View Full Version : Credeti in Dumnezeu
Cinemania
18 Sep 2009, 22:04
mos craciun ??
Daca era Mos Craciun era bine :) dar nu era nici el .
A fost foarte ciudata intamplarea .. mama a crezut ca eu am pus apa . Si imi specificase sa nu ma ating de sticla , caci era apa sfintita.
Si eu am ramas :-O . Nu credeam ca o sa fie plina.
Dumnezeu exista cu siguranta, dar cred la fel de mult si in destin, in ideea ca nimic nu e intamplator. :)
Destinul exista.Absolut nimic din ce a creat Dumnezeu nu e intimplator!Da,cred in Dumnezeu!Dumnezeu e unul singur,iar Allah este acelasi Dumnezeu pentru toti!Asa se spune in limba araba la Dumnezeu,Allah!Inca ceva,Coranul a fost trimis pentru toti oamenii nu doar pentru musulmani!
CE E POSTUL 161?
scuze de capslock
am un limbaj vulgar pt ca imi plac injuraturile, nu gandesc in metafore atunci cand ma enervez, orice om cand se enerveaza gandeste coleric, urat, temperamental....si nu pozez in cuvinte dragute si delicate in astfel de situatii....
Acum am inteles de ce iti spui parerile,jicnind.Pentru ca iti place asemenea limbaj,vorbitul urit!Nu e bine de loc.
illotempore2002
25 Sep 2009, 14:03
:-O
arata-mi te roc unde te-am jicnit. vreau sa vad. otherwise, o sa fac plangere pt calomnie la administratie.
:-O
arata-mi te roc unde te-am jicnit. vreau sa vad. otherwise, o sa fac plangere pt calomnie la administratie.
Ba mai jicnit nitel(asa consider eu), dar trecusem cu vederea,pentru ca era si este o jicnire foarte mica.De aceea nu vroiam sa o aduc in discutie.Asta s-a intimpla la topicul "Filme de epoca".Altii n-au decit sa treaca cu vederea,dar data viitoare daca iti mai spui parerile jicnindu-ma , o sa te reclam.Totusi sint si eu om,si chear daca sint credinciasa si am un suflet bun,nu pot sa trec cu vederea la nesfirsit asemenea postari.Poate ca consideri ca nu am dreptate!N-ai decit sa crezi ce vrei,dar asa stau lucrurile.
illotempore2002
25 Sep 2009, 15:21
Draga Betti,
Iti scriu aceste randuri pt a te ruga sa faci diferenta dintre jignire si ironie. Daca te jigneam te faceam vaca proasta analfabeta retardata. Eu insa ti-am zis doar ca nu ne plac recomandarile de la Acasa TV si chiar asa e. Uite, mai cauta tu pe forumul asta si daca gasesti pe inca cineva ca se uita la Acasa TV, va lasam pe amandoi sa plecati :))
Really, nu te-am jignit, dar da, te-am luat la misto, lucru pe care il poti face si tu.
Si acum, iti promit ca nu ma mai iau de tine.
Draga Betti,
Iti scriu aceste randuri pt a te ruga sa faci diferenta dintre jignire si ironie. Daca te jigneam te faceam vaca proasta analfabeta retardata. Eu insa ti-am zis doar ca nu ne plac recomandarile de la Acasa TV si chiar asa e. Uite, mai cauta tu pe forumul asta si daca gasesti pe inca cineva ca se uita la Acasa TV, va lasam pe amandoi sa plecati :))
Really, nu te-am jignit, dar da, te-am luat la misto, lucru pe care il poti face si tu.
Si acum, iti promit ca nu ma mai iau de tine.
Eu nu pot sa fac asa ceva (sa vorbesc urit)si nici sa jicnesc pe cineva!Niciodata!Unii pot ,dar eu nu!
Draga Betti,
Iti scriu aceste randuri pt a te ruga sa faci diferenta dintre jignire si ironie. Daca te jigneam te faceam vaca proasta analfabeta retardata. Eu insa ti-am zis doar ca nu ne plac recomandarile de la Acasa TV si chiar asa e. Uite, mai cauta tu pe forumul asta si daca gasesti pe inca cineva ca se uita la Acasa TV, va lasam pe amandoi sa plecati :))
Really, nu te-am jignit, dar da, te-am luat la misto, lucru pe care il poti face si tu.
Si acum, iti promit ca nu ma mai iau de tine.
Eu nu pot sa fac asa ceva (sa vorbesc urit)si nici sa jicnesc pe cineva!Niciodata!Unii pot ,dar eu nu!
Gata , acum poti sa incetezi sa faci misto de toata lumea , ok ?
Daca n-ai ce face citeste o carte , uitate la un film si nimeni nu te-a jiCnit oke ?
Sper ca ai inteles.
Apropo , jignit se scrie cu G nu cu C !
jactati
26 Sep 2009, 09:34
apropo, in contextul de mai sus, uitate se scrie uita-te. scuza-ma ca te jiGnesc din nou.
on topic: da, cred in dumnezeu. imi amintesc ca el ne-a spus sa fim buni dar destepti. adica vigilenti. pentru ca diavolul pandeste la tot pasul. si cum el e in detalii ... incerc sa ma pastrez intransigent, dar cu duhul blandetii. ceea ce va doresc si voua. :)
Multumesc de atentionare , draga . Din cate stiu eu , aici nu e topicul de limba romana , daca ai sa imi reprosezi ceva , spune-mi acolo . Multumesc.
On : Eu am zis o intamplare , ceea ce ma face sa cred ca exista Dumnezeu .
Rapture
26 Sep 2009, 13:08
Da . Si nu , nu as vrea sa aduc un argument asupra afirmatiei pe care am facut-o .
paul_aramis
26 Sep 2009, 13:42
Iote că ba. şi sunt gata oricând să argumentez. de fapt chiar sunt într-o astfel de discuţie pe un alt forum. deocamdată discutăm pe marginea bibliei, scor 2-0 pentru noi (adică pentru atei, comunişti, maimuţofili şi alte asemenea; cam astea sunt caracterizările pe care le-am primit din partea "credincioşilor"). asta pentru că singura explicaţie logică primită până acum la două din contrazicerile din biblie (şi suntem de abia la geneză) e "eroare de traducere".
Adica Biblia e pe bune? Eu de ce aveam impresia ca e doar o carte de pilde pentru educarea omului?
paul_aramis
26 Sep 2009, 14:01
Adica Biblia e pe bune? Eu de ce aveam impresia ca e doar o carte de pilde pentru educarea omului?
nu. dar pentru aputea avea o discuţie, am pornit de la premisa că dumnezeu există iar bibila este, nu-i aşa, cuvântul său. acest mod de abordare este ceea ce diferenţiază un agnostic de un credincios. în timp ce agnosticul spune "nu ştiu dacă există sau nu, nu am dovezi suficiente în privinţa asta" şi încearcă să analizeze dovezile (de fapt singura fiind biblia) pornind de la premisa că există, un credincios porneşte de la "adevărul" că dumnezeu există şi respinge orice alt argument sau teorie. de regulă se folosesc de o argumentaţie circulară: există dumnezeu? da, pentru că aşa spune biblia. de unde ştim că biblia e adevărată? pentru că ea cuvântul lui dumnezeu şi tot aşa, uneori cu variaţiuni (adică: cine a creat lumea şi toate alea? dumnezeu. de unde ştim asta? pentru că aşa se spune în biblie. deci dumnezeu există) .
nu. dar pentru aputea avea o discuţie, am pornit de la premisa că dumnezeu există iar bibila este, nu-i aşa, cuvântul său. acest mod de abordare este ceea ce diferenţiază un agnostic de un credincios. în timp ce agnosticul spune "nu ştiu dacă există sau nu, nu am dovezi suficiente în privinţa asta" şi încearcă să analizeze dovezile (de fapt singura fiind biblia) pornind de la premisa că există, un credincios porneşte de la "adevărul" că dumnezeu există şi respinge orice alt argument sau teorie. de regulă se folosesc de o argumentaţie circulară: există dumnezeu? da, pentru că aşa spune biblia. de unde ştim că biblia e adevărată? pentru că ea cuvântul lui dumnezeu şi tot aşa, uneori cu variaţiuni (adică: cine a creat lumea şi toate alea? dumnezeu. de unde ştim asta? pentru că aşa se spune în biblie. deci dumnezeu există) .
Experiente asemanatoare am avut si eu. Inca un alt argument inatacabil si foarte important este faptul ca acei credinciosi stiu ca exista Dumnezeu pentru ca il simt. Sa nu se inteleaga gresit, nu dispretuiesc acele persoane, ba chiar pe unele le respect, dar ma irita putin modul asta de gandire. Mai ales cand sunt atacat ca gandesc "prea logic"... Eu ce as putea spune? "Tu nu gandesti deloc"? Bineinteles, in majoritatea cazurilor, pentru ca sunt si persoane care o fac, cum putem intalni si in paginele precedente ale topicului :P
Pai cica 'crede si nu cerceta'. =))
paul_aramis
26 Sep 2009, 14:54
nebănuite (necunoscute) sunt căile domnului.
dumnezeu e mare şi puternic.
etc...
Chambord
26 Sep 2009, 19:26
Adica Biblia e pe bune? Eu de ce aveam impresia ca e doar o carte de pilde pentru educarea omului?
Liviu, esti unul din foarte putinii useri cu tact si bun simt. Te rog, nu le risipi acum prin ironii ieftine.
Ai dreptate la faza cu ironiile ieftine, dar eu chiar asa vad Biblia. Si stiu si cativa credinciosi care o vad la fel sau vad doar o anumita parte din ea ca o realitate. Pentru aceia respectul meu e mult mai mare decat pentru cei care urmeaza orbeste... o carte pana la urma. De asemnea respectul meu e crescut pentru cei care cred in Dumnezeu pentru ca simt ceva decat pentru cei care se chinuie sa creada doar pentru a fi in rand cu majoritatea societatii din care fac parte sau pentru ca "asa e bine". Ma intreb cati dintre "credinciosi" ar mai fi credinciosi daca s-ar rupe orice legatura fizica intre "dovezile" care atesta existenta lui Dumnezeu si lumea propriu-zisa? Cati oameni ar mai crede in Dumnezeu daca nu ar sti nimic de existenta sa? Si mie mi-a fost utila cand am fost copil, nu ca as fi citit-o de la un capat la altul, dar persoanele credincioase cu care am intrat in contact mi-au conturat intr-o anumita masura personalitatea pe care o am acum si tare ma bucur ca au facut-o. In concluzie e utila Biblia, acum depinde de fiecare cum o priveste. Sa crezi ca tot ce s-a intamplat in Biblie e real e oarecum egal cu a crede in orice alta carte fantasy. Doar pentru ca e implicat numele lui Dumnezeu o face reala? Nu ar trebui sa credem si ce e scris in Legendele Olimpului de exemplu?
Dragomara
26 Sep 2009, 19:58
@jactati - un copy & paste
Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri
Putine lucruri pot fi exprimate mai succint decat aceste doua sentimente contrare: dragostea si ura, a iubi si a uri. Chiar si DEX-ul este “sarac” cand este vorba de acest mic univers inchis intre doi poli opusi:
A IUBI - A ţine extrem de mult la cineva sau la ceva.
A URI - A avea sentimente de dusmanie fata de cineva.
Distanta de la iubire la ura pare enorma, de neparcurs, dar totusi este extreme de mica daca cunosti … scurtatura: A IERTA.
A IERTA - A scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greşeala cuiva, a nu mai considera vinovat (vrajmas, dusman) pe cineva.
DE CE SA IERTI?
Dragostea adevarata presupune si a trece cu vederea vina, greseala celuilalt. Iertarea – zic unii - este un cadou pe care ti-l faci in primul rand tie insuti. Eu consider ca, fiind atat de legata de dragoste, iertarea este in primul rand ceva ce faci pentru celalalt, este dovada ca stii “sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti” (Mt. 19:19).
Iertarea este ceva ce are legatura cu interiorul tau, iar exteriorul o ajuta sa se implineasca in cei din jur.
Lipsa capacitatii sau a disponibilitatii de a ierta, te tine blocat in interior si te priveaza de libertatea de a relationa detasat, natural, cu exteriorul.
Cu siguranta ca este foarte dificil sa treci direct la “fapte mari’’, dar poti exersa iertarea incepand cu lucruri mici.
CUM POTI IERTA CU ADEVARAT PE CINEVA?
Iata cativa pasi pe care poti sa-i parcurgi:
· Analizeaza-ti furia, supararea, nemultumirea. Este usor sa spui: ’’Urasc aceasta persoana!’’. De obicei cunosti sursa urii tale, insa uneori radacina ei nu iti este clara. Nu stii exact de ce te enerveaza acel cineva sau de ce te irita o situatie oarecare. Cunoasterea sursei furiei tale nu reprezinta si o cale de rezolvare a ei. Intreaba-te cum si ce poti face tu insuti ca situatia sa arate mai bine. Daca spre exemplu vrei sa schimbi o persoana, incepe prin a schimba ceva la tine, in loc de furie sa-i arati iubire, acceptare si sa iti indrepti atentia asupra lucrurilor pozitive – care construiesc si unesc - si nu asupra celor negative – care distrug si dezbina. Incearca si vei vedea ca merita.
· ’’Multumesc pentru aceasta noua experienta’’, iti poti spune tie si in egala masura si celeilalte persoane, aratandu-i ca ai avut posibilitatea de a trece impreuna cu ea prin astfel de provocari. Ai remarcat vreaodata cat de puternic esti dupa experiente dificile? Dupa astfel de provocari iti dai sema cat de puternic esti in interiorul tau, ce fel de persoana esti cu adevarat si cat de mult te-a intarit acea experienta. Incearca sa vezi lucrurile din perspectiva pozitiva, sa nu te victimizezi, ci sa te intaresti pentru a fi alaturi de celalalt in experienta comuna. Fii recunoscator ca nu esti singur, ca te poti sprijini si poti sprijini pe cineva.
· Elibereaza-te de resentimente. Cand esti blocat de suparare este ca si cum ai vedea realitatea prin ochelari cu dioptrii gresite si incerci sa-i faci si pe celalti sa priveasca prin acesti ochelari. Incerci sa povestesti in stanga si in dreapta prin ce experienta groaznica esti obligat sa treci, arunci in spatele celuilalt povara indispozitiei tale, asteptand aprobarea, compatimirea si confirmarea starii tale de victima. Incearca sa scoti ochelarii, sa deschizi ochii mari, sa vezi si sa accepti realitatea si culorile ei pozititve. Pastrandu-ti aceeasi viziune intunecata, nu faci altceva decat sa te otravesti cu resentimente si sa nu-ti dai voie sa te bucuri de ceea ce ai in jur. Poti incepe sa ierti, acceptand faptul ca, poate si ceva din tine l-a facut pe celalalt sa actioneze intr-un fel care te-a infuriat si mai ales, poti ierta pentru ca orice om este supus greselii.
· Schimba furia, nemultumirea, in compasiune, acceptare fata de celalalt. De multe ori tu sau celalalt provocati nemultumire pentru ca fiecaruia i se pare natural ceea ce face, insa pentru altul, aceste actiuni sunt considerate greseli, afronturi, jigniri etc. Daca gasesti in tine un spatiu cat de mic pentru intelegere, atunci vei putea vedea acea persoana ca fiind ea insasi o victima a acelor circumstante. In acest fel, vei fi in masura sa creeezi un cadru pentru pace si reconciliere, iar iertarea va lua locul furiei.
· Renunta la furie, nemultumire, suparare. Ce ai de pierdut daca ramai blocat in resentimente? Propria ta liniste. Poti aduce pacea si echilibrul in sufletul tau, renuntand la supararea care invadeaza interiorul, prin iertare. Nici macar nu este nevoie sa o spui verbal persoanei care consideri ca te-a ranit. Este suficient sa o faci inlauntrul tau, iar exteriorul va simti schimbarea in bine. Daca insa vei gasi puterea si detasarea sa spui ’’te iert’’ este si mai bine. Vei avea parte de un adevarat miracol: celalalt iti va spune si el ’’iarta-ma’’ si va primi iertarea ca pe un adevarat dar. In acest fel veti avea parte amandoi de un nou inceput sau mai bine spus de posibilitatea de a merge mai departe inpreuna, trecand peste obstacolul care v-a tinut blocati atata timp. A gresi este omeneste, a ierta este divin.
Pentru ca a ierta si a iubi vine de la Dumnezeu:
“Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,
nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,
nu se bucura de neleguire, ci se bucura de adevar,
acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul.
Dragostea nu va pieri niciodata”. (1 Cor. 13:4-8)
Drd. Mitică Manta, director executiv/de programe, SUP
(sursa: www.biserici.org)
---
scuze de c/p, dar chiar nu am timp, însă nu mă pot abţine să nu observ că devii din ce în ce mai insistent şi totodată enervant faţă de fătuca asta. când am să am ceva vreme am să-ţi explic ce-a vrut să spună Dumnezeu prin bun şi blând.
şi acum pot să-ţi pun şi eu o întrebare?! chiar nu ţi-a mai rămas nimic util care să nu-l fi învăţat pe băieţelul tău, de-ai trecut la educarea copiilor altora?! :-?
scuze de îndrăzneală.:|
Dragomara
26 Sep 2009, 20:04
Ma intreb cati dintre "credinciosi" ar mai fi credinciosi daca s-ar rupe orice legatura fizica intre "dovezile" care atesta existenta lui Dumnezeu si lumea propriu-zisa? Cati oameni ar mai crede in Dumnezeu daca nu ar sti nimic de existenta sa?
zi-i, rogu-te, despre #dovezile# alea, că mai am juma de mago, şi-o piersică de mâncat... :">
Cele la care ma gandeam eu ar fi Biblia si cuvantul omului in general, exceptand experientele proprii. In cazul celor care au trait anumite lucruri inteleg, dar nu si in cazul celor care nu au nici macar o legatura in afara faptului ca asa au auzit sau asa au fost invatati.
jactati
26 Sep 2009, 20:32
@jactati -
şi acum pot să-ţi pun şi eu o întrebare?! chiar nu ţi-a mai rămas nimic util care să nu-l fi învăţat pe băieţelul tău, de-ai trecut la educarea copiilor altora?! :-?
scuze de îndrăzneală.:|
draga dragomara, iti multumesc pentru sfat si citat. ai dreptate, o sa ma ocup de copiii mei. ce mi se pare nedrept e ca pretentiile la clasa a III - a sunt asa de mari si la liceu/facultate asa de mici, cel putin in privinta ortografiei. dar o sa-mi port nemultumirile cu mai multa seninatate. n-am ce sa-i iert mikalei. nu mi-a gresit mie ci mariei-sale :)) limba romana. care e mai buna si iertatoare decat mine. va las cu bine.
Ei, jactati, nu e cazul sa faci pe smecherul. ;)
Scuzati-ma daca intervin , dar nu-mi spune tu mie ca sti sa scrii la perfectie .
Si nu , nu sunt cerintele mici la facultate . Cel putin nu pentru mine . Nu ma intereseaza de ceilalti . Tot ce am facut , am facut pentru ca am vrut eu . Am invatat bine ca asa am vrut eu .
Tu nu esti vreun prieten sau parinte sa imi spui cum sa vorbesc , daca gresesc lasa-ma pe mine sa imi dau seama , sau cel putin spune-mi ca am gresit intr-un mod mai dragut.
Dar am uitat , nu exista asa ceva la tine . Eu nu cred ca am comentat de tine , pentru ca nu te cunosc , deci , nici tu nu trebuie sa vorbesti despre mine daca nu ma cunosti.
Nu vreau sa isc scandal , am spus doar punctul meu de vedere , vrei sa intelegi bine , iar nu vrei , bine . Nu mai stau sa explic sau sa repet explicatiile unora ca tine , pentru ca in fond , nici trebuia sa imi " bat gura de pomana " .
OMG, Mikala, taci si tu! =))
Am zis doar punctul meu de vedere . Am comis vreo crima zicand ceea ce cred ?
Ai dreptul sa spui ce crezi, dar con discrezia. ;)
illotempore2002
27 Sep 2009, 01:10
Adevarul e, Mikala, ca faci mai multe greseli de scriere decat noi toti la un loc :-S imi pare rau s-o spun, am tot vrut sa te scoatem, sa te aparam, dar pe bune, fii (cu 2 i) si tu mai atenta la ce si cum scrii (cu doi i), trebuie sa stii (cu doi i) cum se scrie corect, adica daca nici asta nu stii (cu doi i), atunci inseamna ca nu mai putem cere absolut nimic de la tine.
Really, casca ochii (cu doi i) mari inainte sa postezi.
Pretindem ca suntem un forum de cultura si atunci da, e basic si vital sa stii (cu doi i0 sa scrii (cu doi i) corect.
Sper sa nu te superi pe mine.
Nu ma supar si asta e .
O sa imi vad de treaba mea . Multumesc pentru atentionare . :)
corinka
28 Sep 2009, 01:16
Adica Biblia e pe bune? Eu de ce aveam impresia ca e doar o carte de pilde pentru educarea omului?
nu. dar pentru aputea avea o discuţie, am pornit de la premisa că dumnezeu există iar bibila este, nu-i aşa, cuvântul său. acest mod de abordare este ceea ce diferenţiază un agnostic de un credincios. în timp ce agnosticul spune "nu ştiu dacă există sau nu, nu am dovezi suficiente în privinţa asta" şi încearcă să analizeze dovezile (de fapt singura fiind biblia) pornind de la premisa că există, un credincios porneşte de la "adevărul" că dumnezeu există şi respinge orice alt argument sau teorie. de regulă se folosesc de o argumentaţie circulară: există dumnezeu? da, pentru că aşa spune biblia. de unde ştim că biblia e adevărată? pentru că ea cuvântul lui dumnezeu şi tot aşa, uneori cu variaţiuni (adică: cine a creat lumea şi toate alea? dumnezeu. de unde ştim asta? pentru că aşa se spune în biblie. deci dumnezeu există) .
Daca am avea dovezi, nu am mai discuta despre credinta, ar deveni o certitudine. :)
Desi cred, nu iau ad literam tot ce scrie in Biblie.
keepwalking
28 Sep 2009, 07:32
Daca am avea dovezi, nu am mai discuta despre credinta, ar deveni o certitudine. :)
Eu cred ca daca ar exista dovezi absolute ca Dumnezeu exista, lumea s-ar transforma intr-un haos.
Asa, e la alegerea fiecaruia sa creada sau nu.
Tocmai asta e si miza, daca pot spune astfel...
Chambord
28 Sep 2009, 10:16
Desi cred, nu iau ad literam tot ce scrie in Biblie.
Pai Biblia nici n-a fost scrisa pentru a fi luata ad-literam. E o carte cu un limbaj simbolic, in multe locuri. Daca Liviu, paul_aramis sau oricine au crezut vreo clipa ca ex: "Biblia zice ca Dumnezeu a creat lumea in 7 zile = 7 x 24 h" atunci :) ca sa nu zic :)) "Ziua" aceea simbolizeaza o "perioada", o "era". Samd.
Sunt convins ca toata lumea s-ar bucura sa ia ad-literam Cantarea Cantarilor, de exemplu, dar ... it's not.
Sunt convins ca multi sunt cei care nu gandesc ca tine :) Si pana la urma daca e simbolica de ce te-a deranjat ironia mea, nu cam acelasi lucru l-am zis si eu? Biblia e o carte cu tot felul de invataturi, dar dintre care majoritatea probabil nici nu s-au intamplat in realitate sau au fost duse la rang de supranatural.
Pana la urma cred ca religia poate fi vazuta ca o filosofie, iar Biblia cartea care sta la baza ei, dar ceea ce ziceam eu pana acum nu are legatura cu cei care intrepreteaza precum Chambord, ci cu cei care iau ad literam tot fara un gram de gandire din partea lor.
Eu nu vorbeam despre dovezi absolute, ci despre experiente proprii vs ... nimic. Inteleg ca voi probabil ati facut referire la ce a zis paul_aramis, dar am vrut sa clarific.
Chambord
28 Sep 2009, 10:44
Sunt convins ca multi sunt cei care nu gandesc ca tine :) Si pana la urma daca e simbolica de ce te-a deranjat ironia mea, nu cam acelasi lucru l-am zis si eu? Biblia e o carte cu tot felul de invataturi, dar dintre care majoritatea probabil nici nu s-au intamplat in realitate sau au fost duse la rang de supranatural.
Pai, tocmai: eu zic ca s-au intamplat toate dar unele chiar asa cum sunt descrise iar altele sunt descrise doar simbolic. Oricum, stai linistit, nu incerc sa te "conving", doar imi exprimam perspectiva. Fiecare e liber sa-si aleaga filosofia de viata si am invatat de mult sa-i respect pe cei care au o alta viziune decat a mea si nu imi dau in cap cu ea. ;)
Dragomara
28 Sep 2009, 11:12
... încă nu cred. dacă Dumnezeu ar fi existat aseară nu m-ar fi lăsat să cad de la mai bine de un metru înălţime, pe spate, în nişte boscheţi, n-ar fi permis atacul mărăcinilor, şi nici nu mi-ar fi rostogit creierul în cutia craniană, asemenea unui popic. dacă El ar fi existat ar fi înlăturat, cel puţin, norii de pe cer, măcar pentru secundele-n care mă întrebam dacă şi unde sunt.:(
... acum, unde ascultl iar pe Manu Chao nu mai sunt atât de sigură de aceste convingeri. Dumnezeu ar putea fi muzică.:P
Oricum, stai linistit, nu incerc sa te "conving", doar imi exprimam perspectiva. Fiecare e liber sa-si aleaga filosofia de viata si am invatat de mult sa-i respect pe cei care au o alta viziune decat a mea si nu imi dau in cap cu ea. ;)
Sunt total de acord cu tine aici :D
paul_aramis
28 Sep 2009, 14:36
Desi cred, nu iau ad literam tot ce scrie in Biblie.
Pai Biblia nici n-a fost scrisa pentru a fi luata ad-literam. E o carte cu un limbaj simbolic, in multe locuri. Daca Liviu, paul_aramis sau oricine au crezut vreo clipa ca ex: "Biblia zice ca Dumnezeu a creat lumea in 7 zile = 7 x 24 h" atunci :) ca sa nu zic :)) "Ziua" aceea simbolizeaza o "perioada", o "era". Samd.
Sunt convins ca toata lumea s-ar bucura sa ia ad-literam Cantarea Cantarilor, de exemplu, dar ... it's not.
pentru o carte ce se vrea "cuvântul lui dumnezeu" e mult prea ambiguă şi plină de contradicţii. cum aş putea să am încredere în ceva ce se contrazice pe sine însuşi (atât biblia ca scriere cât şi dumnezeu aşa cum este descris de biblie) şi care îmi impune nişte ercepte morale, dar e plină de exemple "pozitive" care contravin tocmai acestor percepte??
şi nu, nu ne legăm de cât de lungă e o zi sau un an. ci de altele.
keepwalking
28 Sep 2009, 14:42
... încă nu cred. dacă Dumnezeu ar fi existat aseară nu m-ar fi lăsat să cad de la mai bine de un metru înălţime, pe spate, în nişte boscheţi, n-ar fi permis atacul mărăcinilor, şi nici nu mi-ar fi rostogit creierul în cutia craniană, asemenea unui popic.
:)) dar cu ce prilej ai cazut in boscheti?
Nobody777
28 Sep 2009, 14:46
Daca exista Dumnezeu , inseamna ca nu-si face treaba bine.
Faptul ca exista : razboaie, foamete , inundatii, boli , crime ....
Biblia a fost scrisa de oameni, de aceea trebuie privita in mod relativ.
Dar oamenii au nevoie de credinta ,îi fac sa se simita mai fericiti , sa faca orice ,
fericiti sa moara in numele lui Dumnezeu.
illotempore2002
28 Sep 2009, 14:46
Cred ca s-a suparat Rasturnica (read: her bycicle) pe ea, n-a mai suportat-o si .... a cedat nervos.
Pitbull
28 Sep 2009, 14:55
Daca exista Dumnezeu , inseamna ca nu-si face treaba bine.
Faptul ca exista : razboaie, foamete , inundatii, boli , crime ....
Biblia a fost scrisa de oameni, de aceea trebuie privita in mod relativ.
Dar oamenii au nevoie de credinta ,îi fac sa se simita mai fericiti , sa faca orice ,
fericiti sa moara in numele lui Dumnezeu.
O, sancta simplicitas! ;)
... încă nu cred. dacă Dumnezeu ar fi existat aseară nu m-ar fi lăsat să cad de la mai bine de un metru înălţime, pe spate, în nişte boscheţi, n-ar fi permis atacul mărăcinilor, şi nici nu mi-ar fi rostogit creierul în cutia craniană, asemenea unui popic. dacă El ar fi existat ar fi înlăturat, cel puţin, norii de pe cer, măcar pentru secundele-n care mă întrebam dacă şi unde sunt.:(
Sau:
Dacä Dumnezeu NU ar fi existat...
- ai fi rämas paralizatä pe viatä, de la masina aia care a trecut la câtiva centimetri prin spatele täu, cu 100 la orä, când aveai cinspe ani;
- ai fi rämas complet retardatä, dacä ai fi contractat virusul äla cerebral cu care ai venit în contact la vârsta de sase luni;
- ai fi rämas traumatizatä definitiv, în urma violului comis de debredeii äia beti pe lângä care ai trecut într-o searä, când aveai unsprezece ani - dacä nu se uitau toti, chiar în clipa aia, în directia opusä;
...si zeci, sute, poate mii de alte asemenea pericole (de care nici mäcar nu ai habar).
Cred cä, puse în balantä cu o busiturä pe spate si o loviturä la cap, foarte dureroase într-adevär, dar care te-au läsat totusi nevätämatä si capabilä sä ne bucuri în continuare cu prezenta ta pe forum, e destul de clar încotro o înclinä... nu? ;):x
Voi chiar aveti naivitatea de a dori sä träiti într-o lume PERFECTA! :D
Nu vä dati seama cä într-o asemenea lume NICI N-ATI EXISTA?
Pentru cä n-ar mai exista NIMIC!
De entropie ati auzit?
Lili1982
28 Sep 2009, 16:32
Voi chiar aveti naivitatea de a dori sä träiti într-o lume PERFECTA! :D
Nu vä dati seama cä într-o asemenea lume NICI N-ATI EXISTA?
Pentru cä n-ar mai exista NIMIC!
De entropie ati auzit?
Ca bine le zici... Aprecia cineva toate elementele pozitive la adevarata valoare fara putina suferinta ? Iisus a murit pentru noi... iar noi... facem din tantar... armasar chiar si cand nu este cazul :) !
Cinemania
28 Sep 2009, 18:56
nu are nici o importanta daca exista sau nu (pe lumea asta)
conteaza doar atat: crezi sau nu
si de aici toate (auto)conditionarile cunoscute
atat cei care cred cat si cei care nu cred isi justifica credinta / lipsa credintei in masura in care asta ii ajuta la ceva
oricum argumentele folosite isi au sursa in izvoare tot de om gasite si documentate
parerea mea...
Dragomara
28 Sep 2009, 20:19
... încă nu cred. dacă Dumnezeu ar fi existat aseară nu m-ar fi lăsat să cad de la mai bine de un metru înălţime, pe spate, în nişte boscheţi, n-ar fi permis atacul mărăcinilor, şi nici nu mi-ar fi rostogit creierul în cutia craniană, asemenea unui popic.
:)) dar cu ce prilej ai cazut in boscheti?
Cred ca s-a suparat Rasturnica (read: her bycicle) pe ea, n-a mai suportat-o si .... a cedat nervos.
no, o să fiu off-topic, dar oricum am să încerc să povestesc, foarte pe scurt.
unde detest vara pentru că nu pot respira, şi transpir instant, etc. vara asta aproape singurul sport pe care l-am făcut a fost băutul berii, singura care mă răcoreşte, şi mâncatul antidepresivelor clătite. drept urmare cei care mă "iubesc"au început din ce în ce mai des să-mi amintească de corpul pe care-l aveam cândva. nu m-aş fi stresat prea tare dacă încă aş mai fi încăput în haine, şi dacă mai bine de 85% din cunoscuţi nu ar ţine cure de slăbire eficiente. masochiştii naibii! :(
cum pe mine mai bine mă omori decât să-mi interzici să pap ceva, am decis că acum, unde s-a răcorit evident, să încep o serie de exerciţii intensive care să mă readucă la forma iniţială (vise, taică, vise :( ). cel mai repede, frumos, şi relativ uşor şi plăcut se slăbeşte urcând şi coborând scările. numai că e nevoie de nişte trepte mai înalte şi mai late, exact ceea ce am eu pe stadionul din cartier. deci m-am apucat de exerciţii, şi de alergat pe station. în ceea ce priveşte exerciţiile, ideea este să măreşti continuu/ constant numărul urcărilor /coborârilor. tristeţea e că trebuie să exersezi zilnic, şi că durează aproape o săptămână până scapi de cea mai teribilă febră musculară, în primele zile abia poţi coborî scările. etc.
cum sâmbătă ratasem ora de sport fiind plecată din oraş, mi-am propus ca duminică seară să exersez un timp mai îndelung, numai că tocmai când să plec a picat mămuca, pe care evident că n-o puteam da afară, drept urmare am ajuns pe stadion după 20. stadionul dispune de o nocturnă anemică care aduce un un pom de Crăciun, unele neoane stingându-se regulat pentru câteva secunde lăsând tribuna în lumina lunii, când astrul e prezent la post. până aici toate bune, poate că nu aş fi făcut un salt mortal dacă aş fi avut o vedere excelentă... da'cum io nu văd nici ziua, darmite noaptea... :(
no, m-am apucat de treabă. tribuna are 6-7 trepte. exerciţiul constă în urcarea primei trepte de câtre 50-60 de ori începând cu piciorul stâng, coborând tot cu el, şi tot aşa pentru dreptul, după care treci la 2 trepte, dar scazi 10 din numărul de urcări/ coborâri.
ei bine, era deja noapte, iar eu nu trecusem de treapta treia. în afară de un tip care alerga pe pistă, nimeni nu mai era pe stadion. locul unde exersez eu este mai izolat, fiind la un colţ de stadion, intrând uşor în pădurea de salcâmi. deci urcam şi coboram numărând şi încercând să văd unde calc, în timpul ăsta luminile se aprindeau şi se stingeau regulat. la un moment dat piciorul meu stâng tot coboară, eu văd prin lumina slabă cum scările şi copacul uscat (în faţa lor există şi un astfel de obiect de studiu, între o expiraţie şi o inspiraţie de-a mea) ei bine scările şi copacul se îndepărtează încet de mine, eu plutesc plăcut acum având în faţa ochişorilor cerul, sunt din ce în ce mai uimită, nu înţeleg ce se petrece. din reveria asta mă trezeşte o durere cumplită de cap. atinsesem solul, acum puteam simţi sub mine ramurile copăceilor. în afară de cap nu mă durea nimic. după ce-mi revin din stupoare îmi mişc încet corpul, mi-e teamă să nu-mi rupt ceva. mă ustură doar coapsa stângă, cea care a lovit prima pământul. dacă nu ar fi mirosit groaznic a urină şi gunoaie, şi nu m-ar fi zgăriat boscheţii chiar ar fi fost plăcut, aici jos. în perplexitatea mea mă asteptam ca tipul care alerga să mă fi văzut căzând şi să vină să mă caute. dacă afară ar fi fost zi cred că ar fi putut să mă vadă, dar cum nu era... etc.
într-un final m-am ridicat şi m-am chinuit să urc pe tribună. era mai înaltă decât credeam. pantalonii scurţi, tricoul şi părul-mi erau pline de ciulini micuţi. evident că, într-o dispoziţie deloc sportivă, mi-am continuat exerciţiile. când am ajuns acasă şi m-am cercerat îndeaproape am constat că-mi intrase ceva-n coapsa stângă, că sângeram, braţul stâng era şi el plin de zgârieturi. azi am descoperit că mă doare un pic spatele şi că am ceva mărăcini, în curs de infectare, în palma stângă, în rest cred că sunt bine.
azi am fost să fac reconstituirea, am identificat băţul în care m-am "înfipt", era rup de la jumătate, probabil că a fost cam rigid şi s-o fi rupt în timp ce cădeam. senzaţia mea a fost că boscheţii ăia mi-au atenuat cu mult căderea; până să lovesc pământul cu capul am simţit copăceii cum se îndoiau lin sub mine, ca şi cum totul s-ar fi derulat cu încetinitorul. o senzaţie unică.
no, să mai zic că asta nu e prima căzătură (pe spate - la propriu :(( ) de anul ăsta?! şi din păcate iar am supravieţuit! :P da'io insist, doar-doar o să-l cunosc personal pe Dumnezeu! :">
Pitbull
28 Sep 2009, 21:13
Voi chiar aveti naivitatea de a dori sä träiti într-o lume PERFECTA! :D
Nu vä dati seama cä într-o asemenea lume NICI N-ATI EXISTA?
Pentru cä n-ar mai exista NIMIC!
De entropie ati auzit?
Iisus a murit pentru noi... iar noi... facem din tantar... armasar chiar si cand nu este cazul :) !
Nici eu n-as fi putut s-o zic mai bine!
Dragomara
28 Sep 2009, 21:37
io dacă aş fi în locul vostru aş muri de 2 ori pentru El, asta unde ştiu că EL a murit pentru cine nu trebuie. că nu merit/ meritaţi acest sacrificiu.
nu există pedeapsă mai mare, sadism superior, morţii pentru altcineva. Isus nu este astfel. îmi place să cred că nu pentru, nici în loc de.
simt adesea că-n evidenta mea necredinţă e mai mult Dumnezeu decât în toate aceste auto-afirmate şi mult trâmbiţate adeziuni. eu cred că e păcat să pretinzi a fi ceea ce ştii că nu poţi fi vreodată.
mie una mi-ar fi ruşine. etc.
Rapture
28 Sep 2009, 21:41
^ Moartea Lui pe cruce a fost o sansa pentru noi , nu e vorba de merit sau de alt ceva .
Dragomara
29 Sep 2009, 11:28
Ca să fii rege - Marcel Iureş
http://www.trilulilu.ro/anabellaamaroy/aa5842dfc1dc53
“Ca să fii rege peste animale Nu-i cine ştie cît.
Trebuie doar să fii mai puternic decît ele. Şi-atît.
Ca să fii rege peste păsări este puţin mai greu. Dar frumos.
Trebuie să zbori mereu mai înalt decît ele şi niciodată mai jos.
Ca să fii rege peste flori trebuie să suporţi la hotare mărăcinii şi spinii şi,
mai ales, trebuie să înmiresmezi către lume mai mult decît crinii.
Ca să fii rege peste înstelare trebuie să te aşezi printre luceferi – călător spre Orion şi,
reprivindu-te de jos, să fii mai luminos decît oricare. Şi fără trudă.
Ca să fii rege peste ape şi vînt trebuie să înveţi osanale ca îngerii şi să le aduci
pe pămîntalinare pentru lacrima corbilor din Valea Plîngerii.
Ca să fii rege peste oameni este mai greu decît toate. Altceva.
Trebuie să trăieşti şi să mori pentru ei, învăţîndu-i ce înseamnă a iubi, a ierta…
Dar, cel mai minunat, este să poţi fi rege peste tine însuţi, atunci cînd alegi binele,
fie din bucuria altuia, fie din plînsul tău.
Şi să încheiem înţelept şi frumos. Şi, mai ales, cum se cuvine.
Încoronarea ta o face Hristos cînd mergi pe drumul dinspre rău spre bine.
În clipa aceea, Veşnicia te cumpăneşte.
Dacă vrei să fii rege, alege binele!
Hei! Grăbeşte! ”
claudiu-daniel-lugoj
14 Nov 2009, 13:47
Cu siguranta exista,dar nu acela care nil baga in cap religia,pentru mine religia nu exista dar Dumnezeu exista fiecare are nevoie sa creada in ceva,biblia e scrisa de oameni, cum pot avea incredere in ea de atitea mii de ani rescrisa si bagat in ea cea ce vrea unul si altul.Pentru mine religia este facuta de o minte luminata pentru a acapara tot mai multa lume,in rest nimic sau prea putin in legatura cu Dumnezeu,dar El exista chiear daca noi nul vedem.
Pitbull
14 Nov 2009, 21:51
Windom, invitatia ta mä onoreazä... :)
Numai cä sunt frânt (azi am avut curs de scenaristicä, vizionare comentatä "Dr. Strangelove", apoi curs de regie), asa cä decocamdatä voi fi schematic si expeditiv:
Biblia, asa cum am mai spus în acest topic, e un cumul de texte variate: profetice, esoterice, istorice, administrative, juridice, moralizatoare, poetice, etc. Cele profetice si esoterice au fost scrise sub inspiratie divinä; celelalte, probabil, sunt profane. Ca sä faci o delimitare clarä, trebuie sä fii expert. Eu nu sunt, asa cä încerc s-o interpretez si s-o aplic cât de rezonabil mä duce mintea. In linii mari, combat ambele excese: sacralizarea ei absolutä, de tip bigot, ca si profanarea ("profanizarea"...?) la fel de excesivä, de inspiratie ateistä si "materialist-dialecticä" (ei îsi zic si "rationalisti", dar se amägesc, asa-zisa lor "ratiune" e doar supersititie cu staif).
In rest, as încerca sä mai completez comentariul cu unele räspunsuri punctuale date mesajului #344, dar nu pot: e prea incoerent si abulic.
Multumesc pentru raspunsul tau, prompt si foarte bine ticluit (ca intotdeauna, de altfel):)
Acum voi schimba complet macazul, pentru ca e o ocazie prea buna ca sa nu profit de ea...
Spuneai de acea vizionare comentata la "Dr. Strangelove"... Am si eu de mult in cap un proiect asemanator. Noi in oraselul asta uitat de lume nu mai avem cinematograf, iar eu m-am gindit ca macar atit am putea face - iubitorii de film, asa putini citi or fi, sa ne adunam macar odata pe saptamina si sa facem o vizionare (eu detin un videoproiector si as putea face rost si de sala).
Am mai discutat si cu vreo 2 prieteni, si ei impatimiti de film, si am ajuns la concluzia ca ar fi pina la urma un lucru benefic chiar si pentru oras... Problema este insa gasirea unui cadru legal pentru a realiza acest lucru. Banuiesc ca e nevoie de anumite aprobari si probabil ca lucrurile sint destul de complicate...
S-ar putea realiza acest lucru fara sa se incalce legea drepturilor de autor? Nu sintem noi mari experti in cinema dar sa mai discutam din cind in cind pe marginea unui film, n-ar strica...
Pitbull
15 Nov 2009, 09:58
Evident, un jurist specializat în domeniu îti poate da räspunsurile cele mai pertinente. Deocamdatä, din câte stiu (destul de vag), nu încalci nici o lege dacä proiectezi filmele gratuit, strict din pasiune. Dacä iei vreun ban, lucrurile se mai schimbä... Pe vremuri, era un anumit plafon (ca cifrä de încasäri / numär de spectatori), sub care actiunea putea fi consideratä de interes cultural si, ca atare, legalä (în baza asta dädea Cinemateca filme piratate); acum, nu mai stiu exact cum e.
In orice caz, sigur vei gäsi o solutie. (Apropo, care-i orasul cu pricina?)
Reghen-Sat a.k.a Reghin e oraselul cu pricina (ducem o viata aici ca intr-un film de Kaurismaki)
Mai mergeam la filme in Mures, pe vremea cind erau 2 cinematografe, dar acum unul s-a inchis si a mai ramas Arta, dar acolo doar blockbustere dau si alea nu merita banii de drum...
Auzisem cum ca anumite filme clasice, cele intrate in patrimoniul cultural mondial ori ceva de genul asta, pot fi prezentate fara a se incalca legea...
Din ce apare pe toate dvd-urile, acolo la Warning, eu deduc ca e ilegala orice prezentare publica, fie ea gratuita sau nu...
(Cu ocazia alegerilor pentru primar, tot ni s-a promis si de catre unul si de catre altul redeschiderea cinematografului, dar cu promisiunile am ramas...)
Cinemania
15 Nov 2009, 10:57
on topic pls
Disciple
15 Nov 2009, 11:40
Treci ma la horror!:))
Pitbull
15 Nov 2009, 11:52
Treci mä la porno!
(Scz de offtopic lam primit si io... sau asta era cu mass? :-?)
Gata, revenim la Cele Sfinte, scuze pentru abaterea de la subiect...
Ma bad:">
@Windom ... a mai fost discutia asta pe undeva pe aici pe forum.Daca ai timp sa cauti sigur o vei gasi.Concluzia de pe acolo era ca poti face anumite vizionari de filme cu lume,cu conditia sa fie iesite din circuitul cinematografelor samd.Dar nu sunt sigur de chestia asta.
Chestia ca nici eu nu-s prea sigur, oricum o sa ma mai interesez....
Multumesc pentru raspuns.:)
cremaxx
25 Nov 2009, 18:06
E bine sa credem in EL.:)
Yep, e cel mai bun opiu pentru mase, religia e cea mai eficienta masura de control inventata vreodata. Cei de Sus stiu de ce...;)
Pitbull
25 Nov 2009, 19:14
E bine sa credem in EL.:)
Mai bine zis: "E firesc sä credem în EL."
opiu pentru mase
Aferim!
religia e cea mai eficienta masura de control inventata vreodata. Cei de Sus stiu de ce...;)
Drägut joc de cuvinte, dar nimic mai mult. Dacä nu puneai carul înaintea boilor, ar fi putut sä parcä chiar credibil.
Dar - ca sä nu gresesc: la care capitole din "Istoria religiilor" a lui Eliade mä refer?
Odata ce ai ajuns sa-ti pui anumite intrebari si sa gindesti anumite lucruri la rece nu prea mai exista cale de intoarcere. De multe ori ii invidiez pe cei care cred, pentru ca au acel suport formidabil care ii ajuta sa treaca peste greutati. Oricum, odata ce ai pierdut credinta (de fapt nu stiu daca am avut-o vreodata) nimic nu ti-o mai poate aduce inapoi.
E pur si simplu un lucru prea fantastic iar eu sint poate prea pragmatic sa accept asa ceva.
Am admirat intotdeauna curentele de idei care au la baza religia la un Bergman sau Tarkovski insa am ramas la stadiul ala - admiratie in fata unei opere de arta. De crezut nu pot sa cred...
E viata mea mai goala fara credinta? Poate, dar accept acest lucru si poate e mai bine decit sa traiesc din iluzii...
Nu, in nici un caz credinta nu este o iluzie, depinde cum privesti lucrurile.
Eu unul ma simt mai impacat cu mine insumi ca cred in Dumnezeu ( nu ma duc la biserica prea des, de cateva ori pe an) nu asta conteaza. Poti sa crezi in Dumnezeu si de acasa , si de oriunde ai fi!
I mean, de cate ori nu ai fos intr-un necaz sau ceva, ma rog si ai zis ( ca sunt convins ca ai zis) Doamne`ajuta :) !
Nu, in nici un caz credinta nu este o iluzie, depinde cum privesti lucrurile.
Cu siguranta nu se referea la faptul ca insasi credinta e iluzia, ci obiectul ei, divinitatea. Si aici da, lucrurile le privesti astfel: iluzie sau realitate.
I mean, de cate ori nu ai fos intr-un necaz sau ceva, ma rog si ai zis ( ca sunt convins ca ai zis) Doamne`ajuta :) !
Si daca ajuta, ajuta, daca nu........a fost tot voia Domnului! Poate la unii functioneaza, la mine, din pacate nu.:(
Iti inteleg punctul de vedere, dar sa sti ca este si vorba aia: Dumnezeu iti da, da' nu iti baga in traista!
O fi vreo samanta de adevar si in asta. Dar destinul ti-l faci cu mana ta. Viata ti-o construiesti singur, pas cu pas, alegerile iti apartin, trebuie doar sa le faci pe cele bune :).
Pitbull
25 Nov 2009, 20:14
Oricum, odata ce ai pierdut credinta (de fapt nu stiu daca am avut-o vreodata) nimic nu ti-o mai poate aduce inapoi.
Pardon my French - da'... hodoronque-tronque-flöshkkk!
Am avut o perioadä în care nu credeam. Acum îmi amintesc cu un zâmbet auto-ironic si-mi zic: "ce copil naiv puteam sä fiu...!"
Si am cunoscut atâtea cazuri (în jurul meu, în lume, în istoria culturii, peste tot), de toate felurile, în care credinta fie nu exista initial, si era descoperitä mai târziu, fie pärea sä se piardä pe parcurs, numai pentru a fi apoi regäsitä, si mai profundä decât înainte. O avem în gene, în alea 90% (sau câte-ori fi) din creier necunoscute, färä ea n-am putea träi, nu ne-am putea orienta, am fi handicapati fizic... Atâta doar cä natura ei complexä si subtilä o face mai greu de perceput în mod direct (spre deosebire de celelalte sase simturi clasice). Pretinsa "pierdere" a credintei nu poate avea decât douä forme: de infirmitate patologicä, sau iluzorie/efemerä.
Practic, ceea ce numim "ateism" nu e decât un exercitiu intelectual de autoverificare (sau, cum genial spunea Sri Aurobindo: "Un ateu e Dumnezeu care se joacä de-a v-ati ascunselea cu Sine Insusi." ;) )
Deci, e taman pe dos:
Oricum, odata ce ti se pare cä ai pierdut credinta, când o vei regäsi, va fi incomparabil mai puternicä.
Stä în firea lucrurilor - dar e nevoie de timp, de experientä de viatä, de o culturä solidä, de inteligentä, capacitate de analizä, putere de sintezä (si încä atâtea altele), pentru a întelege.
(Desigur, cu exceptia "celor säraci cu duhul", care o acceptä automat, din släbiciune; e la fel de valabilä si pentru ei, fiindcä mai mult nu pot.)
Stä în firea lucrurilor - dar e nevoie de timp, de experientä de viatä, de o culturä solidä, de inteligentä, capacitate de analizä, putere de sintezä (si încä atâtea altele), pentru a întelege.
(Desigur, cu exceptia "celor säraci cu duhul", care o acceptä automat, din släbiciune; e la fel de valabilä si pentru ei, fiindcä mai mult nu pot.)
Mi se pare extrem de paradoxal. Cu cit ai o cultura mai solida, cu cit esti mai inteligent, cu cit vezi lucrurile mai rational, cu atit te indepartezi mai mult de credinta, nu? Ceea ce numim noi "credinta" nu cumva e ceva mult mai pragmatic decit ceea ce ne place noua sa ne imaginam? Adica, daca cineva sa zicem ca s-a vindecat miraculos "prin credinta", nu a folosit cam aceeasi metoda ca cel care ia Tic Tac crezind ca e leacul de care are nevoie si chiar se vindeca? Psihicul uman are intr-adevar puteri nebanuite... Dar explicabile pe cale rationala pina la urma...
cremaxx
25 Nov 2009, 20:47
Stä în firea lucrurilor - dar e nevoie de timp, de experientä de viatä, de o culturä solidä, de inteligentä, capacitate de analizä, putere de sintezä (si încä atâtea altele), pentru a întelege.
(Desigur, cu exceptia "celor säraci cu duhul", care o acceptä automat, din släbiciune; e la fel de valabilä si pentru ei, fiindcä mai mult nu pot.)
Mi se pare extrem de paradoxal. Cu cit ai o cultura mai solida, cu cit esti mai inteligent, cu cit vezi lucrurile mai rational, cu atit te indepartezi mai mult de credinta, nu? Ceea ce numim noi "credinta" nu cumva e ceva mult mai pragmatic decit ceea ce ne place noua sa ne imaginam? Adica, daca cineva sa zicem ca s-a vindecat miraculos "prin credinta", nu a folosit cam aceeasi metoda ca cel care ia Tic Tac crezind ca e leacul de care are nevoie si chiar se vindeca? Psihicul uman are intr-adevar puteri nebanuite... Dar explicabile pe cale rationala pina la urma...
Eu nu cred ca e asa.Cu cit ai o cultura mai solida, cu cit esti mai inteligent, cu cit vezi lucrurile mai rational, sti mai mult despre credinta,religie,ce inseamna ea cu adevarat!
Asta nu inseamna ca nu vei mai crede in BINE si ca trebuie sa nu te mai feresi de RAU.
Pitbull
25 Nov 2009, 21:09
Cremaxx a dat räspunsul corect.
EVIDENT cä experienta de viatä, cultura, inteligenta, duc obligatoriu spre credintä! (Ocolul lor pe tarlaua ateismului e temporar si propriu doar unor etape intermediare - între nivelul inferior al dogmatismului si cel elevat al initierii).
Si - da, e la fel de evident cä tot ceea ce înscriem noi în zona numitä "misticä, ocultä, paranormalä, magicä, metapsihicä, metafizicä", etc., este în fond absolut rational. Dar NU mai tine de nivelurile imediate si accesibile ale ratiunii cu care suntem familiarizati - ci de cu totul si cu totul alte sfere.
Sä nu uitäm una dintre afimatiile clasice ale lui Einstein - care, la câtva timp dupä elaborarea tuturor teoriilor lui revolutionare (cum stim, realizate în tinerete), a spus cä, în acele momente, efectiv "îl vedea pe Dumnezeu" - iar cei care cunosc contextul si persoana stiu cä nu era o glumitä sau un simplu artificiu retoric.
Reiau aici firul...
Pit, spuneai ca religia are o vechime de mii de ani. Adevarat. Insa doar in urma cu citeva sute de ani a inceput "sa-si arate coltii" si a uitat de pacifism. Iar acest lucru se datoreaza, in foarte mare masura, aparitiei crestinismului, care a politizat si "militarizat" acest fenomen... Intr-o exprimare mai plastica, a transformat un Saint Bernard intr-un Pitbull.:D
Pitbull
21 Jan 2010, 10:22
Desi ar pärea cä-mi subminez propria argumentatie, sunt nevoit sä te corectez: crime si mäceluri pretextate religios s-au comis dintotdeauna, nu doar în ultimele secole. Ba chiar, o perioadä de vârf a fost Evul Mediu. Cam de pe la sfârsitul Renasterii si începutul epocii moderne, majoritatea confesiunilor, în proportii variabile, au început sä-si tempereze derapajele criminale - era si cazul: se ivise concurenta, asa cä, în locul competitiei, au preferat sä predea stafeta.
Dar asta nu schimbä datele problemei: densitatea homicidä în raport cu timpul.
Pitbull
21 Jan 2010, 10:25
Continuäm discutia începutä în topicul "Agora", de la Acum pe ecrane.
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?p=1490761#post1490761
Pitbull
21 Jan 2010, 10:47
And Bremen also has a point! ;)
Desi ar pärea cä-mi subminez propria argumentatie, sunt nevoit sä te corectez: crime si mäceluri pretextate religios s-au comis dintotdeauna, nu doar în ultimele secole. Ba chiar, o perioadä de vârf a fost Evul Mediu. Cam de pe la sfârsitul Renasterii si începutul epocii moderne, majoritatea confesiunilor, în proportii variabile, au început sä-si tempereze derapajele criminale - era si cazul: se ivise concurenta, asa cä, în locul competitiei, au preferat sä predea stafeta.
Dar asta nu schimbä datele problemei: densitatea homicidä în raport cu timpul.
Cind am zis "ultimele sute de ani" am inclus si Evul Mediu acolo. "Genocidul ateismului" a inceput doar la sfirsitul sec. XVIII. Nu cred ca este atit de graitoare raportarea la criteriul "timp". Religia a fost mult mai perseverenta, a practicat un "genocid mai moderat" pe parcursul unei indelungate perioade de timp. Daca punem in balanta crimele celor "moderati" cu cele realizate in stil blitzkrieg, rezultatul o sa fie evocator. Doar pentru ca cele mai recente (atribuite ateismului) sint mult mai "spectaculoase" sa zic asa decit primele, nu inseamna ca au o pondere mai mare. E la fel ca in cazul Holocaustului. Nimeni nu-si mai aminteste de Holocaustul spaniolilor si portughezilor din America de Sud, toti au ramas fixati pe tragedia evreilor (readusa mereu la viata de catre un Spielberg sau altul).
Sa denigram milenii intregi de religie doar pentru ca nu corespund standardelor noastre de azi pare cam stupid.
Nu, ceea ce e stupid e faptul ca am ramas sclavii unor doctrine aplicabile Evului Mediu Intunecat... Apropo, de ce-i zice Intunecat?:-?
Pitbull
21 Jan 2010, 11:01
Nu cred ca este atit de graitoare raportarea la criteriul "timp". Religia a fost mult mai perseverenta, a practicat un "genocid mai moderat" pe parcursul unei indelungate perioade de timp.
Tocmai de-aia e gräitoare: pe parcursul unei perioade mäcar pe jumätate cât aia, regimurile ateiste aveau toate sansele sä ne extermine de-a binelea. Do the maths.
Intr-adevar, daca facem supozitii, putem sa privim si astfel lucrurile. Sa nu uitam insa ca americanii erau oameni cu mare frica de Dumnezeu (din adinci convingeri ori de parada, asta e alta poveste), iar toate actiunile pe care le-au intreprins pe drumul spre anihilarea totala a rasei umane, le-au intreprins din anumite convingeri dominate de sentimentul religios (GOD, country & family). Nu zic ca rusii n-au avut "contributia" lor in crearea situatiei explozive. Spun doar ca una dintre partile aflate in conflict a actionat intr-un fel tot "in numele Domnului", asa ca elementul religios scoate capul si in conflictele cu caracter, in aparenta, strict "ateist".
Pitbull
21 Jan 2010, 11:37
Bremene, si pe mine mä pasioneazä istoria (taicä-meu, Dumnezeu sä-l ierte, era de meserie), dar discursul täu îmi dä clasä cu mult - si ca bazä teoreticä, si ca formulare logicä. Esti profesionist?
Cinemania
21 Jan 2010, 12:30
God is dead. Long live God.
In continuarea discutiei de la Agora...
Ma refeream la "nirvana" într-un înteles foarte larg al cuvîntului, metaforic, sa zic asa, nu definiţie strictă. Oricum, notiunea de "nirvana" pare ceva mult mai concret decit notiunea de Dumnezeu pina la urma. Unii "au atins-o"...
@ Man, tata,
Nu o sa pricep in vecii vecilor cum ar putea cadea de acord un om de stiinta si un teolog. Ultimii sint prea ermetici (sa nu zic batuti in cap) pentru a accepta orice "sugestii"... Stiu una si buna si o tin pe a lor...
manwithamoviecamera
16 Feb 2010, 09:54
In continuarea discutiei de la Agora...
Ma refeream la "nirvana" într-un înteles foarte larg al cuvîntului, metaforic, sa zic asa, nu definiţie strictă. Oricum, notiunea de "nirvana" pare ceva mult mai concret decit notiunea de Dumnezeu pina la urma. Unii "au atins-o"...
@ Man, tata,
Nu o sa pricep in vecii vecilor cum ar putea cadea de acord un om de stiinta si un teolog. Ultimii sint prea ermetici (sa nu zic batuti in cap) pentru a accepta orice "sugestii"... Stiu una si buna si o tin pe a lor...
fiule, eshti pe calea cea buna:) nu, nu sunt totzi teologii asha. da un goolge, scrie oameni de shtiintza creshtini si o sa ai surprize placute. parca si ...<<autistul>> einstein era creshtin. din pacate, n-am mai pus de mult mana pe o carte, si nici timpul nu ma lasa sa continui discutzia. dar, parearea mea personala e ca indoiala si negarea e pt adolescentzi. oamenii maturi ar trebui sa...sufere mai mult:)
c'mon, nirvana, e alta mancare de peshte.
so, i'm out.
Pitbull
16 Feb 2010, 10:04
Intr-un comentariu din partea a doua a vietii, Einstein a afirmat cä, atunci când reflecta la diversele implicatii ale teoriilor lui, "îl vedea pe Dumnezeu".
Si nu era doar o cochetärie de P.R. Cine a parcurs mäcar ca un profan receptiv studiile lui Einstein (personal, am avut sansa s-o fac când i-am tradus biografia, acum câtiva ani, pentru LIDER), stie prea bine despre ce e vorba.
Principala problemä a asa-zisilor atei si "agnostici" (o pälärie mai snoabä a aceleiasi Märii) e ignoranta: au preluat färä discernämânt atât panseurile marxiste, cât si excesele bigote medievale, si se bucurä cä le-a servit cineva moca teoria apei calde. Ceea ce spune Omulcucamera deasupra, despre situatia actualä, e cât se poate de adevärat.
Rapture
16 Feb 2010, 10:22
In ceea ce-l priveste pe omul de stiinta si pe Dumnezeu, am sa-l citez pe Nicolae Paulescu, care spune : "Omul de stiinta nu trebuie sa se intrebe daca exista Dumnezeu. Omul de stiinta trebuie sa stie ca exista Dumnezeu."
Pitbull
16 Feb 2010, 10:29
...Dar omul de stiintä stie cä existä Dumnezeu! Dacä n-ar sti, n-ar mai fi de stiintä - ar fi de tehnicä (sau, mä rog... de tehnologie...) ;)
Ne tot invirtim in jurul cozii...(:|
Off topic: Man a fost bannat de-an-pulea (cum se desparte corect expresia asta?:-? ) Nu comenteaza nimeni?
Rapture
16 Feb 2010, 10:38
de-ampulea, cred :-? .
keepwalking
16 Feb 2010, 10:39
de-a'n pulea.
Pitbull
16 Feb 2010, 10:44
Da, si eu cred cä bannarea lui Man e nedreaptä.
1) Foarte posibil, nu stia despre avertismentul Gloriei.
2) Ar fi meritat doar o atentionare (nici mäcar avertisment).
Propun sä punem problema la "Reprosuri aduse moderatorilor", ca sä nu deviem off-topic aici.
Alex Leo Serban
16 Feb 2010, 11:24
e f comic cum oamenii incearca orice ipoteza pt a 'dovedi' existenta lui dzeu - in ideea, induiosator de naiva, k asta ar fi 'raspunsul la toate'... :))
sigur, orice om cu o minima ratiune isi pune probl existentei acestuia (= asta e agnosticismul, nu balivernele insirate de semidocti); dar ac lucru - de fapt - nu 'dovedeste' nimic, pt k - o data postulata aceasta ipoteza - intervin (multe) altele: cum este acest 'dzeu'?
poate fi un 'deus absconditus', un 'deus incertus', un 'deus otiosus', ba kiar un 'mauvais demiurge' (vba lui cioran) :D
numai mintile slabe ajung la convingerea k, o data cu 'dovada' existentei lui dzeu, vor fi primite cu ghirlande hawaiene de flori la poarta raiului... =))
Hai bai Leo, da-o-n primejdii!!!
Pitbull
16 Feb 2010, 13:28
Termenul "bigotism" e una dintre cele mai noi găselniţe ale diavolului în misiunea sa de a strica lucrarea lui Dumnezeu.
1) Nu "termenul"; fenomenul.
2) Nu e nou deloc, e vechi de când lumea.
3) Găselniţă = omidă.
...Altfel, însă, da: bigotismul e una dintre cele mai perfide strategii ale diavolului în misiunea sa de a strica lucrarea lui Dumnezeu. De-a lungul secolelor, multor clerici le-a luat minţile, îndepărtându-i de la Dumnezeu, pe calea obscurantismului, a dogmatismului, a dezumanizării. Nici nu e de mirare că mulţi neştiutori de bună-credinţă au reacţionat în faţa acestui val de satanism-în-sutană refugiindu-se în ispita bigotismului complementar: cel aşa-zis ateist.
Un exemplu: printre elevii mei e şi unul foarte habotnic, mereu cu cărţulii de propagandă la el ("O mie de sfaturi duhovniceşti", etc.). Recent, am răsfoit-o pe respectiva. Ce aberaţii, ce perversiuni, ce coruperi malefice propovăduia, insinuate printre remarcele rezonabile, sub masca aşa-zis "creştină"! Aceşti falşi profeţi sunt incomparabil mai dăunători decât bieţii "atei".
De exemplu, se ştie că atunci când diavolul nu reuşeşte să străpungă credinţa cuiva, ultima şi cea mai parşivä tactică a lui e aceea de a-i gâdila tocmai orgoliul propriei credinţe, sugerându-i cä pe el îl iubeşte Dumnezeu cel mai mult, că el e singurul deţinător al adevărului, etc... Şi, în momentul ăla, nefericitul riscă să se piardă pe veci, victimă a păcatului trufiei. Cum bine ştim, tocmai asta e boala care macină în prezent Biserica Ortodoxă.
keepwalking
16 Feb 2010, 13:55
Eu intreb: daca il dislocam pe Dumnezeu din constiinta noastra, ce punem in loc? Care este alternativa oferita?
Principiile morale care pot fi de sine statatoare si nu trebuie definite neaparat prin relatia cu Dumnezeu.
Eu pot fi bun si fara sa cred in Dumnezeu. Pot fi onest, modest sau orice alta caracteristica considerata ca apartinand binelui. Prin conceptul de "Dumnezeu" societatea e una mai buna, nici din pozitia mea nu pot nega asta. Este in primul rand util pentru oamenii care gandesc mai putin, in mare parte din societatea considerata mai de jos, pentru ca intervine frica de divinitate(o parte a lor cel putin), o frica ce ii tine sub control, macar intr-o mica parte.
Alex Leo Serban
16 Feb 2010, 14:13
... iar atunci cind nu esti o persoana morala (= cazul meu) - & nici constiinta nu prea stii pe unde ti-ai atirnat-o in cui -, faptul k nu te temi de nicio 'divinitate' (pt k o pui sub semnul intrebarii) este o maaare eliberare :D
Pitbull
16 Feb 2010, 14:20
Principiile morale care pot fi de sine statatoare si nu trebuie definite neaparat prin relatia cu Dumnezeu.
Asa e, nu trebuie - si stii de ce? Fiindcä e imposibil sä fie definite altfel decât prin relatia cu Dumnezeu. Nu pot fi de sine stätätoare. E ca si cum ai zice: "fotbalul poate fi de sine stätätor, nu trebuie sä fie definit neapärat prin relatia cu mingea."
Desigur, nu mä refer la definirile formale, ci la cele de fond, mai subtile dar incomparabil mai adevärate - pentru a cäror percepere e nevoie sä ne mai coacem nitel (culturä, experientä de viatä, exercitiu de gândire, etc...)
Ar fi interesant de aflat citi credinciosi cred pentru ca se tem si citi cred pentru ca, credinta le ofera alinare.:-? Factorul inhibator e deosebit de pronuntat, mai ales in societatea noastra...
Pitbull
16 Feb 2010, 14:24
Eu, unul, nu mä tem (nici nu cred în gogorita cu "frica de Dumnezeu" sau de "focurile Gheenei"), iar alinarea pe care mi-o aduce credinta e minorä, nedeterminantä. Cred pur si simplu fiindcä asa e firesc. Tu de ce respiri, fiindcä ti-e fricä de sufocare, sau pentru alinarea pe care ti-o aduce aerul inhalat?
Prin rationamentul asta s-ar putea spune ca eu cred in Dumnezeu, ori eu, momentan, exclud existenta sa. Dar problema aici e alta: definitia, ce este Dumnezeu? Pentru ca fiecare poate intelege altfel existenta lui. Cati oameni sunt, atatia Dumnezei sunt.
Teama de care ziceam e valabila in special pentru clasa de jos, mai ales ca nivel de inteligenta si/sau cultura. In cazul persoanelor inteligente e greu sa fie vorba de teama.
keepwalking
16 Feb 2010, 14:29
eu cred ca abia cei care-si clameaza eliberarea de apasarile constiintei si moralei le doresc cel mai mult.
Pitbull
16 Feb 2010, 14:29
@Liviu:
Nope, n-o excluzi. ;) E nevoie doar sä te cunosti mai bine pe tine însuti. Nosce te ipsum, vorba neamtului!
Revin la citatul meu favorit din Sri Aurobindo: "Un ateu este Dumnezeu care se joacä de-a v-ati ascunselea cu sine însusi."
Câti Dumnezei existä? Dar e evident! Unul si o infinitate în acelasi timp! Doar e absolut si autosuficient, nu are nevoie sä se reducä la regulile aritmeticii si legile geometriei euclidiene.
Alex Leo Serban
16 Feb 2010, 14:35
'firescul' vrea sa induca ideea (perversa) k cine nu crede 'asa cum respira' e 'a freak of nature'!
grass grows, birds fly, babies cry & blablabla...
religiozitatea poate lua forme paradoxale - de ex. cioran (care era un 'biet' agnostic - dar unul framintat) mi se pare mai aproape de ideea de homo religiosus tocmai pt k avea indoieli insomniace, tocmai pt k s-a razboit toata viata cu 'ipoteza dzeu' (k si ionesco, pina la un punct...) decit 'functionarii' plati & placizi care cred in dzeu 'asa cum respira'.
Eu, unul, nu mä tem (nici nu cred în gogorita cu "frica de Dumnezeu" sau de "focurile Gheenei"), iar alinarea pe care mi-o aduce credinta e minorä, nedeterminantä. Cred pur si simplu fiindcä asa e firesc. Tu de ce respiri, fiindcä ti-e fricä de sufocare, sau pentru alinarea pe care ti-o aduce aerul inhalat?
Nu respir pentru alinare, respir pentru ca nu am de ales. In cazul asta nu exista liber arbitru.
Eu cred in Dumnezeu, sunt crestin ortodox si am un IQ ceva mai sus de Beethoven. WTF?:-?
Pitbull
16 Feb 2010, 14:40
eu cred ca abia cei care-si clameaza eliberarea de apasarile constiintei si moralei le doresc cel mai mult.
Dar e evident! Sunt monstruos de limitati, cap în capcanele propriilor lor autoamägiri... desigur, merge mânä în mânä cu aroganta, semidoctismul si alte forme ale suficientei. Sigur cä lipsa credintei e o anomalie - dar nu neapärat patologicä sau definitivä. La majoritatea oamenilor care trec oprin ea, e doar o etapä de verificare a sinelui (cum ei însisi o descoperä, ulterior). Numärul celor realmente infirmi, irecuperabili, este, din fericire, destul de mic. (Si, oricum, chiar si lor li se oferä sansa unei viitoare reabilitäri - în altä viatä; mare päcat cä învätäturile lui Iisus despre metempsihozä au fost trecute sub obroc de unii, ca "necanonice").
@Windom:
My point exactly.
Nope, n-o excluzi. ;) E nevoie doar sä te cunosti mai bine pe tine însuti. Nosce te ipsum, vorba neamtului!
O exclud pentru ca nu simt existenta lui (sau nu am invatat sa o simt, dupa cum ai spune tu :P foarte posibil de altfel). Daca e sa definesc Dumnezeu doar prin acele principii morale in care eu cred si pe care le posed mai mult sau mai putin, atunci da, cred in Dumnezeu, dar le spun principii morale, nu Dumnezeu. Dar nu e cazul, fara a-l simti nu pot spune ca exista un Dumnezeu pentru mine (momentan). Cine stie, poate ajung si acolo :P Mai e drum lung pana mor, sper :))
Câti Dumnezei existä? Dar e evident! Unul si o infinitate în acelasi timp! Doar e absolut si autosuficient, nu are nevoie sä se reducä la regulile aritmeticii si legile geometriei euclidiene.
Ma refer la perceptia lui Dumnezeu de catre fiecare. Poate Dumnezeu o fi singur si o infinitate in acelasi timp, dar perceptia lui difera de la o persoana la alta. Raspunsul tau e mai mult unul evaziv, prin ce se defineste Dumnezeu? E de sine statator sau se defineste prin intermediul oamenilor? Prima optiune nu poate fi dovedita, pentru ca daca tu mi-l definesti pe Dumnezeu in felul tau, altcineva mi-l defineste in alt fel. Poate el e de sine statator, dar perceptia omului asupra lui Dumnezeu e cea care hotaraste cum se rasfrange in viata fiecaruia.
Alex Leo Serban
16 Feb 2010, 14:50
eu cred ca abia cei care-si clameaza eliberarea de apasarile constiintei si moralei le doresc cel mai mult.
Dar e evident! Sunt monstruos de limitati, cap în capcanele propriilor lor autoamägiri... desigur, merge mânä în mânä cu aroganta, semidoctismul si alte forme ale suficientei. Sigur cä lipsa credintei e o anomalie - dar nu neapärat patologicä sau definitivä. La majoritatea oamenilor care trec oprin ea, e doar o etapä de verificare a sinelui (cum ei însisi o descoperä, ulterior). Numärul celor realmente infirmi, irecuperabili, este, din fericire, destul de mic. (Si, oricum, chiar si lor li se oferä sansa unei viitoare reabilitäri - în altä viatä; mare päcat cä învätäturile lui Iisus despre metempsihozä au fost trecute sub obroc de unii, ca "necanonice").
exemplu tipic de autoamagire, de aroganta ('credinta iz ză best'! :)) ), de convingere neghioaba ('sigur ca' blabla) & de 'statistici' inkipuite ('numarul celor realmente infirmi' blabla)...
k de semidoctism nici n-are rost sa mai vbim. =))
paul_aramis
16 Feb 2010, 14:54
or fi agnosticii (sau ateii, pentru că mulţi nu fac diferenţa între o noţiune şi cealaltă) cum or fi, dar decât credincios care încalcă însăşi credinţa în care crede, mai bine agnostic. sau ateu,
Pitbull
16 Feb 2010, 14:59
@Liviu:
Imi place cum gândesti - pe bune! Asa cum tu însuti sugerezi cä ar fi posibil, te afli pe acel parcurs pe care l-am mentionat. In orice caz, sä nu te astepti sä-ti dau vreun räspuns clear-cut la întrebärile pe care le-ai formulat spre final - fie ar pärea schematic, fie (mai normal) ar duce la prelungirea discutiei mult peste limitele care ne stau la dispozitie aici, pe un forum. Oricum, eu nu am veleitäti de predicator - si nici nu prea cred în formula asta... Mai degrabä plasez niste jaloane, pe care mi le-au arätat si mie altii, si stiu cä aceia care au resurse, le vor urma; ceilalti, vor râde ca proasta-n bâlci si vor continua sä debiteze ineptii (färä sä stie ce imens serviciu ne fac, expunând astfel necredinta în toatä maimutäreala ei tälâmbä). Vorba aia: cine are urechi de auzit, sä audä - iar cine nu, degeaba aude.
Dar mie nu-mi raspunde nimeni la intrebare?:-?
Alex Leo Serban
16 Feb 2010, 15:02
or fi agnosticii (sau ateii, pentru că mulţi nu fac diferenţa între o noţiune şi cealaltă) cum or fi, dar decât credincios care încalcă însăşi credinţa în care crede, mai bine agnostic. sau ateu,
corect - vezi kiar 'crestinul' de mai sus, care, departe de 'a intoarce si celalalt obraz', lipeste o palmutza (k mai mult de-atit n-are what it takes...) in barbia celui care l-a infatisat fix asa cum este! :))
or fi agnosticii (sau ateii, pentru că mulţi nu fac diferenţa între o noţiune şi cealaltă) cum or fi, dar decât credincios care încalcă însăşi credinţa în care crede, mai bine agnostic. sau ateu,
corect - vezi kiar 'crestinul' de mai sus, care, departe de 'a intoarce si celalalt obraz', lipeste o palmutza (k mai mult de-atit n-are what it takes...) in barbia celui care l-a infatisat fix asa cum este! :))
No, serios, cu mine ce-ai? :-O
eu cred ca abia cei care-si clameaza eliberarea de apasarile constiintei si moralei le doresc cel mai mult.
Dar e evident! Sunt monstruos de limitati, cap în capcanele propriilor lor autoamägiri... desigur, merge mânä în mânä cu aroganta, semidoctismul si alte forme ale suficientei. Sigur cä lipsa credintei e o anomalie - dar nu neapärat patologicä sau definitivä. La majoritatea oamenilor care trec oprin ea, e doar o etapä de verificare a sinelui (cum ei însisi o descoperä, ulterior). Numärul celor realmente infirmi, irecuperabili, este, din fericire, destul de mic. (Si, oricum, chiar si lor li se oferä sansa unei viitoare reabilitäri - în altä viatä; mare päcat cä învätäturile lui Iisus despre metempsihozä au fost trecute sub obroc de unii, ca "necanonice").
Limitarea in gandire aici e pusa in discutie de fiecare parte, fiind astfel un argument cam irelevant, nu ca nu fi dreptatea de partea cuiva, dar dat fiind faptul ca fiecare isi sustine punctul de vedere, opus de altfel, nu poate fi pusa in discutie ca vreun fel de argument. Fiecare vede lucrurile din punte diferite de vedere. Pentru ateu credinciosul e limitat in gandire, pentru credincios ateul e limitat in gandire si tot asa.
Pitbull
16 Feb 2010, 15:05
Tot @Liviu:
A, si încä ceva: se spune cä nu trebuie sä primesti färä rezerve nici de la Dumnezeu, nici de la opusul Lui. As fi foarte dezamägit dacä te-ai repezi sä-mi dai dreptate (mä rog, sigur cä n-ai s-o faci, esti un sceptic si un om cu discernämânt); ar fi o atitudine la fel de neghioabä ca aceea de respinge net tot ce spun. Ceea ce astept de la tine (si de la orice om care meritä atentie), este un räspuns de tipul: "Am sä mä gândesc..."
Alex Leo Serban
16 Feb 2010, 15:06
@judex: kiar nu te prinzi k ma refeream la postarea nr. 410?!
cit dspr 'citatul':
'eu cred ca abia cei care-si clameaza eliberarea de apasarile constiintei si moralei le doresc cel mai mult.' - in psihiatrie, asta se keama proiectie...
@judex: kiar nu te prinzi k ma refeream la postarea nr. 410?!
cit dspr 'citatul':
'eu cred ca abia cei care-si clameaza eliberarea de apasarile constiintei si moralei le doresc cel mai mult.' - in psihiatrie, asta se keama proiectie...
Deci evident ca m-am prins. Dar mi se pare haios topicul. :D
Alex Leo Serban
16 Feb 2010, 15:11
Limitarea in gandire aici e pusa in discutie de fiecare parte, fiind astfel un argument cam irelevant, nu ca nu fi dreptatea de partea cuiva, dar dat fiind faptul ca fiecare isi sustine punctul de vedere, opus de altfel, nu poate fi pusa in discutie ca vreun fel de argument. Fiecare vede lucrurile din punte diferite de vedere. Pentru ateu credinciosul e limitat in gandire, pentru credincios ateul e limitat in gandire si tot asa.
nu e asa; credinciosul stie k are dreptate - si-i trateaza atit pe atei, cit si pe agnostici k pe niste handicapati; agnosticul (nu pot sa vbesc in numele ateilor!) stie doar k se indoieste - ceea ce, din pdv filozofic, este o atitudine inteleapta...
daca agnosticul ii 'reproseaza' ceva credinciosului, este simplul fapt k nu admite nicio alta ipoteza.
Pitbull
16 Feb 2010, 15:12
@Paul_aramis:
Bine punctat. Am si spus, într-un mesaj anterior, cä multi apostati se ascund sub mantia "credintei".
Oricum, n-am fost, nu sunt si nici nu voi fi vreodatä un sfânt - am si eu päcatele mele umane, mi le asum, caut sä le ispäsesc. Când servesc unui troglodit ceea ce meritä, nu am pretentia sä mi se ierte din oficiu - chiar dacä el însusi a cerut-o, si încä mai vrea, si poate fi sigur cä va fi servit, exact cu mäsura sporitä pe care o cere în continuare... Dar päcatul tot al meu e, iar ispäsirea lui tot pe mine mä priveste.
Limitarea in gandire aici e pusa in discutie de fiecare parte, fiind astfel un argument cam irelevant, nu ca nu fi dreptatea de partea cuiva, dar dat fiind faptul ca fiecare isi sustine punctul de vedere, opus de altfel, nu poate fi pusa in discutie ca vreun fel de argument. Fiecare vede lucrurile din punte diferite de vedere. Pentru ateu credinciosul e limitat in gandire, pentru credincios ateul e limitat in gandire si tot asa.
nu e asa; credinciosul stie k are dreptate - si-i trateaza atit pe atei, cit si pe agnostici k pe niste handicapati; agnosticul (nu pot sa vbesc in numele ateilor!) stie doar k se indoieste - ceea ce, din pdv filozofic, este o atitudine inteleapta...
daca agnosticul ii 'reproseaza' ceva credinciosului, este simplul fapt k nu admite nicio alta ipoteza.
Se scrie de 3 ani deja asa, asa-i? :))
Alex Leo Serban
16 Feb 2010, 15:18
gloria draga,
nu crezi k termenul de 'troglodit' (care, este evident, vrea sa se refere la mine) este un argument suficient pt k respectivul care l-a emis sa 'pofteasca' la o bannare?...
oare nu e suficient k respectivul se lauda (!) cu o fapta reprobabila, mai tbuie sa mai si ameninte - in continuare - intr-un mod care intra clar sub incidenta penalului?
astept raspuns!
in caz contrar, ma voi adresa 'mai sus'...
Pitbull
16 Feb 2010, 15:22
@Judex: Da, sunt vreo trei, de-acuma - dacä nu chiar patru.
Oricum, eu nu m-as repezi sä mä recunosc în generalitätile enuntate de altii. Nici n-as vedea acolo alte lucruri, asa-zis evidente, decât cele care sunt scrise. (Dar, mä rog, ästa-s eu...)
Leo si Pitbull, nu stiu la cine se referea Leo cand vorbea despre "crestinul de mai sus" si nici Pitbull cand spunea de "troglodit". Dar stiu ca daca voi doi aveti o problema, e mai bine s-o rezolvati prin mesaje private. Voi sterge schimbul de replici care nu se refera strict la "Credeti in Dumnezeu", care denatureaza discutia, care contine mesaje subliminale etc. Iar pe cei care posteaza in continuare mesaje care mentin conflictele, nu-i voi mai avertiza. Va mai amintiti ce am spus mai devreme? Nu mai am timp pentru avertismente. Trec direct la banari.
Dar nu va puteti impaca?
Ma bag eu Judex de pace. :P
paul_aramis
16 Feb 2010, 15:33
a, nu, nu mă refeream la faptul că credincioşi mint, înjură, beau, fură, se prostituează, omoară, etc. şamd. să fim serioşi astea sunt propovăduite de vechiul testament, chiar dacă sunt puse deoparte/condamnate de noul testament. eu mă refer la încălcare esenţei credinţei creştine în sine.
Alex Leo Serban
16 Feb 2010, 15:42
exact ce scriam la 'reprosuri pt moderatori'!
'nu vezi' la cine se refera pitbull? atunci suferi de o slaba concentrare sau de lipsa conexiunilor logice! din context rezulta clar k este vorba dspr cel pe care l-a agresat & pe care-l ameninta in continuare!!
iar eu, da, ma refeream in mod expres la 'crestinul' pitbull - care una zice, alta face!
cit dspr 'mesaje private' - LOL.
kiar crezi k mai am ceva de discutat cu un individ de asemenea teapa?!
faptul k el continua sa-mi trimita astfel de mesaje (= ramase fara raspuns) nu arata decit cit de jalnic este...
ps nu te obosi, am iesit eu!
Deci eu vreau ca Leo sa mai posteze aici. E cineva impotriva?
Cu riscul de a fi pupincursit - un asemenea OM este esential pentru acest forum.
Dragomara
16 Feb 2010, 16:21
Cu riscul de a fi pupincursit - un asemenea OM este esential pentru acest forum.
Total împotrivă, atât a pupicuriştilor care-au sufocat acest forum, cât şi a acestui "om". :|
Stabilitate, Echilibru, Competenţă, Toleranţă, Bun-simţ, Umor, Înţelegere, DRAGOSTE ŞI PASIUNE PENTRU FILM, de toate acestea are nevoie acest forum, gândesc eu (şi probabil că mi-s singura).
Tu nu stii ce-i aia film. =))
Pitbull
16 Feb 2010, 17:01
On-topic, please.
Sä mute cineva cele patru mesaje de mai sus, vä rog - în Condicä: #426-8 la "Reprosuri pentru moderatori", iar #429 la "Offtopic Asylum".
Eu nu mä mai pronunt. Case closed.
buticut
16 Feb 2010, 22:58
Deci eu vreau ca Leo sa mai posteze aici. E cineva impotriva?
Cu riscul de a fi pupincursit - un asemenea OM este esential pentru topicurile din categoria Totul Despre Filme + topicul cu fotografiile noastre din Cafenea.
FIXED!
On: Da, cred in Dumnezeu,pentru ca am nevoie sa cred in cineva,in ceva. It makes me feel better. In plus,pun pe seama lui faptul ca am primit viata si ca inca sunt in viata.
Pitbull
16 Feb 2010, 23:32
Booty, as usual: simple, true, straight to the point.
Booty, as usual: simple, true, straight to the point.
O fi, dar explicatia ei e foarte atacabila de "tabara" ateista. Pana la urma asta e unul din argumentele lor (noastre?) de baza: necesitatea de a crede in ceva, precum necesitatea de a-ti explica aparent inexplicabilul, precum nevoia de a crede in ceva dupa moarte (a se asocia cu frica de moarte, adica cu frica disparitiei sub orice forma). Aceste necesitati, si nu numai, au dus, ar spune un ateist, la aparitia conceptului de Dumnezeu (sau a conceptului de zeu in general dupa cum s-a putut observa la vechii romani, greci, egipteni si mai toate populatiile acelei perioade). Ori daca ar fi asa, cu ce e diferit un credincios fata de un copil ce-si imagineaza un partener de joaca doar pentru ca are nevoie de asa ceva? Sau chiar de un bolnav mintal care isi imagineaza de asemenea lucruri/persoane de care ar avea nevoie? Ori nu asta defineste un credincios, nici macar nu-l caracterizeaza.
Un credincios in adevaratul sens nu crede in Dumnezeu pentru ca e necesar sa creada in cineva sau in ceva si pentru ca lucrul asta il face sa se simta bine. El crede pentru ca stie ca Dumnezeu exista, nu pentru ca ii e necesar ca el sa existe.
Cred ca singurul care mi-a raspuns este Liviu.
buticut
17 Feb 2010, 00:51
Cred ca Pit se referea la partea cu ALS. Nu am spus ca sunt un credincios in adevaratul sens al cuvantului,m-am certat de prea multe ori cu Dumnezeu ca sa afirm asta si probabil candva imi voi primi pedeapsa si ma tem de acea zi. Probabil asta ma defineste ca fiind membru al taberei credinciosilor,faptul ca imi este frica de el. Cred in el pentru ca vreau sa cred ca exista si simt ca exista ceva mai presus de noi care ne vegheaza, insa credinciosii absoluti pun pe seama lui toate lucrurile bune care li se intampla in viata, in timp ce eu cred ca omul este responsabil in mai mare parte pentru norocul lui decat Dumnezeu,norocul sau ghinionul si-l face in principiu cu mana lui. Sarbatoresc sfintii,mai tin post din cand in cand,mai frecventez Biserica. Cred si in viata dupa moarte,sigur,intr-o alta forma, dar sufletul nu ti-l pierzi niciodata.De moarte nu mi-e frica, mi-e frica doar de ce se intampla dupa ea, de locul unde voi ajunge si de ce se va inampla cu persoanele care m-au iubit si care au ramas pe pamant.
Imi amintesc cand eram mica si ii spuneam mamei ca nu pot crede in ceva ce nu pot vedea si ea imi spunea ca fara el nu as fi venit pe lume,ca lui ii datorez totul si sa nu ii pun existenta la indoiala. Am primit o educatie crestina si am invatat sa cred in el fara a pune prea multe intrebari, dar diverse evenimente m-au facut sa cred de asemenea ca Dumnezeu din cand in cand doarme si nu ne asculta tot timpul. De aceea spun ca am nevoie sa cred in el,daca nu as face-o,as fi convinsa ca lumea e pierduta si ca nu mai avem nicio scapare.
SoricicaMov
17 Feb 2010, 02:21
Cred ca Dumnezeu este simetricul ideal al fiecaruia dintre noi; un nucleu luminos in continua miscare si metamorfoza, ca o piatra pretioasa cu miriade de fatete; paradoxal este ca mai devreme sau mai tarziu descoperi ca tot privind catre Dumnezeu ai privit catre tine, inauntrul tau, pentru ca Dumnezeu s-a ‘ascuns’ tot timpul acolo si o sa razi cu lacrimi realizand cat de departe ai mers pentru a-L gasi atat de aproape si in felul acesta vei implini un cerc al adevaratei cunoasteri de sine, singura realmente fecunda pentru orice te asteapta dincolo de granita Mortii; acesta este unicul lucru cu adevarat important ce mi-l cer mie, sa implinesc cat mai armonios aceasta cautare, care a inceput si se va termina din si in Dumnezeu
Federico
17 Feb 2010, 02:29
or fi agnosticii (sau ateii, pentru că mulţi nu fac diferenţa între o noţiune şi cealaltă) cum or fi, dar decât credincios care încalcă însăşi credinţa în care crede, mai bine agnostic. sau ateu,
Asta pentru ca ai pretentii prea ridicate de la niste fiinte imperfecte. Modelul crestin e un IDEAL, adica ceva ce nu poate fi atins niciodata decat in inchipuire. Asta inseamna ca e inutil si trebuie abandonat? Nicidecum. Nu stii ce frumos ne explica Tolstoi in "Sonata Kreutzer" ? Cand vrem sa trasam o linie dreapta cu mana libera ne ghidam dupa un model perfect (din imaginatia noastra) sau aproape perfect (practic; o dreapta trasata cu mijloace tehnice) desi stim ca oricat ne-am stradui nu ne vom apropia de el decat, cel mult, asimptotic. Totusi, e incontestabil ca asta e cea mai buna metoda de a ne indeplini scopul.
Voi, ateii/agnosticii mergeti,cum ar veni, pe principiul "daca nu-mi propun nimic, n-am cum sa dau gres" . Voi nu incalcati nimic pentru ca nu aveti ce sa incalcati.
(Ma extrag incetisor din subiect, dupa asta. )
@ALS - "trendul la moda", printre "emancipati".
Fiecare cu trendul modei sale, ca sa zic asa.
(In Romanica sint 200 de ani de cind tot frecam la antagonisme chinuindu-ne, zadarnic, sa ne nastem. Si nu se prea intrevad semne de oboseala ale vreunei tabere. O sa ne toot invirtim in cercul asta strimt - nici unii, nici altii, nu vor nici sa moara, nici sa se predea. Aceleasi false probleme se reclicleaza la nesfirsit, cu fiecare generatie care inhaleaza aerul statut al locului... unde nu s-a intimplat nimic.)
Cum o fi aratind lumea pina sa apara -ismul cu acidulatia-i strerilizanta? S-ar spune ca multe lucruri au fost bune pina sa le strice... mama lui!
Cu plezirul.
Eu nu prea ma pot bucura plenar, hedonistic, aici & acum, daca simt ca am ramas singur, doar cu imanentismul simturilor mele. Am nevoie de un sens (chiar daca nu neaparat religios) care sa le faca sa respire intr-o dimensiune mai vasta decit mine insumi (daca se poate inchipui asa ceva, evident! :D ) Da' poate sint io defect. Vreau sa ma bucur hit et nunc, ca orice hedonist, dar ca s o fac tre' sa ies din simturile mele in ceva mai inalt decit ele (care sa le pastreze, dar sa le dea o anumita calitate, ca sa zic asa ).
'non-evidenta' dumnezeirii" - in cazul meu, nu era a dumnezeirii (mi-am pierdut credinta de ceva ani - probabil ca aveam deja alti prea multi de nihilism la activ cind am intilnit-o), ci a non-evidentelor care nu au nici o problama sa existe (inclusiv in stiinta noastra cea mai avansata - si eventual atee ori agnostica), desi sint non-evidente. Deci nu era un <<'argument' pt credinta>>, era doar un argument (impotriva suprematiei simturilor, in general). Altfel, si eu sint de parere ca credinta tine (si) de temperament (de aceea disputele "cu argumente" sint daca nu inutile, in orice caz interminabile... Si la sfirsit, fiecare preopinent pleaca tot cu ce a venit de acasa - discutiile despre cum se formeaza gusturile si credintele cuiva sint aporetice din start, si e foarte greu sa te misti prin complicatia lor...)
Ma irita insa sa-i vad pe intoxicatii cu epidemia de idei (ateiste) primite (de-a gata), oameni-turma facind apologia individului dinlauntru unor covingeri despre care ignora ca sint mai mult ale vremurilor (sau cel putin ale mediilor) in care traiesc decit ale lor insile. Azi urasc religia si detesta crestinismul. Alaltaieri, daca ar fi trait (sa spunem, la anul o mie), sigur ar fi fost crestini. Din aia care oamoara cu pietre.
tzutzea era mai deshtept cat o mie dant la un loc:D
Sa fii sigur de asta! Eu n-am vrut decit sa spun ca enormitatile lui erau... enorme (si nu trebuie luate in alb). In rest, omu' era genial, fireste. :)
marius_em
17 Feb 2010, 13:38
In Romania la moda e credinta in flacara violet, in vrajitoare si in Basescu.
Ateismul si agnosticismul sunt stigmatizate public.
paul_aramis
17 Feb 2010, 14:29
Asta pentru ca ai pretentii prea ridicate de la niste fiinte imperfecte. Modelul crestin e un IDEAL, adica ceva ce nu poate fi atins niciodata decat in inchipuire. Asta inseamna ca e inutil si trebuie abandonat? Nicidecum. Nu stii ce frumos ne explica Tolstoi in "Sonata Kreutzer" ? Cand vrem sa trasam o linie dreapta cu mana libera ne ghidam dupa un model perfect (din imaginatia noastra) sau aproape perfect (practic; o dreapta trasata cu mijloace tehnice) desi stim ca oricat ne-am stradui nu ne vom apropia de el decat, cel mult, asimptotic. Totusi, e incontestabil ca asta e cea mai buna metoda de a ne indeplini scopul.
Voi, ateii/agnosticii mergeti,cum ar veni, pe principiul "daca nu-mi propun nimic, n-am cum sa dau gres" . Voi nu incalcati nimic pentru ca nu aveti ce sa incalcati.
mai bine aşa decât să declari una şi să faci alta. şi apoi să te scuzi cu "dumnezeu e bun şi iartă", zicând că îţi pare rău, regreţi ce ai făcut şi gata eşti curat ca lacrima., că te-ai pocăit şi dumnezeu ţi-a iertat.
o întrebare pentru tine, federico: când ai fost ultima oară la biserică?
marius_em
17 Feb 2010, 15:34
Eu intreb: daca il dislocam pe Dumnezeu din constiinta noastra, ce punem in loc? Care este alternativa oferita?
"Dumnezeu e mort! Şi mort ramane! Şi noi l-am ucis! Cum sa ne consolam noi, ucigasii ucigasilor? Tot ce-a avut lumea mai sfant şi mai puternic pana acum isi varsa sangele sub pumnalele noastre, – cine oare ne va sterge de acest sange? Cu ce apa ne-am putea spala? Ce sarbatori ale ispasirii, ce jocuri sacre va trebui sa inventam? Oare maretia acestei fapte nu-i prea mare pentru noi? Nu trebuie sa devenim noi insine zei, doar pentru a parea vrednici de ea? N-a existat nicicand o fapta mai mare, si oricine se va naste in veci dupa noi isi va avea locul, datorita acestei fapte, intr-o istorie superioara oricarei istorii de pana acum!"
Si apoi nebunul din fabula lui Nietzsche spune despre biserici ca acum nu sunt decat cavourile si mormintelele lui D-zeu.
Cu toate ca e atacat pentru "erezie", Nietzsche abordeaza tocmai tema asta a credintei in D-zeu din constiinta umana, a pierderii ei si a consecintelor asupra moralitatii umane ale acestui fapt.. "Dumnezeu e mort" nu trebuie interpretat literal, cum am vazut ca s-a facut pe topicul "Agora", e vorba de conceptul uman de dumnezeu.
Ideea lui Nietzsche e ca datorita extinderii cunoasterii umane, dumnezeul timpului nostru (religia), nu mai reprezinta o sursa de cunoastere, e depasita, daca vrei. Pentru ca D-zeu a fost folosit in trecut mai mult pentru a explica lumea din jurul nostru. E diferit de zilele noastre, cand D-zeu e un concept ce tine de spiritualitate. Ei, si tocmai asta se intreaba omul asta. Ce se va intampla cu omul nou, ce se va intampla cu spiritualitatea sa, cu simtul sau al moralitatii, ce se va intampla cu conceptele de bine si de rau? Cum va evolua omul?
El nu era doar sigur ca aceasta evolutie se va intampla, ci era convins ca deja incepuse din timpul sau, iar pericolul pe care Nietzsche il vedea pentru om era nihilismul. Si pe buna dreptate, as adauga eu. E normal ca daca il vezi pe dumnezeu ca pe un concept uman, urmatorul pas ar fi sa vezi conceptele de bine si rau ca fiind tipice tot omului si limitelor sale.
Daca admiti posibilitatea inexistentei lui D-zeu, admiti posibilitatea mortii ca un sfarsit al constiintei tale. Si datorita comoditatii vietii vesnice propovaduite de religie, trecerea la un asemenea nou concept va crea disperare si nihilism. De aceea, a militat pentru cautarea unui set de valori mai profunde si mai ancorate in noua lume, decat valorile crestinatatii.
Ce nu a anticipat, cred eu, Nietzsche e ca omul va gasi un alt D-zeu, dupa ce il va fi omorat pe cel vechi. Iar vorbim metaforic, asa ca nu va infierbantati. Adica se poate ca noul om il va aseza pe D-zeu intr-un spectru ce tine doar de spiritualitate, si va separa de acesta tot ce tine de realitatea fizica. Astfel va recunoaste credinta ca nefiind o sursa de cunoastere, dar va evita si pericolul nihilismului, pentru ca se va evita conceptul de moarte permanenta. Un exemplu ar fi acei oameni care sunt religiosi, dar accepta teoria evolutiei, sau teoria big bangului, si chiar mai mult, imbina aceste noi informatii despre lumea fizica cu credintele lor personale.
In fine, eu cred ca a avut dreptate ca a spus ca d-zeu e mort, referindu-se la acel d-zeu arhaic.
Eu tin minte de la orele de religie, cand faceam cu preoti, si cum eram efectiv spalat pe creier, ca ortodoxismul e cel mai tare, singura credinta adevarata, etc., ca ateii sunt satanisti, ca papa e satanist, ca ABBA scris nu stiu cum insemna nu stiu ce, tot satanist, si ca, in genere, cei care ataca crestinismul, cum e Nietzsche, e fie satanist, fie nazist, care e tot satanist, fie comunist, si da, tot satanist. Important e ca toti erau satanisti, si mi-am trait copilaria cu frica de satanisti, de codurile de bare, si de ABBA.
Am mai crescut, am mai citit, am ascultat ABBA, si pot spune acum ca nu noi l-am ucis pe D-zeu, cum zice Nietzsche, ci D-zeu s-a sinucis. [iar vorbim metaforic... nu, nu cred ca entitatea divina s-a sinucis, ci doar conceptuld e d-zeu asa cum a fost transmis in 2000 de ani de crestinism, a reusit sa se autodistruga]
Pitbull
17 Feb 2010, 15:48
"Dumnezeu e mort!" (Nietzsche)
"Nietzsche e mort." (Dumnezeu)
Stiu cä-i clasicä, da' nu stricä sä ne-o amintim din când în când... ;)
marius_em
17 Feb 2010, 16:08
Da, e clasica si e buna. Am ras si eu cand l-am auzit.
Dar, diferenta e ca pe D-zeu nu l-a auzit nimeni spunand asta despre Nietzsche. :)
Pitbull
17 Feb 2010, 16:25
Nu neapärat pe asta.
Pe altele, sigur.
Nu neapärat cu urechile (externe, mijlocii, interne - sau metaforice).
Mai existä si alte organe auditive.
Mai... impalpabile. ;)
hellsteed
17 Feb 2010, 21:22
Propun de-un sacrificiu : sa ardem cateva boabe de fasole, orez, cartofi ce aveti strans peste iarna. Si sa ne imbunam gandurile.
In mesajul lui Marius e ceva legat de nihilism... zic asa fiindca n-am citit .. l-am saltat doar asa cu un ochi..
O forma de nihilism de tip determinist era si pe vremea lui Buddha . Un cult impotriva cui, Buddha s-a impotrivit.
Acuma ca vine vorba de Dumnezeul crestin, tare mi-a placut Steinhardt
Federico
17 Feb 2010, 22:57
mai bine aşa decât să declari una şi să faci alta. şi apoi să te scuzi cu "dumnezeu e bun şi iartă", zicând că îţi pare rău, regreţi ce ai făcut şi gata eşti curat ca lacrima., că te-ai pocăit şi dumnezeu ţi-a iertat.
De ce generalizezi? Faptul ca exista acest aspect si implicit ignoranta, proasta-intelegere, nesimtire sau mai-stiu-eu-ce, nu defineste crestinismul. Nu asa gandim noi, sau cel putin cei care il inteleg cu adevarat.
o întrebare pentru tine, federico: când ai fost ultima oară la biserică?
Nu cred in biserica vazuta ca mediator al relatiei cu Dumnezeu, deci nu merg. E buna biserica dar are functii destul de diferite fata de cele pe care i le atribuie unii (sau uneori chiar autoatribuie).
paul_aramis
18 Feb 2010, 01:12
mai bine aşa decât să declari una şi să faci alta. şi apoi să te scuzi cu "dumnezeu e bun şi iartă", zicând că îţi pare rău, regreţi ce ai făcut şi gata eşti curat ca lacrima., că te-ai pocăit şi dumnezeu ţi-a iertat.
De ce generalizezi? Faptul ca exista acest aspect si implicit ignoranta, proasta-intelegere, nesimtire sau mai-stiu-eu-ce, nu defineste crestinismul. Nu asa gandim noi, sau cel putin cei care il inteleg cu adevarat.
cine a început cu generalizatul?
o întrebare pentru tine, federico: când ai fost ultima oară la biserică? Nu cred in biserica vazuta ca mediator al relatiei cu Dumnezeu, deci nu merg. E buna biserica dar are functii destul de diferite fata de cele pe care i le atribuie unii (sau uneori chiar autoatribuie).
atunci o altă întrebare: dacă eşti credincios, în care Dumnezeu crezi?
Federico
18 Feb 2010, 02:34
In Dumnezeul lui Einstein (si al lui Spinoza) : ordine si armonie intr-un univers vazut ca un mecanism perfect in care fiecare element are un rol bine determinat; o constiinta universala a carei prelungiri sunt constiintele fiecaruia dintre noi; o "energie inteligenta" ordonatoare si coordonatoare a tot ce exista; in faptul ca there's no such thing as coincidence etc.
Pitbull
18 Feb 2010, 09:20
Not even me could have said it better!
Idee cu idee, cuvânt cu cuvânt, Feder!
marius_em
18 Feb 2010, 09:34
In Dumnezeul lui Einstein (si al lui Spinoza) : ordine si armonie intr-un univers vazut ca un mecanism perfect in care fiecare element are un rol bine determinat; o constiinta universala a carei prelungiri sunt constiintele fiecaruia dintre noi; o "energie inteligenta" ordonatoare si coordonatoare a tot ce exista; in faptul ca there's no such thing as coincidence etc.
Stiu ca Einstein e folosit deseori de crestini ca un argument al convingerilor lor, dar asta e paradoxal din doua motive:
1. Einstein a fost evreu. :)
2. Einstein a negat mereu ca si-ar fi exprimat credinta intr-un D-zeu - entitate(D-zeul evreilor, sau al crestinilor). D-zeul lui Einstein (cum ai spus si tu, D-zeul lui Spinoza) erau legile universului, uimire fata de complexitate si armonia lumii (universului). (Daca ma gandesc mai bine, Einstein a fost primul hipiot :)). D-zeul lui Einstein era indiferent fata de soarta omenirii sau fata de faptele oamenilor, era mai mult decat impersonal, era si inuman. Omenirea e insignifianta in acest Univers.
Despre religia clasica intr-o fiinta divina, Einstein a explicat-o ca incapacitatea de a intelege cazualitatea, ceea ce naste frica de necunoscut, ceea ce naste tendinta de a inventa lucruri care sa explice acel necunoscut.
Pitbull
18 Feb 2010, 09:41
I have news for you! :D
1) Evreii, crestinii si musulmanii cred în "acelasi Dumnezeu" - doar modalitätile de abordare diferä. Si-l recunosc unii altor si îsi respectä reciproc religiile (cu exceptia fundamentalistilor, a bigotilor si a fanaticilor de tot felul, desigur).
2) Credinta în Dumnezeu (ba chiar în orice) poate fi adesea comunicatä prin mijloace mult mai subtile (si mai persuasive) decât exprimarea directä. Oare de ce formula asta îi vine mänusä unuia ca Einstein...? ;)
...Vezi cum se simplificä totul, si capätä sens? :)
copila_satanista
18 Feb 2010, 09:43
v-a dat ceva de capt subiectul asta ;) eu am cam multe de filozofat de mi-e si lene...
Pitbull
18 Feb 2010, 09:44
v-a dat ceva de capt subiectul asta ;)
...de "capt", de "cap", de "capät", sau de "capturat"? ;)
(cu exceptia fundamentalistilor, a bigotilor si a fanaticilor de tot felul, desigur).
Pacat ca astia abunda si strica numele firmei.:D
L.E.: (re)numele.
Pitbull
18 Feb 2010, 09:51
I'll never say it enough!
(Mai precis: nu abundä, dar sunt mult prea zgomotosi - it goes with the job description. ;) )
copila_satanista
18 Feb 2010, 09:59
v-a dat ceva de capt subiectul asta ;)
...de "capt", de "cap", de "capät", sau de "capturat"? ;)
ups scz : de cap era
marius_em
18 Feb 2010, 10:00
I have news for you! :D
1) Evreii, crestinii si musulmanii cred în "acelasi Dumnezeu" - doar modalitätile de abordare diferä. Si-l recunosc unii altor si îsi respectä reciproc religiile (cu exceptia fundamentalistilor, a bigotilor si a fanaticilor de tot felul, desigur).
2) Credinta în Dumnezeu (ba chiar în orice) poate fi adesea comunicatä prin mijloace mult mai subtile (si mai persuasive) decât exprimarea directä. Oare de ce formula asta îi vine mänusä unuia ca Einstein...? ;)
...Vezi cum se simplificä totul, si capätä sens? :)
1. era o gluma. Stiam ca cele 3 religii au aceleasi radacini.
2. Pai nu stiu cat de manusa ii vine. Ideea mea era ca D-zeul lui Einstein e total diferit de D-zeul crestinilor, al evreilor sau al musulmanilor. Einstein practic dezice interventia divina, pentru ca, in conceptia sa, nu crede intr-o entitate divina care sa intervina.
Prin teoria sa de a explica religiile lumii ca panaceu pentru frica de necunoscut, de fapt denunta tot ce scrie in Biblie, sau in Coran, ca inventii umane.
Nu spun care are dreptate, ci am incercat sa evidentiez un aparent paradox. Folosirea lui Einstein ca un argument pro-crestin poate fi clasificat ca o forma de manipulare, sa spui jumatati de adevar pentru a-ti justifica punctul de vedere.
LE
Einstein a militat ca religia si stiinta nu trebuie sa fie contradictorii, si ca aparentele conflicte intre cele doua se datoreaza erorilor umane.
"Science without religion is lame, religion without science is blind ... a legitimate conflict between science and religion cannot exist."
Doar ca despre care religie vorbea?
El a clasificat 3 tipuri de religie.
Prima, e cea bazata pe frica de necunoscut, si explicarea sa inventand fiinte divine.
A doua e cea bazata pe dorinta de ajutor, de dragoste, de confort spiritual, ceea ce iar naste nevoia unei fiinte divine care sa ofere aceste lucruri.
Si al treile tip bazat pe un sentiment de veneratie amestecat cu smerenie fata de misterul lumii.
El a considerat stiinta ca fiind antagonica primelor doua, dar partenera celei de-a treia.
Uite ca nu citisem chestiile astea despre Einstein si chiar ma mirasem cand Pitbull l-a adus in discutie cu ceva luni bune in urma. Omiterea a ceea ce considera Einstein Dumnezeu din mesajul lui Pit e extrem de manipulatoare, pentru ca este o diferenta destul de mare intre ceea ce zice marius_em acum si ceea ce inseamna credinta in Dumnezeu pentru majoritatea oamenilor, de unde si intrebarea pe care am pus-o de mai multe ori pe aici: "Ce este Dumnezeu?"
Ca o observatie, raspunul lui Pitbull legat de Einstein mi se pare extrem de evaziv, concluzia de simplificare fiind de fapt o concluzie proprie, cu rol in arta comunicarii, dar care nu mi se pare deloc o conluzie corecta, dupa cum a raspuns si marius_em mai sus.
LE: De altfel, tipul asta de Dumnezeu e singurul care mi se pare accesibil unui om de stiinta.
Pitbull
18 Feb 2010, 10:18
...Numai la o privire superficialä.
In fond, sunt opinii complementare - fete ale aceleiasi realitäti; atâta doar cä fiecare laturä îsi absolutizeazä viziunea. Mai concret spus: într-adevär, interventia lui Dumnezeu e infimä (fiindcä nu e aproape deloc necesarä: a creat un mecanism perfect, care functioneazä singur). Unii o exclud complet, altii dimpotrivä, exacerbeazä acele rarissime instante de exceptie.
Fac o märturisire: nu sunt absolut convins nici mäcar de existenta lor; admit posibilitatea ca pasivitatea curentä a lui Dumnezeu sä fie absolutä. Dar asta nu mä împiedicä sä-L recunosc în numeroase situatii, ca si cum ar fi actionat atunci. De ce? Fiindcä acele evenimente particulare sunt rezultatele evidente ale regulilor stabilite de El la începuturi - deci, în ultimä instantä, tot consecinta directä (oricât de îndepärtatä în timp) a interventiei Lui. Ceea ce aratä cât de futil e sä ne pierdem în speculatii märunte, când totul se leagä atât de evident.
Care e rostul unui Dumnezeu cu o "pasivitate absoluta"?
Cum se impaca moartea unui copil cu acest "mecanism perfect"? Ce a vrut Dumnezeu sa spuna prin cele citeva zile sau luni pe care "i le-a dat" de trait?
LE: "Mecanism perfect" inseamna Paradisul ca realitate palpabila si nu ca iluzie desarta, cel putin in opinia mea...
Cinemania
18 Feb 2010, 10:38
Oare animalele si plantele pot ajunge in Iad ? Sau Rai ?
Oare animalele si plantele pot ajunge in Iad ? Sau Rai ?
A intrebat porcul daca mai e ceva dupa Craciun. N-a primit un raspuns concret. Se tot invirt si ei in jurul...cozii.:D
Pitbull
18 Feb 2010, 10:53
Evident, animalele si plantele nu pot ajunge în "iad" - le lipseste discernämântul, deci si "päcatul". Efectiv, ele fac exact ceea ce le-a spus Dumnezeu: "cresteti si vä înmultiti". Nu se abat nici cu o iotä.
E o naivitate puerilä sä consideräm "imperfecte" sau "gresite" diverse incidente aparent nedrepte, cum ar fi moartea unui copil (eventual chiar în chinuri, bolnav, maltratat, etc.); face parte dintr-un desen incomparabil mai amplu, la care e clar cä nu avem acces (prin propriile noastre puteri, atât de perceptie cât si de conceptie). Dau doar niste exemple: poate cä scurta lui viatä era necesarä în programul karmic al mamei, sau al tatälui, ca sä rezolve acolo niste probleme; si, evident, acel copil nu poate fi considerat un "sacrificat" - dimpotrivä: suferinta de acum se va compensa într-o existentä viitoare (sau, complementar, de fapt a achitat o datorie karmicä anterioarä). N-avem de unde sti - tot ce putem sti e cä toate sunt incomparabil more than meets the eye.
O bunä prietenä a mea, de exemplu, nega existenta lui Dumnezeu... de ce credeti? Fiindcä a cäzut pe spate si s-a lovit îngrozitor la cap! "...Si nu fäcusem nimic! Dacä exista Dumnezeu, m-ar fi salvat!"
In schimb, am o familie de prieteni, al cäror copil s-a näscut orb (cu dezlipire congenitalä de retinä). Singura lui sansä a fost o operatie pe retinä, în sträinätate. A ratat. Orb va rämâne toatä viata (cel putin, pânä la inventarea ochilor bionici). E inteligent, sensibil, cultivat, cântä la pian cu un real talent. Iar pärintii lui au o credintä nesträmutatä în Dumnezeu! Si nu-s nici fanatici, nici exaltati, nici trogloditi gregari - sunt niste intelectuali de rasä, echilibrati, rezonabili... Atâta doar cä-i duce mintea sä vadä mult mai departe de interesele si cauzalitätile imediate...
O altä prietenä, la care tin enorm, s-a näscut cu o orbitä goalä. Are un ochi de sticlä - si asteaptä si ea protezele bionice. Iar în continuare... credinta ei în Dumnezeu, si profilul intelectual, moral, cultural, corespund perfect familiei descrise mai sus.
E usor sä ai o viatä ocrotitä, sau mäcar normalä, cu bune si rele, si sä te îndoiesti de Dumnezeu doar pentru a te da empatic cu cei loviti foarte greu de soartä. Mult mai greu e ca tu însuti sä fii cel lovit, si totusi sä-ti pästrezi credinta - nu orbeste, nu habotnic, nu ca un robot sau sclav, ci în mod constient, inteligent, responsabil.
L.E.
Apropo, cu Cartea lui Iov cum stäm...?
Dragomara
18 Feb 2010, 11:24
E usor sä ai o viatä ocrotitä, sau mäcar normalä, cu bune si rele, si sä te îndoiesti de Dumnezeu doar pentru a te da empatic cu cei loviti foarte greu de soartä. Mult mai greu e ca tu însuti sä fii cel lovit, si totusi sä-ti pästrezi credinta - nu orbeste, nu habotnic, nu ca un robot sau sclav, ci în mod constient, inteligent, responsabil.
Ba io cred că e tocmai pe dos, personal, cei cu adevărat credincioşi, mi s-au părut a fi tocmai "cei loviţi greu de soartă". Nu mai târziu de azi dimineaţă discutam cu o colegă, despre o altă colegă, mai nouă, pe care io nu o cunosc încă, care a fost unul dintre puţinele cazuri care a reuşit să supravieţuiască unui cancer mamar foarte avansat, (descoperit într-o doară de-o prietenă de-a ei, într-o cabină de probă, încerând un costum de baie ). Ei bine, primul lucru pe care l-a făcut tipa după ce a aflat şocantul diagnostic, a fost să intre şi să se roage pentru mai bine de 5 ore, într-o biserică; era prima dată când încerca această imperioasă nevoie. Am întrebat-o pe colega mea cum de a reuşit să supravieţuiască tipa, mi-a răspuns "prin marea ei credinţă în Dumnezeu şi prin terapiile naturiste pe care le-a adoptat, după ce medicii au constatat că, chimioterapia nu dăduse rezultate. De-atunci au trecut mai bine de 5 ani.
Eu nu cred în Dumnezeu, şi obişnuiesc să afirm mai în glumă, mai în serios, că încă nu am nevoie. Sunt conştientă că vremea aceea va veni, drept care-mi plâng de milă, anticipat. :P
Sint cam naiv intr-adevar atunci cind vine vorba de intrebari existentiale. Why are there people like Frank? Why is there so much suffering in the world? intreba si Jeffrey Beaumont.
E mai usor sa consideri puerila intrebarea decit sa dai un raspuns...:D
Pitbull
18 Feb 2010, 11:32
E usor sä ai o viatä ocrotitä, sau mäcar normalä, cu bune si rele, si sä te îndoiesti de Dumnezeu doar pentru a te da empatic cu cei loviti foarte greu de soartä. Mult mai greu e ca tu însuti sä fii cel lovit, si totusi sä-ti pästrezi credinta - nu orbeste, nu habotnic, nu ca un robot sau sclav, ci în mod constient, inteligent, responsabil.
Ba io cred că e tocmai pe dos, personal, cei cu adevărat credincioşi, mi s-au părut a fi tocmai "cei loviţi greu de soartă". [...si tot mesajul în continuare].
...Cum adicä, Drago...? :|
Päi spunem amândoi acelasi lucru - suntem întru totul de acord, nicidecum "tocmai pe dos"! :)
@Windom:
Am dat räspunsul - atât cât e accesibil; nu mie, nouä.
"prin marea ei credinţă în Dumnezeu"
Am mai spus chestia asta - e cam aceeasi situatie ca atunci cind iei un Tic Tac crezind ca-i medicament iar afectiunea iti trece. Subconstientul face minuni citeodata. Explicate fiziologic insa.
Pitbull
18 Feb 2010, 11:37
citeodata.
Righty! ;)
Eu nu cred în Dumnezeu, şi obişnuiesc să afirm mai în glumă, mai în serios, că încă nu am nevoie. Sunt conştientă că vremea aceea va veni, drept care-mi plâng de milă, anticipat. :(
Drago, dupa ce ti-am consultat blogul si am vazut acolo atitea poze de pe la manastiri si biserici, credeam ca lucrurile stau chiar pe dos...:P What the heck?:-/ :-?
Dragomara
18 Feb 2010, 11:47
deci cum revin la o postare anterioară pe care am modificat-o total aiurea, pentru că iar pap (pe banii şi pe Netul meu)?! şi n-am timp! EVIDENT!!
:(( :(( :((
Pitbull
18 Feb 2010, 11:49
Prin... Edit...? :-?
(Nu "Piaf"!)
1) Am citit de trei, si tot nu gäsesc nici o contradictie de termeni.
2) De ce ai sters continuarea mesajului? Era foarte relevantä.
Dragomara
18 Feb 2010, 11:52
Prin... Edit...? :-?
(Nu "Piaf"!)
Piaf era cu "h", "Edith". nu vreau să editez, că nu am timp, vreau să anulez ultima editare şi să revin la postarea iniţială. atât.
Pitbull
18 Feb 2010, 11:54
A, doar atât...?
OK atunci.
L.E.
Na, gata, uite-ti-o:
Ba io cred că e tocmai pe dos, personal, cei cu adevărat credincioşi, mi s-au părut a fi tocmai "cei loviţi greu de soartă". Nu mai târziu de azi dimineaţă discutam cu o colegă, despre o altă colegă, mai nouă, pe care io nu o cunosc încă, care a fost unul dintre puţinele cazuri care a reuşit să supravieţuiască unui cancer mamar foarte avansat, (descoperit într-o doară de-o prietenă de-a ei, într-o cabină de probă, încerând un costum de baie ). Ei bine, primul lucru pe care l-a făcut tipa după ce a aflat şocantul diagnostic, a fost să intre şi să se roage pentru mai bine de 5 ore, într-o biserică; era prima dată când încerca această imperioasă nevoie. Am întrebat-o pe colega mea cum de a reuşit să supravieţuiască tipa, mi-a răspuns "prin marea ei credinţă în Dumnezeu şi prin terapiile naturiste pe care le-a adoptat, după ce medicii au constatat că, chimioterapia nu dăduse rezultate. De-atunci au trecut mai bine de 5 ani.
Eu nu cred în Dumnezeu, şi obişnuiesc să afirm mai în glumă, mai în serios, că încă nu am nevoie. Sunt conştientă că vremea aceea va veni, drept care-mi plâng de milă, anticipat.
...Noroc cu Mozilla mea, c-o mai tinea minte! ;)
Ce te-ai face tu färä mine, Drago?
"prin marea ei credinţă în Dumnezeu"
Am mai spus chestia asta - e cam aceeasi situatie ca atunci cind iei un Tic Tac crezind ca-i medicament iar afectiunea iti trece. Subconstientul face minuni citeodata. Explicate fiziologic insa.
Si ca sa fie si mai clar, efectul asta are o denumire, deja foarte cunoscuta, adica efectul Placebo. Si intr-adevar credinta pare sa aiba un efect asemanator lui.
Medical vorbind:
Placebo: dai pacientului un medicament inactiv, il faci sa creada ca e activ, iar el se simte mai bine.
Credinta: dai "pacientului" un "medicament" inactiv (pentru ca nu te vindeca Dumnezeu ca sa fie activ, ci credinta, adica increderea in capacitatile medicamentului din cazul Placebo), crede ca e activ, iar el se simte mai bine. Formularea inactiv sa nu se confunde cu inexistenta lui Dumnezeu, e inactiv pentru ca nu Dumnezeu il vindeca.
hellsteed
18 Feb 2010, 12:43
Panteismul lui Spinoza e anulat cand se pune problematica RAULUI.
Panteismul lui Spinoza e anulat cand se pune problematica RAULUI.
Bine punctat :D
Federico
18 Feb 2010, 13:08
"prin marea ei credinţă în Dumnezeu"
Am mai spus chestia asta - e cam aceeasi situatie ca atunci cind iei un Tic Tac crezind ca-i medicament iar afectiunea iti trece. Subconstientul face minuni citeodata. Explicate fiziologic insa.
Si ca sa fie si mai clar, efectul asta are o denumire, deja foarte cunoscuta, adica efectul Placebo. Si intr-adevar credinta pare sa aiba un efect asemanator lui.
Medical vorbind:
Placebo: dai pacientului un medicament inactiv, il faci sa creada ca e activ, iar el se simte mai bine.
Credinta: dai "pacientului" un "medicament" inactiv (pentru ca nu te vindeca Dumnezeu ca sa fie activ, ci credinta, adica increderea in capacitatile medicamentului din cazul Placebo), crede ca e activ, iar el se simte mai bine. Formularea inactiv sa nu se confunde cu inexistenta lui Dumnezeu, e inactiv pentru ca nu Dumnezeu il vindeca.
Tamaduirile asa-zis miraculoase ale unor copii cu varste foarte, foarte fragede, tot la Placebo intra?
Tamaduirile asa-zis miraculoase ale unor copii cu varste foarte, foarte fragede, tot la Placebo intra?
Si mortile lor tot in bunatatea lui Dumnezeu intra, cum spunea cineva mai sus? Miile de avorturi spontane, copii morti inca nenascuti carora Dumnezeu nu le-a dat o sansa?
De ce trebuie sa pui necunoscutul pe seama lui Dumnezeu? Faptul ca nu stii ce s-a intamplat nu echivaleaza cu mana lui Dumnezeu. Sunt abia la inceput in profesia asta de "tamaduire", dar din cate stiam corpul nostru e inca foarte putin cunoscut.
Bagati la tartacutza:
http://www.youtube.com/watch?v=rO83Z43LQfM
marius_em
18 Feb 2010, 13:25
.Apropo, cu Cartea lui Iov cum stäm...?
Cartea lui Iov e unul din punctele discutabile si auto-contradictorii ale bibliei.
D-zeu ii ucide lui Iov familia, il nenoroceste, il imbolnaveste cu lepra, toate astea pentru un pariu... cu diavolul.
Cumva, treaba asta contrazice ideea dumnezeului intelept, bun, iertator, si promoveaza un d-zeu teribilist, arogant, si, in mod curios, un d-zeu ne-omniscient (daca ar fi omniscient, pariul in sine ar fi fost inutil). Aduce aminte mai mult de capriciile atribuite zeilor antichitatii.
A gambler God?:-O :-?
Hmm, asta ar explica problema mea de mai sus legata de copii tamaduiti si copii care mor.
marius_em
18 Feb 2010, 13:43
A gambler God?:-O :-?
De asta mi-a placut A Serios Man, desi ii urasc pe fratii Coen.
Cinemania
18 Feb 2010, 13:44
A gambler God?:-O :-?
Tu cine crezi ca i-a dat lui Pascal ideea cu pariul ? :-?
hellsteed
18 Feb 2010, 14:05
Yeah la faza cu IOV insusi D-zeu se indoieste. Se indoieste de omul pe care el il vede ca cel mai bun servitor pe care il are. Sigur din nou ii atribuim acestei divinitati un caracter uman.
P.S : Nu conteaza daca crezi sau nu conteaza ce vrei sa faci in viata asta. Si daca stii ce vrei ai sa-ti afli si raspunsurile la intrebarile astea.
Exista o parabola interesanta spusa de Buddha legata de "cel ranit de o sageata" care inainte de a fi ranit vrea sa afle ce sageata e, cine a facut-o , ce metal s-a folosit, ce tip de arc , cine l-a ranit, din ce familie face parte, motivul pentru care a facut ....etc. O.K povestea asta sub ideea buddhista denota o oarecare ignoranta spre lucrurile mici. Dupa mine , zic ca "viata" e o sinteza si nu o analiza. Sa fi verb si sa actionezi iar pe masura experientelor o sa si sintetizez si apoi te intrebi de ce ? Cu siguranta invaluit de experiente ai sa-l afli si pe Dumnezo.
L.E : Unde-i Bremen sa va zica cateva din Istoria ideilor si credintelor religioase .
Cinemania
18 Feb 2010, 14:05
Evident, animalele si plantele nu pot ajunge în "iad" - le lipseste discernämântul, deci si "päcatul". Efectiv, ele fac exact ceea ce le-a spus Dumnezeu: "cresteti si vä înmultiti". Nu se abat nici cu o iotä.
Oare omul de Neanderthal o fi fost fara de "pacat" intr-o oarecare masura ? Lui cine i-o fi spus sa dea in cap "aproapelui" ? Sa fi fost el primul inhabitant al Raiului facandu-si intrarea prin usa din spate ?
denisplesa
18 Feb 2010, 14:55
.Apropo, cu Cartea lui Iov cum stäm...?
Cartea lui Iov e unul din punctele discutabile si auto-contradictorii ale bibliei.
D-zeu ii ucide lui Iov familia, il nenoroceste, il imbolnaveste cu lepra, toate astea pentru un pariu... cu diavolul.
Cumva, treaba asta contrazice ideea dumnezeului intelept, bun, iertator, si promoveaza un d-zeu teribilist, arogant, si, in mod curios, un d-zeu ne-omniscient (daca ar fi omniscient, pariul in sine ar fi fost inutil). Aduce aminte mai mult de capriciile atribuite zeilor antichitatii.
Iti recomand sa citesti cartea "Dezamagit de Dumnezeu" de Phillip Yancey in care vei vedea ca Dumnezeu nu este un Dumnezeu teribilist arogant si ne-omniscient in pariul care l'a facut cu satan
marius_em
18 Feb 2010, 15:59
Iti recomand sa citesti cartea "Dezamagit de Dumnezeu" de Phillip Yancey in care vei vedea ca Dumnezeu nu este un Dumnezeu teribilist arogant si ne-omniscient in pariul care l'a facut cu satan
Ai putea sa dezvolti putin ideea in cuvintele tale, daca vrei sa aduci ceva nou in discutie.
Banuiesc ce spune cartea respectiva, pentru ca stiu retorica crestina in cazul lui Iov.
Dar, totusi, chiar ca si crestin, cand citesti aceasta parte din Biblie, te frapeaza, ti se pare rupta de restul. Situatia e descrisa chiar copilareste. Un pariu cu diavolul. Si apoi ii ucide cei 10 copii.
Si concluzia, Iov are dupa o credinta mai puternica acum decat oricand, pentru ca a trecut prin aceste greutati. Cei 10 copii ai sai nici nu mai conteaza, sunt victime colaterale. Iov isi reface viata, isi reface averea, si face alti copii. Ce s-ar fi intamplat daca Iov nu ar fi trecut testul, daca Iov l-ar fi blestemat pe D-zeu? Unde ar fi fost atunci dreptatea?
E partea cea mai infricosatoare din Biblie, oricat de crestin ai fi. Sa stii ca D-zeu te poate testa dintr-un capriciu, ca relatia cu D-zeu propovaduita de aceasta pilda, e practic una sado-masochista. Dumenezeu iti provoaca suferinta, si tu trebuie sa-i dovedesti ca-l iubesti, in ciuda raului pe care ti-l face. Increderea trebuie sa fie oarba, altfel nu esti vrednic.
Personal cred ca aceasta pilda e o inventie. Facand abstractie de faptul daca avem sau nu credinta in D-zeu, si considerand Biblia o istorie adevarata si concreta a umanitatii, aceasta pilda se rupe de restul cartii, are alt spirit, are un sentiment de sadism, dar si de manipulare. Cineva spunea ca nu exista in Biblie dogma "crede si nu cerceta". Ba exista, e in pilda lui Iov, (si in cea a lui Avraam) e crede si nu cerceta, sufera si nu intreba de ce, indura si nu te razvrati. D-zeu e stapan, si tu esti sclav.
Pitbull
18 Feb 2010, 17:38
Imi prezint scuze sincere: nu vreau sä fiu cusurgiu, nici sä jignesc pe nimeni - dar, cu respect: mi-e foarte greu sä continuu lectura, dupä o formulare agramatä de tipul: "chiar ca si crestin"...
Cum Dumnezeu (aka: cum puii mei) sä poti dezbate probleme biblice, când ai dificultäti chiar si cu limba maternä la nivel elementar...?
Totusi, din obiectivitate, am fäcut un efort si am citit pânä la capät.
Revin la ce-am spus într-un mesaj anterior:
It's more than it meets the eye.
Nu poti gândi la relatia cu Dumnezeu, la fel cum gândesti la relatia cu Gicu din piatä, de la care-ti iei cartofi albi cu 1,50 lei/kg, sau cartofi rosii cu 2 lei/kg.
Cinemania
18 Feb 2010, 19:23
Tocmai de aici pleaca toate interpretarile (de care fel or fi ele) si problemele: D-zeu (si Satana desigur) nu sunt 'palpabili'. Si unde empirism nu e....
omudindulap
18 Feb 2010, 19:32
...credinta e?
In Romania la moda e credinta in flacara violet, in vrajitoare si in Basescu.
Ateismul si agnosticismul sunt stigmatizate public.
In Romania, de la pasopt incoace, "la moda" e doar importul de modele culturale occidentale dizolvate apoi frumusel - pina la caricatura - de evervescenta ipohondra a neaosismului...
O infuzie "civilizationala" ateista nu putea avea alt rezultat - in solul nostru de martiri si eroi - decit revirimentul ortodoxismului forestier.
Daca si Cernea ar fi fost mai inteligent (dar de unde nu e...) si-ar fi militat NU pentru scoaterea orelor de religie BOR-ista din scoli, ci pentru triplarea lor, am mai fi avut o sansa sa scoatem atei pe banda rulanta - oricine stie (dar s-ar parea ca ateismul nu te face mai destept:( ) ca nici un copil nu se formeaza cu adevarat cu materiile de la scoala, ci doar in contra lor, cu tentatiile si ispitirile din afara ei. Asa..., raminem tot ce am fost - si mai mult decit atit. (Caci daca ar fi bagat ADEVARUL - ala trendy, post-postmodern etc. - in scoli, catre ce-ar mai fi dat apoi bir cu fugitii copilasii aia, sarmanii ?)
Cu Nietzsche, esti pe aproape. Intr-adevar, "strigatul" lui nu era unul de triumf, nici o jubilatie atee. Era mai degraba presentimentul sumbru al venirii veselelor noastre vremi dominate de tirania omului recent, ca sa zic asa.
hmm, topicul asta a luat amploare!
Am vazut mai sus, o intrebare a lui Keep, daca nu am crede in Dumnezeu atunci in cine?
Pai sa o luam treptat. Omul are nevoie sa creada in ceva/cineva. Exista oameni care sustin ca Dumnezeu li s-a infatisat: in vis, sub forma de foc, etc, raritati! Eu unul, chiar daca nu l-am vazut niciodata (doar mi l-am imaginat) cred in el. De ce? Sincer sa fiu, nu stiu! Pt. ca vreau? Pt. ca trebuie? In viata am avut si momente grele, si poate Dumnezeu m-a ajutat sa trec peste ele, dar sunt momente in care numai tu trebuie sa te salvezi, asta e o certitudine. Nici pe la biserica nu ma duc prea des, de Pasti decat. Consider ca poti fi credincios si de acasa, nu sa ma duc la biserica in fiecare duminica si in restul saptamanii sa ma comport ca un imbecil!
Pana la urma voi ce vreti sa dezbateti? Ganditi-va la un singur lucru, se pleaca de la ceva cert cand un om se gandeste la Dumnezeu: El a creat pamantul, vietatile, TOTUL!
Pitbull
19 Feb 2010, 00:34
Desi nu are legäturä directä, mesajul lui Gospin mi-a amintit de o povestioarä care spune mai mult decât o mie de pagini filosofice. (Poate am mai spus-o aici... Nu-i nimic.)
Un om moare si ajunge în Rai. O:-) Dumnezeu îl ia de mânä si-l duce sä-i arate drumul vietii lui. Omul se uitä - si vede, pe tot drumul, douä siruri de urme de pasi.
- Vezi, fiule? :) îi spune Domnul. Tot timpul, am fost lângä tine. :x
- Da, Doamne, väd - si-Ti multumesc... :)
...Dar în clipa aceea, omul nostru observä cä, pe un tronson, era doar un sir de urme! :| Intrigat, se uitä mai bine... si ce vede? :-O Aceea era cea mai grea perioadä din viata lui (când îsi pierduse casa, slujba, îi murise copilul, îl päräsise sotia... pierduse chiar totul - un calvar, ce mai!)
- Bine, Doamne, zice el. Dar tocmai atunci m-ai läsat singur...? :( De ce...?!?
- Fiule, räspunde Dumnezeu, chiar nu ti-ai dat seama...? ;) Te duceam pe brate! >:D<
This says it all.
Frumoasa povestioara, chiar mi-a placut :D Pacat insa de acel "This says it all." care strica frumusetea mesajului, folosit ca si cum ar fi un argument in discutie, mai mult de atat, folosit ca si cum ar fi un argument indubitabil.
Un om moare si ajunge în Rai. O:-) Dumnezeu îl ia de mânä si-l duce sä-i arate drumul vietii lui. Omul se uitä - si vede, pe tot drumul, douä siruri de urme de pasi.
- Vezi, fiule? :) îi spune Domnul. Tot timpul, am fost lângä tine. :x
- Da, Doamne, väd - si-Ti multumesc... :)
...Dar în clipa aceea, omul nostru observä cä, pe un tronson, era doar un sir de urme! :| Intrigat, se uitä mai bine... si ce vede? :-O Aceea era cea mai grea perioadä din viata lui (când îsi pierduse casa, slujba, îi murise copilul, îl päräsise sotia... pierduse chiar totul - un calvar, ce mai!)
- Bine, Doamne, zice el. Dar tocmai atunci m-ai läsat singur...? :( De ce...?!?
- Fiule, räspunde Dumnezeu, chiar nu ti-ai dat seama...? ;) Te duceam pe brate! >:D<
This says it all.
Stiam povestea... :), dar nu a avut nici o legatura cu mesajul, care a fost exact ce am gandit eu azi-noapte despre chestia asta!
Fara suparare, dar e o poveste a la Turnul de Veghere...:-q Nu m-a convins...[-(
:), pai vezi, asta e ideea! Nimeni nu incearca sa convinga pe nimeni! Eu doar mi-am spus parerea, nu inteleg ce dezbateti aici, pana la urma, conteaza si cum esti crescut, ce ti s-a insuflat de mic, de ex. nici pe mine nu m-a convins, dar cum a spus si Mihnea, e ceva CONCRET!
marius_em
19 Feb 2010, 10:00
Imi prezint scuze sincere: nu vreau sä fiu cusurgiu, nici sä jignesc pe nimeni - dar, cu respect: mi-e foarte greu sä continuu lectura, dupä o formulare agramatä de tipul: "chiar ca si crestin"...
Cum Dumnezeu (aka: cum puii mei) sä poti dezbate probleme biblice, când ai dificultäti chiar si cu limba maternä la nivel elementar...?
Totusi, din obiectivitate, am fäcut un efort si am citit pânä la capät.
Revin la ce-am spus într-un mesaj anterior:
It's more than it meets the eye.
Nu poti gândi la relatia cu Dumnezeu, la fel cum gândesti la relatia cu Gicu din piatä, de la care-ti iei cartofi albi cu 1,50 lei/kg, sau cartofi rosii cu 2 lei/kg.
Puteai sa-mi spui si ce-am gresit, nu doar ca am gresit, ca sa nu mor prost si agramat. Oricum puteam sa fiu si o baba nespalata, si agramata si orice, daca mi-as fi declarat credinta oarba, si as fi dezbatut probleme biblice din perspectiva crestina, as fi fost ok.
Cred ca sunt un om destul de simplu in gandire. Imi plac lucrurile punctuale, clare si logice. Nu-mi place cand mi se raspunde in mod generalizat, nu-mi place fatalismul frazei "misterioase sunt caile domnului", sau al adaptarii tale "it's more than it meets the eye". Ai adus in discutie pilda lui Iov. Eu mi-am exprimat sentimentul de teama in urma citirii acesteia si am adus si argumente. Apoi tu ai venit si mi-ai spus nu. Nu poti gandi asa.
Crestinismul e construit pe nu. Nu gandi asa, nu face asa, nu-ti pune intrebari, iar daca ti le pui, ai face bine sa ajungi al raspunsurile noastre. E absolutism, exista un singur adevar, si e al nostru.
Ai dat exemple de oameni care au trecut prin greutati, si si-au pastrat credinta. Dar oamenii care au trecut la fel prin greutati ale vietii, si si-au pierdut-o? Ce se intampla cu ei? Sunt mai putin vrednici, pentru ca nu au indurat fara sa se intrebe de ce, fara sa vada nedreptatea. E un test? Si daca da, de ce doar pentru unii? De ce nu pentru toti?
"Filozofia crestinismului de a prezenta lumea ca fiind rea si urata a facut lumea rea si urata."
e ceva CONCRET!
Ce e concret?
CONCRÉT adj. 1. fizic, material, palpabil, perceptibil, pipăibil, sesizabil, (rar) pipăit, tangibil, (înv.) pipăicios, pipăitor, pusăitor. (Realitatea ~; un lucru ~.) 2. v. real. 3. determinat, precis.
Raspunde dupa ce ai citit definitia.;)
Hah, eram sigur ca aici o sa bati. Ideea e simpla. Poti sa crezi in Dumnezeu, sau sa nu crezi, dar cred ca nu conteaza din ce grup faci parte, el te va ajuta! happy? O:-)
Not happy. Tot nu mi-ai raspuns ce anume e concret? Ca ai zis ca nu intelegi ce dezbatem aici, dar e ceva concret...:-/
Pai voi incercati sa convingeti pe unii sau pe altii ca nu e bine ceea ce gandesc. Fiecare gandeste cum vrea despre Dumnezeu :-?. Unii se duc in prostie la slujbe, unii se multumesc spunand o rugaciune seara, sau doar sa se inchine. Ce-i asa greu ce am vrut sa zic ? :)
ps: BINE, AM GRESIT CU "CONCRET", happy? O:-)
Lamurit mai degraba decit happy.:) Legat de partea cu CONCRETUL... Nu incercam sa convingem pe nimeni ca nu e bine, ne exprimam doar punctele de vedere diametral opuse.;)
copila_satanista
19 Feb 2010, 10:20
foarte diametral opuse :))
foarte diametral opuse :))
doar ce vruiam sa zic asta =))
copila_satanista
19 Feb 2010, 10:32
prima! :))
keepwalking
19 Feb 2010, 11:08
Un om moare si ajunge în Rai. O:-) Dumnezeu îl ia de mânä si-l duce sä-i arate drumul vietii lui. Omul se uitä - si vede, pe tot drumul, douä siruri de urme de pasi.
- Vezi, fiule? :) îi spune Domnul. Tot timpul, am fost lângä tine. :x
- Da, Doamne, väd - si-Ti multumesc... :)
...Dar în clipa aceea, omul nostru observä cä, pe un tronson, era doar un sir de urme! :| Intrigat, se uitä mai bine... si ce vede? :-O Aceea era cea mai grea perioadä din viata lui (când îsi pierduse casa, slujba, îi murise copilul, îl päräsise sotia... pierduse chiar totul - un calvar, ce mai!)
- Bine, Doamne, zice el. Dar tocmai atunci m-ai läsat singur...? :( De ce...?!?
- Fiule, räspunde Dumnezeu, chiar nu ti-ai dat seama...? ;) Te duceam pe brate! >:D<
This says it all.
povestea asta am auzit-o prima oara de la George Pruteanu, acesta spunand-o in Serata muzicala a lui Iosif Sava.
si mie mi se pare plina de talc.
copila_satanista
19 Feb 2010, 11:13
si eu o stiu de cand eram mica. e estetica si nice, dar ideea e ca omul respectiv nu trebuia sa-si piarda increderea in sine... m-am saturat de astia care ii pun d-zeului lor in spate atatea treburi (:| mai bine gaseste-ti drumul si mergi pe picioarele tale ca olog nu esti :|. omul poate al dracului de multe dar are tendinta sa se agatze de altzii sau altceva decat sa ramana in picioare
Pitbull
19 Feb 2010, 11:19
gaseste-ti drumul si mergi pe picioarele tale ca olog nu esti :|. omul poate al dracului de multe
Doamne, nu-i da omului cât poate duce...!
...;)
Dar dintre pasajele preferate din Biblie? Care va este cel mai drag?
Despre al meu am mai scris pe aici. Cel din Corinteni I-13.
Pitbull
19 Feb 2010, 11:33
„Foc venit-am să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins!”
(Luca 12:49)
Il redau si eu pe al meu:
"De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunator. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poarta cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată."(Corinteni I-13)
OK, on topic:
1. Am voie sa am un IQ mai mare decat al lui Beethoven si sa cred in Dumnezeu?
2. Am voie sa fiu normal?
gigabyte
19 Feb 2010, 19:30
Cred in Dumnezeu .
Nu cred in biblie : Biblia este o colectie de aberatii si falsuri !
Nu cred in religie : Religia sa nascut cand primul smecher a intalnit primul fraier !
Nu cred in popi : Dumnezeu nu are nevoie de intermediari care cer bani pentru a-i face legatura cu el
keepwalking
19 Feb 2010, 21:51
Dar dintre pasajele preferate din Biblie? Care va este cel mai drag?
Despre al meu am mai scris pe aici. Cel din Corinteni I-13.
"Fericirile" si
finalul din "Apocalipsa":
"20. Cel ce mărturiseşte acestea zice: Da, vin curând. Amin! Vino, Doamne Iisuse!"
Pitbull
19 Feb 2010, 21:53
@Gloria:
Mesajul täu e unul dintre acelea specifice citirii nu numai cu... n-o sä zic o platitudine ca " nu numai cu ochii"... reiau: nu numai cu stratul imediat al intelectului, ci si cu...
...îi las pe cunoscätori sä completeze.
@Gigabyte:
- Toti bärbatii e neste porci.
- Toate femeile e curve în afarä de mama.
- Iarna nu-i ca vara.
Dragomara
19 Feb 2010, 22:11
1. Partea citată de Gloria, din Scrisoarea întâi a Apostolului Pavel către Corinteni.
2. Cântarea Cântărilor
3. "Nu există mai orb decât cel care nu vrea să vadă".
--------
CÂNTAREA CÂNTĂRILOR
CAPITOLUL 1
Iubirea între mire şi mireasă.
l. Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul.
2. Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc.
3. Răpeşte-mă, ia-mă cu tine! Hai să fugim! - Regele m-a dus în cămările sale: ne vom veseli şi ne vom bucura de tine. Îţi vom preamări dragostea mai mult decât vinul. Cine te iubeşte, după dreptate te iubeşte!
4. Neagră sunt, fete din Ierusalim, dar frumoasă, ca sălaşurile lui Chedar, ca şi corturile lui Solomon.
5. Nu vă uitaţi că sunt negricioasă că doar soarele m-a ars. Fiii maicii mele s-au mâniat, trimisu-m-au să le păzesc viile, dar via mea nu mi-am păzit-o!
6. Spune-mi dar, iubitul meu, unde-ţi paşti tu oile? Unde poposeşti tu la amiază? De ce oare să rătăcesc zadarnic pe la turmele tovarăşilor tăi?
7. Dacă nu ştii unde, tu cea mai frumoasă între femei, ţine atunci mereu urmele oilor, paşte-ti mieii în preajma colibelor, iezii în preajma ciobanilor!
8. Cu un telegar înhămat la carul lui Faraon te aseamăn eu, draga mea!
9. Frumoşi se văd obrajii tăi, aşezaţi intre cercei şi gâtul tău împodobit cu şire de mărgăritare.
10. Făuri-vom pentru tine lănţişoare aurite, cu picături şi crestături de argint.
11. Cât regele a stat la masă, nardul meu a revărsat mireasmă.
12. Periniţă de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei.
13. Iubitul meu e ciorchinele de ienupăr, din Enghedi, de la vii cules.
14. Cât de frumoasă eşti tu, draga mea! Cât de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă sunt ochii tăi.
15. Cât de frumos eşti dragul meu! Şi cît de drăgălaş eşti tu! Pajiştea de iarbă verde ne este al nostru pat.
16. Cedrii ne sunt acoperiş sălăşluirii şi adăpost ne sunt chiparoşii.
CAPITOLUL 2
Mirele laudă frumuseţea miresei.
1. Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele.
2. Cum este crinul între spini, aşa este draga mea între fete.
3. Cum este mărul intre copaci, aşa este dragul meu printre flăcăi. Să stau la umbra mărului îmi place, dulce este rodul lui în gura mea!
4. El m-a dus în casa de ospăţ şi sus drept steag era iubirea.
5. Întăriţi-mă cu vin, cu mere răcoriţi-mă, că sunt bolnavă de iubire.
6. Stânga sa este sub cap la mine şi cu dreapta lui mă cuprinde.
7. Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea; până nu-i va fi ei voia!
8. Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte.
9. Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi pe prispă, iată-l priveşte pe fereastră, printre gratii iată-l se uită.
10. Şi începe să-mi vorbească: Scoală, draga mea, şi vino!
11. Iarna a trecut, ploaia a încetat.
12. Flori pe câmp s-au arătat şi a sosit vremea cântării, în ţarină glas de turturea se aude.
13. Smochinii îşi dezvelesc mugurii şi florile de vie văzduhul parfumează. Scoală, draga mea, şi vino!
14. Porumbiţa mea, ce-n crăpături de stâncă, la loc prăpăstios te-ascunzi, arată-ţi faţa ta! Lasă-mă să-ţi aud glasul! Că glasul tău e dulce şi faţa ta plăcută.
15. Prindeţi vulpile, prindeţi puii lor, ele ne strică viile, că via noastră e acum în floare.
16. Iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui. El printre crini îşi paşte mieii.
17. Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste munţii ce ne despart.
CAPITOLUL 3
Mireasa arată iubirea sa către mire.
1. Noaptea-n pat l-am căutat pe dragul sufletului meu, l-am căutat, dar, iată, nu l-am mai aflat.
2. Scula-mă-voi, mi-am zis, şi-n târg voi alerga, pe uliţe, prin pieţe, amănunţit voi căuta pe dragul sufletului meu. L-am căutat, nu l-am mai aflat.
3. Întâlnitu-m-am cu paznicii, cei ce târgul străjuiesc; N-aţi văzut, zic eu, pe dragul sufletului meu?"
4. Dar abia m-am despărţit de ei şi iată, eu l-am găsit, pe cel iubit; apucatu-l-am atunci şi nu l-am mai lăsat, până nu l-am dus la mama mea, până nu l-am dus în casa ei.
5. Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea, până nu-i va fi ei voia!
6. Cine este aceea care se ridică din pustiu, ca un stâlp de fum, par-c-ar arde smirnă şi tămâie, par-c-ar arde miresme iscusit gătite?
7. Iat-o, este ea, lectica lui Solomon, înconjurată de şaizeci de voinici, viteji falnici din Israel.
8. Toţi sunt înarmaţi, la război deprinşi. Fiecare poartă sabie la şold, pentru orice întâmplare şi frică de noapte.
9. Regele Solomon şi-a făcut tron de nuntă din lemn de cedru din Liban.
10. Stâlpii lui sunt de argint, pereţii de aur curat, patul e de purpură, iar acoperişul este de scumpe alesături; darul dragostei alese a fetelor din Ierusalim.
11. Ieşiţi, fetele Sionului, priviţi pe Solomon încoronat, cum a lui maică l-a încununat, în ziua sărbătoririi nunţii lui, în ziua bucuriei inimii lui!
CAPITOLUL 4
Frumuseţea miresei.
l. Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, cît de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă ai, umbriri de negrele-ţi sprâncene, părul tău turmă de capre pare, ce din munţi, din Galaad coboară.
2. Dinţii tăi par turmă de oi tunse, ce ies din scăldătoare făcând două şiruri strânse şi neavând nici o ştirbitură.
3. Cordeluţe purpurii sunt ale tale buze şi gura ta-i încântătoare. Două jumătăţi de rodii par obrajii tăi sub vălul tău cel străveziu.
4. Gâtul tău e turnul lui David, menit să fie casă de arme: mii de scuturi atârnă acolo şi tot scuturi de viteji.
5. Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, doi iezi care pasc printre crini.
6. Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine, colină de mirt, voi veni la tine, munte de tămâie.
7. Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, şi fără nici o pată.
8. Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu mine! Degrabă coboară din Amana, din Senir şi din Hermon, din culcuşul leilor şi din munţi cu leoparzi!
9. Sora mea, mireasa mea, tu mi-ai robit inima numai c-o privire a ta şi cu colanu-ţi de la sân.
10. Cât de dulce, când dezmierzi, eşti tu sora mea mireasă; şi mai dulce decât vinul este mângâierea ta. şi mireasma ta plăcută este mai presus de orice mir.
11. Ale tale buze miere izvorăsc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta; mirosul îmbrăcămintei tale e mireasmă de Liban.
12. Eşti grădină încuiată, sora mea, mireasa mea, fântână acoperită şi izvor pecetluit.
13. Vlăstarele tale clădesc un paradis de rodii cu fructe dulci şi minunate, având pe margini arbuşti care revarsă miresme:
14. Nard, şofran şi scorţişoară cu trestie mirositoare, cu felurime de copaci, ce tămâie lăcrimează, cu mirt şi cu aloe şi cu arbuşti mirositori.
15. În grădină-i o fântână, un izvor de apă vie şi pâraie din Libar.
16. Scoală vânt de miazănoapte, vino vânt de miazăzi, suflaţi prin grădina mea şi miresmele-i stârniţi; iar iubitul meu să vină, în grădina sa să intre şi din roadele ei scumpe să culeagă, să mănânce.
CAPITOLUL 5
Frumuseţea mirelui
1. Venit-am în grădina mea, sora mea, mireasa mea! Strâns-am miruri aromate, miere am mâncat din faguri, vin şi lapte am băut. Mâncaţi şi beţi, prieteni, fiţi beţi de dragoste, iubiţii mei!
2. De dormit dormeam, dar inima-mi veghea. Auzi glasul celui drag! El la uşă bătând zice: Deschide-mi, surioară, deschide-mi, iubita mea, porumbiţa mea, curata mea, capul îmi este plin de rouă şi părul ud de vlaga nopţii.
3. Haina eu mi-am dezbrăcat, cum s-o-mbrac eu iar? Picioarele mi le-am spălat, cum să le murdăresc eu iar?
4. Iubitul mâna pe fereastră a întins şi inima mi-a tresărit.
5. Iute să-i deschid m-am ridicat, din mână mir mi-a picurat, mir din degete mi-a curs pe închizătoarea uşii.
6. Celui drag eu i-am deschis, dar iubitul meu plecase; sufletu-mi încremenise, când cel drag mie-mi vorbise; iată eu l-am căutat, dar de-aflat nu l-am aflat; pe nume l-am tot strigat, dar răspuns nu mi s-a dat.
7. Întâlnitu-m-au străjerii, cei ce târgul străjuiesc, m-au izbit şi m-au rănit şi vălul mi l-au luat, cei ce zidul îl păzesc.
8. Fete din Ierusalim, vă jur: De-ntâlniţi pe dragul meu, ce să-i spuneţi oare lui? Că-s bolnavă de iubire.
9. Ce are iubitul tău mai mult ca alţii, o tu, cea mai frumoasă-ntre femei? Cu cît iubitul tău e mai ales ca alţi iubiţi, ca să ne rogi aşa cu jurământ?
10. Iubitul meu e alb şi rumen, şi între zeci de mii este întâiul.
11. Capul lui, aur curat; părul lui, păr ondulat, negru-nchis, pană de corb.
12. Ochii lui sunt porumbei, ce în lapte trupu-şi scaldă, la izvor stând mulţumiţi.
13. Trandafir mirositor sunt obrajii lui, strat de ierburi aromate. Iar buzele lui, la fel cu crinii roşii, în mir mirositor sunt scăldate.
14. Braiele-i sunt drugi de aur cu topaze împodobite; pieptul lui e scut de fildeş cu safire ferecat.
15. Stâlpi de marmură sunt picioarele lui, pe temei de aur aşezate. Înfăţişarea lui e ca Libanul şi e măreţ ca cedrul.
16. Gura lui e negrăit de dulce şi totul este în el fermecător; iată cum este al meu iubit, fiice din Ierusalim, iată cum este al meu mire!
CAPITOLUL 6
Iarăşi se laudă frumuseţea miresei.
l. Unde s-a dus iubitul tău, cea mai frumoasă-ntre femei? Unde-a plecat al tău iubit, ca să-l cutăm şi noi cu tine?
2. Iubitul meu în grădina lui s-a dus, în straturi d-aromate pline, să-şi pască turma acolo şi crini frumoşi s-adune.
3. Eu a iubitului meu sunt şi el este al meu, el printre crini îşi paşte iezii.
4. Frumoasă eşti, iubita mea, frumoasă eşti ca Tirţa şi ca Ierusalimul dragă, dar ca şi oastea în război temută.
5. Întoarce-ţi ochii de la mine, că ei de tot mă scot din fire.
6. Părul tău turme de capre pare, ce din munţi, din Galaad coboară. Dinţii tăi par turmă de oi tunse, ce din scăldătoare ies, făcând două şiruri strânse şi neavând nici o ştirbitură.
7. Două jumătăţi de rodii par obrajii tăi, sub vălul tău cel străveziu.
8. Solomon are şaizeci de regine şi optzeci de concubine, iar fecioare socoteala cine le-o mai ţine!
9. Dar ea e numai una, porumbiţa mea, curata mea; una-i ea la a ei mamă, singură născută în casă. Fetele când au văzut-o, laude i-au înălţat, iar reginele şi concubinele osanale i-au cântat.
10. Cine-i aceasta, ziceau ele, care ca zarea străluceşte şi ca luna-i de frumoasă, ca soarele-i de luminoasă şi ca oastea de război temută?
11. La grădina nucilor m-am dus, ca să văd verdeaţa văii, dacă a dat vita de vie şi dacă merii au înflorit.
12. Şi nu ştiu cum s-a petrecut, că a mea inimă m-a dus la oştirea de război a viteazului meu neam.
CAPITOLUL 7
Frumuseţea Sulamitei.
1. Întoarce-te, Sulamita! Întoarce-te, fata să Zi-o privim! Ce priviţi la Sulamita, ca la hora din Mahanaim?
2. Cât de frumoase sunt, domniţă, picioarele tale în sandale! Rotundă-i coapsa ta, ca un colan, de meşter iscusit lucrat.
3. Sânul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămâios plină; trupul tău e snop de grâu, încins frumos cu crini din câmp.
4. Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, par doi pui gemeni ai unei gazele.
5. Gâtul tău e stâlp de fildeş; ochii tăi sunt parcă iezerele din Heşbon, de la poarta Bat-Rabim. Nasul tău este ca turnul din Liban, ce priveşte spre Damasc.
6. Capul tău este măreţ cum e Carmelul, iar părul Ii-e de purpură; cu ale lui mândre şuviţe ţii un rege în robie.
7. Cât de frumoasă eşti şi atrăgătoare, prin drăgălăşia ta, iubito!
8. Ca finicul eşti de zveltă şi sânii tăi par struguri atârnaţi în vie.
9. În finic eu m-aş sui - ziceam eu - şi de-ale lui crengi m-aş apuca, sânii tăi mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul de mere.
10. Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belşug spre-al tău iubit, ale lui buze-nflăcărate potolind.
11. Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu îl poartă.
12. Hai, iubitul meu, la câmp, hai la tară să petrecem!
13. Mâine hai la vie să vedem dacă a dat vila de vie, merii de-au înmugurit, de-s aproape de-nflorit. Şi acolo iţi voi da dezmierdările mele.
14. Mandragorele miresme varsă şi la noi acasă sunt multe fructe vechi şi noi pe care, iubitul meu, pentru tine le-am păstrat.
CAPITOLUL 8
Dragostea cea desăvârşită
1. O, de mi-ai fi fost tu fratele meu şi să fi supt la sinul mamei mele, atunci pe uliţă de te-ntâlneam, cu drag, prelung te sărutam şi nimeni nu-ndrăznea osândei să mă dea.
2. Te-aş fi luat şi-n casa mamei te-aş fi dus, în casa celei ce m-a născut; tu graiuri dulci mi-ai fi spus şi eu cu drag ţi-aş fi dat vin bun şi must de rodii.
3. Stânga sa este sub capul meu şi cu dreapta-i mă cuprinde.
4. Fete din Ierusalim, vă jur pe cerboaicele şi gazele din câmp, nu treziţi pe draga mea până nu-i va fi ei voia!
5. Cine se înalţă din pustiu, sprijinită de-al său drag? Sub mărul acesta am trezit iubirea ta, aici unde te-a născut şi ţi-a dat lumina zilei mama ta.
6. Ca pecete pe sânul tău mă poartă, poartă-mă pe mâna ta ca pe o brăţară! Că iubirea ca moartea e de tare şi ca iadul de grozavă este gelozia. Săgeţile ei sunt săgeţi de foc şi flacăra ei ca fulgerul din cer.
7. Marea nu poate stinge dragostea, nici râurile s-o potolească; de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispreţ ar fi respins acela.
8. Avem o mică surioară, care sâni nu are încă. Ce-am face cu sora noastră, când ea ar fi peţită?
9. Zid de piatră de-ar fi ea, coroană de argint i-am face; iar uşă dac-ar fi, cu lemn de cedru am căptuşi-o.
10. Zid sunt eu acum şi sânii mei sunt turnuri; drept aceea în ochii lui eu am aflat pacea.
11. Solomon avea o vie pe coasta Baal-Hamon; el a dat via lucrătorilor, s-o lucreze şi să-i dea fiecare la rod o mie de sicli de argint.
12. Via mea este la mine acasă; mia de sicli să fie a ta, Solomoane, şi două sute numai pentru cei ce păzesc roadele ei!
13. O, tu, ce în grădini sălăşluieşti, prietenii vor să-ţi asculte glasul; fă-mă să-l aud şi eu cu ei!
14. Fugi degrab, iubitul meu, sprinten ca o căprioară fii, fii ca puiul cel de cerb, peste munţii cei îmbălsămaţi!
'Până aici vei veni şi mai departe nu te vei întinde, aici se va sfărâma trufia valurilor tale'?" (Iov 38,8.11).
marius_em
22 Feb 2010, 01:32
Mie imi place ca topicul asta s-a transformat intr-o recitare aleatoare de texte religioase.
Ar trebuie sa-i schimbati titlul, sa-l lasati fara semnul intrebarii, eventual sa-l inlocuiti cu un semn al exclamarii:
Credeti in Dumnezeu!
Deci ateistii negationisti au fost alungati =D> - cu flori (huo! la Agora cu voi!!) - si in sfirsit a rasarit soarele...:)
Insa unii tot in intuneric au ramas...
hellsteed
22 Feb 2010, 12:10
Ehh am o intrebare:
Credinta e o problema personala sau una de ordin social ? Cum o considerati ?
Credinta e personala. Religia e de ordin social.
Ehh am o intrebare:
Credinta e o problema personala sau una de ordin social ? Cum o considerati ?
De ce sa fie un "ordin" social? Inca se condamna si acum la erezie?
Nu inseamna ca daca imi place expresivitatea anumitor pasaje Biblia imi place si religia (mai precis, existenta religiilor). Multora le plac Legendele Olimpului, dar in antichitate, grecii chiar credeau ceea ce scrie acolo! :| A! Ea sa uit! Da, cred in Dumnezeu penru ca il putem simti pe Dumnezeu in fiecare clipa. Dumnezeu este in noi! Atunci cand simti ca traiesti, il simti pe Dumnezeu. Dumnezeu reprezinta adevarul absolut! Dumnezeu reprezinta viata! Nu cred in Dumnezeul prezentat de Biserica! Omul l-a creat pe Dumnezeu (batranul care sta in nori) din nestiinta, atribuidu-i lui toate fenomenele pe care in aceea perioada nu ni le puteam explica, asa cum tot noi l-am creat pe Satan din vanitate, deoarece nu eram in stare sa ne recunoastem greselile si prostia, atribuind toate aceste lucruri Diavolului!
paul_aramis
22 Feb 2010, 15:32
Deci ateistii negationisti au fost alungati =D> - cu flori (huo! la Agora cu voi!!) - si in sfirsit a rasarit soarele...:)
nnţ! stăm şi ne distrăm cu struţo-cămilele de le postează credincioşii ...
Pentru Button:
"Atât cât pricep eu lucrurile, omul l-a descoperit pe Dumnezeu nu uitându-se spre cer, ci căutând în sine însuşi ce anume ar putea opune morţii şi neantului. N-am suportat gândul că suntem doar pulbere şi atunci am căutat în noi ceea ce s-ar opune pulberii. Dumnezeu e partea noastră care nu vrea să moară, care nu se poate consola. El s-a născut astfel dintr-o revoltă; a fost la început, un protest. Numai că asta n-a salvat de la moarte pe nimeni. În om a biruit mai departe omul. Pulberea. Peste divinitatea din noi, pulberea s-a aşternut în continuare ca o cunună de lauri omenească. Dumnezeu din noi a fost mereu învins. El nu şi-a putut ţine niciodată promisiunile... Dar nouă ne-a fost şi mai greu decât lui. De aceea rugăciunile au devenit agresive şi s-au transformat în imprecaţie. În loc să îl mai implorăm, am strigat în gura mare că Dumnezeu a murit ca un neputincios... În aceeaşi clipă ne-am cutremurat. Cum să rămânem singuri în univers? Înainte ca strigătul nostru să se fi auzit peste tot, rugăciunile s-au înălţat din nou... Dumnezeu reînviat astfel este, însă, altul decât cel invocat la început. Cu totul altul. Acesta e un Dumnezeu născut din singurătate şi spaimă. Din teroare. Şi, născut din teroare, el nu putea cârmui decât prin teroare. A scos deci sabia şi a ucis. A trecut prin foc şi sabie pe cei care nu-l adorau. A aprins rugăciunile şi în loc să urle, ca înainte, în noi, a început să urle prin beciuri. Şi-a condamnat chiar Fiul să fie pironit pe cruce. Şi astfel, în locul paradisului pierdut s-a ridicat Golgota. În locul arborelui cunoaşterii, s-a ridicat o cruce. În centrul credinţei a apărut o crimă... [...] între un Dumnezeu neputincios care se revoltă împotriva morţii şi un tiran care şi-a ucis propriul fiu e o involuţie, nu-i aşa? Eu nu pot să cred ca e destul să sanctifici o victimă pentru a te spăla pe mâini. [...] Şi vorbeam de iertare. Numai noi am fi în drept să iertăm. Mai întâi neputinţa. Şi apoi crimele. Dar Dumnezeu nu vrea iertare. Pentru că iertarea l-ar limita. Ar arăta că puterea lui nu e nemărginită şi că Dumnezeu mai poate greşi. Or, ce tiran a fost dispus să accepte asta? "
Octavian Paler Viaţa pe un peron
nnţ! stăm şi ne distrăm cu struţo-cămilele de le postează credincioşii ...
Si tu, Brutus =(( (mi-esti negau si-o sa arzi rau!)?:(
P.S.
Pentru Button:
"Atât cât pricep eu lucrurile, omul l-a descoperit pe Dumnezeu nu uitându-se spre cer, ci căutând în sine însuşi ce anume ar putea opune morţii şi neantului. N-am suportat gândul că suntem doar pulbere şi atunci am căutat în noi ceea ce s-ar opune pulberii. Dumnezeu e partea noastră care nu vrea să moară, care nu se poate consola. El s-a născut astfel dintr-o revoltă; a fost la început, un protest. Numai că asta n-a salvat de la moarte pe nimeni. În om a biruit mai departe omul. Pulberea. Peste divinitatea din noi, pulberea s-a aşternut în continuare ca o cunună de lauri omenească. Dumnezeu din noi a fost mereu învins. El nu şi-a putut ţine niciodată promisiunile... Dar nouă ne-a fost şi mai greu decât lui. De aceea rugăciunile au devenit agresive şi s-au transformat în imprecaţie. În loc să îl mai implorăm, am strigat în gura mare că Dumnezeu a murit ca un neputincios... În aceeaşi clipă ne-am cutremurat. Cum să rămânem singuri în univers? Înainte ca strigătul nostru să se fi auzit peste tot, rugăciunile s-au înălţat din nou... Dumnezeu reînviat astfel este, însă, altul decât cel invocat la început. Cu totul altul. Acesta e un Dumnezeu născut din singurătate şi spaimă. Din teroare. Şi, născut din teroare, el nu putea cârmui decât prin teroare. A scos deci sabia şi a ucis. A trecut prin foc şi sabie pe cei care nu-l adorau. A aprins rugăciunile şi în loc să urle, ca înainte, în noi, a început să urle prin beciuri. Şi-a condamnat chiar Fiul să fie pironit pe cruce. Şi astfel, în locul paradisului pierdut s-a ridicat Golgota. În locul arborelui cunoaşterii, s-a ridicat o cruce. În centrul credinţei a apărut o crimă... [...] între un Dumnezeu neputincios care se revoltă împotriva morţii şi un tiran care şi-a ucis propriul fiu e o involuţie, nu-i aşa? Eu nu pot să cred ca e destul să sanctifici o victimă pentru a te spăla pe mâini. [...] Şi vorbeam de iertare. Numai noi am fi în drept să iertăm. Mai întâi neputinţa. Şi apoi crimele. Dar Dumnezeu nu vrea iertare. Pentru că iertarea l-ar limita. Ar arăta că puterea lui nu e nemărginită şi că Dumnezeu mai poate greşi. Or, ce tiran a fost dispus să accepte asta? "
Octavian Paler Viaţa pe un peron
Parca l-ar fi scris marius_em ;) - ceea ce e un compliment pentru el si nu pentru Paler.:D
P.P.S.
Chiar, unde-o fi Paler acum? :-?
P.S. 35
@Windom - o sa-ti raspund si tie cind o sa ai ceva de spus (in materie de credinta - c-altfel esti baiat destept).:-*
paul_aramis
22 Feb 2010, 18:46
nnţ! stăm şi ne distrăm cu struţo-cămilele de le postează credincioşii ...
Si tu, Brutus (mi-esti negau si-o sa arzi rau!)?:(
nnţ! ca să "arzi" trebuie să crezi. eu nu cred, deci nu o să "ard". le las plăcerea catolicilor (greco- sau romano-), ortodocşilor (pe stil vechji sau nou), evanghelicilor, protestanţilor, luteranilor, anglicanilor, baptiştilor, adventiştilor etc. şi în general creştinilor, care conform propriei credinţe, acolo or să ajungă.
Nu conteaza ce crezi tu, conteaza ce exista si ce nu (na, ca vorbesc in rime8-} ! Daca exista, o sa arzi - si eu voi fi cel care aprinde chibritul (na, c-am spus-o)!:D (Valabil si pentru Windom, oricit de inteligent ar fi...:( )
Pai cum se impaca iertarea & mila cu aprinderea chibritului?:-/
Am spus eu ca sint credincios?!:-?
Pai ma gindesc ca exista vreo delegatie "de sus" (a.k.a. fara prihana) care sa ocupă cu chibritele. Şi fara credinta la CV...:D
paul_aramis
22 Feb 2010, 19:20
Nu conteaza ce crezi tu, conteaza ce exista si ce nu (na, ca vorbesc in rime8-} ! Daca exista, o sa arzi - si eu voi fi cel care aprinde chibritul (na, c-am spus-o)!:D (Valabil si pentru Windom, oricit de inteligent ar fi...)
nnţ! eu o să fiu la foale ...
Pai ma gindesc ca exista vreo delegatie "de sus" (a.k.a. fara prihana) care sa ocupă cu chibritele. Şi fara credinta la CV...:D
Nu e de sus, e de jos. ;) :D
nnţ! eu o să fiu la foale ...
Nu stiu ce-i aia - deci nu se pune.:D
P.S.
Deci, ca o concluzie - sa incheiem:!! -, v-ati ars amindoi! >:) Resemnati-va cu ideea...:)
Nu stiu cum e cu voi, dar eu astept cu nerabdare filmul asta:
http://www.youtube.com/watch?v=l3VOa2F_BzM&feature=channel
...nu de alta, dar prevad ceva discutii after... So, crestini, pagini, papistasi, liber-cugetatori & oameni fara frica, ascutiti-va coltii...>:)
hellsteed
24 Feb 2010, 09:55
Va mananca Seolul :)) .
Legat de filmul cu Darwin... caracterul epistemologic al darwinismului ridica semne de intrebare..
Nu stiu cum e cu voi, dar eu astept cu nerabdare filmul asta:
http://www.youtube.com/watch?v=l3VOa2F_BzM&feature=channel
...nu de alta, dar prevad ceva discutii after... So, crestini, pagini, papistasi, liber-cugetatori & oameni fara frica, ascutiti-va coltii...>:)
Sa nu contati pe mine - ma plictiseste tema...:| (Sper ca te-ai prins ca dupa tine :-* :x umblam eu de fapt, si NU dupa cai verzi pe pereti...:D)
Titlul subiectului de discuţie mi-a amintit o caricatură de-a lui Ion Barbu, parcă, de după alegerile din `96, în care preşedintele Constantinescu adresa faimoasa-i "ultimă întrebare" din campania electorală, de sub o cruce pe care era răstignit... - ei, da! - fostul preşedinte Iliescu.
copila_satanista
12 Apr 2010, 08:56
De la "Religia in scoli" :
deci nu ştii. normal că nu are rost să discutăm ... pentru că nici nu te-am invitat (nici pe tine, nici pe altcineva; şi asta îl include şi pe sinaxis) la vreo discuţie. am pus o întrebare şi aşteptam un răspuns. nu l-am primit. am primit altceva în schimb. sunt curios cum se pupă asta cu morala creştină.
PS. stau şi mă întreb care viziune e mai îngustă. aia cu ţărâna sau aia cu evoluţia
Chestia e că nu e așa de simplu, degeaba primești un răspuns la un detaliu când pierzi ideea de ansamblu. Acuma așa putea și eu să vorbesc în pilde ca Mântuitorul și așa să te conving, dar dacă tu nu vrei să asculți n-are sens. În orice caz dacă vrei cu adevărat să afli răspunsuri te poți duce la o biserică, la un preot și sunt ferm convins că te va ajuta. Dacă nu te interesează decât bășcălia poți continua discuția aici pe forum.
haik te-ai sucit de mama focului numai raspunsul nu l-ai dat :)) ce-are frate draca-i zici omului ce te-a intrebat? trebuie sa fie mai intai religios si dup-aia ii zici? :)) este la mintea cocosului ca habar nu ai ... eu zic ca a pus o intrebare buna si mi se pare tare ironic si interesant ca v-a incuiat :P
RomaniaMare
26 Apr 2010, 02:40
CREZUL
Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul,
Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Născut, Care din Tătal S-a născut, mai înainte de toţi vecii.
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire
S-a pogorât din ceruri
Şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara
Şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont,
Şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi după Scripturi .
Şi S-a suit la ceruri şi Şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iaraşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii,
A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul,
Care din Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul Este închinat şi slăvit,
Care a grăit prin prooroci.
Întru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică,
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor,
Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie.
Eu nu mai cred, măi RomaniaMare, ca în adolescență, dar recunosc că încă mă mai emoționează versete biblice de genul „Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”. Eu cred că adevăratul Creștinism, sau umanism, satanism ș.a.m.d. e nevoie să fie suficient de puternic pentru a supraviețui însăși dovedirii inexistenței lui Dumnezeu. Altfel, e o superstiție ca oricare alta.
E drept că mi-e teamă și mie uneori de ceva. Mă tem că dacă nu ne dezbărăm la timp de credința într-un Dumnezeu care îi chinuie pe oameni și după ce ei s-au torturat singuri pe Pământ, e posibil ca la un moment dat un tiran care ar inventa o metodă de a scula morții să se-apuce el să tulbure odihna celor adormiți ca să-i aducă la judecata lui proprie și, substituindu-se instanței divine să-i condamne el apoi cu de la sine putere la caznele iadului. (Tocmai le-am dat o idee scenariștilor care mișună pe aici.)
http://img541.imageshack.us/img541/3614/voronet.jpg
shmekerila
26 Apr 2010, 10:12
CREZUL
Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul,
Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Născut, Care din Tătal S-a născut, mai înainte de toţi vecii.
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire
S-a pogorât din ceruri
Şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara
Şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont,
Şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi după Scripturi .
Şi S-a suit la ceruri şi Şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iaraşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii,
A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul,
Care din Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul Este închinat şi slăvit,
Care a grăit prin prooroci.
Întru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică,
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor,
Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie.
O intrebare: ce inseamna Soborniceasca? exclusiv semnificatia cuvantului.
Șmecherilă, vezi aici (dexonline.ro/definitie/sobornicesc).
vBulletin® v3.5.8, Copyright ©2000-2025, Jelsoft Enterprises Ltd.