierzi mintile. Ea a gasit initial credinta ca raspuns, intr-un mod sincer. Ulterior propria sa mandrie a indepartat-o de crestinism, insa eu as zice ca golul care ii ramane e si mai inspaimantator.

Liviu-

26 Nov 2012, 23:12

E si asta un mod de a vedea lucrurile. Eu le-am vazut in felul urmator: tipa suferea ingrozitor, pur si simplu nu mai era capabila de nimic din ce tin eu minte. In biserica aia ea a rabufnit din cauza suferintei, poate si datorita contrastului intre ea si acei oameni care pareau foarte fericiti. Vazand acea lume a crezut ca o sa gasesaca alienare, nu neaparat in Dumnezeu, cat mai degraba sau poate mai intai in comunitatea respectiva. A intrat in comunitate si a incercat sa-l caute apoi si pe Dumnezeu, dar n-a gasit nimic. Nici oamenii respectivi si nici Dumnezeu nu a fost pt ea raspunsul, a intalnit o lume careia nu-i apartinea si in cele din urma a respins-o, ba chiar foarte dur as adauga. Repet, poate nu tin eu minte bine, dar orice incercare a ei de a face parte din lumea aia mirosea a falsitate, practic parea extrem de fortata, izvorata mai degraba din disperarea ei si din speranta ca poate aia era rezolvarea.

Iar, tu ai interpretat ca propria mandrie a indepartat-o de credinta, eu cred ca a fost pur si simplu faptul ca nu a avut-o niciodata, iar cand a incercat totul i se parea absurd, avand highlight faptul ca acel criminal a fost iertat de Dumnezeu inainte ca ea sa o faca, prin urmare nu avea nevoie de iertarea ei.

Inca o interpretare diferita. Eu am luat finalul ca pe o chestie pozitiva, taiatul parului e cam simbolic pentru schimbare si cred ca faptul ca filmul s-a terminat cu o asemenea scena insemna ca e in stare sa mearga mai departe, pe picioarele sale, fara ajutorul credintei. Golul ala ramane, normal, si nimeni nu-l poate umple, nici Dumnezeu, nici un iubit, nici un alt copil, nimic.

Twinsen

27 Nov 2012, 00:06

We'll just have to agree to disagree.

Malombra

27 Nov 2012, 04:49

pff, cît am scăpat, ce de întîmplări!
iar secret sunshine, da, am mai discutat despre el :-? .
corpo celeste e anti-clerical cel mult, nu anti-religios. or, astea sunt chestii diferite.
oricît ai ţine la un cult, nu poţi spune că toţi cei implicaţi în el sunt sfinţi, altfel am da toţi la teologie dacă atît ar fi de ajuns şă fim transportaţi printre heruvimi. e dovedită statistic treaba. dă exemplul unui preot de care am văzut şi pe la noi, adică egoist, oportunist, nepăsător, irascibil, numai miere cînd îi trebuie lui, etc. dar un individ nu e musai reprezentantul întregii specii. mai e femeia care se dedică educaţiei celor tineri întru hristos, are şi ea atitudini care o dată se justifică, altă dată mai puţin. e umilită de cardinal, de situaţii cu copiii, poate e umilită şi de conştiinţa faptului că se retrage în biserică doar pentru a-şi umple viaţa. parcă fiecare îl "creează" pe hristos după propria-i asemănare, aşa cum s-a văzut şi cînd fetei i se prezintă un alt crist: furios, însingurat, adică întru totul asemănător ei şi cu care brusc simpatizează.
nu cred că filmul spune că religia e pentru proşti, ci că nu ajunge să ştii despre marta şi maria, nici să fii pus în situaţia de a experimenta pe viu ce simţeau unii şi alţii - orbirea simulată, ca să aderi. religia nu e empatie prin senzaţii (hai să ne crucificăm cu toţii ca să vedem what it's like, că sigur ne convertim), nu e nici muzică pop, nici matineu de gradiniţă, nici un crist ieşit din reclama de la colgate. ce e atunci? şi filmul nu răspunde, aşa cum nu poate răspunde nici protagonista lui, o fată care abia se "deşteaptă". a fi răspuns în locul ei, la modul categoric, ar fi însemnat să ieşi din arealul ei de reprezentări, să denaturezi filmul, care pînă atunci vedea lucrurile doar din perspectiva ei, a omului care începe să cîntărească lucrurile. poţi numai să faci supoziţii despre ce va fi mai departe. dar, dacă există o condiţie necesară, aceea de a da sinceritate la schimb pentru sinceritate, atunci nu o văd integrîndu-se în comunitatea credincioşilor. nu cu acei şi nici prin acei oameni, în orice caz. om fi oameni cu slăbiciuni, dar în chestii din astea nu te bagi fără un examen serios de sine, fără o curăţenie interioară, o igienă zilnic întreţinută şi nişte exigenţe faţă de tine însuţi. altfel nu e religie, e contabilitate.
cristul acela care se revoltă şi pică în apă (deşi după ce cade seamănă izbitor cu un tip care stă întins pe o saltea, cu mîinile sub cap şi se delectează la soare la modul chill total) poate nu e pus acolo total gratuit. învăţămîntul religios e mecanic, e pe acelaşi calapod pentru toţi şi e în mîna unor oameni care vin acolo cu alte scopuri decît acela de a sluji celui de sus, inclusiv acela de a-l folosi pe isus pe post de psihanalist.şi e greşit să crezi că adolescenţii sunt atît de idioţi încît să nu-şi dea seama.

White1

27 Nov 2012, 09:54

Like talkin' to a motherfuckin' wall 8-|
E clar ca faci pe proasta doar ca sa ma enervezi asa ca o las balta.

Federico

28 Nov 2012, 22:17

"un film nu e 100% prost daca te lasa sa dormi" (in ce opera a facut pitbull aceasta afirmatziune ???).

http://agenda.liternet.ro/cronici/hesjustnotthatintoyou.html

bremen1980

01 Dec 2012, 11:49

Beasts of the Southern Wild -foarte bun exceptand mostrele de intelepciune cu care eram bombardati din doua in doua minute de catre fetita lui Drogba. Scoate copilul asta la dude cu pretentii de panteism mixat cu Captain Planet si combinat cu vitalism nietzscean totul pe fond darwinist :noi suntem parte din Univers ;animalele bolnave sunt kilarite de alea puternice ;trebuie sa ne avem ca fratii cu aligatorii ,bufnitele ,limbricii si uneori cu oamenii ( doar cu unii ;) ).Vechea poveste cu civilizatia care de fapt a slabit si a corupt umanitatea.
Daca trecem peste astea ( si trecem -calul torrentat nu se cauta intre picioare :"> ) avem un film spectaculos atat pentru ochi dar si pentru suflet caruia ii pasa de niste marginali plutitori dar inimosi din Louisiana inundata .

8.5/10
Intra clar in top 10 pe anul asta la mine

http://www.youtube.com/watch?v=ZF7i2n5NXLo

faraimaginatie

01 Dec 2012, 12:36

Strangers When We Meet (1960)
Eu tocmai mi-am dat seama ca nu-mi place DELOC Kim Novak. Chiar deloc... Mi se pare atata de incordata si teatrala si...fara nimic in afara de frumusete..incat nu poate sa-mi placa cu adevarat un film in care o vad jucand. Kirk Douglas imi place, e sarmant..dar mi-a displacut personajul lui. De fapt care-i faza? Personajele astor doi se hotarasc sa-si insele sotii...si sfarsesc prin a se indragosti unul de celalalt. Ceva nu m-a convins total, insa. Poate usurinta si insistenta cu care, inca de la inceput, Lary (Douglas) o urmareste pe Maggie (Novak). Nu pare a fi nefericit in casnicia lui...nu ne este dat niciun indiciu in acest sens...pare un personaj foarte frivol asa, care o face just for fun. Personajul ei are, intr-adevar, un motiv aparent...dar mi se pare groaznic de melodramatizat de jocul lui Novak. In incercarea ei de a-si face personajul sa para misterios...nu face altceva decat sa-ti creeze impresia ca Maggie e usor autista si out of touch with reality. Ce mi-a placut a fost sfarsitul. A parut cea mai reala parte a filmului... A...si mi-a mai placut Walter Matthau in rolul vecninului care incearca sa profite de secretul aflat. Il rpinde bine si rolul de villain. Aproape 5

Federico

01 Dec 2012, 20:03

Killer Joe - nu e cel mai recent, e de weekendul trecut (imediat dupa recomandarea lui Godzo, uhm, asta, Gorzeu, damn, cum ii zice, Gorzo din Dilema) dar voiam sa-l bag pe gat celor care nu l-au avut in vedere. Bine, n-am cine stie ce argumente, dar la reputatia mea, nu mai e nevoie de fleacuri de-astea, nu? Matthew McConaughey si William Friedkin o pun de-un psycho de zile mari aici. Din ala cu iesiri de-o scabrosenie FrankBooth-iana si de-o glaciatiune emotionala, uhm, as vrea sa-i gasesc un termen de comparatie dar nu-mi vine-n minte nimic acum... sa-i zicem 'pe masura' (lame, I know). Aduce multisor cu delicos de sinistru si bolnavul si recentul The Killer Inside Me. Eventual, in special prin elementele de misoginism si pleiada corespunzatoare de rasfaturi la care sunt supuse personajele feminine.

Kriss_Kringle

01 Dec 2012, 20:24

O sa mai privesti copanele de pui cu aceiasi ochi dupa ce-ai vazut in Killer Joe?:">

bremen1980

08 Dec 2012, 11:34

Hope Springs -un amestec de umor si lacrameala in povestea unui cuplu cu 31 de ani de caznicie in spate . Ea mai vrea el nu mai vrea (cu ea) . Ea ( Meryl Streep ) in rolul nevestei neglizate iar el e (Tomy Lee Jones ) sotul mohorat si cu libidoul cazut sub parchet . Madama il trege pe mototol la psihoterapeutul de cuplu si cum banuiam pompitele incep iarasi sa fie lubrifiate si sa lucreze.
Probleme de tip familia Bundy in care se mai adauga ceva seriozitate si gata scapam de inca un divort . Americancele astea si problemele lor X( Pai cate romancute nu ar vrea ca barbatii lor sa vina acasa si sa citeasca ziarele in loc dea drumul unor meciuri de box cu invingatorul stiut dinainte . Americacele nu mai pot de bine domne' ,de aia se tot plang :)) Toata ziua vor comunicare ,atentie,sentimente si chiar ...preludiu . Rusine .
6/10

anaemona

08 Dec 2012, 19:27

bremen1980

11 Dec 2012, 11:36

bremen cum ai putut sa-i dai 6/10 rusinii asteia? Filmul nu-i decit o reclama foarte lunga si foarte penibila la psihoterapie de cuplu :-& E trist cind vezi actorii astia lasindu-si stacheta atit de jos. Stiu ca-i judec, da-i judec tocmai pentru ca asteptam mai mult de la ei. :(
Doar de hatarul celor 2 actori am fost marinimos cu nota .Le-am dat cat sa treaca bacul :-S .Au lasat totusi niste plicuri babane in buzunarele mele cele largi si primitoare.

faraimaginatie

12 Dec 2012, 02:04

Pe vremea mea bacul se lua cu 7...

Seven Psychopaths (2012)
Ultimul film al lui McDonagh , tipul care-a facut In Bruges. O a doua colaborare cu Colin Farrell...nu stiu ce-i face lui Farrell da sa-i mai faca, mie mi se pare ca functioneaza colaborarea. Cast-ul e de milioane: Tom Waits, Christopher Walken, Woody Harrelson... Need I say more? :) Dupa parrea mea filmul functioneaza in a really strange way. Pare un soi de Tarantino amestecat cu Fear and Loathing... E genul ala de film...despre film...puternic autoreferential si oarecum `intertextual`. Un nenea (Farrell) se chinuie sa scrie un scenariu la care are doar titlul, Seven Psychopaths. Prietenul sau cel mai bun se ofera sa-l ajute si ii ofera cativa psihopati cu povestile aferente. Doar ca opiniile celor doi vin usor in contradictoriu. Personajul lui Farrell vrea un film lipsit de violenta, fara scena sangeroasa din final unde toata lumea impusca pe toata lumea, vrea ceva soft si life afirming. Prietenul sau, pe de alta parte, vrea un soi de blood fest cu un punct culminant memorabil si extrem de sangeros. McDonagh, strangely enough, impaca si capra si varza. Mie mi s-a parut un film bun, cu o gramada de moment amuzante si cu niste personaje faine si interesante, chiar daca, uneori, subdezvoltate. Is 7 psihopati, n-ai cum sa-i trasezi pe toti extrem de coerent! Eu ii dau asa un 7.50 filmului ca m-a distrat timp de doua ore. Si ca pare Tom Waits cu iepurele. Si Harrelson cu cainele lui cu tot :) Eu zic ca merita un ochi fugar asa.

bremen1980

22 Dec 2012, 11:42

''Arbitrage ''- 2012 .S-au inmultit in ultimii ani filmele care-i bestelesc tare de tot pe maharii lacomi care au dus economia lumii pe marginea prapastiei . Si filmul asta merge in aceeasi directie aratand ca-n spatele gargarei de marketing se afla doar indivizi lipsiti de scrupule . Luat in vizor de data asta este Robert Miller ( jucat de grizonatul Richard Gere) un afacerist care a manarit registrele contabile ca sa-si acopere pierderile si sa-si vanda firma falimentara drept companie de succes .Lucrurile se complica tot mai mult pentru ''cinstitul familist '' si-n buna traditie a demascarii apar o gramada de mizerii pe care omul nostru le tinea bine pitite : inevitabila amanta , minciunile din afaceri , coruperea autoritatilor . Toate cad brusc in capul frumusel al lui Richard Gere si puscaria pare sa-l astepte la capatul numeroselor lui manevre . Scenaristul pare insa sa-i tina partea si sa nu -l arunce in hau . Poate pentru ca este fascinat de monstri imorali ( in domeniul economic de data asta) sau poate ca a vazut-o pe ma-sa suspinand la vreun film cu R.Gere si l-a simtit pe sexosul actor ca pe taticul lui adevarat ( nu soferul ala transpirat si betiv care-l cotonogea cand era mic ) . Indiferent de motive e clar ca R.G. e si el om si merita o sansa .
Susan Sarandon pe post de nevasta -victima dispusa sa accepte multe magarii pentru a pastra imaginea impecabila a familiei .
Tim Roth apare si el jucandu-l pe un detectiv inrait si hotarat sa-l bage pe Gere la mititica chiar folosind mijloace ilegale .
Un film bunicel cu putine grade de tarie .Se elimina usor din organism si nu te lasa mahmur .

6/10

http://www.youtube.com/watch?v=waORywYAG7Q

ulrich

28 Dec 2012, 20:36

"red, white and blue" (http://www.imdb.com/title/tt1465505/?ref_=fn_al_tt_1)
vazut destul de tarziu; il tineam in sertar, ptr ca stiam ce bunatate e acolo si n-am fost nici o secunda dezamagit. film la limita intelegerii obisnuite. decolorat, atroce, coborand fara sa se grabeasca in tot ce avem mai adanc in noi. peste "bellflower" (dca e sa ma gandesc la ceva cu care seamana).

si 2 bijuterii cu willem dafoe: "4:44 Last Day on Earth" (http://www.imdb.com/title/tt1707391/), si "The Hunter" (http://www.imdb.com/title/tt1703148/). daca "red, white & blue" era cam de 6, astea doua ating cota de capodopera: 7/10 amandoua. cel putin primul e hipnotic (laudat tare si in "cahiers du cinema")

bremen1980

29 Dec 2012, 19:09

Daca Haneke ar fi facut Amour in 1971 in Romania iata cam ce ar fi iesit >:) :))

http://www.youtube.com/watch?v=yEGwJQcp6SQ

ulrich

06 Jan 2013, 19:02

"zero dark thirty". (http://www.imdb.com/title/tt1790885/)4/10. "heart of darkness", mhm?
nu, ce sa mint, il asteptam si io, ca orice om normal, gata sa musc din trailerele astea facute destept (care te fac sa crezi ca apare saptamanal cate unu care e masurabil cu kubrick :D )
cred ca tipa asta (bigelow) e mai aproape de hemingway decat de conrad.
adica (la fel ca in filmu' cu submarinul, k-19) o fascineaza moartea (sau pericolul de-a muri) brusca a alcatuirii umane. nu reuseste s-o inteleaga, s-o accepte.
dar filmu' e greoi, masiv, fara nerv, si nici nu putea sa fie altfel. cred ca pe forumu asta am mai spus ca 9/11 e un fenomen atat de greu de prins incat nu poti decat sa iei felii mici din el si sa le amanuntesti.

Avalhon

10 Jan 2013, 12:25

"Hitchcock". Fain, bine jucat, o placere.

Optimvs

11 Jan 2013, 01:44

Argo (2012) - o deceptie aproape totala. Doua puncte luminoase:
1. faptul ca se puncteaza clar, de la inceput, faptul ca americanii si englezii au rasturnat guvernul democratic ales ca sa-si puna marioneta (sahul) care, la capatul unui regim de teroare si sfidare la adresa maselor, a fugit cu un avion burduist cu aur lasand tara pe mana fanaticilor
2. tensiunea dusa intr-un crescendo foarte bine construit spre final.

In rest, sa-mi fie cu iertare dar e un film submediocru.

rvn

06 Mar 2013, 15:08

mhmm,oare de ce a picat topicul asta in "dizgratie", nu se mai uita lumea la filme?:-/

"Compliance"-2012.
hopa! (mi-am zis), trebuie sa fie ceva de capul astuia, daca se aplica regula "filmul bate viata".
nu-mi pot inchipui cum unii oameni reusesc sa devina atat de manevrabili, atat de naivi si atat de prosti (pe romaneste), incat sa fie marionetele unor escroci care au ajuns sa joace piese de teatru la telefon cu atata talent, incat, devine o adevarata afacere (slujba) sa dai reprezentatii de genul acesteia din film si la sfarsit sa spui "nu te supara, frate!".
previzibilitatea desfasurarii actiunii este destul de clara. farsa este cuvantul cheie, jucata admirabil la ambele capete ale firului de telefon, lucru care s-a simtit in crescendo-ul tensiunii cu care s-a derulat toata mascarada inscenata de psihopatul constient de marele sau talent.

recent, unei colege de serviciu, i s-a intamplat ceva asemanator (indirect). daca n-as fi stiut chestia asta dinainte, as fi zis ca este imposibil ca in realitate sa patesti asa ceva. si uite ca, oamenii, pot face si zice orice, sub hipnoza stresului.
il recomand ca pe un film "educativ".

Kriss_Kringle

06 Mar 2013, 15:11

Si eu recomand articolul asta (http://www.courier-journal.com/apps/pbcs.dll/article?AID=/20051009/NEWS01/510090392) pentru toti cei care au vazut filmul.:-B

rushy

10 Mar 2013, 09:31

filmul chinezesc Tangshan dadizhen

Federico

12 Mar 2013, 22:14

Der Baader-Meinhoff Complex -- 7,8/10. Excelent. :D Charles, se pare ca noi vorbeam de filme diferite weekendul trecut. Nu literally, of course, dar memoria mi-a jucat feste cu voluptate. Cand l-am ‘incercat’ initial, l-am abandonat pentru ca imi deraiase subtitrarea la al doilea CD, nu pentru ca ar fi fost chiar atat de insuportabil. Nemultumiri au existat, dar daca nu surveneau problemele tehnice rezistam pana la finish, cu siguranta. Also, e mult mai putina actiune decat imi convenea mie sa-mi amintesc. Chiar am re-realizat acum ce provocator se deschidea, si asta intr-un stil artsy, subtil – ma refer la scena cu plaja de nudisti. Episodul exploatativ-exploziv de care ma plangeam acum mi se pare indispensabil in a inchide cercul logic ce subintinde fenomenologia perturbatiilor socio-politice generate de banda B-M. Era util sa contemplam abuzul de forta al autoritatilor filo-imperialiste pentru a simpatiza (justificat) mai usor cu activitatile factiunilor disidente. De asemenea, replicile de o ostilitate visceral si virulenta ale acestora trebuiau ilustrate cat mai grafic, daca se dorea o determinare cat mai complexa si riguroasa a parametrilor de functionare a miscarii anti-fasciste. Iar daca tot vorbeam de subtexte data trecuta… De neuitat scena in care un tanar recrut proaspat pripasit in barlogul revolutionarilor marxisti aterizeaza in cada alaturi de ‘prima doamna’ (la invitatia acesteia). Sigur, asta nu ar fi valorat nimic daca nu am fi avut parte si de spectacolul reactiei Lui la descoperirea starii de fapt. In ciuda temeinicelor noastre asteptari, ne este livrat gestul suprem de devotament fata de idealul comunist… totul (meta-)decantandu-se intr-o mostra de insinuatie ideologica antologic de comica. Nu e cu mult mai prejos, desigur, nici generozitatea darza cu care Herr Baader renunta chiar si la geaca de pe dansul in reactie la interesul admirativ manifestat de sub-tovarasul sau oropsit, inainte de a iesi din scena . [Ah, dar incontestabil, meritul primordial al filmului ramane ca-l pune pe Bob Dylan pe genericul final. :P]

Pozitia Copilului -- 7,5/10 (bun spre foarte bun, in limitele cuminteniei si conventionalismului stilistic) O sa trebuiasca sa fac o cura de Bresson luna asta, probabil, dupa atata overacting. Finalul e literalmente ne-privibil. Nu am facut-o constient, abia mai tarziu am realizat ca la ultima scena chiar mi-am deflectat privirea cateva grade in lateral pacalindu-ma ca chiar simt nevoia sa-mi masez un pic ochii. Sunt absolut convins ca nu puteti crede asa ceva dar va asigur ca nu mi-ar fi putut pasa mai putin. In principal, actorii care-i jucau pe tarani were giving me the willies, dar nici Luminita Gheorghiu nu parea dispusa sa dea o mana de ajutor. Ochiul miop al camerei, la fel - inca un cui in sicriu. Stilul de filmare, in general, e obositor fara niciun folos estetic. A remarcat-o si Gorzo. (no ad-verecundiam intendend) Ultimele imagini, ‘numarul’ lui Barbu, inregistrate din masina si prin intermediul oglinzii sunt revoltator de auto-complacente. N-au mai avut inima scenaristii sa-i scrie si ‘copilului’ un discurs la fel de patetic ca cel al mamei? Gen ‘hai sa ne prefacem ca ne jucam de-a-n subtilitatea, in loc’. Altefel, e ok. Personajul mamei parca e neverosimil de one-track mind, totusi. De exemplu, abia intr-unul din rarele momente, daca nu singurul, in care pare sa-si aduca aminte ca-i o fiinta umana si ca e cazul sa faca un gest inconsecvent sau auto-contradictoriu, cel in care ii zice baiatului ‘imi iau mainile de pe tine’, mi s-a parut ca filmul capata o incadescenta emotionala zdravana. (acolo are loc una din scenele foarte bune ale filmului, de altfel) Tot in ordinea asta de idei, de-aia mi se pare de departe cea mai buna scena cea a lui Vlad Ivanov. Pentru ca personajul surprinde, e imprevizibil si intrigant. Nici dupa ce a iesit din cadru nu eram sigur ‘cine’ era de fapt omul ala. Dpmdv, dl Ivanov fura filmul. Fara ca macar sa fie genial. Mi s-a parut straveziu si facil arsenalul de gesticulatii faciale pus la lucru. Sprincenele alea ridicate in permanenta si fruntea cutata sunt prea on the nose. Nu ca actrita principala mi-ar fi vexat standardele (cu exceptiile pomenite deja, din final), din contra, e excelenta – dar, nu stiu, parca intr-un framework ortodox-previzibil, canonic; e corect-excelenta. Vlad Ivanov are o sclipire, un aport de individualitate a tehnicii care nu poate fi redus (mai putin decat cel al ei, in orice caz) la manualul de actorie. Alta secventa cu multa forta si cu si mai mult potential tradat - de data asta – de underactingul actritei respective, e cea in care Carmenusa poarta discutia intre patru ochi si cu cartile pe fata cu soacra-sa. Mai precis, partea in care i se confeseaza Corneliei cu privire la ordaliile conjugale la care a supus-o progenitura ‘batranei’. Pacat ca fata tinerei e, err, mana moarta in scena aia. Activitate tectonico-musculara de subt tenul ei e nula. Cum? Era intentionata? I bet. Irelevant insa. Tot in legatura cu interpretarea si personajele, eu unul n-am reusit sa ma conving ca e posibil ca un om in toata firea (tehnic vb) ca Barbu, odrasla de intelectuali si el intelectual la randu-i, se poate deda unui comportament atat de oligofren-ursuz incat si autistul din Rain Man l-ar privi cu o condescendenta amuzata. Sunt mai multe fatete frumos rumenite - am zis, in mare, mi-a placut filmul, dar nu ma intereseaza sa insist pe le. Eu ma pricep cel mai bine la hatereala. Ah, un ultim lucru. O impresie generala si abstracta: mi-a parut cam castrat de transcendenta, ca se ineaca in sociologie, ca lipseste licarul ala mandru al esteticului inefabil si autonom care e un pic deasupra mundaneitatilor noastre plictisitoare. Nu in sensul extrem de pretentios al ideii, nu as fi indraznit sa-i cer sa-mi aduca aminte de Capela Sixtina, dar, asa, sa scoata, ca un iceberg, o fractiune de corpus dincolo de suprafata oceanului de sociologie cotidiana… Ok, nu era ultimul, mai e ceva. Se contesta pe topicul lui Killing Time necesitatea tuturor mizeriilor verbale din anumite filme romanesti (mai mult sau mai putin timpurii) in cursa de a creea autenticitate. M-am gandit la asta in timpul injuraturilor din PC. Mda, la o re-considerare mai profunda a situatiei, Life of Brian incepe sa mi se para un produs artistic mai autentic si mai luxuriant in referinte si expresii ale angoaselor umanitatii decat filme ca Love Streams sau The Killing of a Chines Bookie – filme legendar de fidele dinamicii realitatii socio-umane; nu stiu insa daca nu cumva, temandu-se sa nu tradeze vreo advertenta de suprafata, autorul reuseste funesta performanta de a neglija tocmai resorturile subterane perene ale problemei...

PS: Liviu, in caz ca o sa simti ca te impinge pacatul sa-mi muti/copii ‘cronica’ Copilului la topicul aferent… don’t. Just don’t. Nu intruneste minimumul de seriozitate si profesionalism. Sincer sa fiu, mi-e de-a dreptul jena de aberatiilea alea fara speranta de noima pe care le-am debitat acolo. Ma simt ca Ludwig W. cand – dupa o relatare lui H.-R.P. – era atat de scarbit dupa prelegerile cu care le inunda capul studentilor, incat simtea nevoia stringenta sa se repeada la cel mai apropiat cinematograf, se planta cat mai aproape de ecran si incerca sa se piarda in dansul formelor si culorilor goale, despuiate de concept (ale westernurilor, de regula). De sezon, btw -- vezi topicul de pe mubi care trateza urmarile pernicioase ale verbalizarii nesabuite a experientei. Chiar si-asa insa, tacerea n-ar fi fost o alternativa preferabila…

rvn

12 Mar 2013, 22:29

PS: Liviu, in caz ca o sa simti ca te impinge pacatul sa-mi muti/copii ‘cronica’ Copilului la topicul aferent… don’t. Just don’t. Nu intruneste minimumul de seriozitate si profesionalism.
ahhh, tocmai ce ma gandeam ca din cauza unei presupuse basicari pe mine. am rasuflat usurata.
si oricum, Fedeiros, debitarile tale, foarte rar pot fi creditate. esti un exemplar rarisim care trebuie pretuit.

Federico

12 Mar 2013, 22:40

ahhh, tocmai ce ma gandeam ca din cauza unei presupuse basicari pe mine. am rasuflat usurata.

Ah, pai, stai linistita, s-a rezolvat acum. Daca n-ai fi chiulit cu atat entuziasm de la cursurile de tact-ologie ai fi stiut ca nu ai voie sa te duci sa-l contesti direct pe Hitchcock inarmat cu: but didn't you once say it's only a movie?

Federico

12 Mar 2013, 22:43

PS: Sper ca macar pe la cursurile de humorologie ai mai trecut totusi.

rvn

12 Mar 2013, 23:08

vanitatea superelitista de care suferi a creat metastaze in toate coltisoarele neuronilor tai sufocati de-atata citit. te invidiez, Fedeiros, dar nu pentru cum ne impaienjenesti mintile cu "aberatiile" tale (asa cum le numesti chiar tu, din pura modestie), ci, pentru ca, ai har.

Federico

13 Mar 2013, 13:50

vanitatea
modestie
http://i.imgur.com/m78bzNb.jpg

In alta ordine de idei, nou meu cel mai recent film (incomplet) vizionat este Shane - 'mizeria utopiei' estetice i-as zice, daca-mi permiteti inca o parafraza livresca elitista. Un tip de pe mubi ii zicea "grotesquely wholesome'. Chiar iti intoarce stomacul pe dos 'frumusetea' aia corecta politic.

bremen1980

20 Mar 2013, 11:15

''Mona Lisa '' -1986 - regizat de Neil Jordan - Iesit din puscarie si alungat de nevasta , Bob Hoskins ajunge soferul unei prostituate de lux, o mulatra superba(Cathy Tyson ) . La inceput nu poate sa-si depaseasca umila conditie de cocalar cu volan dar apoi se da pe brazda si se rafineaza treptat cu ajutorul damei .
O imagine deloc flatanta pentru corupta Londra a anilor '80 . Prostitutie , exploatare de minore , violenta , santaj ,droguri .Cu toata aceasta mizerie Hoskins se indragosteste de ''patroana '' lui si crede ca o poate salva si se poate salva astfel si pe el .
Michael Caine de data asta de partea raului jucand rolul unui interlop cu radacini in lumea prostitutiei si pornografiei. In plus umbla si cu un iepure alb in brate . .Unde esti tu master Wayne ????
8/10

http://www.youtube.com/watch?v=2JHY2QU6lwc

http://oi49.tinypic.com/5mn8jt.jpg

rvn

25 Mar 2013, 15:33

"Arbitrage"
o solutie diluata,buna pentru clatit ochii, duminica seara, dupa un week-end obositor, nici ca se putea gasi mai bine. cred c-au trecut vreo 30 de ani de la American Gigolo si RG, tot are pretentia de a se tine tantos. fizicul lui imbatranit, dar conservat destul de bine, a fost numai bun de impachetat in costumele scumpe si plimbat in limuzina dotata cu ultimele accesorii de fite, care nu pot lipsi sub nici o forma din arsenalul de lupta al unui broker miliardar,asa cum era Robert Miller.
filmul mi s-a parut transparent mai ceva ca o perdea din panza de paianjen. cred ca n-a existat film de categoria asta, in care, afaceristul cu bani multi si cu o nevasta nevrotica, de care nu poate divorta, din motive lesne de inteles, sa nu tanjeasca dupa prospatura care-l astepta in culcusul cald, intr-un apartament de lux, cumparat chiar de dansul.
"Te doresc!", spune dansa cu sinceritate maxima. cum sa nu te topesti ca ingheata, cand ai 60 de ani si esti aproape ruinat dupa ce ti-ai riscat toata averea, investind-o in potcoave de cai deja morti(sau verzi)? siropel gretos cu iz de ceva prafuri, pe care, dansa, le tragea pe nas, ofticata ca nu investea nimeni in talentele ei artistice, in afara de amantul iubaret.
chiar daca intriga asta este un cliseu arhicunoscut, ar fi putut aduce un plus de savoare unui scenariu saracut, subdezvoltat. practic, n-a mers decat intr-o directie, dar fara vreo implicare dramatica serioasa, fara nimic. tot ce-ar fi putut face ca filmul sa aiba o anvergura serioasa in directia unui thriller cu actiune incalcita si suspans, a fost inlocuit de ostentatia cu care cele doua binecunoscute staruri hollywoodiene, au defilat in recuzita de lux.
nu stiu despre ce negociere a fost vorba pana la urma, ca, n-am vazut nici o nevasta aflata in aceeasi situatie ca Ellen Miller, care sa ramana cu buza umflata dupa divortul de sotul bogat.
poate Bremen sa fi vazut mai multe,parca a scris si el ceva despre film.
momentul adevarului:
2281

bremen1980

29 Mar 2013, 11:09

''Sightseers'' -2012 - comedie neagra britanica in care o tipa trecuta de 30 de ani este salvata din stransoarea mamei ei de catre un barbos bonom . Cei doi indragostiti pleaca intro (s)excursie cu rulota dar obiectivele turistice de bifat cedeaza loc crimelor . Mai o pestera vizitatata , mai o kilareala , s.a.m.d. Umor , peisaje spectaculoase ,coloana sonora lacramoasa , tot felul de ciudati intalniti pe drum si o mama indurerata de lipsa lui Poppy , catelul ei .

7.5/10

http://www.youtube.com/watch?v=qyg9aRqlUxM

anaemona

01 Apr 2013, 21:25

The hunt - 2012

La 15 ani de la Festen, Vinterberg ne arata si cealalta parte a medaliei. Ce se intimpla cind copiii spun, ba mai mult, mint. Filmul nu are nici pe departe forta lui Festen si nu din cauza tehnicilor de filmare, care de fapt reflecta destul de bine starea personajelor, spre ex fetita filmata in intuneric in timp ce o minte pe educatoare. Filmul nu reuseste sa creeze o stare de tensiune care sa justifice finalul, care ar fi spoiler daca l-as spune si pe care indiferent cum l-as interpreta, pentru ca am 2 variante, nici una nu e acceptabila, pentru un film care se respecta. M-am bucurat ca nu a cazut in plasa interminabilelor procese americane si ca nici macar nu am vazut tribunalul sau un avocat, dar asta nu e destul. Madds Mikkelsen joaca atit de bine cit ii permite rolul si rolul nu reuseste sa-l faca o prada, ba chiar episoadele violente la adresa lui, zic eu, il descalifica. Moartea ciinelui mai salveaza situatia, dar iarasi, mi se pare ca scenariul e teribil de imprastiat, nu reuseste sa sedimenteze o intimplare, ca sa poata construi un nou nivel peste ea.

In fine, nu pot spune ca nu mi-a placut filmul, a fost o alternativa mai mult decit decenta la orice film hollywoodian cu acelasi subiect, dar filmul nu reuseste sa depaseasca bariera de enterteinment, chiar daca subiectul nu e deloc usor de digerat.

Mii de aplauze pentru micuta actrita. In mod normal ar trebui sa apara pe o lista de Oscaruri la anul si sa bata recordul celei mai tinere posesoare de statueta.

ghost90

02 Apr 2013, 00:23

Nu stiu amandoua sunt dureros de bune, indraznesc sa spun, chiar cu un plus pentru partea cealalta a medaliei.Subiectul e unul foarte delicat, tratat cu realism maxim in Jagten, pentru mine tensiunea a inceput sa apara chiar dupa primele 10 minute evoluand pe-o panta ascendenta pana la final, care mi s-a parut excelent gandit, nu inteleg de ce nu ti s-a parut potrivit :).Scenele cu moartea cainelui, nu-i mai tin exact minte numele, si cea cu Marcus care "viziteaza" familia lui Theo aduc o veridicitate incontestabila filmului, probabil ca nu ca unele momente din Festen, dar bate pe undeva pe acolo.Lasse Fogelstrom a fost excelent, Annika Wedderkopp in rolul Klarei ( parca asta era numele personajului interpretat de fetita, nu? ), nu stiu daca ar avea cineva sa-i reproseze ceva , jos palaria, dar cireasa de pe tort ramane Mikkelsen, he was above all.Un plus evident ar fi lipsa de clisee, stereotipuri si melodrama ieftina, tipica filmelor cheesy and shit de la Hollywood.

A, da, uitai de scena din biserica, pure genius :D.

anaemona

02 Apr 2013, 01:48

ghost, pe mine n-a reusit sa ma faca sa-mi rod unghiile sau sa ma ridice pe virfurile picioarelor :) Scenariul e alcatuit din scene bune, dar carora nu le da timp sa se sedimenteze. Un fel de cursa cu obstacole, hai sa bifam si activitatea asta. In alte conditii nu m-as fi legat de rapiditatea cu care sare de la o scena la alta, daca scopul final n-ar fi fost ca personajul principal sa se simta ca un animal haitut, pus la colt si intentia ar fi fost ca asta sa se realizeze gradat, tot mai intens. Dar azi il ia politia si omul parca e fara vlaga in miinile lor, nu se zbate, macar zbatere interioara, ca un animal prins in cursa, miine ii da drumul, dupa care vine scena de la biserica - mi s-a parut cam melodramatica, mai potrivita la Hollywood. Nu mai spun de imbratisari cu aia care l-au scuipat in fata, asta nu-i cliseu? Dupa care urmeaza finalul, de ce ar fi ala, cind filmul era deja pe alta traiectorie? De fapt ce n-a reusit filmul absolut deloc a fost ca n-a reusit sa ma faca sa empatizez cu personajul principal, mai degraba cu cel al pustoaicei, ceea ce nu cred ca a fost ceea ce si-au propus realizatorii (cel putin, nu numai cu el).

Imi dau seama ca totul e subiectiv si conteaza si starea de spirit in care esti cind te uiti la un film, dar un film excelent, ca sa nu mai zic de o capodopera, te trazneste si nu te trezesti din ameteala prea curind. Filmul asta e facut pe un anumit calapod al filmelor nordice, film bun, fara sa exceleze.

ghost90

02 Apr 2013, 07:26

ghost, pe mine n-a reusit sa ma faca sa-mi rod unghiile sau sa ma ridice pe virfurile picioarelor :)

Ei vezi, se pare ca am trait in mod diferit filmul :D.Scena cu politia mi se pare din nou exemplara, avand in vedere ca l-au arestat in fata lui Marcus, parca imi aduce aminte putin din unele scene din La Vita E Bella, in relatia tata-fiu.Iar scena din biserica nu ma trimitea cu gandul nici macar un pic la simplismul popcorn-flick hollywoodian.Aici intervine subiectivismul, dupa cum spuneai ca si in orice film de fapt, oricat ai incerca sa privesti cu tenta obiectiva.

Nu mai spun de imbratisari cu aia care l-au scuipat in fata, asta nu-i cliseu? Dupa care urmeaza finalul, de ce ar fi ala, cind filmul era deja pe alta traiectorie?

Societatea asta in care traim e foarte ciudata, ma intreb eu cum as fi reactionat de exemplu, daca viitoarea mea fetita, sau oricare copil ar spune ca a fost agresat de cel mai bun prieten al meu.Chiar daca nu ar fi adevarat si oricat ar incerca sa-si reabiliteze numele, vor fi oameni care se vor indoi de adevar.Aici vorbind despre final, chiar nu mi l-as putea imagina intr-un alt fel.But everybody has their opinions and I respect that :).

victor

02 Apr 2013, 23:26

Zero dark thirty 8/10

Nu am vrut sa il vad. Subiect plictisitor, a fost omorat Osama.... si ?. Multi spuneau ca se aseamana cu un documentar....

Vroiam mai mult sa vad Argo. Am vazut Argo, am fost total dezamagit, o porcarie mi-am spus, mi s-a paut mai mult Argo un documentar. Si apoi ca nu aveam ce face.. .hai sa vad Zero dark Thirty. Las deoparte neconcordantele, genul cainele era al regizorului, trupele.. nu stiu cum se cheama, de elita, Seal .... folosesc alta rasa, numele magazinelor sunt scrise incorect bla, bla, bla, de parca stiu eu diferenta intre Pakistan si Afganistan...

E mare diferenta insa intre cele doua filme. In nici un moment nu am simtit emotia ostaticilor din Argo. Am simtit insa emotia Mayei cand astepta confirmarea. Probabil decizia de a omori pe cineva + colaterali e mai grava decat incercarea reusita sau nu de a salva pe cineva. Nu am simtit cand au trecut 2h juma(alta critica ca sunt multe lucruri in plus).

Las deoparte subiectul, sa zicem ca esti de pe Marte si nu ai auzit de Osama, Filmul e bun. Te prinde, te pune in pielea Mayei. Atacul asupra casei in care traia Osama e total nehollywoodian, lent, cu sincope, cu gafe, cu "crime colaterale sau necolaterale, De fapt asta poate e un argument inre Argo si Zero dark Thirty, Argo e Hollywoodian cap coada. De la poveste la fapt chit ca o fi adevarat.

bremen1980

04 Apr 2013, 18:49

'' Cyclo '' - regizat de Tran Anh Hung in 1995 . Nu cred ca am vazut mai mult de 2-3 filme vietnameze dar Cyclo chiar este unul memorabil . Un tanar ''taximetrist '' pe ricsa da de belea cand ramane bicicleta cu care-si castiga traiul . Este nevoit sa-si ispaseasca pedeapsa facand mici treburi murdare pentru patroana lui , o sefa mafiota . Treptat intra tot mai adanc in violenta lume a gastii lui .
In paralel avem parte si de idila dintre sora biciclistului( o prostituata ) si un mafiot care are poezia in sange . E drept ca de poezie si de sange nu duce lipsa filmul asta ba chiar avem parte de galeti de sange si poezie cat sa aiba micutii vietanamezi de invatat pentru bacul lor . Poezie orala , poezie scrisa cu cutitul sau filmata in culori tipatoare . In 1995 nu stiu cati vietnamezi sau romani aveau ''televizoare colorate '' dar filmul asta putea sa te faca sa-ti rupi carca si sa-ti cumperi unul .
Le Van Loc - joaca fantastic rolul omului obidit si umilit care atunci cand prinde o oportunitate mai acatarii se agata si cu dintii de ea . Hipnotice secventele in care el se scufunda fara scapare in mediul ala infect .
Superba Tran Nu Yên-Khê in rolul unei prostituate de lux pentru diversi perversi cu bani .
Tony Leung - mic sef mafiot penduland intre rabufniri criminale si dezabuzari poetice . Omul care-si pestuieste iubita dar in crize de gelozie ii pedepeste pe perversii care abuzezeaza de ea

Si cu toate astea unde este maretul partid comunist vietnamez ???? Peste tot si nicaieri , lasand violenta sa fie exhibata masiv dar ferind ochiul de nuditati inutile . Violenta ??? Da .
Sâni ???Nuuuuu >:) . Avem insa un elicopter american care cade de pe un trailer semn ca Rambo a filmat razboiul prin alte parti nu in tara unde crevetii te fac fast & furious

9/10

http://www.youtube.com/watch?v=uID6zbjR6dQ

http://www.youtube.com/watch?v=24JkJc0lFpY

Liviu-

04 Apr 2013, 19:26

Si mie mi-a placut destul de mult si, in caz ca n-ai vazut, iti recomand si superbul Scent of green papaya, cu aceeasi megafrumusete, Tran Nu Yên-Khê. Tot zic ca vad si Vertical Ray of the Sun, dar n-am reusit sa-mi fac timp pt el.

Tyybi1

11 Apr 2013, 11:21

Cel mai recent film vizionat; parca sa zic ca a fost American History X si a fost foarte bun. :)

anaemona

11 Apr 2013, 15:14

Am reusit si eu, in sfirsit, sa vad 2 din filmele de succes ale anului 2012. Life of Pi si Django.

Life of Pi este o fairy tale foarte frumoasa vizual iar Django este o fairy tale cu singe care tisneste ca o fintina arteziana din toate partile corpului. La prima scena, in care Dr. Shultz ii zboara capul tipului care-l ameninta, m-a pufnit risul asa cum m-ar fi pufnit la un gag super-rasuflat din Stan si Bran, dar la care nu te poti abtine sa nu rizi. Tarantino cred ca stie ca-i sint numarate zilele daca continua cu aceleasi tehnici. Intre filmele lui Tarantino mi se pare cel mai slab, adica actiunea treneaza, intorsatura de situatie se lungeste prea mult, dar nu pot spune ca nu m-a amuzat, de fapt pe ansamblu filmul mi s-a parut comic :)) n-am idee cum a fost clasificat pe imdb de ex.

MariaMona

13 Apr 2013, 20:56

Am reusit si eu, in sfirsit, sa vad 2 din filmele de succes ale anului 2012. Life of Pi si Django.

Intre filmele lui Tarantino mi se pare cel mai slab, adica actiunea treneaza, intorsatura de situatie se lungeste prea mult, dar nu pot spune ca nu m-a amuzat, de fapt pe ansamblu filmul mi s-a parut comic :)) n-am idee cum a fost clasificat pe imdb de ex.

Si mie mi se pare cel mai slab film al lui Tarantino desi sunt fan si mi-a placut filmul, dar nu stiu.... parca n-are ceva sau parca e prea dezlanat. Comparativ cu celelalte ale lui - e slab din punctul meu de vedere, stiu ca nu toata lumea gandeste la fel, dar na!

sigalia

05 May 2013, 21:49

"La delicatesse" ( 2011)

Daca trecem peste inceput ( un tip pleaca la jogging ,se ciocneste cu o masina si plonjeaza direct in cimitir; inteleg necesitatea miscarii in economia scenariului,dar parca e prea de tot ! ) ;daca avem ,asadar,suficienta toleranta sa mergem mai departe ,intram in carnea filmului care e chiar dragut :)
Dupa vreo 3 ani de tristete si neconsolare ( timp in care,desigur,se dedica muncii ) ,vaduva decedatului ( Audrey Tautou) va incepe o idila cu un coleg din echipa de lucru.
Istoria care urmeaza e amuzanta,spumoasa si relaxanta .Ba chiar usor ironica.
Unde mai vezi azi o fata imuna la avansurile sefului din firma ,dar sensibila la farmecul unui "tantalau cu suflet " ,pe deasupra si subaltern ? Iaca aici,in film . Tantalaul e delicios.
Pret de vreo 70-80 de minute ne vom destinde cu noul cuplu,intr-o cavalcada de situatii si intamplari.
Cum lucrurile evoluaza extrem de pozitiv ,se impune finalul.
Ei,aici e aici ,pentru ca notele romantice ale povestii prind acum accente de-a dreptul horror: vaduva si tantalaul ei fug taman de la o sedinta importanta de lucru in firma - unde credeti ? - la bunica fetei acasa.O gardina plina de trandafiri si o supa calda servita de bunica vor crea mediul securizant pentru ca simpaticul cuplu ,sa ajunga - in sfarsit, pe la minutul 95 din cele 100 - in acelasi pat.Final apoteotic !

Una peste alta,filmul acesta mi-a adus totusi o mare usurare:m-a reconciliat cu Audrey Tautou,pe care,din cauza frizurilor sinistre din "Amelie" nu putem s-o mai mai suport si pace.
Aici are un par minunat !;)

rvn

05 May 2013, 22:55

"Carnage"-2011. regizor, Roman Polanski (dar asta, stiti deja).
un film surprinzator de tensionat din cauza acceselor de isterie feminina cu care este garnisit din belsug. patru actori cu potential dovedit si apreciat,au misiunea de a face fata unui lung sir de confruntari psihologice, un fel de terapie de grup destul de eficienta, aleasa parca intamplator,sau, mai bine zis, "unde dai si unde crapa". doi baieti, animati de dorinta adolescentina de a demonstra ca sunt deja barbati, se incaiera pe terenul de joaca. de-aici si pana la final, cand intalnirea (initial, civilizata) intre cele doua cupluri de parinti, atinge paroxismul, este drum lung,totul este presarat cu scene hilare si dialog fin-ironic, asa cum sta bine unor intelectuali. interesante cele patru personaje. mi-a placut mult cum a reusit Polanski sa le deconspire, sa le scoata la iveala viciile, adevaratul caracter si mai ales, snobismul. nici nu stiu pe care dintre ei sa-l nominalizez ca preferat in topul personajelor. fiecare a avut momentele sale de glorie, cand te facea sa-l urasti si sa-l adori, deopotriva. ambele personaje feminine sunt puternice si dominatoare. sotii tinuti sub papuc, nu protesteaza, de regula. filmul polonezului, a fost, insa, momentul lor de revolta, alimentat si de oarecare doza de alcool. dealtfel, meritul pentru toata tevatura, ii revine acestuia si trebuie neaparat "felicitat".
in ciuda enervarii pe care o produce lipsa de spatialitate si istericalele cu crescendo obositor care creeaza o oarecare uniformizare plictisitoare, filmul are mult umor salvator, pe care, n-ai cum sa nu-l gusti.
2318

sigalia

08 May 2013, 20:54

The Woman That Dreamed About a Man (2010) - O splendoare de film .

Am vazut in poveste o metafora despre granita iluzorie dintre exteriorul concret si "realitatea" interioara,despre felul in care aceste planuri se topesc unul in celalat si se reconfigureaza ,despre evadarea "din noi" si "in noi ", si pretextele pe care le inventam pentru asta.
Jumatate,mai mult poate din atmosfera filmului este creata de muzica .Muzica aici ,e un personaj in sine.

sigalia

10 May 2013, 21:11

"Side Effects" (2013)

Farmecul si calitatile acestui psiho-policier raman fara-ndoiala pentru mine un mare mister ,de vreme ce intreaga constructie mi s-a parut artificiala ca o floare de plastic si tot atat de convingatoare precum o reclama la ultimul antidepresiv.
Tot cortegiul de cronici bune si elogii entuziaste, nici chiar "Ursul " lui Soderbergh n-au clintit in mine nimic din aceasta senzatie.
Subiecte precum eternul conflict dintre ratiunile comerciale si etica medicala,suferinta pacientului psihiatric,si mai ales imposibilitatea unui control absolut asupra antidoturilor pe care le inventam- au fost( dupa gustul meu )" sacrificate " pe altarul unei fantezii menite sa surprinda la modul facil si mult prea comercial.
O fi un film bun,nu contest,dar - la fel ca-n psihiatrie ! - eu sunt cazul la care,administrarea lui a avut tocmai ...efectul advers.Se mai intampla.

bremen1980

13 May 2013, 12:09

faraimaginatie

13 May 2013, 12:16

Exact cu aceeasi senzatie am plecat si eu de la film. Ma asteptam la ceva mega conspiratie farmaceutica.... Povestea aia "de dragoste" a fost atata de trasa de par... Cred ca a fost unul dintre cele mai dezamagitoare "climax-uri" ever.

Kriss_Kringle

13 May 2013, 17:59

Cred ca a fost unul dintre cele mai dezamagitoare "climax-uri" ever.

Eu cred ca exagerezi cam mult.Filmul a avut un ton apatic de la bun inceput,deci nu e ca si cum mureai de curiozitate sa afli care era motivatia celor doua.(:|

faraimaginatie

13 May 2013, 18:20

Cred ca poate ai dreptate. Dar imi place sa exagerez. Imi mentin afirmatia :D

rvn

16 May 2013, 21:04

spre deosebire de voi, eu nu m-am asteptat la conspiratii si interese ale companiilor farmaceutice, desi, insistenta cu care se vorbea de medicamente, conduce de la bun inceput la o presupunere de genul acesta. Emily n-a fost convingatoare ca pacienta din prima clipa a aparitiei in aceasta ipostaza, la fel cum n-a fost nici doamna Douglas, ca medic. era clar ca lumina zilei, ca intre cele doua mimoze exista o legatura deosebita. prea isi amintea doamna doctor cu lux de amanunte, toata medicamentatia si simptomele, intr-un caz care nu se deosebea cu nimic de zecile de cazuri pe care le trateaza pe sezon, un astfel de medic. asadar, capcana efectelor halucinogenelor asupra mintii umane, a fost slabuta, atat cat sa ne mentina un picut atentia si sa nu ne trezim sforaind, in timp ce Emily, mima somnambulismul cu asemenea succes, incat, mai ca ne indemna si pe noi sa ne gandim la oarece razbunari personale de aceeasi maniera, vazand cat de simplu este ca sa dai vina pe doua-trei pastile de antidepresive, elixir iremediabil al acelora care cred in miracolul vindecarii unor astfel de boli, doar pentru s-au drogat legal.
nu-mi place genul acesta de film fara o miza tare. din pacate,drumul bun pe care apucase initial (tocmai lipsa acelei conspiratii), a fost lamentabil ratat prin carpaceala si stangacia cu care cele doua actrite principale, au incercat sa sustina misterul necesar in jurul lor, in asa fel incat, sa substituie lipsa de continut a scenariului, care, ar fi putut fi insailat mult mai usor cu acea conspiratie care, ar fi fost relativ, predictibila.
intre un barbat si trei femei, il aleg pe Jude Law. dupa parerea mea, el a salvat filmul. pe care era cat pe-aci sa-l ingroape definitiv, cele trei muieri.

OneManShow

17 May 2013, 16:15

Scent of a Woman (1992)

Chiar daca e destul de vechi as putea spune filmul , l-am revazut cu placere . Al Pacino da dovada de un mare talent actoricesc si ne demonstreaza ca poate sa joace destul de bine si rolul unui orb , dar nu orice orb , ci un Lt. in Armata Americana . Povestea este foarte interesanta iar Chris O'Donnell face un rol de zile mari cu ajutorul lui Pacino .

Trailer (http://www.cinemagia.ro/trailer/scent-of-a-woman-parfum-de-femeie-1107/)

Federico

18 May 2013, 19:30

In legatura cu Side Effects: sunt sigur ca nu va intereseaza articolul in sine, dar a scris si Bordwell despre el si macar introducerea care s-ar putea sa unga niste inimi aflate la ananghie filozofica (pe mine unu m-a lovit superb) merita raspindita. Puteam s-o pun pe topicul cu critica de film dar ar imbiba iar atmosfera cu pretentiozitate.

Occasionally someone will ask me how I watch a movie. Here’s a stab at an answer. If the film presents a story, fictional or nonfictional, I try to get engaged by it, as most viewers do. I also try to watch for how the filmmaker shapes sounds and images. Such things are hard to analyze on the fly, but we can at least be shot-conscious. I suppose as well there’s a small part of me asking whether what I’m watching is good or bad. Another part takes notice of what many viewers spot today: the sorts of story roles allotted to women and members of minorities.

At the same time, one module in my head seems to be looking for historical precedents and parallels to what I’m seeing. The purpose isn’t to dismiss current movies with “Aw, this has been done long ago.” Instead, I think I’m looking for ways in which earlier forms and styles are accepted, recast, or rejected by the creative choices being made today.

http://www.davidbordwell.net/blog/2013/03/24/side-effects-and-safe-haven-out-of-the-past/

Federico

18 May 2013, 19:45

Cele mai recent vizionate filme recente:
Spring Breakers - 10/10
Iron Man 3 - 4//10
Trance - 6/10

Fara comentarii. Notate nu pe criterii rationale sau obiective (asa ca nu sariti, fani ai benzilor desenate :P ) ci in functie de cum s-au potrivit cu dispozitia spirituala prin care se intimpla sa trec in momentele respective.

Kriss_Kringle

18 May 2013, 20:13

Feddy,fanii Iron Man ii vor capul lui Shane Black,asa ca n-o sa sara nimeni pe tine pentru ca nu ti-a placut.
Filmul are multe probleme,care m-au deranjat si pe mine dar singurul motiv pentru care am fost la filmele astea se numeste Robert Downey Jr.

Am vrut sa vad Spring breakers la cinema dar in cele din urma n-am mai apucat iar la Trance merg saptamana viitoare. :D

MariaMona

20 May 2013, 20:04

Am vazut sambata Marele Gatsby - mie si noua ne-a placut mult! Respecta foarte bine cartea si jocul actorilor si actiunea (99%). Unei prietene nu i-a placut muzica, dar mie pentru stilul filmelor lui Buz Luhrman mi s-a parut ok. Iar "bogatia" petrecerilor lui Gatsby nu mi s-a parut exagerata deoarece am recitit romanul acum maximum doua luni (tocmai in vederea filmului) - poate doar artificiile erau prea elaborate pentru anii 20. Dar in rest "the roaring 20s"sunt fix ca in carte! Parol! Parerea mea - am revazut nu de mult si filmul cu Redford, iar asta nou, cu mana pe inima, mi-a placut mai mult! A captat esenta romanului si esenta personajelor mult mai bine ca precedentul! O Carey Mulligan de exceptie, mi-a placut insa si Leonardo di Caprio si Tobey Maguire. Eu recomand!

Federico

20 May 2013, 22:46

Da, nu e nici pe departe atit de fobogen pe cit ma asteptam. Eu aveam de gind sa ma uit la un film horror dar The Evil Dead nu imi suna destul de interesant si am zis sa incerc ceva mai deosebit, o experienta meta, un horror involuntar. Dar chiar a fost digerabil. Hell, nu cred ca m-am simtit plictisit niciun moment. Carey Mulligan e indeed cel mai interesant element de contemplat. Arata foarte altfel de la rolurile infantil-simpatice pre-Shame, si altfel si fata de excelenta prestatie de acolo. Cred ca alunita aia era de vina. Dar e si melancolia aia galesa blazata si afectata a privirii. DiCaprio e plat, opac si i-iradiant. Tobey e un bufon. Scenele cu petrecerile orgiastic-somptuoase esueaza cel mai frumos in a fi interesante. Mi-a placut cel mai mult scena climax a confruntarii trilaterale. Previzibil, I guess.
Feddy,fanii Iron Man ii vor capul lui Shane Black,asa ca n-o sa sara nimeni pe tine pentru ca nu ti-a placut.
Filmul are multe probleme,care m-au deranjat si pe mine dar singurul motiv pentru care am fost la filmele astea se numeste Robert Downey Jr.

Am vrut sa vad Spring breakers la cinema dar in cele din urma n-am mai apucat iar la Trance merg saptamana viitoare.
Ca sa-ti spun un secret, pe mine Iron Man m-a si emotionat serios spre final. Povestea aia tesuta cu tragic, eroism, iubire, sacrificiu, asa schematica, de basm, din tuse trasate cu trafaletul nu cu pensula. Eram constient de asta si am lasat garda jos si a functionat. Dar m-a enervat ca a fost prea agitat si agresiv si haotic si greu de uramrit in prea mare parte a timpului.
Downey Jr. mi se pare un impostor. :| E atit de self-conscious si infatuat - asa cum apare in roluri, nu in realitate. Nu se dedica in totalitate. Replicile alea percutant si grabit rostite mereu parca vin doar din laringe nu din bronhii si aorta.
Spring Breakers e un pamflet mizerabil corupt decadent si pervers delicios. Iar Franco face un rol kamikaze.
Trance - primul act si aproape de finalul primei jumatati e siderant de mediocru. Inca un heist movie, despre asta o sa fie vorba? Meh. Dar dupa ce isi arata si fetele neiluminate pina atunci incepe sa devina decent de interesant. Iar scena din aproprierea 'culmii', aia din masina cu Cassel legat de volan, in care incepe fata sa despatureasca frumos misterul devine palpabil de inconfortabil de privit prin traganarea agoniei. Stii vorba aia penibila "tensiune insuportabila"? :)) Aici merge aplicata. Foarte angoasanta cavalcada de twisturi informative cu care il asalteaza pe McAvoy acolo "tipa" (vezi tu ce si cum) aia.

bremen1980

21 May 2013, 10:59

rvn

21 May 2013, 11:52

Carey Mullligan l-a uitat asa de repede pe Ryan Gosling !!!!! X( Ala o plimba cu masina pe albia secata a Dambovitei
daca omu' era meserias intr-ale draiveritului si kilaritului,ce voiai sa faca altceva, placinte la cuptor?

Kriss_Kringle

21 May 2013, 22:16

The hunt

Problema mea cu filmul e chiar povestea,care mi s-a parut destul de prefabricata in multe momente doar de dragul de a dramatiza scandalul.Tot setup-ul cu oraselul care se intoarce impotriva lui si felul in care se comporta lumea pare cam fortat si aduce destul de mult cu Straw dogs.

Chiar si asa,lucrurile se desfasoara intr-un mod interesant si se ridica destule dileme morale.
Vinterberg e foarte priceput in spatele camerei reusind sa creeze o atmosfera sumbra,Mikkelsen e ca de obicei excelent in rolul principal si finalul e unul destul de bun,care-l face pe Lucas sa realizeze ca intotdeauna va exista un Toma necredinciosu' prin preajma.

Eu as fi preferat un final mai simbolic cu el incercand sa impuste cerbul,apoi sa lase arma jos si sa plece.Astfel ar fi realizat ca animalul era exact in pozitia prin care el trecuse cu un an inainte.N-a facut nimic dar era vanat.

The hunt poarta semnele unui film mare dar dupa parerea mea,Vintenberg n-a stiut sa valorifice cum trebuie premiza,rezultand doar un film bun.

P.S: Am inteles ca Submarino e oarecum in aceeasi oala cu The hunt,doar ca mai bun.L-a vazut cineva?Vreo parere?

sigalia

27 May 2013, 22:04

The Roman Spring of Mrs. Stone (1961)

Ce-a mers :
Vivien Leigh,very stylish,cu acelasi nasuc provocator ca pe vremea lui Rhett Butler.
Tusa caricaturala a celorlalte personaje,in acord cu interioarele kitsch,umorul de replica.
Aerul Romei,in cadre in nuante de sepia( exact ca in cartile postale de altadata).
Prestatia lui Ludwic,un motan portocaliu,lenes si pufos, pentru care iti vine sa treci dincolo de ecranul PC-ului.

Cat priveste povestea,ceva ( esential !) mi-a scapat,pentru ca nu am reusit sa inteleg ,si prin urmare nici n-am putut sa empatizez cu drama doamnei Stone.
In crepusculul feminitatii si al carierei artistice,dna.Stone se instaleaza la Roma si isi ia ( cum altfel?) - un gigolo.Dupa ce il indoapa cu caviar in restaurante,il imbraca in haine de lux si ii deschide un cont pentru cheltuieli personale,realizeaza brusc ca in atributiile profesionale ale tinerilor frumosi nu intra si oferirea iubirii.Si incepe sa planga .(Haida de ...pana aici !).:-O
Terapia anti-aging cu baieti frumosi este inca de mare actualitate,insa starurile momentului au schimbat radical meniul de utilizare.Sharon Stone a organizat un casting dur pentru a desemna un exemplar demn sa-i incheie baretele de la sandale,J.Lo il tine in sah pe Casper Smart caruia ii pretinde coregrafii la fel de performante si in afara scenei,iar bietului Ashton Kutcher i-au trebuit ani buni sa scape din ghiarele maleficei Demi Moore si a gastii ei de copii.
Pragmatismul nonsalant al acestor dive mi se pare ceva mai de bun gust( se chiar de mai bun simt!) decat ...depresia doamnei Stone.
Ce ti-e si cu spiritul vremurilor !:-?

Gandalf_123

31 May 2013, 01:15

Tocmai am văzut epicul film Ryan's Daughter inspirat de Madame Bovary și regizat de David Lean. Mi s-a părut un film bun în care tema principală este degradarea relațiilor dintre personaje și degradarea felului în care personajele văd lumea din jurul lor.

Rosy, fiica lui Ryan, se mărită cu învățătorul din sat mai bătrân decât ea și mai apoi descoperă că așteptările sale pentru o viață mai interesantă ca și soție nu se îndeplinesc.

Charles, învățătorul din sat, descoperă că este înșelat de Rosy cu un ofițer staționat temporar de pe front și nu știe cum să reacționeze.

Doryan, ofițerul englez staționat temporar, își găsește cu greu liniștea din cauza memoriilor traumatice de pe front, iar apoi trebuie să înfrunte sfârșitul relației cu Rosy și furia celor din comunitate.

Comunitatea, irlandezi supărați pe englezi și pe sărăcia din jurul lor, se comportă sălbatic față de toți cei pe care îi percepe ca fiind potrivnici.

Concluzia mea este că povestea spusă de film tratează în mod serios și noncomercial temele pe care vrea să le atingă și e capabilă să facă pe oricine e interesat de acele teme să reflecteze la evenimentele din film mult timp după vizionarea acestuia.

sigalia

31 May 2013, 13:50

A Streetcar Named Desire ( 1951)

As incepe cu un scurt detaliu "tehnic " :nota 12/10 lui Brando pentru interpretare( (reuseste sa-si umanizeze cumva personajul si prin asta sa-l salveze totusi de la repulsia totala la care orice logica il condamna).

Partea de filozofie :
Diferitele tipuri de revolta impotriva propriei conditii sunt prinse inspirat in cadrul mic domestic al unei conjuncturi de familie.
Stanley si Blanche sunt in fond manifestarea aceluiasi lucru (durere,vulnerabilitate ,neputinta) in forme diametral opuse.Primul scapa de presiunea interioara si de constiinta inferioritatii sale prin violenta si agresiune.Ea,se lupta cu proprii demoni construindu-si o lume paralela in care se refugiaza.In amble cazuri asistam de fapt la un demers de supravietuire( compasiunea noastra ar trebui ,asadar ,impartita intre ei).
Singura care ramane pe pozitie,sa faca fata la modul real situatiei,este Stella,sotia abuzata si victima dependenta de agresor.Interesanta pendularea ei intre Blanche,sora fragila si Stanley,barbatul imposibil.Acest personaj discret si atat de veridic mi-a placut cel mai mult.
Ideea atractiei fizice dintre Stella si Stanley , indusa fin dupa crizele de violenta,nu trimite exclusiv si neaparat la pasiune carnala; in astfel de situatii,apelul disperat la intimitate este doar o anestezie ,singura poate, accesibila pe moment.
Un film subtil,intr-o nota pronuntata de obscur ,cu un final de o tristete sfasietoare.

rvn

31 May 2013, 14:49

A Streetcar Named Desire ( 1951)
As incepe cu un scurt detaliu "tehnic " :nota 12/10 lui Brando pentru interpretare( (reuseste sa-si umanizeze cumva personajul si prin asta sa-l salveze totusi de la repulsia totala la care orice logica il condamna).

scurt si concis comentariul. si bine intuit. cred ca mai sunt si acum femei trecute bine de varsta a doua care suspina dupa Brando, iar repulsia asta despre care spui ca o naste personajul lui, in mod paradoxal,pentru multe eve,generatii la rand, a fost egala cu atractie fizica pura.
desigur, inaintea actorului, exista personajul. dar, ca el sa fie viu, sa capete continut, trebuie neaparat sa intre in pielea actorului, desi logica aia despre care tot tu vorbeai, presupune invers.
eu chiar consider ca, acest rol,interpretat de Brando in maniera lui specifica, ramane unic, tocmai din acest motiv. este interesant ce senzatii ciudate iti poate crea un rol negativ, nu? nu este decat efectul naturaletii si talentului de a face sa fii admirat, fara a te sinchisi prea mult de asta.

sigalia

31 May 2013, 17:34

.
eu chiar consider ca, acest rol,interpretat de Brando in maniera lui specifica, ramane unic, tocmai din acest motiv. este interesant ce senzatii ciudate iti poate crea un rol negativ, nu? nu este decat efectul naturaletii si talentului de a face sa fii admirat, fara a te sinchisi prea mult de asta.

Exact: da-i unui actor obisnuit cel cel mai teribil rol si nu va scoate din el mare lucru.
Artistul de geniu va face o capodopera din nimic !

bremen1980

31 May 2013, 18:36

Puiu Calinescu merita rolul lui Stanley Kowalski .

sigalia

31 May 2013, 22:03

Detachment (2011)

Un fel de "Domnului profesor,cu dragoste" - garnisit si actualizat cu noile tare si forme de alienare ale momentului.
Nu dl.Brody face filmul (prea lacrimogen sa mai fie si firesc),ci generatia de "descreierati ".
Da,fazele din clasa fac tot deliciul !
Mi-a mers la inima perspectiva ironica si autocritica asupra scolii/sistemului/profilor si cea candid umana asupra pustimii.=D>
Ca sa n-o mai lungesc,desi filmul se cam chinuie cu mesajul (prea mult sirop/prea explicit),chiar cand te astepti mai putin,frumusetea vietii se ridica se ridica spontan in sugestii diafane ca aburul .
Mie nu-mi pare rau ca l-am vazut dintr-un singur motiv:secventa aceea dintre dr.Parker(Lucy Liu),o profa complet depasita de stres ,si eleva care-i declara la evaluarea finala ca vrea sa faca modeling si sa cante intr-o formatie- iti taie respiratia.Maxim de frumusete pe mm patrat de pelicutla.N-o ratati! :)

rvn

01 Jun 2013, 13:34

bremen1980

02 Jun 2013, 13:16

Puiu Calinescu merita rolul lui Stanley Kowalski .
oh,da, dar numai dupa o indelungata dieta cu mult spanac.la fel de potrivit ar fi fost si Brando in BD-uri sau in momentele comice din programele de Revelion.

:P

''Starbuck'' - film canadian din 2011 care o sa aterizeze si pe la noi pe ecrane in iunie . Fiind mai nerabdator , l-am vazut mai devreme.
O comedie despre un pierde vara de 42 anisori care se trezeste tatal unui trib de peste 500 de copii. Omul nostru a fost darnic si in tineretea lui a donat unei clinici de fertilitate transe substantiale de ''micro bebelusi '' . Dupa 20 de ani afla ca aia au incurcat borcanele ( la propriu ) si ca productia lui a fost foarte rodnica .ba mai mult a dat si pe afara .
Curios modul in care filmul rastoarna paradigma religioasa care condamna '' jocul cu tine insuti '' tocmai datorita egosimului implicat in acest act ( sexul solitar practicat doar de amorul lui si incarcat de sterilitate ) . De acesta data efectul este bombastic si ''suplimentul de placere '' aduce pe lume mai bine de 500 de copiii. Eroul nostru porneste treptat in descoperirea propriilor progenituri incercand sa suplineasca lipsa lui (involuntara) din vietile acestora .Cand ai atatia copii chiar ai ce descoperi si in asta si sta frumusetea acestu film - modul in care treptat Starbuck devine un atat adevarat pentru copiii lui si nu doar un donator de gene ( egoiste. ). Prins intre obligatiile fata de acesti micuti (tineri de 20 si ceva de ani ) , presiunile mass-mediei si obligatiile financiare fata de niste recuperatori , el reuseste sa-si indeplineasca cu suflet misiunea lui .
Intrun timp in care suparapopularea a devenit subiect de panica mondiala , acest film priveste in mod pozitiv nasterea de copii. Nu avem parte de vaicareli , de obisnuitele jelanii ce insotesc de multe ori chiar comediile despre copii.Lipsesc deci referintele la pampersii plini si vomele cu care sugarii ii scot din minti pe parintii lor . Omul nostru trebuie sa se descurce cu propriile ''capricii '' ale tineretii si o face in mod lucid si stoic fara sa arunce vina in alta parte .
8/10
Americanii nu puteau sta nepasatori la un asemenea film si am vazut un trailer al unui remake cu Vince Vaughn pe post de Starbuck american .Sunt curios ce-o iesi si sper sa nu incurce si ei borcanele.

http://www.youtube.com/watch?v=T-Z4hVSJz5Q

sigalia

02 Jun 2013, 17:40

"The Best Offer" (2013)

O poveste cu un cunoscator de arta care isi dedica viata constituirii unei fabuloase colectii personale de portrete feminine- wow,ce subiect !
Pana cand in viata lui apare o femeie in carne si oase si incepe aiureala .
Nu,istoria e draguta : la inceput el si ea comunica fara sa se cunoasca(partea cea mai reusita !),apoi se cunosc,urmeaza tacamul clasic ,dar de aici incolo lucrurile devin previzibile si asta e usor frustrant.
Sa fiu totusi dreapta : decorul somptuos in care se misca personajele e de un efect absolut; povestea suporta o cheie metaforica de citire ( sintem mereu suflete ratacitoare in cautarea cuiva/ceva),iar felul in care personajul principal isi priveste tablourile, iar portretele acelea din rame ne privesc apoi pe noi - e de nedescris.
Finalul compenseaza aproape complet deznodamantul previzibil al idilei ( nu,nu traiesc fericiti pana la adanci batraneti),iar ultima replica din film e superba !:)

Malombra

02 Jun 2013, 22:23

Hai să bag şi eu un pic de activitate parafestivalieră, în timp ce ascult nişte Ramesses şi înainte să mă bag la somn, că mîine ie de mers la munci.

Yervant Gianikian & Angela Ricci Lucchi - Catalogo karagoez 9,5 (1981) . Lucchi şi Gianikian se specializează în asamblări found footage care fac arheologia reprezentărilor europene despre alte popoare, despre viabilitatea noţiunii de război bun (chestia aia vehiculată de Bush şi contestată mai înainte de Benjamin – mă rog, aşa se pare, că ieri am început să citesc), sunt explicit politice, şi propun din start o lectură, filmele lor nu (se) mint că înregistrarea echivalează cu adevărul. Ochiul cinematic e seldom neutru, măcar şi pentru că este dirijat. Apoi, în ce momente este critic şi cînd indulgent, chiar complezent? Unde înregistrează şi unde e complice la elaborarea şi consolidarea unor noi reprezentări, a unei "bune" estetici discursive a încadrării adevărului? Joaca cu mediul-adevăr include, la nivelul mediului, juxtapunerea şi refilmarea fragmentelor de arhivă, în manieră VHS, pentru a aduce filmul de la începutul sec. XX mai "aproape", spre era casetei video, spre relevanţa faptului contemporan cu spectatorul. Destul de ironic. Mereu percepem ce e mai aproape de zilele noastre ca mai adevărat, iar contextualizarea, cu ajutorul esteticii filmului inclusiv, conduce la mereu comoda afirmare a "adevărului epocii X", "aşa credeau pe atunci". Arheologia „cunoaşterii înregistrate” se suprapune peste arheologia mediului, pentru că L&G operează cu fragmente de film din anii 1910, 20, vremea nitrocelulozei, material inflamabil, instabil, care a dus la dispariţia dureroasă a majorităţii filmelor din epocă. Catalogo nu e cel mai bun film al lor, dar cum vreau să văd de la ei cît apuc, a mers. Despre Ah!Uomo, scriam anul trecut: „a film about the limits and bruised balance of corporality, it takes the viewer so close to the skin of the subjects, that from a certain point it becomes a meditation on the artificial skin of the world, which is celluloid. Degrees of closeness, degrees of appropriation.” Acuma, nu ştiu ce înseamnă chestia aia, nici nu mai ţin minte filmul, dar se pare că aşa am sîmţît pe moment. (acuma mă puteţi condamna la flotări veşnice).

Gandalf_123

03 Jun 2013, 00:32

Pale Rider, Clint Eastwood

Sau cum să omori un șerif în vestul sălbatic după ce te-a împușcat în trecut de vreo șase ori între gât și piept. Mi-a luat ceva timp să înțeleg sugestia filmului cu ridicatul din morți, deși nu încearcă să fie prea tranșant. Oricând îți poți imagina că au fost șase gloanțe care nu au nimerit inimă, vase de sânge sau plămâni prin noroc chior.

În rest povestea e similară cu filmele lui Eastwood cu Sergio Leone, iar caftul e tot prin apariții misterioase din zona nevizibilă pe ecran la momentul oportun pentru dramatism maxim.

sigalia

04 Jun 2013, 13:15

Persona (1966)

Stim cu totii ca in marele cinema - ca peste tot pe teritoriul artei cu majuscule - trebuie mai intai sa te simti nitel rau pentru a te simti si bine.
Bergman se misca pe teren solid :in jocul rasat pe care-l practica cu spectatorul confuzia indusa initial potenteaza excelent intelegerea din final,cand puzzle-ul se completeaza piesa cu piesa.E ca si cand filmul ar rula in dublu sens: de la sfarsit spre inceput si invers, intr-o combinatie ingenioasa .
Intreaga constructie de altfel mi se pare fundamentata pe dualitate: Elisabeth si Alma sunt ipostaze ale aceleasi persoane/personaj - viabile si concrete doar una in raport/dialog cu cealalta.De aici incolo o posibila cheie de citire ( din numarul infinit) ar fi ca normalul si patologicul nu sunt stari distincte,antagonice ci doua vase comunicante in misterioasa alcatuire a fiintei umane.
Nu iesi din film mai bun,mai fericit sau mai limpede( din contra !),dar esentele tari ne mai clintesc din inertie .

bremen1980

06 Jun 2013, 11:43

Cine are chef ( si timp ) sa vada un film bun pe gratis poate incerca : ''A Woman Under The Influence '' , filmul lui John Cassavetes .

http://filmmenu.wordpress.com/2013/06/03/cineclub-film-menu-a-woman-under-the-influence/

Federico

08 Jun 2013, 11:02

Detachment (2011)
desi filmul se cam chinuie cu mesajul (prea mult sirop/prea explicit)
Da, asta mi s-a parut si mie a fi problema filmului. Si nu una care ar putea fi tolerata. Mie mi s-a parut absolut dezgustator aspectul. De-asta nici nu l-am vazut pina la sfarsit. Nu mai stiu cum ajunsese in watchlistul meu, dar daca as fi fost un pic atent si as fi vazut ca e mina celui care a autorizat si American History X, as fi fugit de el mincind pamintul. O singura faza-replica demna de retinut totusit: if all the images ar provided for you, then, um... hey, look, a coin...

Gandalf_123

13 Jun 2013, 02:03

A perfect world

Un film cu Kevin Costner în rol de villan și de erou în același timp. Am văzut filmul pe la 12 ani și aveam memorii cu personajul într-o lumină foarte favorabilă. Multe chestii negative pur și simplu nu le-am observat pentru că erau sugerate și fără încărcătură emoțională, iar finalul tragic l-am perceput ca fiind foarte incorect. Uitându-mă acum personajul principal mi se pare la o scară a răului cu mult mai mare și evenimentele din film sunt de multe ori la granița producerii unor orori al căror victime ar putea fi personajele întâlnite din postura de evedat.

Multe nuanțe care nu le-am observat și înțeles și amintit de ultima oară când am văzut filmul.

sigalia

14 Jun 2013, 13:24

" Los amantes pasajeros " (2013)

Mie una,mi-a placut.
Mai ales ca , "La piel que habito" mi-a strepezit dintii in gura,si nu-mi mai puteam imagina ce-ar fi iesit daca Almodovar ar fi apasat mai departe pe pedala in aceeasi directie /maniera.
Asadar,dupa atatea drame menite sa ne zguduie constiintele( per ansamblu in cinema) era si timpul unui film in care - sexul,homosexualitatea,drogurile,crima si chiar nonconformismul spiritual - sa fie abordate nu doar cu un umor (nebun!) ci si cu un strop de ....umanitate si bunavointa.
Nu mi se pare nimic minimalizant sau superflu in acesta schimbare de registru.Doar o fantezie din care maestrul ne face smechereste cu ochiul. Relax - spune el - oricat am fi de ticalosi sau bolnavi,ramanem tot oameni.
E un film de vazut in sala,cu ceilalti.Incantarea pluteste in aer si merita simtita.
Pe muzica de final,in fata mea, un tip la 40+ ii spune partenerei sale : "Draga,dupa filmul asta,ar merge la fix de un zbor cu avionul !".

Gandalf_123

15 Jun 2013, 05:53

Ripley's Game

Sau cum să fii un escroc și un criminal complet lipsit de conștiință. Are review-uri bune dar acum la câteva ore după ce l-am văzut nu mă simt impresionat de film. Am senzația că povestea se aruncă în prinderea propriei cozi. La câte filme cu criminali am văzut cu Godfather și Goodfellas în capul listei un singur om capabil de atâtea fapte plănuite cu grijă mi se pare cam foarte neplauzibil și nici nu mi-a trezit emoții intense.

Cravan

15 Jun 2013, 14:42

Snitch/Capcana un film bun de actiune inspirat din fapte reale B-)

Gandalf_123

18 Jun 2013, 02:57

Appaloosa

Un western cu multe conflicte care pornesc de la lupta între un bandit conectat politic și cei doi șerifi angajați de oraș pentru ca să oprească valul de fărădelegi început de acesta. Multe răsturnări de situație, inclusiv cu o tipă în triunghi amoros între cei doi șerifi, aducerea în fața justiției și urmărire călare prin preerie. La un moment dat apar și niște indieni. Iar finalul este cu un duel clasic western. Un lucru aparte este realismul caftului și relațiilor între personaje. Fără oameni aruncați zece metri de gloanțe sau abilități de luptă și simțuri supraomenești. Chiar și o răpire este cât se poate de vicleană.

De la prima vizionare a devenit un film favorit al meu din toate timpurile.

bremen1980

18 Jun 2013, 19:02

''Billy Liar '' -1963 - regizat de John Schlesinger ( cel cu Midnight Cowboy ) . Povestea e destul de simpla ; Bily un tanar angajat al unei firme de pompe funebre are mari probleme cu adevarul . Ii minte pe toti dar cel mai mult se minte pe sine atunci cand imaginatia lui expandata il face sa se creada rege intrun regat imaginar . Toata lumea e satula de aburelile lui Billy incepand cu familia lui , continuand cu colegii si sefii de la munca si chiar cu femeile cu care acesta jongleaza fara scrupule. Tot ce doreste el insa e sa evadeze din oraselul lui marunt si sa ajunga scenarist in Londra
La un moment dat are doua logodnice in acelasi timp .Pe una din ele incearaca s-o convinga sa se culce cu el indopand-o cu pastile afrodisiace si facandu-i propuneri indecente . Ar fi doar o mica nepotrivire in tot acest cadru romantic - atacurile lui la castitatea de otel a logodnicei se desfasoara intrun cimitir . Eros si Thanatos brat la brat . >:)
Cand toate par ca se scufunde pentru mincinosul nostru ,apare si a treia femeie - superba Julie Christie - zana care dand suav din aripioare pare destul de puternica incat sa-l smulga pe Billy din mocirla lui si sa zboare cu el la Londra .
Desi trailerul filmului te duce cu gandul la o hahaiala usurica vazand filmul parerea se schimba .Cenusiul orasului , meschinaria mediului social si cultural , lipsa oricarui orizont de evadare pentru saracul Billy - toate astea amarasc un pic prajiturica si dau filmului o tenta bosumflata .
Tii la Billy si te identifici cu el cand trece prin probleme dar parca-ti vine sa-i dai si cateva scatoalce vazand cum o da in bara cand tu crezi ca a iesit in sfarsit la mal .

8/10

http://www.youtube.com/watch?v=py4QpmmS9rY

sigalia

20 Jun 2013, 20:17

Cet obscur objet du désir (1977)

Desi am priceput bataia mai lunga a lui Bunuel ( investigarea zonelor obscure ale psihismului uman,obsesiile sexuale pe post de hartie de turnesol,raporturile dintre extremele existentiale,...) am preferat sa savurez filmul la suprafata,intr-o pseudo-ipostaza de "thriller"erotico-fantezist :)
Asa ca am lasat balta ( fara nici un complex!) reflectiile si satisfactiile subtiri ( simboluri,arta estetizanta,suprarealism,bla-bla...) si - oroare ! - am ras ca un copil de la un capat la celalalt al povestii ( intra aici umorul solid/ironia/sarcasmul si inteligenta atinsa bine de cinism a titanului).
O senzatie de "deja vu" ma tot bantuia de la inceput pana s-a produs declicul: filmul mi-a amintit de Llosa cu "Ratacirile fetei nesabuite"/o mica variatiune la tema.Adica tot o nebuna care tot disparea si aparea si un nebun mai mare care-si dedica existenta ei.(reconfortant si tare glamuros Llosa in bazaconia aia de cartulie).
Nu dati cu pietre !:(

Gandalf_123

21 Jun 2013, 02:24

Excalibur

De cate ori oi fi văzut eu filmul ăsta? Și până acum nu mi-am dat seama că Patrick Stewart joacă rolul socrului mic și e pe ecran vreo 5 minute. Cei de la TCM se lăudau să mă uit la film pentru că e prezent alături de Helen Mirren. Micile detalii le vezi la un film văzut de atâtea ori. Cum ar fi Arthur bătând cu pumnul în pietrele de la Stonehenge ca să-l scoale dintr-un somn de 20 de ani pe Merlin.

anaemona

21 Jun 2013, 04:15

Apropos de acest film, pe care eu nu l-am vazut, Excalibur, nu pot sa nu remarc o alta coincidenta :) Revazind aseara Monty Python and the holy grail, citatul in care se pomeneste de Excalibur e unul din cele mai savuroase.

Citi scenaristi ar fi in stare sa mai scrie un scenariu asemanator? Intotdeauna mi s-a parut mult mai greu sa scrii ceva comic decit ceva dramatic. Dramatismul e oarecum acceptat de toata lumea, chiar daca unii sint mai indiferenti, dar sa reusesti sa faci oamenii sa rida, in principal din jocuri de cuvinte si nu neaparat maiestrie actoriceasca, e o sclipire care nu e la indemina oricui.

“King Arthur: I am your king.
Peasant Woman: Well, I didn't vote for you.
King Arthur: You don't vote for kings.
Peasant Woman: Well, how'd you become king, then?
[Angelic music plays... ]
King Arthur: The Lady of the Lake, her arm clad in the purest shimmering samite, held aloft Excalibur from the bosom of the water, signifying by divine providence that I, Arthur, was to carry Excalibur. That is why I am your king.
Dennis the Peasant: Listen. Strange women lying in ponds distributing swords is no basis for a system of government. Supreme executive power derives from a mandate from the masses, not from some farcical aquatic ceremony."

MikkaelWolfganger

21 Jun 2013, 05:48

Black Christmas(1974)

Am prins o pauza de sesiune si la recomandarea voastra de la topicul Clasic, am aruncat un ochi peste Black Christmas.Filmul clar nu apartine genului horror, ci mai degraba genului stres.Mi-a scos peri albi, mi-a dat dureri de urechi, m-a plictisit in ultimul hal :((.In fine, sa incep cu ce mi-a placut: cadrele acelea filmate din first person si respiratiile sacadate si greoie ale criminalului.Evidentiau foarte bine trairile intense ale criminalului.Mi-a mai placut desfasurarea destul de coerenta a firului narativ, nu prea exista sincope de care sa te legi, iar poveste a mers destul de cursiv, fara sa ajung la sfarsit sa ma intreb :stai ma, ala cum a ajuns in pod?Ah si era sa uit, finalul m-a dat putin pe spate.

Ce nu mi-a placut...Ehe, aici e lista lunga, dar o sa dau doar cateva mici exemple.Jocul actoricesc:deplasat, exagerat, fara pic de simt al controlului.Chiar nu pot sa spun ca vreun protagonist a jucat mai mult decat decent.Glumele porcoase:atat de trase de par, fara umor si carora nu le-am gasit alt rost decat acela de,poate?, a soca contemporanii.Grohaelile:au fost ok initial, dar deja de la al treilea telefon imi venea sa ii duc bibicului inhalatorul.Tipetele personajelor si actiunile lor de dinainte de deces: pur si simplu nu te cateri pe scara, in pod, dupa motan, tu batranica alcoolica cu probabile probleme de inima, in timp ce un nene te claxoneaza ca disperatul.Personajul Barb: pe langa glumele nesarate aplicate din reflex unor natarai de politisti cum nu gasesti nici prin comunele din Romania, tipa asta avea pur si simplu o fata de imi venea sa o linsez personal.Kill-urile: total lipsite de elementul soc.Ultimul lucru care mi-a displcut multitudinea de personaje cu roluri slab definite: tatal, politistul bleg, ajutorul de poltist.

Concluzie: in general filmele horror imi starnesc 2 reactii contradictorii.Fie ii tin pumnii unui personaj care imi pica mai cu tronc in eforturile sale de scapare, fie incep sa fraternizez cu criminalul si vreau moarte cat mai sangeroasa si mai dureroasa a celorlalte personaje.Black Christmas a reusit cea de-a doua varianta si a reusit din plin.Problema e ca, psihopatul si scenaristul nu prea mi-au facut pe plac.

PS:Scuzati exprimarea golaneasca si lipsa vocabularului, dar atata pot :(

bremen1980

21 Jun 2013, 19:45

A vazut cineva filmul asta ? http://www.youtube.com/watch?v=m1hQrPvoff0

http://www.imdb.com/title/tt1845804/?ref_=sr_1

anaemona

21 Jun 2013, 20:26

MikkaelW, puteai sa scrii la topicul de pe filme clasice. Nu ca ar avea importanta si nici nota nu ti s-ar fi luat in considerare, dar o spun pentru ca multi useri mai noi au un fel de teama sa-si scrie parerea in diverse turnee. Total gresit, din punctul meu de vedere. In fine, am fost si eu odata noua pe forum si nu prea participam la discutii :)

MikkaelWolfganger

21 Jun 2013, 20:57

Am vrut sa vad filmul in timp util, astfel incat sa pot posta la clasic, dar eu am reusit sa vad filmul abia la o zi dupa ce s-a terminat votarea.M-am gandit ca topicul e inchis si ca nu se mai permite postarea de pareri, asa ca am decis ca e mai inpirat sa postez la acest topic.:).Recunosc, este si un pic de trac al incepatorului la mijloc :"> .

bremen1980

23 Jun 2013, 13:22

Doua filme de nota 8 . Impreuna :((
'' Ginger & Rosa '' -2012 -doua pustoaice din Londra anilor '60 se baga cu nasul in problemele politice ale vremii . De fapt doar una( o roscata simpatica) are nelinisti existentiale crezand ca razboiul nuclear e iminent . Tocmai de aia devina o activista gata sa se puna prin marsuri in lupta pentru o cauza nobila . Cealalta n-are timp de mofturi din astea si se tine de treburi specifice varstei : giugiuleala cu baietii si seducerea barbatilor in floarea varstei . Una cu sexul , alta cu protestul .
Si daca e vorba de anii '60 o avem si pe Christina Hendricks pe post de mama de pustoaica roscata & rebela si sotie neglijata de sotul ei (universitar angajat si mare gagicar printre studente )
De retinut ca pe tot parcursul filmului toti pastreaza hainele pe ei ( chiar si Christina Hendricks :-O ) semn ca -n Anglia vremea nu seamana cu aia din California . Exact ca-n ''Ziua trifidelor '' , englezii se inmultesc prin spori .
Un film destul de subtirel din care ramanem cu doua roscate si niste imagini frumusele plus un Timothy Spall pe post de unchi ( ??) sfatos .

Breakup at a Wedding -2013 - o balarie de film filmat in stil Dogma 69 :P . Peripetiile de la o nunta mai zbanghie la care toate lucrurile o iau razna intrun colaj grotesc ce aduna toate cliseele din filmele cu nunti . Bineinteles ca mireasa e superstresata , chelnerii servesc aiurea , , nuntasii se dusmanesc intre ei , bautura curge in valuri , dansurile sunt erotico-exotice , apare
si unul in costumul lui Adam care face ravagii pe acolo ,s.a.
Nu inteleg de ce bat astia atata moneda pe tracul din ziua /nopatea nuntii mai ales astazi cand te duci la propria nunta cu copii de scoala sau cu nepoteii . Sa fie o reminescenta a vremurilor cand mireasa se astepta inspaimantata la un asalt brutal din partea mirelui imediat ce nuntasii se chercheleau ??? Traim vremuri mai pasnice si mirele are lucruri mai bune de facut in noaptea nuntii decat asedierea unei castitati fortificate . El trebuie sa se imbete muci si sa-si jeleasca pierderea iluzoriei libertati .

http://www.youtube.com/watch?v=teNx6pbN-_c

http://www.youtube.com/watch?v=pmDqfRT58c8

mirco2000

24 Jun 2013, 10:23

Dupa ce am fost si am vizionat filmul Man of Steel in 3D ,mi-am creeat repede o parere ,si acea ca acest film a fost de-a dreptul spectaculos .Atat la efecte special cat si la poveste,mi-a placut foarte mult .In acest nou film ,Zack Znyder ne arata un nou superman de care nu o sa ne plictisim absolut deloc.Imi doresc tare mult sa se continue Superman cu acelasi actor carismatic si chipes si talentat Henry Cavill .

bremen1980

24 Jun 2013, 11:39

Gandalf_123

26 Jun 2013, 14:08

Enchanted

Un film în care personajele unui desen animat de lung metraj Disney găsesc un portal către New York-ul din lumea reală. Prințesa fuge prin portal și se întâlnește cu un tată singur care e avocat de divorțuri, prințul fuge să o caute pe prințesă, iar regina cea rea trece și ea prin portal pentru aîncearca să o omoare pe prințesă. Aventuri, fantezie, romantism și un final încrucișat.

MariaVilla

26 Jun 2013, 14:12

De curand am vazut " Awake" este un film din 2007 care merita vazut ! are un subiect interesant si captivant . Pe mine m-a convns trailerul ca trebuie sa il vad si chiar mi-a placut. Vizionare placuta tuturor care au de gand sa il vada!:-bd

bianca_roca

05 Jul 2013, 00:09

Spring Breakers.

Din trailer mi s-a părut un film interesant, însă replicile care se tot repetă sunt enervante, iar povestea nu este chiar aşa captivantă, şi nici originală. Jocul actorilor nu este prea convingător şi sincer, mă aşteptam la alt final. Pe James Franco nu-l prinde rolul de gangster, părerea mea. În concluzie, nu prea m-a impresionat acest film, are multe clişee şi unele scene sunt penibile, scârboase, nu cred că îşi aveau locul.

Kriss_Kringle

05 Jul 2013, 00:20

N-ai inteles deloc ce-a facut Korine acolo. #-o

sigalia

05 Jul 2013, 19:07

Le Sauvage (1975)

Incercand sa scape de doi "fosti", o tipa ( Catherine Deneuve) se agata de un al treilea (Yves Montand) ,care se juca de-a reintoarcerea in natura pe o insula (taia singur copaci,crestea gaini si se uita parca si prin niste albume).Ce vedem noi in film ? Niste urmariri cu masini,niste incaierari ( aici,da,e delicios s-o vezi pe Deneuve cum ii articuleaza pe tipi /la un moment dat ia un par si-i trage una lui Montand,ca nu se mai intelegea cu el,acolo,in salbaticie !),tipete non-stop si niste ferigi uriase de te intrebi daca nu erau cumva recuzita.
Umorul asta mi s-a parut de o naivitate dezarmanta / oare oamenii chiar gaseau prin '75-'80,amuzante fazele astea ?(ca noi,evident, aveam simturile tocite rau de tehnologie) .
Intr-un cuvant ,m-am plictisit de moarte.
Un singur lucru m-a retinut totusi in fata ecranului : Deneuve are atata clasa si inefabil incat pentru ea as inghiti si o telenovela .

Gandalf_123

09 Jul 2013, 02:45

Network

Un prezentator de știri e pe ducă de la slujbă din cauza audienței în urma decesului soției și a căderii în patima alcoolului. Dar apoi înnebunește și începe să țină un segment de program cu audiență enormă. Asta în timp ce postul de televiziune este vândut din cauza datoriilor, iar oameni puși de noii proprietari încearcă să-și facă loc în conduceri. Unul din ei este noul administrator căruia nu îi plac vechiul redactor șef al departamentului de știri și pe șeful lui. Și apare intriga corporatistă. Alta este noua șefă peste toate programele postului de televiziune. Ea este atât de interesată de succesul la audiență încât va trece peste multe regule ale eticii și bunului gust pentru a crea cât mai multă acțiune și tensiune în noile programe propuse. Iar mai târziu va trece ca un tren pe șine în ritm constant peste consecințele pe care devotamentul absolut pentru succes îl are asupra unei relații sentimentale.

Decădere totală a eticii și moralei în goana după audiența maximă care să propulseze în top profituri și cariere.

bremen1980

09 Jul 2013, 11:14

sigalia

10 Jul 2013, 20:46

''Starbuck''

Eroul nostru porneste treptat in descoperirea propriilor progenituri incercand sa suplineasca lipsa lui (involuntara) din vietile acestora .Cand ai atatia copii chiar ai ce descoperi si in asta si sta frumusetea acestu film - modul in care treptat Starbuck devine un atat adevarat pentru copiii lui si nu doar un donator de gene ( egoiste. ). Prins intre obligatiile fata de acesti micuti (tineri de 20 si ceva de ani ) , presiunile mass-mediei si obligatiile financiare fata de niste recuperatori , el reuseste sa-si indeplineasca cu suflet misiunea lui .

Daca mai taiem din idealismul perspectivei si ne facem ca nu pricepem morala - filmul chiar merge.
Principalul lui atu,dupa parerea mea,a fost prestatia lui Patrick Huard.

Gandalf_123

12 Jul 2013, 04:58

Dark Knight

Am revăzut pentru a câta oară Dark Knight pe TCM. Și acuma mi-a venit ideea de a interpreta tot filmul cap coadă ca o satiră a societății moderne. De la șeful de poliție care are iluzia că se poate baza pe polițiștii din subordine chiar dacă are indicii că sunt vulnerabili la corupție, la procurorul care duce o cruciadă oarbă până la nebunie, la procurarea care se folosește de succesul în carieră pentru a genera confuzie în inimile a doi bărbați, la criminalul personaj negativ își imaginează că deschide calea unei noi generații de infractori mult mai ambițioși cu răul pur pe care îl pot face și până la personajul principal care își pierde încrederea în fața asaltului de schimbări suferite de celelalte personaje tipice într-o poveste Batman.

Piesa de rezistență este utilizarea la final a unui sistem de urmărire în timp real orwelian și modul de tratare al situației de prizonierii a două feriboturi care se pot arunca în aer unii pe alții, unii locuitori obișnuiți și ceilalți condamnați transferați de la o pușcărie. În mijlocul situației critice locuitorii obișnuiți se pun unii să voteze dacă să-i arunce în aer pe condamnați, iar aceștia se revoltă contra gardienilor într-un mod mai puțin democratic pentru a avea acces la detonator, similar cu felul în care se iau deciziile în diverse chestiuni prin vot sau nu în SUA. Pură satiră, și mai comică dacă ne gândim la scandalul PRISM din momentul ăsta.

bremen1980

14 Jul 2013, 21:06

''Marti, dupa Craciun'' -Radu Muntean . Vad ca peste tot filmul asta e trecut la drama . Se pare ca Paul Hanganu ( Mimi Branescu ) este prins intre doua femei pe care le iubeste( nevasta / amanta) si trebuie sa ia o decizie dificila . Aiurea , nu e vorba de mare drama in filmul asta . Paulica a ales deja si ales ''produsul'' mai bun . Nici nu conteza daca o mai iubeste sau nu pe nevasta si filmul nici nu se oboseste cu intrebari din astea lacrimogene . Aici se lucreaza cu branduri , cu procente si amanta e clar mai ''iubibila'' , mai tanara , si castiga detasat . Scena de inceput desi destul de lunga este ilustrativa pentru tot filmul . Amanta fiind goala castiga mereu in fata nevestei infofolite . Ce rost mai are s-o despachetezi si pe nevasta cand stii ca pentru Paul ea e terminata erotic . Viata e prea scurta pentru a mai da o sansa corpurilor care se uzeaza in ochii partenerului . Patul conjugal cerne si cere mereu carnuri apte pentru viitorii fiori sexuali .
Aici nu avem drama lacrimogena de tip '' Kramer vs Kramer '' pentru ca aici familia este construita altfel . Copilul nu este transat intre cei doi parinti , nu-l vedem ciopartit sufleteste , nu ni se arata sange pe pereti . Aici lipseste organicitatea adevarata , aia care are legatura cu '' cei doi se vor uni si vor fi un singur trup '' . In film este doar o familie Lego , in care partenerii modulari se ''mufeaza '' /cupleza si la nevoie se de-mufeaza/decupleaza de alti parteneti . Noua familie a clasei de mijloc , familia USB . Modularitate vs. organicitate.
Sa va (de)cuplati bine !!!!

http://www.youtube.com/watch?v=-MeJywvAxfA

7.5/10

Gandalf_123

16 Jul 2013, 03:57

Matchstick Men

Un film despre un escroc cu probleme emoționale. Dacă mai ai și un partener care vrea să îți termine economiile pe care le-ai făcut în ultimii 15 ani ești la rețeta perfectă pentru un scenariu contorsionat. Și nerealist. Escroci adevărați s-ar tăvăli pe jos de râs dacă cineva ar veni cu ideea celei mai tari escrocherii din film. Dar e foarte spectaculoasă totuși pentru spectator când este în sfârșit revelată.

Ceea ce face filmul bine este să aducă personajele la răscruci morale. Astea vin una după alta cu viteză amețitoare și pentru public și pentru cei implicați direct. Mai că-ți vine să-ți schimbi profesia dacă faci ceva ce nu e tocmai moral după părerea unora (cum ar fi chiar să fii șef într-o multinațională la vânzări sau la resurse umane) după ce se termină filmul doar ca să fii în ton cu noua profesie a personajului principal la sfârșitul filmului.

rvn

20 Jul 2013, 21:50

"Jagten"-2012.
Un film surprinzator, menit sa contrazica o teorie binecunoscuta printre parinti si psihologi:copiii nu mint niciodata. repetata de cateva ori pe parcursul derularii lui, aceasta premisa de la care pleaca tot scenariul acuzarii, este motiv de a rascoli viata linistita a unei comunitati nordice respectabile, unde fiecare se cunoaste cu fiecare, oamenii sunt deschisi, prietenosi si plini de viata, intr-un decor natural aproape ireal de frumos.
prietenia dintre un copil si un adult poate deveni o relatie speciala, care, uneori, necesita interpretari subtile, plecand de la ceea ce o genereaza si, mai departe, explorand in miezul ei, ajungem sa intelegem de ce devine o legatura necesara, obsesiva,dureroasa, capabila sa distruga vieti.
aproape ca este insesizabil ceea ce urmeaza sa se intample.Klara, o fetita blonda adorabila, resimte lipsa de atentie a familiei sale.Lucas, educatorul de la gradinita, cel mai bun prieten al tatalui sau, intuieste perfect frustrarile ei si intra in lumea imaginara a Klarei, fara sa-si inchipuie ca, mintea acesteia, percepe distorsionat atentia pe care o primeste si nevoia lui, pana la urma, de a compensa lipsa prezentei propriului copil.
emotional, filmul atinge, chiar daca nu cu imagini care sa vina in sprijinul celor afirmate de Klara, care ar fi avut garantat impactul cuvenit asupra publicului. dramatismul provine din situatia ingrata, aproape fara iesire, in care se afla Lucas.
Despartit de sotia cu care se lupta pentru custodia copilului, acuzat de abuz sexual, chiar de fiica prietenului cu care se cunoaste de-o viata,respins si judecat superficial de comunitate si de noua iubita, gaseste resurse sa-si pastreze demnitatea si locul, ceea ce nu este deloc usor. Interpretare admirabila a lui Mads Mikkelsen. Mi-a placut mult figura lui obosita si trecerile de la o stare la alta ale personajului, asa cum au fost trasate in scenariu,alternanta dintre secventele cand el se juca cu copiii si acelea cand incerca sa-si recupereze fiul, apoi, momentele incredibil de duioase dintre el si fetita, nu acelea de dinainte de acuzare, ci acelea de dupa, cand fetitei i se citea remuscarea pe chip. dealtfel, Klara, mi s-a parut cel mai interesant personaj din cauza posturii in care a fost pusa. Fetita care a interpretat rolul, a fost exceptionala in aceasta incercare de a pendula intre adevar si ceea si-ar fi putut imagina ea.
Asadar, daca nu l-ati vazut inca, inarmati-va cu rabdare. Filmul este lent, dar ingrozitor de bun.
2363

Liviu-

20 Jul 2013, 23:08

o teorie binecunoscuta printre parinti si psihologi:copiii nu mint niciodata.

Chiar asa? :P

rvn

21 Jul 2013, 10:03

:-?

Kriss_Kringle

21 Jul 2013, 13:37

Exact asta e,o teorie.Copiii mint mai mult decat Pinocchio.:^o

rvn

21 Jul 2013, 21:30

Exact asta e,o teorie.Copiii mint mai mult decat Pinocchio.:^o
de fapt, nu mint constient. sau daca o fac constient, imaturitatea, ii impiedica sa-si dea seama cat de grav este acest lucru. mai degraba, copiii asociaza in mod bizar, expresii si cuvinte auzite la copiii mai mari sau la adulti, dar in cele mai multe cazuri, sensul acelor cuvinte le este cu totul strain.

rvn

21 Jul 2013, 21:42

kriss si Liviu, v-a placut?

Kriss_Kringle

22 Jul 2013, 01:15

Eu am scris despre el in paginile anterioare din thread.
http://www.cinemagia.ro/forum/showpost.php?p=1626110&postcount=4472

sigalia

23 Jul 2013, 16:37

"Dancer in The Dark" (2000)

Un film total reflexiv,filozofic as indrazni chiar sa spun si in asta a constat pentru mine intreaga lui miza.Nu in sens abisal si abracadabrant ( ca intr-un Tarkovsky,de pilda),nici in maniera rece ,cerebral-conceptuala a altor creatori.
Scenariul lui Lars von Trier este in aceeasi masura socant si posibil sa se materializeze la un metru distanta de tine.In curgerea ei liniara spre deznodamant,povestea te despoaie de identitate,de roluri si de masti.Iti face tandari securitatea in care te misti ,fortand intoarcerea spre
interior pana la limita extrema.Cum este posibil, te face autorul sa te intrebi,odata ajuns aici , ca in aceeasi creatie - fiinta umana - sa se imbine,atata mizerie si atata maretie ? Si care e in fond, "talcul" acestei alcatuiri ?
Tehnica magistral austera a camerei elibereaza spatiile ( exterioare,interioare) de orice incarcatura care ar distribui emotia spectatorului.Esti asadar captiv si bulversat de trairile personajelor,fara nici o putinta de a reprima ceva /trisa cu von Trier.Si el stie bine ce face,inima fiind calea prin care,cu putina sansa,zarim uneori,in scurte strafulgerari...." ceva" din esenta lumii,si a noastra.

MariaMona

26 Jul 2013, 10:08

Despicable Me 2 - foarte amuzant pentru adulti si pentru copii! Loved it! 8/10

bremen1980

01 Aug 2013, 11:41

''Far from Heaven '' -2002 -regizat de Todd Haynes . Nu credeam s-o vad pe asta dar s-a intamplat in povestea petrecuta in anii '50 . Juliane Moore este tratata cu spatele de sotul ei, Dennis Quaid :-O .Bietul om vrea sa-si faca /femeia familia fericita dar descopera ca e homosexual si nu are incotro . Juliane Moore se adapteaza din mers si se consoleaza cu gradinarul ei de culoare . Povestea ar fi putut fi tratata in mod vulgar insa Haynes lucreaza filmul in stilul melodramatic al anilor '50 si nu forteaza nota pastand intacte idiosincraziile vremii .Fara sex pe tavan , negri fugariti cu pustile prin oras , s.a. minuni .Culorile linistitoare filmate in Technicolor , oraselul linistit , viorile siropoase din fundal nu arunca o lumina kitsch ci reusesc sa smulga destula emotie si sa faca totul credibil . Rasism , homosexualitate , sufocarea morala mic burgheza - adevaruri scoase subtil la suprafata de Haynes .

8/10

anaemona

01 Aug 2013, 15:15

Stiu ca baietii vor spune ca e blasfemie, dar mie nu-mi placea deloc Julianne Moore. In filmul asta mi-a placut la nebunie si dupa el am inceput s-o vad cu alti ochi iar acum o consider una din actritele mele preferate.

Eu am vazut Cloud Atlas zilele trecute. Cam multe povesti de urmarit si machiaje de dat jos. In rest e un film decent, chiar pot sa-l mai vad inca o data, tinind cont ca prima ora n-am facut decit sa-mi invirt capul ca un titirez, asa de repede se schimbau povestile intre ele.

bremen1980

02 Aug 2013, 20:08

Nici mie nu-mi placea J.M in tineretea ei . Aparea ea asa in ''Short Cuts '' de parca era Sharon Stone :P . Cu timpul a devenit mai duioasa , mai mamoasa .

''Die Wand ( Zidul )'' -2012 - film austro-german regizat de Julian Pölsler . Va mai amintiti de ''The Simpsons Movie '' ?? In desenul animat ,orasul Simpsonilor era sigilat sub un capac de sticla pentru a nu contamina restul Amercii cu poluarea lui . In ''Die Wand'' , o femeie aflata in excursie ramane inchisa intrun perimetru de cativa kilometri , loc inconjurat de un zid invizibil . De aici filmul ar fi putut lua o turnura s.f. dar regizoare merge in alta directie si devine un amestec de lupta pentru supravietuire ,adapatare la mediu si la izolare . Totul pe sfasietoarea muzica compusa de Bach , intro natura superba dar indiferenta la soarta omului . O meditatie asupra singuratatii si dezolarii intrun cadru idilic .
Ritmul filmului e destul de lent dar nu insuportabil .
7/10

http://www.youtube.com/watch?v=5Qa-Lo4RSpw

sigalia

04 Aug 2013, 13:39

''Passion''( 2012)

Ceva gen : femei de succes si dramele lor.
Femeile sunt trei .
Prima : Sefa cea Mare, blonda platinata,tinute office-glam,bijuterii spectaculoase ,amatoare de partide de amor cu recuzita( pentru detensionare psihica)
A doua : Subalterna Talentata a primei.Moaca de liceana muncitoare.Tinute cenusii si corecte.Expresie lipsita de orice semnificatie.
A treia: Asistenta devotata a Subalternei Talentate.Eiiii,asta da,mai merge : figura calda,tunsoare fresh,tinute casual( vine la program in pantaloni scurti care-o prind de minune),o naturalete reconfortanta in raport cu primele doua.;)
Fetele au in pemanenta cu ele laptop-uri argintii,masini frumoase,dispozitive sofisticate de spionaj si inregistrare,si sunt conectate permanent la plasme prin care comunica si se vad.
Actiune : Sefa cea Mare ii fura Subalternei Talentate ideile.Aceasta la randul ei ii fura iubitul(un tip care umbla neras si vesnic baut si lucreaza tot pe-colo cu ele).Podoaba de iubit fura si el ceva - respectiv banii companiei.
Sefa cea Mare are minte in cap si sange rece.Nu amesteca patul cu afacerile si nici cariera cu sentimentele.Prin urmare,ii da iubitului un sah-mat scurt,si-si umileste Subaltena Talentata cu niste inregistrari compromitatoare.Imeidiat dupa faza asta - este ucisa.
Partea thriller-dedectivista a filmului este,slava Domnului ,scurta si capabila chiar sa ofere nitica surpriza(iata ce inseamna respect fata de spectator !).Finalul e o peltea cu amor lesbian si inca o crima ,ambele insa ....cu final fericit.
Am facut rezumat pentru ca filmul nu e de vazut decat intr-o singura situatie : tinerele aspirante la o cariera fulminanta pot studia codurile vestimentare si pot beneficia de o lectie importanta:cum sa puna mana pe barbatul cel mai important din companie.Ca sa nu muriti de curiozitate pun "'reteta'' livrata in film de Sefa cea Mare - Subalternei Talentate:
"Daca il prinzi pe tipul cel gras cu chelie poti gestiona intreg portofoliul companiei.
Nu pot,eu nu sunt ca tine - raspunde cea novice.Nu stiu sa fac asta.
Ba poti.Lasa-l sa vorbeasca despre el insusi.E subiectul preferat al barbatilor !":)

sigalia

10 Aug 2013, 11:51

"A perdre la raison'' (2012)

In ziua de 28 februarie 2007 , majoritatea posturilor radio/Tv din multe tari europene isi deschideau editia de seara a jurnalelor cu o stire terifianta : intr-o localitate situata la 30 de km de Bruxelle, Genevieve Lhermitte,isi omorase toti cei 5 cinci copii,intr-una din camerele situate la etajul locuintei,unde ii chemase pretextand ca le-a pregatit o surpriza.
In spatele acestei tragedii incredibile a stat un lung proces de deteriorare a vietii de ansambul a mamei ucigase.
« ''A perdre la raison" est un naufrage familial et nous pensions "Titanic" pour la structure du scénario» - a declarat pentru ’’ Paris Match.com '' Joachim Lafosse,regizorul filmului realizat ca o adaptare libera a acestei intamplari.
Iar bogatia si forta acestei pelicule rezida tocmai din perspectiva de transformare si de proces pe care o propune asupra sirului de evenimente.

Protagonistii povestii sunt doi tineri (Murielle si Mounir,un imigrand marocan ) care se iubesc si se se casatoresc.Tinerii vor trai in casa si impreuna cu protectorul lui Mounir,doctorul Andre Pinget,cel care le va asigura permanent si sustinere financiara.Ceea ce la inceput pare un start bun,se tranforma lent,imperceptibil(exact ca in viata) in tocmai contrariul sau : femeia fericita intr-una depasita de corvoadele vietii domestice/barbatul iubitor in individul absent ,sufocat de atmosfera de acasa/maternitatea insasi devine din sursa de implinire si sens generatoarea unui univers claustrofob de o agresivitate cu efecte nebanuite /batranul sustinator al familiei este deopotriva altruist si abuziv prin omniprezenta si controlul subliminal pe care il exercita .
Pe tot acest fond depresia pe care eroina o dezvolta ruineaza pana la anulare toate mecanismele ei de functionare.Singuratatea fara putinta de strapuns a bolii psihice este si ea surprinsa cu dibacie atat in multiple planuri secunde cat si singular ,in potretul de plin plan al tragediei interioare pe care Murielle o parcurge.

Ca in toate creatiile foarte bune,ni se spune mult cu extrem de putin.Economie ,atat epica cat si de limbaj.Expresivitatea starilor de fapt nu lasa loc si nu mai necesita nici un fel de artificiu artistic.Sau,daca vreti – senzatia coplesitoare de ‘’autentic’’ – este si in acest caz,cea mai eficace tehnica de manipulare.
Cea mai importanta reusita a filmului ramane dupa mine insa, perspectiva profunda ,nuantata si curajoasa pe care o propune spectatorului in intelegerea ( si nicidecum justificarea !!!) acestei tragedii : actul criminal este uneori( deseori ?) incercarea ultima si disperata a unui om de a evada din infernul destramarii interioare, caruia nu ii mai poate face fata.

rvn

12 Aug 2013, 23:32

"Monsieur Lazhar"-2011
nu am habar daca in anii de scoala, ati avut parte de o experienta similara cu aceea din film, dar, marturisesc ca eu, am simtit o usoara duiosie, o intoarcere in timp care mi-a starnit o mica oaza de melancolie, amintindu-mi de unele chipuri dragi, pe care le mai intalnesc in rare ocazii si azi.
filmul este nascut sub semnul delicatetii. si in altele, asemanatoare, am simtit fragilitate si reactii surprinzatoare, normale, atunci cand vin din partea unor copii, insa, “Monsieur Lazhar”, lasa impresia unei demonstratii de terapie a sufletului absolut minunata, o lectie de viata dincolo de orice stereotipie, o lectie pe care,copiii, maturizati brusc din cauza unei intamplari iesite din comun, le-o dau adultilor, care par mult mai dezorientati.un sistem educational modern,cum este cel canadian, se confrunta cu o problema speciala:Martine, o profesoara, se sinucide in sala de curs,fiind gasita de proprii elevi care o divinizau. impactul cu o asemenea imagine este devastatoare. copiii simt abandonul si, ca si in cazul unui divort, cand, de cele mai multe ori, au impresia ca din cauza lor parintii se despart, sunt cuprinsi de un sentiment cumplit de vinovatie, pe care, rigoarea aceluiasi sistem educational, il trateaza gresit, mai degraba preocupat pentru a-si salva reputatia.
impreuna cu Bashir Lazhar, un profesor refugiat din Algeria, copiii pornesc o noua experienta educationala, invata sa-si infrunte temerile, sa-si recunoasca slabiciunile si mai ales, sa-si exprime liber optiunile,chiar sa-i corecteze pe adulti.
In acest sens, filmul mi se pare a fi o critica la adresa unui sistem educational prea rigid, care limiteaza mult posibilitatile profesorilor de a-si manifesta afectivitatea specifica unor astfel de relatii, pentru a evita interpretari gresite, care ar dauna, in final,interesului intregului sistem. “suntem obligati sa tratam copiii ca pe niste deseuri toxice”,asa suna replica ironica, data de un profesor, la un moment dat, in semn de protest fata de aceste reguli stricte, care impiedica profesorul sa-si imbratiseze elevul, ca o manifestare normala a acelei afectivitati de care vorbeam mai sus.
Foarte buna interpretarea lui Mohamed Fellag, iar momentul de final, cand n-a mai putut respecta ceea ce-i fusese impus si nevoit sa accepte, tocmai pe a se salva, si si-a imbratisat eleva favorita, este pur si simplu emotionant. acelasi lucru facuse si Martine, iar gestul ei, avusese efectul contrar.
asadar, daca simtiti nevoia unor incercari emotionale sublime, asezati-va comod in fata ecranului si acordati acestei “lectii deschise” toata atentia de care dispuneti. veti ramane captivati si placut surprinsi de replicile haioase, copilaresti,dar inteligente, schimbate intre cativa copii si profesorul lor, totul, in decorul deosebit de frumos al unei ierni canadiene, care te racoreste instantaneu.
2379

bremen1980

14 Aug 2013, 18:40

''After Life'' (Wandâfuru raifu) -1998 - regizat de Hirokazu Koreeda . Am mai vazut 3 filme de Koreeda, dar erau mai noi . In ''After Life '' cei care mor ajung intro zona de tranzit unde trebuie sa-si aleaga intro saptamana cea mai frumoasa amintire din viata lor . Acea amintire este apoi reconstituita de ''personalul ingeresc '' insarcinat ,filmata si apoi va rula vesnic in mintea(?) celui mort .
Foarte induiosator acest film si indulgent cu cei din lotul de 22 ''clienti '' . Oameni obisnuiti care trebuie sa -si reaminteasca momentele lor de varf . Ce putine sunt totusi acestea si ce banale de multe ori . O fata pasteaza amintirea unei vizite la Disneyland un mosulica-si aminteste de orezul mancat atunci cand a fost facut prizonier de americani , un afemeiat notoriu a retinut duiosia unei femei care a gatit pentru el , o batranica nu poate uita rochia rosie pe care am imbracat-o candva , s.a.m.d.
In paralel cu povestea mortilor avem si povestea consilierilor din personal , oameni morti la randul lor .
Toata actiunea are loc intro statiune montana cam ramolita si de aici si aerul de confort , de tihna .In viata de dincolo lipsesc computerele si totul e facut cu tehnica old school . Fara full HD pe lumea de apoi .

Un film reconfortant ,plin de dragoste fata de oameni si fata de vietile lor ( aparent) banale . Cehov pe pelicula .

http://www.youtube.com/watch?v=DN9sr5wVkik

8/10

Twinsen

15 Aug 2013, 22:25

bremen1980

16 Aug 2013, 11:02

@bremen Daca ti-a placut After Life, arunca o privire si pe Into the Faraway Sky (http://www.imdb.com/title/tt0872029/reference)

Si ca sa nu fiu off-topic, am vazut in seara asta primele 30 de minute din The Sound Of Music si am ramas foarte surprins si impresionat de imagine/regie. Din pacate schmaltz-ul povestii a devenit rapid insuportabil.
Mersi pentru sugestie . Am aruncat saptamana trecuta un ochi pe http://www.theyshootpictures.com/gf1000.htm si sunt multe filme bune de vazut . Timp si chef sa fie.

pal.elena

16 Aug 2013, 18:09

tocmai am vizionat a clockwork orange si e foarte fain. il recomand tuturor!
------
pentru cei interesati site gratuit (http://mfirma.ro)

sigalia

30 Aug 2013, 12:30

" The Piano''(1993)

Nu este un film genial,unic sau perfect.Folosind o poveste romantioasa,vorbeste insa despre destinul de a fi altfel intr-un mod care te emotioneaza si te lasa ganditor.Calitate rara,de care as vrea sa ma bucur mai des.
O femeie muta traieste la modul compensatoriu intr-un univers propriu,construit din sunetele pianului sau.Femeia ,care are o fetita,dar nu si un sot,se marita departe,in Noua Zeelanda ,cara peste ocean pianul ,parte organica din ea,dar barbatul ei refuza sa i-I aduca in casa,considerandu-l,desigur inutil in viitoarea lor viata.Un al doilea va intelege,si-l va insusi si-l va folosi apoi ca modalitate de apropiere de ea.Ceea ce incepe ca un troc,ca un santaj umilitor se va transforma in iubire ( posibila metafora a caii spre celalalt ?)
Pe aceasta schema banala ,neverosimila , de un desuet cuceritor se dezvolta insa o bogatie de nuante si semnificatii.Relatia femeii cu sotul ei ( sensibilitate , vulnerabilitate vs.putere , opacitate) ,relatia dintre ea si celalalt barbat ( brutalitatea instinctului sublimata de intuitia adevaratei naturi a feminitatii,),relatia dintre ea si copil(iubire,intelegere si razvratire) ,toate acestea compun un tablou de o frumusete rara,in fata caruia este imposibil sa nu fii acaparat.

Filmul e lucrat in filigran( da,regie feminina,cum bine a precizat cineva ),are patina,aer,atmosfera, o nota de rafinament absolut in care excesul emotional nu deranjeaza,iar turnura de happy-end nici atat,pentru ca aceste ‘’neajunsuri’’ sunt doar un cadru,o rama ,o dantelarie sub care recunosti propria ta aspiratie spre mai multa intelegere si umanitate.

bremen1980

03 Sep 2013, 18:28

''Copilarie in curu 'gol '' ( L'enfance nue ) -1968 - regizat de Maurice Pialat .Primul film regizat de Pialat si al doilea pe care-l vad . Film produs de Francois Truffaut si destul de asemanator ca tematica cu celebrul '' 400 Coups'' : un baiat de 10 ani este plimbat intre mai multe familii adoptive.
La lipsa de iubire cu care este tratat ,pustiu raspunde cu agresiune ,apatie si incalcarea celor mai elementare reguli de conduita . Aici ar fi putut Pialat sa devina induiosator sa ne prezinte o telenovela lacrimogena . N-o face si ne arata problema in toata complexitatea eI : ''un soi rau '' greu de integrat si de iubit este prins intrun sistem de adoptii care se straduieste sa -i gaseasca o casa . In final ajunge in casa unor mosuleti si surprinzator , pare ca se adapteaza . Pare , pentru ca la Pialat nimic nu e jucat definitiv , oricand balanta putand fi dezechilbrata spre bine sau spre rau .
Totul e in joc , mereu .

Un film de 78 minute , dens , dur , plin de dragoste fata de oameni . O reusita .

http://www.youtube.com/watch?v=uq6SFO9YLHc

8.5/10

faraimaginatie

03 Sep 2013, 22:42

Eu tind sa intind coarda si sa spun ca mi-a placut mai mult decat Les Quatre Cents Coups. X_X

MikkaelWolfganger

04 Sep 2013, 15:30

Battle Royale-2000

Un film foarte apreciat, dar care pe mine m-a lasat rece.Plotul e simplut: copii au luat-o rara asa ca trebuie invatati o lectie.Lectia inseamna jocul clasic de-a ucide sau a fi ucis.In cazul de fata, avem de-a face cu vreo 40 de pubertari care sunt constransi sa se macelareasca intre e, sub stransa supraveghere a unui dascal, care mi-a adus aminte intr-un mod straniu de fostul meu prof de sport.La sfarsitul a 3 zile, doar 1 va supravietui.

Ideea este interesanta in toata simplitatea ei, dar filmul este o incalcitura prea putin apetisanta de violenta, flashback-uri irelevante, trairi adolescentine si dialoguri care se vor a fi inteligente,dar nu prea sunt.Personajele sunt multe, prea putin dezvoltate, ramanad doar niste numere usor de uitat.Violenta.Eu o preferam graduala, miscandu-se in acelasi timp cu tensiunea ce se acumuleaza cu trecerea orelor.Violenta de orice fel paleste groaznic dupa minutul 30 cand iti apare in fata ochilor un tanar cu un topor infipt in cap,miscandu-se convulsiv.

5/10

energie_vie

05 Sep 2013, 11:24

Desi titlul si sinopsis-ul de pe IMDb te-ar putea face sa crezi ca ai de-a face cu o comedie romantica, mie filmul mi s-a parut destul de drama, daca pot sa ma exprim asa, chiar daca finalul e unul fericit. E vorba de un el si o ea care se logodesc, dar care decid sa tot amane nunta din cauza diverselor evenimente neprevazute (decese in familie, oferte de job si asa mai departe).

Plot-ul e, insa, mai complex de atat, in sensul ca exploreaza o alta latura a relatiei dintre un barbat si o femeie, cea care se axeaza pe partea profesionala si financiara. Practic, e vorba de sacrificii, de senzatia de inferioritate sau chiar de nulitate, de frustrari si furie care duc, inevitabil, la despartire. Ce-i drept, sunt si scene amuzante destule (desi recunosc ca eu am plans la final), iar chimia dintre Emily Blunt si Jason Segel e destul de vizibila.

6/10

sigalia

08 Sep 2013, 20:43

''Love and Other Impossibile Pursuits'' (2009)

Sinopsis-ul spune cam asa : O tanara avocata ,Emilia (Natalie Portman) se indragosteste de colegul ceva mai matur si mai realizat,dragostea lor spulbera familia barbatului ,cei doi incep o viata noua impreuna ,in care insa mici si mari dificultati incep sa le brueze existenta. Drama centrala :Emilia traieste marcata de moartea bebelusului lor pe care crede ca l-a ucis ea insasi adormind cu el la san.Ea percepe tragedia ca pe o pedeapsa divina si asta ii distorsioneaza perceptiile si relatiile cu ceilalti.

Subiectul - bun, si exceptand moartea bebelusului,de un realism demn de orice efort - este insa tratat intr-o maniera comerciala si tributar pana la compromis schemelor facile de ''agatat'' spectatorul.
Scenariul e trasat in tuse grosiere ,neverosimil,iar perspectiva asupra personajelor ,lipsita de consecventa.
Tipele curajoase care sar (din dragoste ,cu sau fara scrupule) pe barbatii insurati nu-si dedica viata copiilor adoptati,disensiunile familiale nu se dizola cu o inghetata si o vizita la patinoar(ca in film),si nici mamele naturale nu sunt mai rele decat cele care le-au luat locul langa copiii ramasi ,dupa divort,cu tatii .Ca sa nu mai spun de gogorite mai mari precum solidaritatea femeii alungate cu cea care a exclus-o si pe care - ce credeti ? – intr-un final o elibereaza cu cateva fraze de cosmarul constiintei incarcate de vinovatie.
Natalie Portam(Emilia) nu avea ce cauta in acest rol: in loc sa ma atinga cu drama ei,sa ma faca sa traiesc o data cu ea framantarile unei femei care descopera ca ‘’dupa’’ e putin diferit decat ‘’inainte’’ n-a facut altceva decat sa ma cucereasca cu frumusetea ,feminitatea ,sex-appelul acela care-i iradiaza din nuanta irisului si din porii fetei( nu asta ii era treaba in film!)

Mesajul este inaltator( dragostea ,familia,intelegerea…) dar nota fortata/falsa in care mi s-a servit totul anuleaza orice buna intentie.
Un singur lucru a lipsit povestii pentru ca telenovelistica sa fie absoluta: in mult asteptatul si previzibilul happy-end,un nou bebelus,asemeni unei jucarii noi cu care sa inlocuiesti un exemplar stricat si care sa ne convinga pe toti de gratia universala. Mai sunt si rateuri!

MikkaelWolfganger

17 Sep 2013, 12:48

Am dat recent pe forum de o lista cu 100 filme cult si am hotarat ca in timpul ramas pana la inceperea facultatii sa vad tot ce nu am vazut, ce pot vedea si pare interesant din lista aia.Asa ca iata ce am vazut week-end-ul asta cu aproximatie.

1.Beyond the Valley of the Dolls-1974

Din start am vazut ca e regizat de Russ Mayer, iar pretentiile mele s-au diminuat, insa cand am dat de Roger Ebert in dreptul scenariului, am ridicat o spranceana de curiozitate.Ce se vrea filmul?Un sexploatation cu mesaj moralizator care arunca o privire ironica asupra drumului parcurs de o trupa rock alcatuita din dudui spre glorie si a cadrului/anturajului in care se invart.Ce este de fapt filmul?O combinatie nefericita de soft-porn, parodie, slasher horror si telenovela mexicana.Un film dezastruos, dar care este cumva salvat de un soundtrack foarte fain.Nota 4.

2.Hellraiser-1987

Un horror care nu are cum sa nu prinda.Are tot ce ii trebuie.Antagonisti care emana epicozitate prin fiece andrea infipta in cap, gore dozat foarte bine, machiaje si efecte speciale bune de tot,atmosfera,plus ceva acting convingator si un scenariu ok.Are si cateva personaje iritante care m-au facut sa imi doresc un final mai putin fericit, dar per total mi-a placut la culme si deja m-am apucat de piratat scrierile lui Clive Barker.Nota 9.

3.The Texas Chainsaw Massacre-1974

A fi mai batranel, nu inseamna ca e si cel mai bun.Un horror rezonabil cu ceva plusuri la capitolul realism, dar care mie mi-a adus prea tare aminte de urmaririle din filme lui Chaplin.E destul de intereant filmat, aduce o atmosfera creppy, are si niste baieti rai de care ar fugi si dracu', dar per total mi s-a parut mult mai putin intrigant decat controversa ce s-a facut in jurul lui.Nota 7.

4.Edward Scissorhand-1990

Magie pura, cadoare si frumusete.Un fel de Luceafar combinat cu Frumoasa si Bestia, intr-o nota gotica.Film pe care as putea sa il revad de n ori fara sa ma plictisesc.Loved it!Nota 9.

5.The Toxic Avanger-1984

Se incadreaza cu brio la categoria:"atat de rau ca e bun".Un fel de comedie horror, cu niste replici semi-retardate, de un awesome cum rar am intalni, cu actori varza, scenariu tamp si actiune non-sensica, dar cu portii serioase de gore si umor.Tipul ala de film de categorie Z, dar care dupa mii de ani se trezeste cu o armata de fani indragostiti de un personaj principal care este exact ceea ce nu trebuie sa fie.Nota 7.

rvn

17 Sep 2013, 13:16

cu actori varza
de ce oare, cel care a lansat aceasta multfolosita expresie, pentru a "complimenta", n-a gasit alta leguma pe post de etalon? ce are varza in plus fata de alte legume? sau ce n-are?:-/

MikkaelWolfganger

18 Sep 2013, 09:26

Era la indemana.Literalmente.In timp ce scriam mancam niste varza calita :D.Varza are ceva proprietati depurative, elimina din organism impresiile negative lasate de anumiti actori si actrite,scenarii, filme etc. etc.In plus, nu sunt tocmai renumit pentru originalitate si nici nu prea incerc sa fiu :)

bremen1980

19 Sep 2013, 19:01

Am vazut 3 filme foarte bune saptamana asta :

''My Dinner with Andre '' -1981 - regizat de Louis Malle . Filmul asta seamana cu o soba care incet , incet incepe sa incalzeasca o camera inghetata . Actiunea e foarte simpla : un dramaturg de 36 ani cam stramtorat se intalneste cu prietenul sau Andre, un fost director de teatru .Aflat in culmea succesului Andre are o criza existentiala si se retrage brusc din lumea lui stralucitoare disparand in acelasi timp din cercul sau de prieteni . Tot filmul avem parte de cei doi prieteni cre discuta cu pasiune despre : arta , viata , moarte , dragoste , locul omului in univers , sensul vietii . Cei doi apara pozitii diferite desi in unele puncte se intalnesc .In primele minute toate discutii celor doi mi se pareau plictisitoare dar pe masura ce trece timpul am reusit sa ma las prins in dialogul lor insufletit si sa regret ca filmul s-a terminat .
Un film pentru cei rabdatori 8/10

http://www.youtube.com/watch?v=SxLIlLzIh2Q

Tot despre rabdare si despre timpul care curge ba prea repede , ba prea incet si in filmul taiwanez ''What time is it there ?? ''- 2001 -regizat de Ming-liang Tsai . Un tanar vanzator de ceasuri trebuie sa suporte toanele mistice ale mamei sale care tocmai a ramas vaduva . In cadre prelungite , taraganate avem drama unei femei care spera ca sotul ei sa revina la ea chiar si sub forma unei insecte sau a unui peste .Disperare pentru vaduva si plictiseala pentru tanar . Plictiseala din care incearca sa scape incercand sa dea de urma unei tinere careia ii vanduse un ceasa si care a plecat in excursie la Paris. Pentru vanzatorul indragostit toate ceasurile trebuie sa afiseze ora Parisului si intrun efort duios si comic in acelasi timp se apuca sa fixeze ora Parisului la toate ceasurile pe care le vinde , ba chiar la ceasurile de pe strazi sau de la metrou .Ora iubirii se da de la Paris.
In paralel avem si peregrinarile tinerei in Paris , oras unde se simte izolata si incapabila sa gaseasca un suflet cald care sa-i fie alaturi . Disperare datorata lipsei de comunicare semnificativa .
8/10
http://www.youtube.com/watch?v=ass11dxuyzU

The Swimmer - 1968 -regizat de Frank Perry dupa o povestire de John Cheever . Un film excelent despre care nu auzisem nimic pana zilele trecuta . Un rol foarte mare pentru Burt Lancaster care merita toata atentia cinefililor .
La inceput il vedem pe atleticul Ned Merrill ( Burt Lancaster) cum inoata in piscina unei vile somptuoase , vila situata deasupra unei vai superbe plina de proprietati pentru bogatani . Dupa un dialog vesel cu gazdele Ned se hotarasate sa ajunga la casa lui (aflata in celalat capat al vaii ) inotand in toate piscinele intalnite in cale . Se anunta un maraton vesel cu balaceli si cocktailuri servite de Ned cu vecini si prietenii lui . Nu e cazul pentru ca pe masura ce coboara in vale are loc si o schimbare a perceptiei celorlalti despre Ned . Fiecare piscina prin care se scalda pare sa-i scada din aura si din puteri .Ostilitatea proprietarilor de vile ( cu piscine) creste pe masura ce ce apropie de casa lui . O parabola superba despre un om aparent amnezic care descopera propria decadere in ochii celorlalti si apoi in ai sai .O critica a vietii superficiale .

9/10
http://www.youtube.com/watch?v=yIegoQAayFs

bremen1980

22 Sep 2013, 20:05

''After Earth '' -2013 - citisem niste cronici dezastruoase despre acest film ,dar dupa ce l-am vazut mi-am zis ca nu-i cel mai prost film pe care l-am vazut, ci doar unul slabut , mediocru. E pacat de scenariu care promitea . Jocul juniorului trage rau in jos filmul iar replicile cu iz pedagogic te plictisesc .Tot filmul te duce cu gandul la productiile alea low budget pe care le dau televiziunile ca National TV , AXN sau ProTV ( sambata sau duminica dimineata) .
5/10

Gandalf_123

23 Sep 2013, 08:36

K-19 The Widowmaker

Un film cu un submarin sovietic într-un accident nuclear. Devierea de la situația istorică pentru a mări tensiunea poveștii care este arătată publicului este prezentă dar minimă. Iar jocul actoricesc al actorilor de acțiune Harrison Ford și Liam Neeson crează o atmosferă autentic militară.

Temele în conflict abordate de film sunt devotamentul echipajului față de misiunea pe care o au de îndeplinit pe mare în condiții cât mai bune pe de o parte, față de timpul scurt și echipamentele deficitare pe care le au la dispoziție.

Problemele submarinului aflat în prima misiune sunt generate de graba punerii submarinului în funcțiune. Astfel s-au efectuat de multiple ori abateri de la instalarea de echipamente de siguranță suplimentare și de la testarea temeinică a echipamentelor care chiar au fost instalate.

Odată ajuns în situația unui accident, echipajul submarinului se se comportă într-un mod care se ridică la gravitatea situației. Se depun eforturile necesare pentru prevenirea unui accident nuclear și pentru salvarea echipajului și a submarinului.

Un film cu tensiune între membrii echipajului, misiunea de îndeplinit și calitatea echipamentului pe care îl au la dispoziție și între datoria față de țară și iraționalitatea conducătorilor politici în căutarea unei rezolvări cât mai rapide a discrepanței față de SUA și NATO. Un film foarte bun.

Sylver Cheetah 53

27 Sep 2013, 21:17

"Predator" mi se pare că a fost ultimu' film.

bremen1980

03 Oct 2013, 18:45

''Seconds '' -1966 -regizat de John Frankenheimer . Excelente primele 20 de minute in care camera il urmareste febril pe un domn bine pe la 50 si ceva de ani . Nu stii incotro se indrepta filmul , dar afli ca e vorba de o companie care se ocupa de ''omorarea '' unor indivizi si renasterea la o noua viata si o noua identitate.Chirurgia estetica incepe sa-si arate ranjetul .Dupa ce afli tesatura povestii ,filmul pare sa-si mai piarda din suflu .Nu devine insa neinteresant pentru ca fericirea este greu de obtinut chiar daca ai un corp/chip mai frumos si gagici in preajma iar eroul nostru afla asta pe pielea lui .
Un film care tine cont de turbulentii ani '60, ani in care se amesteca nevoia unor schimbari politice si sociale ,nevoia individului de renastere si violenta ominprezenta ce rezulta din aceste transformari . Tot amestecul asta este bine imbibat intrun sos plin de conspiratii si stropit cu vinul contraculturii californiene .
O critica destul de consistenta a societatii care-l impinge pe individ spre bunuri si pozitii sociale , dar nu-i ofera beneficii sufletesti . Totodata o critica a noii culturi hedoniste ( si conformiste) in care corpul devine noul idol al cetatii .

O mica coincidenta : numarul 2046 exact acelasi ca-n filmul lui Wong Kar Wai .Coincidenta sau conspiratie . Sa-ti pui broboada la gura .

8/10
http://www.youtube.com/watch?v=wHHhJ96646M

http://oi40.tinypic.com/wwlv80.jpg

bremen1980

04 Oct 2013, 11:11

''A moment of Innocence '' -1996 - Mohsen Makhmalbaf . ''Reconstituirea '' in varianta iraniana . Un regizor incearca sa reconstituie pe pelicula un episod dramatic din propria tinerete .
In urma cu 20 de ani el era un tanar idealist si a injunghiat un politist . Pentru gestul sau a plaitit cu inchisoare , dar cu ajutorul filmului doreste sa se impace cu trecutul sau . Pentru veridicitate il gaseste si pe politistul pe care l-a injunghiat si impreuna cu aceasta incerca sa reconstituie trecutul . Lucrurile scapa de sub control si filmarile se dovedesc mai dificile pentru ca tinerii care-i interpreteaza pe ei la tinerete au alte personalitati si traiesc in alta lume .
Un film in film , cu dese trimiteri la filmele tineretii si la vremurile cand John Wayne sau Kirk Douglas puteau face orice tanar sa viseze la fapte de eroism .

http://www.youtube.com/watch?v=x8fdpVf_3B4

8/10

varu

05 Oct 2013, 01:31

''A moment of Innocence '' -1996 - Mohsen Makhmalbaf . ''Reconstituirea '' in varianta iraniana .

Iti recomand si "Salaam Cinema" al aceluiasi regizor, l-am vazut eu de curand si m-a impresionat tare. Este un film despre film, un fel de casting filmat cu amatori luati despre strada si care devoaleaza tot mecanismul asta perfid regizor-actor si energiile si tortura care ies inerent la iveala in prestinsul si onorabilul scop al artei.
Evident ca este si multa punere in scena, si tehnici de manipulare asumate, dar rezultatul final e convingator.

Un film in film , cu dese trimiteri la filmele tineretii si la vremurile cand John Wayne sau Kirk Douglas puteau face orice tanar sa viseze la fapte de eroism .

Apropo de asta, am dat acum ceva timp despre povestea lui nenea asta:

Negahdar Jamali is an Iranian filmmaker who has for the past 35 years made American-inspired westerns complete with cowboys and Indians in the deserts surrounding the city of Shiraz.

Poor and illiterate, Jamali has nevertheless dedicated his whole life to making more than 50 movies, often in the face of pressure to give up his dream from family and from the society surrounding him.

"I had always wished to be an actor," said Jamali. "However no director would give me a chance. So I decided to become a director to make my own western movies and after a while I fell in love with directing."

He funds the films through working, either wrecking cars at an auto lot with a sledgehammer or by selling costume jewelery from a blanket on the ground.

Then he recruits actors from the streets of Shiraz, convincing local market stall holders to donate feathers -- sometimes plucked from live chickens -- so he can make the Indian costumes that add a degree of authenticity to his decidedly low budget, B-grade productions.
(...)
"His enthusiasm for cinema is infectious," said Heidari, who chose to submit the film to Busan on the advice of respected Iranian director Abbas Kiarostami ("The Wind Will Carry Us").

A guy with a dream. :)
http://www.businessinsider.com/filmmaker-in-iran-enlists-city-locals-to-help-make-american-westerns-2012-10#ixzz2gnabeRsQ

sigalia

05 Oct 2013, 13:39

''Adore'' (2013)

Doua prietene de-o viata ,ajunse la maturitate – Roz (Robin Wright) şi Lil (Naomi Watts)-
intra intr-o combinatie excentrica si solicitanta emotional , ajungand fiecare iubita fiului adolescent al celeilalte.
In mod obisnuit as fi considerat un asemenea subiect ieftin si exhibitionist,dar faptul ca scenariul are la baza o scriere semnata Doris Lessing m-a facat curioasa sa vad daca situatia imaginata e doar un pretext pentru ceva mai de substanta.
Povestea gliseaza pe planurile relationale formate in noul context : relatia dintre cele doua femei-amante si iubiti (tinerii lor copii)/relatia celor doua femei intre ele /a celor doi tineri intre ei si in fine,relatia fiecarei mame cu fiul ei .
Femeile solidarizeaza si se accepta/sustin,vadit constiente de pretul acestor legaturi cu iz aproape incestuos.Isi asuma responsabilitatea implicarii in chestiuni de o asemenea factura,o responsabilitate sugerata in mod evident a fi o datorie exclusiv a lor.
Baietii,aflati in prima lor ipostaza de amanti, traiesc la modul devorator aventura ,dar – si aici situatia devine interesanta/iritanta – ceea ce pare acceptabil sa faci tu ca barbat cu o femeie care iti poate fi mama,este aproape de netolerat la alt barbat aflat intr-un rol/raport similar cu propria mama . De aici conflicte interioare, concretizarea lor in agresivitate si raceala ce se insinueaza in prietenia celor doi .Un fel de a spune ca maturizarea se face prin intelegerea unor adevaruri inconfortabile.Cuplurile amoroase evolueaza diferit si fiecare din cele doua trasee aduce propria perspectiva cu semnificatiile ei .
In ciuda realizarii relativ modeste,care lasa destul de dorit(anumite secvente si situatii ,precum si personajele masculine au un aer prea artificial-glamuros,de pilda),filmul reuseste sa-si lanseze spectatorul in cateva introspectii : primele , ultimile si in general cam toate experientele amoroase, vulnerabilizeaza fiinta umana in aceeasi masura.Sentimentele nu sunt niciodata aseptice,iar legaturile sunt intotdeauna conditionate de schimburi emotionale conexe. Anticiparea rationala a deznodamantului nu elimina nici una din complicatii .Iar asumarea riscurilor nu functioneaza ca plasa de siguranta.
Dintre cele doua femei/personaje,am preferat-o clar pe Roz (Robin Wright) pentru ca reusit sa se sustraga la timp si hotarat din relatie, reusind prin aceasta sa salveze iluzia iubirii in sufletul inocentului ei partener.A pleca la timp ramane singura sansa de supravietuire in celalalt. :)
http://www.youtube.com/watch?v=_KWyEbmKHsY

bremen1980

07 Oct 2013, 11:22

''A moment of Innocence '' -1996 - Mohsen Makhmalbaf . ''Reconstituirea '' in varianta iraniana .

Iti recomand si "Salaam Cinema" al aceluiasi regizor, l-am vazut eu de curand si m-a impresionat tare. Este un film despre film, un fel de casting filmat cu amatori luati despre strada si care devoaleaza tot mecanismul asta perfid regizor-actor si energiile si tortura care ies inerent la iveala in prestinsul si onorabilul scop al artei.
Evident ca este si multa punere in scena, si tehnici de manipulare asumate, dar rezultatul final e convingator

Mersi pentru recomandare si cand voi avea timp ( si chef 0 o sa-l vad .
Cinematografia a fost pentru iranieni un fel de supapa fata de ''barbosi '' .Au fost lasati sa-si faca filmele lor atat timp cat nu atacau sistemul polito-religios . De aia si concentrarea asta pe dramele si povestile din viata obisnuita . In toate filmele iraniene pe care le-am vazut mi-a placut modul in care ''poporul '' este prezent si este lasat sa-si joace propriile povesti . Abundenta de actori amatori este impresionanta .De aici si o oarecare naivitate pe care o regasesc in numeroase scenarii .O poezie induiosatoare pare sa strabata aceste filme de parca ar fi fost scrise de niste adolescenti visatori .Raul e undeva departe ,oricand poti sa gasesti iubirea , o valiza de bani de asteapta s-o gasesti , totul poate fi indreptat, s.a.m.d. Generalizez bineinteles si sunt sigur ca exista si alte filme iraniene , mai dure , mai cinice . In ultima vreme am dat de doua asemenea filme :Persepolis si This Is Not a Film .Persepolis e facut prin Franta , dar ataca radical dictatura barbosilor .