Ultima Carte Citita

[hellsteed]

Si eu citesc in prezent Razboi si Pace .... Pe telefon in limba engleza...

[bornfree]

Si cine a scris aceste cuvinte ??? :-/

Exista google, dude. o_O
Preferi sa m-astepti pe mine cu raspunsul?
Anyway, cica Ayn Rand e vinovata (! - previzibil, nu? lol) - in Atlas Shrugged.
N-am citit cartea dar dadusem de un citat din citatul asta pe un site de fotografii erotice lol (nota bene: dar artistice, mai, nu vulgare) care era atasat unui entry si mi-a trecut prin cap sa-l lipesc si aci. Voua nu va place? :|

bine ca ai amintit de asta sa mi pun rminder poate citesc si eu odata `The fountainhead`

[andreiu7z]

Printre primele pagini ale romanului britanicului, Ian McEwan, Mângâieri străine, nu am găsit acel "ceva" care să-mi dea imboldul de a duce la bun sfârşit scriitura. Pe măsură ce parcurgeam, destul de şovăitor, pagina cu pagina, am realizat că autorul, cu o dibacie magistrală, reuşeste să dea culoare atmosferei. Ca material de lucru, McEwan naşte de sub peniţă, un cuplu englez care-şi petrece, pentru câteva zile, vacanţă în Veneţia. Aceste câteva zile, vor fi trăite intens şi vor reverbera, atât în memoria eroinei, Mary, cât şi în memoria cititorilor. Prin peregrinările haotice şi labirintice ale cuplului prin neprietenoasa Veneţie, cărările li se întâlnesc intempestiv cu ale unui bătrân misterios, care, reuşeşte, cu o nonşalanţă ostentativă, să-i ademenească într-un joc sado-erotic.
Pe măsură ce parcurgeam romanul, gândul îmi zbura, involuntar, la romanul lui John Fowles, Magicianul, în care am constatat câteva asemănări izbitoare.
Britanicul McEwan, dozează, în dégradé, o atmosferă apăsătoare atât pentru cuplul englez cât şi pentru cititori.
Dacă la începutul lecturării am avut mari dubii în privinţa romanului, spre final, a reuşit să mă capteze, finalul măsurând un grad mic de previzibilitate.

****/5

[sabinalin]

DOMNUL PRESEDINTE de Miguel Angel Asturias.

Am ajuns la aceasta carte dupa ce am incercat sa citesc "Cartea viselor" de Jack Kerouac. Mi-a fost imposibil sa-l citesc pe american, am renuntat dupa primele 15 pagini, poate altadata. In schimb cartea lui Asturias, desi dureroasa in continut, mi-a placut, nu degeaba guatemalezul a primit premiul Nobel in 1967...

[MariaMona]

DOMNUL PRESEDINTE de Miguel Angel Asturias.

Am ajuns la aceasta carte dupa ce am incercat sa citesc "Cartea viselor" de Jack Kerouac. Mi-a fost imposibil sa-l citesc pe american, am renuntat dupa primele 15 pagini, poate altadata. In schimb cartea lui Asturias, desi dureroasa in continut, mi-a placut, nu degeaba guatemalezul a primit premiul Nobel in 1967...


Exact la fel am patit si eu cu Kerouac... Putine carti au fost cele pe care nu le-am putut citi, iar asta e una dintre ele. Se mai incadreaza Kafka si Dostoievski - n-am mai incercat de vreo 15 ani sa le mai dau o sansa ultimilor doi, poate acum as reusi...

[Chambord]

Si eu citesc in prezent Razboi si Pace .... Pe telefon in limba engleza...
:)) Tare. Esti un erou. Am si citit si eu pe smartphone carti (the best pass-time cand trebuie sa astept undeva), dar mai mici ca intindere. Ferma animalelor si Marele Gatsby printre altele. Dar in romana.

[sabinalin]

ECLUZA NUMARUL 1 de Georges Simenon.

Volumul al 60-lea al colectiei ne infatiseaza ceea ce ar trebui sa fie ultimul caz al lui Maigret, care se pregateste sa iasa la pensie in mod oficial, stie deja si ziua cand se va intampla. Nu e chiar ultimul caz, am citit unul din perioada in care era deja pensionar... Intr-o seara marinarul Gassin, mort de beat, se prabuseste in apa. In momentul in care se pregatea sa iasa e agatat de picior de Emile Ducrau, care fusese injunghiat si tocmai incerca sa se salveze. Acesta din urma cere interventia politiei iar Maigret, cu binecunoscutul sau tact, rezolva cazul.

[Miiku]

Mi`am cumparat recent The Host. Am reusit s`o termin, cam mare dar am facut fata. :)

[aniela07]

Raiul gãinilor -Dan Lungu 8/10

Istoria unei strãzi de mahala, aproape ameninţatã cu distrugerea în perioada comunistã, dar care supravieţuieşte în mod inexplicabil, chiar spre surprinderea propriilor locatari, pentru a intra într-o tranziţie haoticã, sumbrã, dar atât de plinã de haz!

„E adevãrat, când era treaz, n-o pocnea. Dar când se îmbãta, îşi aducea aminte de toate, cã le pãstra grijuliu la rãrunchi, în sertãraşe. Cum deschidea un sertãraş, cum îi înşuruba vreo douã [...] Iar cheile de la sertãraşe le ţinea pe fundul paharului de douã sute. Cum golea paharul, cum dãdea, pe fund, peste chei. Cum dãdea peste chei, cum începea sã deschidã sertãraşe. Cã altfel nici cã se putea; din douã-pe-faţã-douã-pe-dos nu putea fi scoasã decât prin şocuri mecanice. Abia dupã o şedinţã din asta mai lãsa andrelele şi mai punea de-un borş. Dar n-o ţinea mult.
Cum sã nu cauţi cheile la sertãraşe?”

„Aţi vãzut, bã? Colonelul bea numa’ apã mineralã în casã” [...]”Eu n-am auzit una ca asta, sã dai bani pe apã!” „Nu mai poate de bine, de-aia! Cã uni’-s calici de n-au dupã ce borî, iar alţii dau lovelele pe apã cu pârţ.” [...] „O sã dea rugina-n el.” „Ca-n strunguri dupã revoluţie.”

[sabinalin]

Raiul gãinilor -Dan Lungu 8/10

Istoria unei strãzi de mahala, aproape ameninţatã cu distrugerea în perioada comunistã, dar care supravieţuieşte în mod inexplicabil, chiar spre surprinderea propriilor locatari, pentru a intra într-o tranziţie haoticã, sumbrã, dar atât de plinã de haz!

„E adevãrat, când era treaz, n-o pocnea. Dar când se îmbãta, îşi aducea aminte de toate, cã le pãstra grijuliu la rãrunchi, în sertãraşe. Cum deschidea un sertãraş, cum îi înşuruba vreo douã [...] Iar cheile de la sertãraşe le ţinea pe fundul paharului de douã sute. Cum golea paharul, cum dãdea, pe fund, peste chei. Cum dãdea peste chei, cum începea sã deschidã sertãraşe. Cã altfel nici cã se putea; din douã-pe-faţã-douã-pe-dos nu putea fi scoasã decât prin şocuri mecanice. Abia dupã o şedinţã din asta mai lãsa andrelele şi mai punea de-un borş. Dar n-o ţinea mult.
Cum sã nu cauţi cheile la sertãraşe?”

„Aţi vãzut, bã? Colonelul bea numa’ apã mineralã în casã” [...]”Eu n-am auzit una ca asta, sã dai bani pe apã!” „Nu mai poate de bine, de-aia! Cã uni’-s calici de n-au dupã ce borî, iar alţii dau lovelele pe apã cu pârţ.” [...] „O sã dea rugina-n el.” „Ca-n strunguri dupã revoluţie.”

Am citit si eu Cum sa uiti o femeie si Sunt o baba comunista. Dan Lungu scrie bine, e unul dintre scriitorii contemporani care merita cititi!

[Chambord]

Aniela, tu chiar i-ai citit toata opera lui Dan Lungu. Nostalgii iesene ? :D

[andreiu7z]

Raiul gãinilor -Dan Lungu 8/10

Istoria unei strãzi de mahala, aproape ameninţatã cu distrugerea în perioada comunistã, dar care supravieţuieşte în mod inexplicabil, chiar spre surprinderea propriilor locatari, pentru a intra într-o tranziţie haoticã, sumbrã, dar atât de plinã de haz!

„E adevãrat, când era treaz, n-o pocnea. Dar când se îmbãta, îşi aducea aminte de toate, cã le pãstra grijuliu la rãrunchi, în sertãraşe. Cum deschidea un sertãraş, cum îi înşuruba vreo douã [...] Iar cheile de la sertãraşe le ţinea pe fundul paharului de douã sute. Cum golea paharul, cum dãdea, pe fund, peste chei. Cum dãdea peste chei, cum începea sã deschidã sertãraşe. Cã altfel nici cã se putea; din douã-pe-faţã-douã-pe-dos nu putea fi scoasã decât prin şocuri mecanice. Abia dupã o şedinţã din asta mai lãsa andrelele şi mai punea de-un borş. Dar n-o ţinea mult.
Cum sã nu cauţi cheile la sertãraşe?”

„Aţi vãzut, bã? Colonelul bea numa’ apã mineralã în casã” [...]”Eu n-am auzit una ca asta, sã dai bani pe apã!” „Nu mai poate de bine, de-aia! Cã uni’-s calici de n-au dupã ce borî, iar alţii dau lovelele pe apã cu pârţ.” [...] „O sã dea rugina-n el.” „Ca-n strunguri dupã revoluţie.”

Am citit si eu Cum sa uiti o femeie si Sunt o baba comunista. Dan Lungu scrie bine, e unul dintre scriitorii contemporani care merita cititi!

Subscriu! :)

[Mercutio]

Am citit si eu Cum sa uiti o femeie si Sunt o baba comunista. Dan Lungu scrie bine, e unul dintre scriitorii contemporani care merita cititi!

si, functioneaza? :)

[aniela07]

Eu il consider pe Dan Lungu un Ion Creanga al timpurilor noastre. Si de cand nu mai locuiesc impreuna cu prietena mea din Botosani, asa imi lipseste cateodata umorul moldovenesc!! Si mai citesc niste Dan Lungu si-mi trece nostalgia printre hohotele de ras.

[aniela07]

Haruki Murakami -1Q84 7/10

Romanul este construit, în principal, în jurul a douã personaje: Tengo, prof de mate, care lucreazã disciplinat la primul sãu roman, şi Aomame, fostã colegã de gimnaziu cu mai sus- menţionatul –perioadã în care cei doi s-au îndrãgostit iremediabil, pentru a se pierde din vedere ulterior-, acum asasin ocazional pentru a rãzbuna violenţele conjugale prin care trec femeile luate în îngrijire de o Vãduvã misterioasã. Dupã vreo 20 de ani, cei doi realizeazã cã se aflã unul în cãutarea celuilalt într-o lume nouã, bizarã.
Uneori îţi vine sã laşi baltã cartea, iar la sfârşit ai sentimentul cã romanul ar trebui sã continue, cã nu şi-a terminat treaba. Unele fragmente te ţin cu sufletul la gurã şi le devori pe nerãsuflate, pentru ca apoi sã te plictiseşti groaznic timp de câteva capitole (cu detalii despre cum îşi aleg hainele, o lungã listã de cine şi prânzuri gãtite de cei doi –bine, înţeleg impresia de rutinã, de cotidian plictisitor pe care încearcã sã o creeze, dar parcã insistã cam mult pe acest aspect în cele aproape 1000 de pagini; personajele pot pãrea autentice şi cu mai puţine detalii, cu mai puţin monolog interior despre tot felul de lucruri mãrunte din viaţa lor).
In general, multe din enigmele din „1Q84” rãmân fãrã rezolvare, fãrã explicaţii la finalul cãrţii. Poate este un paralelism cu acei „receivers” şi „perceivers” din roman, cu natura inexplicabilã a ceea ce se comunicã de fapt între cei doi. Dar mie nu prea mi-a plãcut.

Leaderul sumarizeazã foarte bine mesajul cãrţii la un moment dat:
„In aceastã lume nu existã bine şi rãu absolut [...] Binele şi rãul nu sunt entitãţi fixe, stabile, ci în continuã negociere. Un bine se poate transforma într-un rãu în secunda doi. Si invers. [...] Cel mai important lucru este sã pãstrezi echilibrul între binele şi rãul aflate într-o continuã transformare. [...] Pãstrarea acestei balanţe este binele însuşi.”

[andreiu7z]

Pădurea norvegiană a lui Murakami este genul de carte care nu mi-aş fi dorit să aibe o finalitate, ataşamentul faţă de personajele acribic creionate de maestrul alienării şi a singurătăţii, fiind mult prea puternic.
Acest bildungsroman începe cu Toru Watanabe, care trecut de vârsta juneţii, îşi rememorează firul vieţii prin prisma iubirilor, anxietăţilor şi a dezamăgirilor trăite în tinereţe. Facem cunoştinţă pe parcursul diegezei, cu un tânăr atipic, laconic, singuratic, care îşi împarte viaţa între cursurile şcolii şi colorate aventuri, şi care are parte de un destin intransigent şi inexorabil, în care sentimentele sale sunt confuz scindate între două persoane. Toru, jonglând pe două flancuri (viaţă-moarte, două femei cu caracter opus), nu face altceva decât să nutrească în sufletul său sentimentele culpabilităţii şi a incertitudinii. Neregăsindu-şi de cele mai multe ori sensul vieţii şi în încercarea de a se maturiza, se înhaită cu un coleg de-al său (Nagasawa) cu care trece prin diferite relaţii amoroase de scurtă durată.
Dramul de speranţă pe care-l poartă în suflet până la final i se spulberă, trăind astfel în suflet o tragedie învecinată cu moartea.
Este mirabil faptul că autorul reuşeşte să îngemăneze armonios trăirile antagonice ale personajelor.

Dacă aveţi recomandări de acelaşi autor, le primesc cu plăcere.

*****/5

Filmul cu acelaşi nume mi l-am pregătit şi sper să se ridice cât de cât la nivelul cărţii

[Chambord]

Dacă aveţi recomandări de acelaşi autor, le primesc cu plăcere.


Cronica Pasarii Arc. Cred ca singura carte buna pe care a scris-o. Nu le-am citit pe toate, evident, dar am mai incercat vreo 2. Padurea Norvegiana inclusiv, si cam tragea matza de coada.
Dar Pasarea e spectaculoasa.

[Liviu-]

Cronica Pasarii Arc. Cred ca singura carte buna pe care a scris-o. Nu le-am citit pe toate, evident, dar am mai incercat vreo 2. Padurea Norvegiana inclusiv, si cam tragea matza de coada.
Dar Pasarea e spectaculoasa.

Aleluia! In sfarsit vad si eu o parere cu care-s de acord. Bine, eu am citit doar La capatul lumii etc. si In cautarea oii fantastice. Prima mi s-a parut a total bore, ciudat de dragul ciudatului si atat, iar a doua a fost simpatica ea, dar tot nimic special. Mi-am zis ca nu mai incerc nimic de el chiar de pot pune mana usor pe vreo carte (de altfel am 3xDans in biblioteca), asta pana reusesc sa citesc Cronica pasarii arc, in speranta ca poate macar acolo gasesc ceva interesant... pt mine, ca altfel vad ca-i foarte iubit.

[aniela07]

Mie-mi place Murakami (bine, cu exceptia lui 1Q84 care mi s-a parut mediocru).

Preferata mea e "Hard Boiled Wonderland and the End of the World"

[Mercutio]

l-am incercat si eu pe Murakami asta sub forma de audiobook, am gasit Padurea norvegiana si 1Q84 la biblio, dar nu m-a prins deloc. nu stiu...mi s-a parut prea descriptiv, banal, plat.
am ajuns la varsta la care nu mai am incapatinarea aceea de a duce o carte pana la capat orice ar fi. daca nu-mi place o pun deoparte. :)

[andreiu7z]

Dacă aveţi recomandări de acelaşi autor, le primesc cu plăcere.


Cronica Pasarii Arc. Cred ca singura carte buna pe care a scris-o. Nu le-am citit pe toate, evident, dar am mai incercat vreo 2. Padurea Norvegiana inclusiv, si cam tragea matza de coada.
Dar Pasarea e spectaculoasa.
Mulţumesc pentru recomandare. Din păcate nu am Pasărea în bibliotecă, în schimb am Dans, La capătul lumii şi Oaia, dar care, se pare că nu sunt prea apreciate pe aici. Acum sunt sceptic în privinţa lor, drept urmare sunt mari şanse să-l pun pe Murakami de-o parte.

[Liviu-]

Stai linsitit, gusturile-s diferite. Aniela tocmai ce-a zis ca-i place Murakami si ca La capatul lumii etc. e favorita ei, ceea ce poate fi mai relevant pt tine avand in vedere ca tie deja ti-a placut o carte de-a lui Murakami. Cred ca in cazul asta parerea ei primeaza :P

[aniela07]

Vai vai, parerea mea primeaza! B-)

Serios acum, eu mereu iau o pauza de la Murakami. Adica nu ii citesc cartile la rand pentru ca este, totusi, un scriitor destul de usurel, oricat de dragut scrie el. Eu il folosesc de obicei ca intermezzo intre 2 scriitori grei. De ex. acum m-am apucat de Sabato dupa 1Q84. Il recomand pe Murakami in perioadele problematice pentru stima de sine ca cititor. Acum ma gandesc la o terapie post-Sabato ca m-a terminat psihic nenea asta.

[andreiu7z]

Vai vai, parerea mea primeaza! B-)

Serios acum, eu mereu iau o pauza de la Murakami. Adica nu ii citesc cartile la rand pentru ca este, totusi, un scriitor destul de usurel, oricat de dragut scrie el. Eu il folosesc de obicei ca intermezzo intre 2 scriitori grei. De ex. acum m-am apucat de Sabato dupa 1Q84. Il recomand pe Murakami in perioadele problematice pentru stima de sine ca cititor. Acum ma gandesc la o terapie post-Sabato ca m-a terminat psihic nenea asta.
Interesting point of view :) Voi ţine cont de ceea ce spui

[Mercutio]

Vai vai, parerea mea primeaza! B-)

Serios acum, eu mereu iau o pauza de la Murakami. Adica nu ii citesc cartile la rand pentru ca este, totusi, un scriitor destul de usurel, oricat de dragut scrie el. Eu il folosesc de obicei ca intermezzo intre 2 scriitori grei. De ex. acum m-am apucat de Sabato dupa 1Q84. Il recomand pe Murakami in perioadele problematice pentru stima de sine ca cititor. Acum ma gandesc la o terapie post-Sabato ca m-a terminat psihic nenea asta.

buna metoda, si eu am o serie de carti usor de citit, de entertainment, intre altele mai grele. propriu zis le citesc in acelasi timp. am cate trei carti incepute. cele grele nu tin de literatura.


am citit recent cronica la Dupa dealuri pe filmreporter.ro, si autorul spune la un moment dat intr-o paranteza ca "nu degeaba Patapievici a asemănat Spovedania cu In Cold Blood a lui Truman Capote". nu citisem In Cold Blood, asa ca am facut rost de audiobook si l-am ascultat. voi ati citit cartea asta, v-a placut? de ce e atat de apreciata? doamne, ce peltea lungita! are momente bune, dar trebuia redusa, cred, la o nuvela. mai pe scurt, nu un intreg roman. in care autorul sa descrie viata plicticoasa de la tara din Kansas, ajungand la detalii precum animalele preferate ale uneia dintre victime sau comentariul scrisorii trimise unuia dintre criminali de catre sora lui, facut de un coleg de parnaie pasionat de analiza literara. m-am plictisit monstruos, dar am vrut (sper pentru ultima oara) s-o ascult pana la capat (cartea), pentru ca se vorbeste atat despre ea. n-am vazut filmul. poate o fi mai bun. apropo de asta, facand o comparatie cu o poveste asemanatoare, Onoarea pierdută a Katharinei de Blum Heinrich Boll e cu mult mai interesanta.

[MariaMona]

Mie mi-a placut "Cu sange rece", nu mai tin minte de ce fiindca am citit-o de mult. Poate parte din fascinatia cartii tine de faptul ca descrie fapte reale si ca scriitorul s-a dus acolo sa se documenteze la fata locului asupra crimei (poate de aia are si multe detalii inutile)... Nu stiu?! Iar filmul mi-a placut si el - daca nu ma insel Philip Seymour Hoffman a luat oscarul pentru rolul scriitorului in fimul Capote.

Eu citesc/recitesc Ileana Vulpescu. Am citit "Ramas bun casei parintesti" - superba! cred ca ar iesi un film de epoca foarte interesant! Iar acum recitesc Arta conversatiei - foarte buna, ma bucur ca nu-mi amintesc tot - inca ma surprinde. In paralel citesc Your Competent Child - o noua filozofie a educatiei de Jesper Juul - super tare - o recomand tuturor parintilor (nu este insa tradusa in romana inca, eu o citesc in engleza).

Interesante parerile voastre despre Murakami - de mult mi-am propus sa citesc Padurea Norvegiana de care am auzit ca e buna si presupun ca o sa imi placa fiindca am aceleasi gusturi elevate cu a persoanei recomandatoare :) (lasand la o parte ca eu pot citi si chestii mai comerciale, spre deosebire de ea). M-ati facut si mai curioasa! Trebuie neaparat sa o citesc.

[aniela07]

Am citit In Cold Blood cand eram la facultate. Si atunci l-am analizat mai mult din punctul de vedere al stilului, al modului de compozitie, al teoriei romanului. Stiu ca m-a dat pe spate la momentul respectiv felul in care Capote a construit analiza impactului omorului aluia groaznic asupra societatii, cum iau nastere insomnii, anxietati etc. Nu-mi aduc aminte toate subiectele de discutie, dar erau pe-acolo: visurile unor personaje si modul jurnalistic al romanului, nu stiu ce principiu de fizica cuantica, parca, prin care prezenta oamenilor influenteaza situatia (miscarea particulelor si alte alea), tot felul de detalii foarte atent alese (la un moment dat parca era vantul care lega mai multe elemente de scena crimei), cum s-a straduit el ca "Truman Capote" sa nu fie vizibil in roman etc. Nu a fost el inventatorul unui astfel de roman de non-fictiune, dar s-a priceput de minune la multe smecherii scriitoricesti.

Si eu am tendinta sa ma imprastii pe mai multe carti, dar mi-am impus o limita de 2: o carte pe metrou si una acasa (astea de acasa sunt carti printate si e destul de incomod sa le citesti pe metrou; in plus mi se pare ca e-reader-ul incetineste foarte mult lectura -si oricum al meu s-a stricat), iar cele de acasa sunt alternative : o carte de fictiune, una de non-fictiune. Bineinteles ca mi se intampla sa o incep si pe a 3-a -de obicei sunt carti pe care mi le doresc de mult timp- (pe care am voie sa o citesc atunci cand am insomnii :D ).

[Kriss_Kringle]

mi se pare ca e-reader-ul incetineste foarte mult lectura .

Nu stiu ce device ai tu sau cat de vechi e dar Kindle-ul meu nu are lag si chiar nu vad cum ar incetini lectura.Poti dezvolta mai mult in privinta asta?M-ai facut curios.:-/

Eu citesc de fel mai incet pentru ca incerc sa absorb totul incat sa-mi fac si o imagine detaliata a ceea ce se petrece in carte dar asta n-are nici o legatura cu e-book reader-ul in sine.

[aniela07]

Nu ma refer ca se incarca greu paginile, ci ca incape foarte putin scris pe ecran (mai ales la cartile speciale in format e-reader). La vreo 3 paragrafe trebuia sa dai pagina, mi se parea cam sacadat asa. Pentru mine e mult mai cursiva lectura pe hartie sau chiar si pe laptop. Nici nu aveam e-reader din ala cu 2 pagini, aveam un banal iriver. Iar daca-mi puneam articole din The Economist ma enervam maxim ca mereu trebuia sa dau la pagina urmatoare. Oirucm mi le-am gasit in format audio asa ca le ascult cand merg pe strada acum ca sa salvez timpul de citit.

[Kriss_Kringle]

E spatiul mai mic dar exista si e-book readers de diferite marimi,deci ai optiuni in privinta asta.
O fi lectura pe hartie mama lor dar cu cat iti iei mai multe carti,cu atat mai putin loc ai unde sa le bagi.

Asa,cu un e-book reader poti sa bagi in jur de 3000 de carti in el si sa nu te mai gandesti la problema respectiva.Pe langa asta,Kindle-urile au E-Ink display,care imita foarte bine felul in care arata o pagina normala de carte si prin asta ai scapat de usturimea ochilor care ti-o provoaca laptopul/tableta in timpul lecturii.

Nu mai zic de raportul calitate-pret,care e de nebatut la un asemenea device daca iti iei cartile de pe torrente si nu le cumperi.Am atat de multe carti in format .mobi,incat o sa am nevoie de doua vieti sa le termin pe toate.:))

Am citit si eu carti pe laptop dar nu e o experienta deloc placuta si o evit cat pot de mult.Daca as citi constant asa,in cel mult 6 luni ar trebui sa-mi iau ochelari.:|

[aniela07]

Eu astept sa vad cu ce propuneri de e-reader-e mai vin astia. Asa cum s-a intamplat cu multe alte gadget-uri, presimt ca o sa am o varianta convenabila de e-reader in curand. Pana atunci imi scot e-book-urile la imprimanta (am si hartie reciclata). Aspectul ecologic ar fi singurul motiv pentru care le mai dau e-reader-elor o sansa.

[bremen1980]

Mi-am prins un pic urechile in volumul 7 din ''Istoria filosofiei ''de Frederick Copleston la ed.All,. In volumul asta este luata la intrebari filosofia germana din secolul 19 .Durere si lacrimi pentru mintea mea cauzate de Fichte,Schelling,Hegel ,s.a . Scoteau baietii astia la smecherii de te lasau masca :Fiinta ,Absolutul , Eul , Spiritul ,dialectica ,spiritul naturii .......
Avea dreptate Banica al batran :

Ce-aveti fetelor cu mine?
Ce sa fac daca plac?
Stiu ca suferiti grozav!
Cum sa va-mpac?
Ce-aveti fetelor cu mine?
Va intreb, dar nu stiti
Imi raspundeti doar atat:
Ca ma iubiti!
Toate, toate dupa mine
Va-nteleg, n-am rival
Si sunt foarte amarat
Ca sunt fatal
Vreau sa am putin ragaz
Dar tare greu
Sa ma ocup si eu
De intelectul meu
Vreau sa-i termin pe Spinoza si pe Kant
Dar n-am timp fiindca sunt prea fascinant
Ce-aveti fetelor cu mine?
Ca nu-s plin de averi
Parca n-ar mai fi pe glob si-alti vizeri
Sau gestionari sau ingineri...

http://www.youtube.com/watch?v=HHtMDdLnoho

[sabinalin]

DINASTIA SUNDERLAND-BEAUCLAIR, IDOLI DE AUR 1 de Vintila Corbul.

Ii datorez faptul ca lecturez aceasta carte lui Mircea Badea, care a spus de mai multe ori in show-urile sale ca merita. Cu aceasta cauza l-am redecoperit pe Vintila Corbul, scriitor ce pare sa aiba ceva din Alexandre Dumas... Am citit in copilarie "Caderea Constantinopolelui" si "Uragan asupra Europei" dar nu mai tin minte mare lucru, decat faptul ca au fost doua carti care mi-au placut foarte mult asa cum se intampla si cu povestea dinastiei Sunderland-Beauclair. La mijlocul secolului XVIII Josiah Sunderland, proprietarul unui atelier de cutite din New York, se casatoreste cu Isabel Beauclair, fiica unui scapatat marchiz francez. In familia lor se naste in 1754 Richard, cel care va fonda practic dinastia. Evenimentele narate in primul volum cuprind perioada 1754-1793, perioada de serioase prefaceri in istoria lumii, cu doua evenimente majore in centrul atentiei: declaratia americana de independenta la 4 iulie 1776 si Revolutia Franceza la 14 iulie 1789. Richard Sunderland Beauclair speculeaza la maximum evenimentele istorice si are parte de o ascensiune fulminanta...

[faraimaginatie]

Pădurea norvegiană
Dacă aveţi recomandări de acelaşi autor, le primesc cu plăcere.

*****/5

Filmul cu acelaşi nume mi l-am pregătit şi sper să se ridice cât de cât la nivelul cărţii

cred ca padurea norvegiana si asta ultima sunt cele mai slabe ale lui. Nu m-am omorat nici dupa Sputnik Sweetheart. Eu recomand Kafka on the Shore. E preferata mea. Pe urma aia fu pasarea. Si povestirile is foarte faine...colectia The Elephant Vanishes mi-a placut mult. E fain Murakami asa...ca lectura de sertar :-)

[aniela07]

Lucian Dan Teodorovici –Matei Brunul 10/10

Cred cã mã înscriu la un doctorat doar ca sã demonstrez cã geniul povestirii este moștenit genetic de moldoveni (posibil bucovineni, dar detaliez doar dacã am chef de sãmânţã de scandal).

Mi-am achiziţionat și eu Matei Brunul dupã ce a bãgat Polirom-ul reduceri. Fabuloasã cartea !

Romanul este structurat ca un puzzle de reconstituire a unor 20 de ani pe care Bruno Matei, zis Brunul, i-a perdut într-o amnezie oarecum inexplicabilã.
Ceea ce ţine romanul laolaltã este motivul marionetei. Vasilache, marioneta pe care neurologul i-o aduce Brunului ca unul dintre puţinele lucruri ce i-au rãmas din acea perioadã ștearsã din memorie, este, paradoxal, unul dintre cele mai umane și pline de compasiune elemente din roman.
Anularea individualitãţii, ca metodã de supravieţuire, este tocmai afirmarea unei sensibilitãţi aparte (m-a impresionat tehnica Brunului care, în închisoare, ajunge sã vadã speranţele ca pe niște premoniţii sumbre, aducãtoare de tristeţe, dezamãgiri și nenorociri mai mari; așa cã renunţã la ele). Poveștile care înconjoarã pãpușile își asumã un rol catharctic, o sublimare a dorinţei de rãzvrãtire prin metafore, prin visuri (în închisoare Brunul își distreazã colegii de suferinţã cu poveștile sale mitologice, cum ar fi Ramayana).

Cam ce-am înţeles eu din final: România comunistã nu e tocmai locul unde sã îţi dorești sã trãiești, dar sunt oameni pentru care plecarea nu este pur și simplu o soluţie; e un loc unde nu ești înţeles, unde e greu sã regãsești ceva autentic, unde supravieţuirea înseamnã sã accepţi minciuna, falsitatea, disocierea între versiunea oficialã și cea personalã, dar, totuși, aici este locul tãu, unde tu vrei sã fii, fãrã false patriotisme, fãrã nici o dorinţã de afiliere la ideologii de loialitate ostentativã faţã de patrie.

[Chambord]

Cred cã mã înscriu la un doctorat doar ca sã demonstrez cã geniul povestirii este moștenit genetic de moldoveni

It's in our blood, girl. And sometimes we don't even need a glass of wine to dig it out :P

[andreiu7z]

Dacă aveţi recomandări de acelaşi autor, le primesc cu plăcere.


Cronica Pasarii Arc. Cred ca singura carte buna pe care a scris-o. Nu le-am citit pe toate, evident, dar am mai incercat vreo 2. Padurea Norvegiana inclusiv, si cam tragea matza de coada.
Dar Pasarea e spectaculoasa.

Mi-a adus moşu' Pasărea arc şi sunt tare nerăbdător să o savurez. Trebuie să termin acum Raiul găinilor a lui Lungu, şi mă reapuc de Murakami.

[aniela07]

Sa ne spui neaparat cum ti-a placut, daca ti-a placut. :)

[andreiu7z]

Dan Lungu nu a adus nimic nou în Raiul găinilor, abordând acelaşi stil umoristic, ludic şi zeflemitor precum şi în Sunt o babă comunistă!, roman ce îl am încă proaspăt întipărit în memorie.
Ne aduce de astă dată în prim plan un mic colţ al societăţii româneşti, de după vremea împuşcatului, strada Salcâmilor, loc în care, printr-o optică puternic ironizată, o mână de oameni şi-au canalizat existenţa doar spre relatarea amintirilor, bârfă şi elucubraţii. Locuitorii, magistral reliefaţi prin prisma vieţii trăite în perioada ceauşismului şi prin relatarea trecutului gri, devin personajele - stereotip ale societăţii româneşti.
Autorul îşi ia în serios rolul de sociolog şi transmite mesaje directe, tăioase, batjocoritoare asupra comunităţii dar care sunt învelite într-un ambalaj comic tipic moldovenesc.
Inevitabil, pe parcursul diegezei, gândul mi-a zburat la Ion Creangă şi la ale sale povestiri şi întâmplări care sunt condimentate cu umor moldovenesc de calitate. Astfel, ajungând la performanţa de a citi al treilea roman scris de Dan Lungu, îmi permit să trag concluzia prin care îl consider un Creangă contemporan.

Pentru a întări cele spuse de mai sus şi pentru a vă convinge că Raiul este un roman ce merită, fără doar şi poate, citit, am spicuit câteva fragmente ilare:

"De parcă râmele faceau deja parte din viaţa lor. Le spuneau "ele". Ele nici de săpun nu erau bune, că erau slabe ca pastrama. Altfel le-ar fi putut arunca naibii într-o albie, ar fi adăugat sodă şi le-ar fi făcut săpun de rufe. Ar fi putut vinde din el"
"Aşa e nevasta mea, strângătoare. Nici capăt de sfoară n-ar arunca. Dacă pastilele se învechesc, parcă îi e ciudă că n-am fost bolnavi şi nu le-am consumat. Dar nu le aruncă, le ţine aşa pentru o nevoie."
"Uite, ăsta-i cardul, îl bagi într-o maşină care se cheamă bancomat, seamană cu un strung automat, apeşi pe nişte clăpiţe şi îşi dă pensia până la ultimul leuţ, chiar şi duminica."

****/5

[sabinalin]

BAZAR BIZAR de Radu Paraschivescu.

Multi il stiu de la televizor, din emisiunile sportive coordonate de Vali Moraru si nu numai. E unul dintre cele mai salubre personaje care se perinda pe micul ecran si de aceea un mizerabil articol slugarnic scris in Pro Sport zilele trecute i se poate ierta, asa se intampla cand stai in preajma unor intelectuali vanduti precum de-alde Liiceanu sau Patapievici... Acest volumas, pe care am avut sansa de a-l achizitiona la Gaudeamus, cuprinde unsprezece povestioare scrise cu multa ironie, cu eleganta, cu inteligenta. Un volumas cat un imens hohot de ras pe care il recomand tuturor celor care vor sa isi descreteasca fruntile! Mereu cand am parte de asemenea bijuterii umoristice imi amintesc replica marelui Toma in Actorul si salbaticii: "Lasati ma poporul roman sa rada"...

[sabinalin]

Dan Lungu nu a adus nimic nou în Raiul găinilor, abordând acelaşi stil umoristic, ludic şi zeflemitor precum şi în Sunt o babă comunistă!, roman ce îl am încă proaspăt întipărit în memorie.
Ne aduce de astă dată în prim plan un mic colţ al societăţii româneşti, de după vremea împuşcatului, strada Salcâmilor, loc în care, printr-o optică puternic ironizată, o mână de oameni şi-au canalizat existenţa doar spre relatarea amintirilor, bârfă şi elucubraţii. Locuitorii, magistral reliefaţi prin prisma vieţii trăite în perioada ceauşismului şi prin relatarea trecutului gri, devin personajele - stereotip ale societăţii româneşti.
Autorul îşi ia în serios rolul de sociolog şi transmite mesaje directe, tăioase, batjocoritoare asupra comunităţii dar care sunt învelite într-un ambalaj comic tipic moldovenesc.
Inevitabil, pe parcursul diegezei, gândul mi-a zburat la Ion Creangă şi la ale sale povestiri şi întâmplări care sunt condimentate cu umor moldovenesc de calitate. Astfel, ajungând la performanţa de a citi al treilea roman scris de Dan Lungu, îmi permit să trag concluzia prin care îl consider un Creangă contemporan.

Pentru a întări cele spuse de mai sus şi pentru a vă convinge că Raiul este un roman ce merită, fără doar şi poate, citit, am spicuit câteva fragmente ilare:

"De parcă râmele faceau deja parte din viaţa lor. Le spuneau "ele". Ele nici de săpun nu erau bune, că erau slabe ca pastrama. Altfel le-ar fi putut arunca naibii într-o albie, ar fi adăugat sodă şi le-ar fi făcut săpun de rufe. Ar fi putut vinde din el"
"Aşa e nevasta mea, strângătoare. Nici capăt de sfoară n-ar arunca. Dacă pastilele se învechesc, parcă îi e ciudă că n-am fost bolnavi şi nu le-am consumat. Dar nu le aruncă, le ţine aşa pentru o nevoie."
"Uite, ăsta-i cardul, îl bagi într-o maşină care se cheamă bancomat, seamană cu un strung automat, apeşi pe nişte clăpiţe şi îşi dă pensia până la ultimul leuţ, chiar şi duminica."

****/5

Am cumparat si eu Raiul gainilor dar mai am altele pe lista inainte, ii vine si lui randul!

[andreiu7z]

Dan Lungu nu a adus nimic nou în Raiul găinilor, abordând acelaşi stil umoristic, ludic şi zeflemitor precum şi în Sunt o babă comunistă!, roman ce îl am încă proaspăt întipărit în memorie.
Ne aduce de astă dată în prim plan un mic colţ al societăţii româneşti, de după vremea împuşcatului, strada Salcâmilor, loc în care, printr-o optică puternic ironizată, o mână de oameni şi-au canalizat existenţa doar spre relatarea amintirilor, bârfă şi elucubraţii. Locuitorii, magistral reliefaţi prin prisma vieţii trăite în perioada ceauşismului şi prin relatarea trecutului gri, devin personajele - stereotip ale societăţii româneşti.
Autorul îşi ia în serios rolul de sociolog şi transmite mesaje directe, tăioase, batjocoritoare asupra comunităţii dar care sunt învelite într-un ambalaj comic tipic moldovenesc.
Inevitabil, pe parcursul diegezei, gândul mi-a zburat la Ion Creangă şi la ale sale povestiri şi întâmplări care sunt condimentate cu umor moldovenesc de calitate. Astfel, ajungând la performanţa de a citi al treilea roman scris de Dan Lungu, îmi permit să trag concluzia prin care îl consider un Creangă contemporan.

Pentru a întări cele spuse de mai sus şi pentru a vă convinge că Raiul este un roman ce merită, fără doar şi poate, citit, am spicuit câteva fragmente ilare:

"De parcă râmele faceau deja parte din viaţa lor. Le spuneau "ele". Ele nici de săpun nu erau bune, că erau slabe ca pastrama. Altfel le-ar fi putut arunca naibii într-o albie, ar fi adăugat sodă şi le-ar fi făcut săpun de rufe. Ar fi putut vinde din el"
"Aşa e nevasta mea, strângătoare. Nici capăt de sfoară n-ar arunca. Dacă pastilele se învechesc, parcă îi e ciudă că n-am fost bolnavi şi nu le-am consumat. Dar nu le aruncă, le ţine aşa pentru o nevoie."
"Uite, ăsta-i cardul, îl bagi într-o maşină care se cheamă bancomat, seamană cu un strung automat, apeşi pe nişte clăpiţe şi îşi dă pensia până la ultimul leuţ, chiar şi duminica."

****/5

Am cumparat si eu Raiul gainilor dar mai am altele pe lista inainte, ii vine si lui randul!
Chiar merită citită! E o porţie bună de râs, pe care o poţi lua în combinaţie cu altă carte. E lejeră :)

[sabinalin]

DINASTIA SUNDERLAND-BEAUCLAIR, IDOLI DE AUR 2 de Vintila Corbul.

Volumul secund cuprinde evenimente care se petrec in perioada 1794-1803, adica perioada in care Franta trecea prin mari framantari incheiate prin ascensiunea la putere a celui care a fost Napoleon Bonaparte. Ajuns ceea ce si-a propus, adica unul dintre marii magnati ai lumii acelor vremuri, Richard Sunderland-Beauclair traieste o pasiune devastatoare pentru Andreea de Lusignan, cea care va deveni femeia vietii sale. Intra in scena mai serios in a doua parte a volumului Henry Sunderland Beuclair, fiul cel mai mare care ar trebui sa asigure continuitatea dinastiei, dar si fratele sau Robert care pare mai potrivit pentru asa ceva. In final evenimentele de la Saint Domingue sunt cele care capteaza atentia...

[andreiu7z]

Am avut plăcerea să-l citesc şi să-l descopăr, prin intermediul romanului Toate bufniţele, pe Florian Filip, un fost jurnalist, care sictirit şi scârbit de toată tevatura din presa românească s-a descotorosit de scandaluri şi editoriale şi s-a focusat doar pe scris - şi bine a făcut!
Acest Florian Filip, al cărui ultim roman l-am citit, are un dar aparte de a îmblânzi şi de a aşterne cuvintele pe hârtie, cuvinte care sunt împovărate cu multă înţelepciune şi pricepere. Citind cartea din scoarţă în scoarţă am avut impresia că fragmente întregi din opera sa, erau, parcă, rupte din copilaria mea.
Două vieţi, a două persoane, Luci şi Emil, îşi au la un moment dat un punct de întâlnire. Fericita întrevedere reprezintă pentru cei doi atât salvarea şi confesarea.
Prin prisma relaţiei de prietenie, aparent bizară ba chiar controversată, Emil, fost inginer constructor, ajuns la pensie, îşi deschide viaţa în faţa tânărului Luci prin jurnalele scrise de-a lungul vieţii. Autorul presară aici nişte episoade tumultuoase şi exagerat de dramatice prin care, Emil, confesându-le, nu face altceva decât să-şi îmbălsămeze trecutul. Reversul medaliei vine din partea lui Luci, care, convieţuind prin preajma sexagenarului, reuşeşte să se autocunoască şi să se pregătească pentru viaţa ce o are înainte.
Evident, ca şi în ultimele 2 sau 3 romane pe care le-am citit, comunismul îşi face şi de această dată simţită prezenţa iar unele scene abominabile prezentate în roman îmi sporesc şi mai mult aversiunea şi ura faţă de acest sistem.
Sunt extrem de încântat pentru simplul fapt că un autor român (cei drept că nu am avut o părere prea bună despre autorii români contemporani) a reuşit să scrie o carte atât de lipicioasă, directă şi sinceră.

O recomand cu căldură!


*****/5

[sabinalin]

Am avut plăcerea să-l citesc şi să-l descopăr, prin intermediul romanului Toate bufniţele, pe Florian Filip, un fost jurnalist, care sictirit şi scârbit de toată tevatura din presa românească s-a descotorosit de scandaluri şi editoriale şi s-a focusat doar pe scris - şi bine a făcut!
Acest Florian Filip, al cărui ultim roman l-am citit, are un dar aparte de a îmblânzi şi de a aşterne cuvintele pe hârtie, cuvinte care sunt împovărate cu multă înţelepciune şi pricepere. Citind cartea din scoarţă în scoarţă am avut impresia că fragmente întregi din opera sa, erau, parcă, rupte din copilaria mea.
Două vieţi, a două persoane, Luci şi Emil, îşi au la un moment dat un punct de întâlnire. Fericita întrevedere reprezintă pentru cei doi atât salvarea şi confesarea.
Prin prisma relaţiei de prietenie, aparent bizară ba chiar controversată, Emil, fost inginer constructor, ajuns la pensie, îşi deschide viaţa în faţa tânărului Luci prin jurnalele scrise de-a lungul vieţii. Autorul presară aici nişte episoade tumultuoase şi exagerat de dramatice prin care, Emil, confesându-le, nu face altceva decât să-şi îmbălsămeze trecutul. Reversul medaliei vine din partea lui Luci, care, convieţuind prin preajma sexagenarului, reuşeşte să se autocunoască şi să se pregătească pentru viaţa ce o are înainte.
Evident, ca şi în ultimele 2 sau 3 romane pe care le-am citit, comunismul îşi face şi de această dată simţită prezenţa iar unele scene abominabile prezentate în roman îmi sporesc şi mai mult aversiunea şi ura faţă de acest sistem.
Sunt extrem de încântat pentru simplul fapt că un autor român (cei drept că nu am avut o părere prea bună despre autorii români contemporani) a reuşit să scrie o carte atât de lipicioasă, directă şi sinceră.

O recomand cu căldură!


*****/5

Am si eu "Degete mici". Nu l-am citit inca dar e pe lista!

[andreiu7z]

Am avut plăcerea să-l citesc şi să-l descopăr, prin intermediul romanului Toate bufniţele, pe Florian Filip, un fost jurnalist, care sictirit şi scârbit de toată tevatura din presa românească s-a descotorosit de scandaluri şi editoriale şi s-a focusat doar pe scris - şi bine a făcut!
Acest Florian Filip, al cărui ultim roman l-am citit, are un dar aparte de a îmblânzi şi de a aşterne cuvintele pe hârtie, cuvinte care sunt împovărate cu multă înţelepciune şi pricepere. Citind cartea din scoarţă în scoarţă am avut impresia că fragmente întregi din opera sa, erau, parcă, rupte din copilaria mea.
Două vieţi, a două persoane, Luci şi Emil, îşi au la un moment dat un punct de întâlnire. Fericita întrevedere reprezintă pentru cei doi atât salvarea şi confesarea.
Prin prisma relaţiei de prietenie, aparent bizară ba chiar controversată, Emil, fost inginer constructor, ajuns la pensie, îşi deschide viaţa în faţa tânărului Luci prin jurnalele scrise de-a lungul vieţii. Autorul presară aici nişte episoade tumultuoase şi exagerat de dramatice prin care, Emil, confesându-le, nu face altceva decât să-şi îmbălsămeze trecutul. Reversul medaliei vine din partea lui Luci, care, convieţuind prin preajma sexagenarului, reuşeşte să se autocunoască şi să se pregătească pentru viaţa ce o are înainte.
Evident, ca şi în ultimele 2 sau 3 romane pe care le-am citit, comunismul îşi face şi de această dată simţită prezenţa iar unele scene abominabile prezentate în roman îmi sporesc şi mai mult aversiunea şi ura faţă de acest sistem.
Sunt extrem de încântat pentru simplul fapt că un autor român (cei drept că nu am avut o părere prea bună despre autorii români contemporani) a reuşit să scrie o carte atât de lipicioasă, directă şi sinceră.

O recomand cu căldură!


*****/5

Am si eu "Degete mici". Nu l-am citit inca dar e pe lista!


Ieri mi-am comandat şi eu de la Polirom atât Degete mici cât şi Băiuţeii (roman scris împreună cu fratele său, Matei)
Sper să nu dezamăgească, pentru că am rămas foarte impresionat de scriitura sa.

[andreiu7z]

Concert în memoria unui înger - Eric Emmanuel Schmitt
Fără prea multă ezitare şi şovăială am pus mâna pe cartea lui Schmitt, chiar dacă în prealabil nu am consultat nicio recenzie şi nu citisem nimic de acesta. Titlul a fost cel care m-a atras probabil şi datorită faptului că face referire la concertul pentru vioară a lui Alban Berg. Am mers la pleseneală şi ulterior am constat că a meritat.
Prin prisma celor patru nuvele care compun volumul de faţă, Schmitt minimalizează şi esenţializează în câteva pagini nişte întâmplări cu un conţinut dramatic şi cu deznodământ aproape biblic. Reuşeşte să aducă la forma de nuvelă, o mână de oameni a căror viaţă interioară este supusă la grele lupte între Bine şi Rău. Cu un limbaj aparent simplist, dar cu o profunzime descifrabilă, radiografiază, diagnosticheză şi în ultimă instanţă tratează sufletul uman. Atât de evident sunt conturate sentimentele antagonice încât am avut impresia că citesc un basm, în care binele, la final, primează.
Concluzionând, am avut parte de un volum de nuvele lejer, citibil, mai de duminica, dedicat unui public larg.

***/5

[jansic]

Ana Blandiana, Proiecte de trecut :D

In acest mic sir de povestiri, n-am recunoscut-o pe Blandiana din A fi sau a privi, iar pe cea din poezii nici atat. Sunt niste zvacniri de imaginatie absurdo-fantastice in care n-am recunoscut nimic din luciditatea si morbiditatea scriitoarei pe care-o stiam eu.

Gheata de Vladimir Sorokin, o alta absurditate, ruseasca de data asta, m-a lasat :| In fine...

As reciti Mantisa.

[sabinalin]

DACIC PARC de Bogdan Teodorescu.

Spre deosebire de "Spada" si "Baieti aproape buni", excelentul analist politic si specialist in materie de turism foloseste de asta data un pretext SF pentru a zugravi o data in plus mizeria morala in care se zbate societatea romaneasca in general si clasa politica autohtona in special. Ce s-ar intampla daca natia noastra ar descoperi masina cu care se poate calatori in timp si l-ar putea aduce in actualitate pe, sa zicem, Mihai Viteazul? Am citit cele 143 de pagini cu usurinta si cu asteptata placere. Toate cele trei romane amintite au un foarte mare potential ecranizabil, ar putea iesi filme foarte bune "pentru public", se incumeta cineva?

[sabinalin]

DINASTIA SUNDERLAND-BEAUCLAIR, IDOLI DE AUR 3 de Vintila Corbul.

Al treilea volum, si ultimul al "Idolilor de aur", nareaza evenimente intamplate in perioada istorica 1804-1819, adica ani in care Richard se indreapta catre apusul vietii. In aceasta perioada Europa trece prin foarte mari framantari provocate de dorinta lui Napoleon de a cuceri lumea, fapt care, bineinteles, nu se intampla pentru ca, oricat de genial ai fi, nu poti castiga un razboi cand te lupti cu toti. Nu numai Europa ci si America de Sud e atinsa de valul revolutiilor de tot felul iar acolo sunt in prim-plan Charles, zurbagiul fiu al lui Richard, si unul dintre oamenii de mare incredere ai patronului, Adrien de Beau lieu. Richard iese din scena dupa ce are cele mai mari probleme chiar cu fiul sau preferat, Francis-Andrew...

[aniela07]

Junot Diaz -Scurta și minunata viaţã a lui Oscar Wao 10/10

Junot Diaz este un nou dumnezeu al stilului sud-american, un Marquez contemporan, mai puţin nostalgic, mai dinamic, cu o ironie mai curatã, zâmbetele nu sunt pãtate de amãrãciunea pe care o avea "Un veac de singurãtate".
Inceputul romanului este apocaliptic cu descrierea distrugãtorului fukú, un blestem venit în Antile o datã cu invadatorii europeni și dus la desãvârșire de cãtre dictatorul dominican Rafael Leónidas Trujillo Molina la jumãtatea secolului XX. Oricine se împotrivește sau criticã regimul lui Trujillo ajunge sã fie urmãrit de blestem, cum este, bineînţeles cazul personajelor din roman.
Cartea oscileazã între Statele Unite cu diaspora dominicanã și Republica Dominicanã cu cei care încearcã sã supravieţuiascã regimurilor politice de o violenţã extremã.
„In ceea ce privește graniţa fluidã, din punct de vedere istoric, a ţãrii cu Haiti [...]ratatul Hoţ de Vite a devenit asemeni Doctorului Gull Din Iad; îmbrãţișând crezul Arhitecţilor Dionisieni, el aspira sã devinã un arhitect al istoriei și prin ritualul îngrozitor al tãcerii și al sângelui, al machetei și perejil-ului, al întunericului și negãrii, le-a impus ţãrilor o graniţã adevãratã, o graniţã care existã dincolo de hãrţi, care e gravatã direct în istoriile și imaginaţiile oamenilor.”

Nora Iuga –Sexagenara și tânãrul 8/10

Mai presus de tabuul dragostei dintre douã persoane între care e o diferenţã mare de vârstã, este ideea de a scrie, a povesti ca un act de seducţie. („Confesiunile pot fi mai senzuale decât un act sexual. Ele îl trag cu forţa pe cel cãruia i te destãinui în intimitatea ta.”)
Aici cititorul, ascultãtorul, ia forma unui tânãr a cãrui atenţie trebuie reţinutã. Tãcerea ar echivala cu destrãmarea povestei de dragoste. („Avea o privire verde, inexpresivã care parcã înota într-un borcan gol. Asta nici nu mã ascultã, nu conteazã, am sã vorbesc în continuare, e oricum mai bine decât cu fotografia sau cu pisica. Anna se gândea la poza lui Nino, bãrbatul ei, murise cu trei ani în urmã și la pisica Dracula cu care își împãrţea parizerul.”)
Așa cã Nora Iuga, transpusã în ironica, dezamãgita, nostalgica și, în cele din urmã, epuizata Anna, povestește și povestește și povestește. Despre prieteni, soţi și dezamãgiri, despre tinereţe, regimuri politice, ipocrita lumea literarã.

Cristina Nemerovschi –Sânge satanic 10/10

Am reușit în sfârșit sã-mi achiziţionez „Sânge satanic” care îmi fãcea cu ochiul încã de acum doi ani când am rãsfoit-o în Cãrturești. Mi-a plãcut maxim personajul lui M, sincer, lucid, narcisist (recunosc cã exorcizeazã foarte bine multe revolte pe care eu le ţin pãstrate în tãcere).
Aș da câteva citate savuroase, dar nu am chef sa pun *** la fiecare al doilea cuvânt cã nu mai are farmec.

[White1]

Da citate, da citate, nu se oripileaza nimeni daca pui "fut" in loc de ***. 8-|

[aniela07]

:)) Provocatorule! Pãi nu e vorba doar de f**. Uite, așa ca de mahmurealã de 1 ianuarie, un citat ar arãta dupã cum urmeazã :

...copiii –scuza, justificarea faptului cã trãiesc a expiratelor, în viaţa asta pe care deja au ratat-o, îngrãșându-se prea mult, sau pierzând atenţia unui miliardar care le-ar fi putut oferi o viaţã de vis, pentru cã viaţã de vis este aia în care ai bani pentru a-ţi îngriji p**da, astfel încât sã fie cea mai râvnitã p**dã din univers. P**da ca recompensã. Ai produs bani, primești p**dã. Ai fost eficient, chibzuit, ţi-ai luat mașinã și casã, e momentul sã primești p**dã. Ai fost înţelegãtor, mi-ai dat voie cu fetele la mall, și apoi în club, primești p**dã. Mi-ai luat salatã și suc natural, primești p**dã... și ce p**dã! Rasã, parfumatã, sclipicioasã... Bagã-ţi-o în c**. Nu vreau p**da ta falsã și pocitã, nu vreau sã fiu sclavul unei gãuri pe care tu o scoţi la licitaţie în fiecare searã în club, pe bulevard, chiar dacã ar fi gratis mi-ar fi scârbã sã o ating. Nu vreau p**dã.
De ce m-aș excita sã vãd bucile prin care te c***? La o p**dã seacã, epilatã, închisã, care se udã numai de la mirosul afrodiziac al banilor? Nu, fã, nici dacã aș avea bani cãcãlãu nu i-aș bãga în p**da ta.

Din astea cu concentraţie crescutã de **bipbip.... Nu prea e amuzant asa.

[bremen1980]

Aniela nu mai cenzura atata ca o sa ajungi ca Fuego : :))
http://www.trilulilu.ro/muzica-colinde/fuegu-impodobeste-mama-cenzurat

[aniela07]

Nu pot, frate, sa scriu pizda de 10 ori in 5 randuri. O data e ok, dar asa o avalansa, nu merge. Doar atunci cand sunt in metrou luni dimineata, cand am baut sau cand ma enervez. Altfel, nu-mi iese. Dupa eterna vorba, sunt o lady, manca-ti-as.

[andreiu7z]

Ultimul roman semnat de Nicole Krauss, Marea casă, tradus în peste 30 de limbi și distins cu numeroase premii, este fără doar și poate cel mai solid roman citit în ultimul an. Deși cartea am procurat-o din pură întâmplare, mult-premiata autoare a reușit încă din primele pagini să mă ademenească și să mă târască prin întâmplările magistral născute de sub peniță, încapsulându-mă într-o lume aparent criptată și dominată de o stare angoasată. Prin povestirile sale elegiace ne supune la tur de forță sinaptic ale cărui cărări sunt imprevizibile și intransigente.
Ca punct de legătură între diegezele temporale și spațiale, autoarea alege un obiect de mobilier aparent banal - un birou - dar care, pentru personajele sale, capătă o însemnătate puternică, atribuind proveniența acestuia lui Federico Garcia Lorca. Aura mistică care orbitează în jurul biroului leagă destine, suflete, secrete și trăiri dintre cele mai ambigue.
Poveștile de viață ai posesorilor obiectului de mobilier sunt apăsătoare, alambicat prezentate precum un puzzle nerezolvabil dar care până spre final se lasă îmbinat.
Cartea încă de la primele pagini se împotriveşte stilului fluent şi comprehensiv, ridicând cititorului multe semne de întrebare.

„Biroul ăsta era cu totul altceva: un obiect enorm şi întimidant, care îi cotropea pe cei ce stăteau în aceiaşi cameră cu el, prefăcându-se că e lipsit de viaţă, dar, aidoma unei plante carnvore, gata mereu să se năpustească asupra lor şi să-i digere într-unul dintre nenumăratele lui sertăraşe îngrozitoare”

*****/5

[MariaMona]

Am recitit una dintre cartile mele preferate - "Matusa Julia si condeierul" de Mario Vargas Llosa. Imi amintesc ca acum vreo 10-15 ani cand am citit-o prima data, am ras cu lacrimil; m-a amuzat si acum, dar nu ca pe vremuri. Intre timp am vazut si ecranizarea cu Keanu Reeves si Peter Falk - reusita.

Acum recitesc cateva romane de capa si spada ce nu mi-au mai trecut prin maini de peste 20 de ani - seria scriitorului Ioan Dan - Am inceput cu Cavalerii Ordinului Basarab, am continuat cu volumul Curierul secret, iar acum citesc Cavalerii si mai am dupa aceea Taina cavalerilor. Foarte faine! La fel de atractive ca in copilarie, la fel de faine ca Dumas sau Michel Zevaco. Plus ca te incita sa cauti date istorice.

[sabinalin]

MAIGRET INCHIRIAZA O CAMERA de Georges Simenon.

Al 61-lea roman din exceptionala serie politista scoasa la libraria Polirom. Inspectorul Janvier supravegheaza o casa. La prima vedere e un caz banal dar rutina trebuie respectata, pana la urma infractorul va cadea in plasa. Numai ca lucrurile scapa de sub control cand inspectorul e impuscat seara tarziu in plina strada. A vazut cineva ceva, exista vreun martor intamplator? Maigret e, bineinteles, mai afectat decat intr-un caz obisnuit si, profitand de lipsa sotiei, decide sa-si duca ancheta cat mai aproape de locul incidentului...

[sabinalin]

:)) Provocatorule! Pãi nu e vorba doar de f**. Uite, așa ca de mahmurealã de 1 ianuarie, un citat ar arãta dupã cum urmeazã :

...copiii –scuza, justificarea faptului cã trãiesc a expiratelor, în viaţa asta pe care deja au ratat-o, îngrãșându-se prea mult, sau pierzând atenţia unui miliardar care le-ar fi putut oferi o viaţã de vis, pentru cã viaţã de vis este aia în care ai bani pentru a-ţi îngriji p**da, astfel încât sã fie cea mai râvnitã p**dã din univers. P**da ca recompensã. Ai produs bani, primești p**dã. Ai fost eficient, chibzuit, ţi-ai luat mașinã și casã, e momentul sã primești p**dã. Ai fost înţelegãtor, mi-ai dat voie cu fetele la mall, și apoi în club, primești p**dã. Mi-ai luat salatã și suc natural, primești p**dã... și ce p**dã! Rasã, parfumatã, sclipicioasã... Bagã-ţi-o în c**. Nu vreau p**da ta falsã și pocitã, nu vreau sã fiu sclavul unei gãuri pe care tu o scoţi la licitaţie în fiecare searã în club, pe bulevard, chiar dacã ar fi gratis mi-ar fi scârbã sã o ating. Nu vreau p**dã.
De ce m-aș excita sã vãd bucile prin care te c***? La o p**dã seacã, epilatã, închisã, care se udã numai de la mirosul afrodiziac al banilor? Nu, fã, nici dacã aș avea bani cãcãlãu nu i-aș bãga în p**da ta.

Din astea cu concentraţie crescutã de **bipbip.... Nu prea e amuzant asa.

Si spui ca mizeria din care citezi se numeste literatura?

[Kramer]

Nu e literatură, ci o groaznică luare în derâdere a limbii române, un simptom al societății care își uită valorile naționale, istoria glorioasă de păvază în fața cotropitorilor și sâmburele ei creștin-ortodox. Ce să-i faci, domne? Kemalismul ăsta de ne suge sângele de patrioți. Pun pariu că s-a hrănit cu bani de la ICR și non-valoarea aia pro-occidentelă, vândută iudeilor masoni(care vor să distrugă limba română, evident) care a scris cartea. Mai știm noi și alții...Cărtărescu si anonimii care tot rod la avuția poporului. Aș scrie mai multe, dar mă duc să termin Mitrea Cocor.;)

[Liviu-]

Yup, nici 'Complexul lui Portnoy' sau 'Particule elementare' nu sunt literatura.

[Kramer]

Așa se și măsoara valoarea unei cărți - dacă apare cuvântul ”masturbare” e bună de aruncat la coș.

Ca să nu debitez pe subiecte pedante precum profanarea limbii, să zic măcar ce am mai citit: Cărtărescu - Nostalgia, care, dacă excludem ”Rem”(de-a dreptul mediocră), e chiar la înălțimea criticilor; cu toate că miroase influența lui Borges de la o poștă, ”Arhitectul” are o construcție și-un deznodământ de te miri cum de-a scos literatură noastră așa ceva prin anii 90. În rest - scriitor satanist cu o imaginație bolnavă, dereglată. Ce să te aștepți? Doar e din clica lui Băsescu...
Kadare, care a tot fost amânat de ceva vreme - ”Generalul armatei moarte”. Ești cam trișor dacă citești cartea asta fiind român, adică locuitor de societate tipic balcanică, că o poți înțelege(sau măcar pe aproape) mult mai ușor. Dar Nobelul tot nu-l ia Kadare în veci de veci...
Și Blecher, recitit, la fel de impresionant ca prima dată....

[sabinalin]

ANCHETA de Lee Child.

E la mare moda Jack Reacher. S-a facut in sfarsit si film, de-abia acum desi seria de romane are ceva vechime, in rolul principal l-au distribuit pe Tom Cruise care nu corespunde nicicum din punct de vedere fizic cu personajul dar se spune ca insusi Child a insistat, acesta ar fi afirmat ca in afara de fizic Tom poseda 90% din Reacher. "Ancheta" e unul din ultimele romane cu personajul, l-am cumparat impreuna cu "Jurnalul National" in urma cu ceva vreme. Nu ma asteptam sa fie la nivel de Simenon, nici n-a fost, in definitiv e altceva, se pune mai mult accentul pe thriller iar Reacher e asa cum il prezinta "criticii": o combinatie intre Ethan Hunt, James Bond si Terminator. Poate voi vedea si filmul recent facut in perioada urmatoare, sa-l vad din nou pe Cruise facand curatenie printre infractori.

[aniela07]

Moammmããã ce discuţie am pierdut eu aici!
Literatura nu este evaluatã dupã gradul de vulgaritate a vocabularului. Bukowski și Miller au reușit sã facã o adevãratã poezie cu denumiri de pãrţi anatomice și diverse interacţiuni dintre acestea. Ba chiar nici gradul de vulgaritate a faptelor nu determinã dacã ceva este literaturã sau nu, lucru în care le Marquis de Sade a excelat.
Da, eu consider cã Nemerovschi face literaturã contemporanã, știe sã compunã un roman solid, cu o structurã coerentã care se susţine pe câteva dimensiuni frumos conturate, unde introduce chiar și unele tehnici mai îndrãzneţe. Nu pot decât sã o apreciez cã a dat o formã literarã de foarte bunã calitate mediului în care mã bãlãcesc eu, cu unele nostalgii faţã de teribilismele mele adolescentine, dar am trecut cu stoicism peste partea asta.
Iar faptul cã nu se sfiiește sã foloseascã un limbaj pe care mai toţi dintre noi l-au adoptat, cu o efervescenţã vulgarã care nu mai surprinde pe nimeni pe stradã, la serviciu, la o bere etc. și care, pânã la urmã, face parte din modul nostru de a trãi, aratã doar cã, în sfârșit, ne-am asumat în scris realitatea noastrã lingvisticã. Iar înjurarea ipocriziilor contemporane, exprimatã în acest limbaj atât de blamat de puritani, este absolut savuroasã.

[Kramer]

Exact asta e treaba, madame; în termeni mai plastici am putea să-i zicem eterna virginitate a curvei. Se pare că nu ești membru al societății dacă nu arunci concluzii despre istorie, despre cum e ”domne, românul” și dacă, după ce îți tot bagi organul genital în gura mare pe stradă, nu arunci aer pe nas când auzi pe la vreun oficios televizat despre vreun scriitor care folosește ” un limbaj profund anti-românesc”. Ai putea, dacă ai valențe de exeget al lui Eliade, să zici că pentru român hârtia e sacră și că nu poate să fie torturată de cuvinte vulgare, dar când vezi cum stă piața de carte - și analizată în sine, dar mai ales prin comparația cu alte state - abandonezi repede gândul.
Judecățile de valoare se dau pe baza cărții, nu pe baza influenței pe care o are ”asupra copiilor noștri bombardați de astfel de limbaje” (dar care belesc urechile la ultimul scandal monden). Evident literatura unei epoci e simptom al tendinței pe care epoca respectivă o are. Într-un Occident fără vigoare, din care forțat facem parte și noi, societatea naște scriitori obsedați de rănile ei. Bukowski, cu toate că-i înțeleg rolul, pe mine, estetic vorbind, nu mă încântă deloc; pe când Miller, având(hai să fim serioși!) cu totul alte posibilități în materie de talent decât Bukowski, mă prinde mult mai repede în literatura lui și în tematica operei, care, cu toate că e înrudită în motive cu cea a lui Bukowski sau chiar și Burroughs, are un substrat mult mai profund.

[aniela07]

1. Eu cred cã minunaţii noștri copii se uitã la scandaluri de doi lei tocmai pentru cã au aceastã dorinţã de senzaţional, de teribilism pe care nu le-o acceptã nimeni. Dacã pe vremea mea era o chestie rebelã sã-l citești pe Eliade sau pe Cioran, acum nu mai e, oricât ne-ar plãcea nouã sã credem în "adevãratele" valori. Aproape totul este relativ atunci când vine vorba de valori, mai ales sociale, lingvistice, artistice și altele de genul acesta. Iar atunci când vom accepta cã este normal pentru un adolescent sau un tânãr sã se delimiteze de tot ce a fost, s-a scris, s-a preamãrit înaintea lui, vom da dovadã de maturitatea și rãbdarea necesarã sã îi trecem de la mizerii de genul Twilight la ceva mai de calitate. Dar în faţa unui blam general al piţiponcelilor și cãrţilor superficiale care rãspund la aceastã dorinţã a tinerilor de a-și gãsi un ceva al lor, ceva care sã-i caracterizeze, aceștia nu vor face decât sã se înverșuneze și mai mult în alegerile lor și nu vor trece niciodatã peste revistele de scandal și seria Twilight. Si pentru asta îmi place ceea ce scrie Cristina Nemerovschi : scrie despre prezent, te regãsești în ceea ce spune, în revoltele pe care le au personajele. Povestește despre cãlcarea în picioare a regulilor, despre gândirea în afara tiparelor, despre cum e sã fii altfel și sã îi sfidezi pe ceilalţi.Exact ceea ce îi trebuie unui adolescent sau unui adolescent mai întârziat, ca mine. Si eu am citit Sandra Brown prin clasele 5-8 pentru cã așa mã încadram în grupul meu, fãceam parte din gașcã și mã ajuta în primii pași spre independenţa de familie, de "valorile" acesteia.

2. Despre piaţa de carte româneascã, mai bine zis despre statisticile privind aceasta, eu am o pãrere foarte proastã. Pe lângã faptul cã oferta de carte este fãcutã complet aiurea de niște edituri care habar nu au literaturã (de ex. Herta Mueller era la 5 RON înainte de premiul Nobel ; la fel și Julian Barnes, iar Mo Yan era ultima oarã la 15 RON înainte de a reveni la 40 de RON tot dupã un Nobel), iar preţurile sunt exagerate, statisticile mai și sunt fãcute cu erori semnificative de prezentare a rezultatelor (statistic vorbind, eu citesc 6 cãrţi pe an ; în realitate citesc în jur de 30 și știu mulţi iubitori de lecturã care au același stil de a-și achiziţiona cãrţile, așa cã nu pot fi consideratã chiar o extremã a eșantionului).

Celelalte idei mi se par niște axiome personale, așa cã nu cred are rost sã comentez.

[miercuri]

2. Despre piaţa de carte româneascã, mai bine zis despre statisticile privind aceasta, eu am o pãrere foarte proastã. Pe lângã faptul cã oferta de carte este fãcutã complet aiurea de niște edituri care habar nu au literaturã (de ex. Herta Mueller era la 5 RON înainte de premiul Nobel ; la fel și Julian Barnes, iar Mo Yan era ultima oarã la 15 RON înainte de a reveni la 40 de RON tot dupã un Nobel), iar preţurile sunt exagerate, statisticile mai și sunt fãcute cu erori semnificative de prezentare a rezultatelor (statistic vorbind, eu citesc 6 cãrţi pe an ; în realitate citesc în jur de 30 și știu mulţi iubitori de lecturã care au același stil de a-și achiziţiona cãrţile, așa cã nu pot fi consideratã chiar o extremã a eșantionului)..
Well, despre fluctuatia la preturi, problema e ca la momentul in care s-a publicat initial Yan si Mueller, cartile alea nu s-au vandut. Ca nu au fost bine promovate, ca au fost prea scumpe, e greu de zis. Pur si simplu n-au atras atentia unei mase considerabile de cititori, (iar pentru asta ca sa se intample trebuie sa existe fie ori un autor foarte cunoscut, ori un premiu ca Nobelul ori o ecranizare disponibila - a se vedea Cloud Atlas cu o traducere existenta de cativa ani la Humanitas, scoasa de multa vreme la reducere, iar acum reeditata la pret intreg cu coperta cu posterul filmului). Si in contractele de drepturi de autor pe care le semneaza editurile exista o clauza, cum ca dupa un anumit numar de luni exemplarele din acea editie pentru care e intocmit contractul pot fi vandute in regim de lichidare de stoc, iar asta se intampla cu toate titlurile care nu se vand si raman pe stoc cu miile. Odata cu Nobelul, autorii astia au capatat alt statut pe piata. Problema principala ramane insa ca nu cumpara lumea carti din pasiune literara, nimeni nu prea se duce in librarii sa cumpere autori de care n-au auzit si care nu au recomandari ca ''ecranizare de succes' sau 'premiul X'.

[sabinalin]

TAVERNA DE PE MALUL SENEI de Georges Simenon.

In a 62-a carte a seriei, comisarul Maigret ii face la inceput o vizita unui condamnat la moarte. Aflat in preziua mortii sale tanarul infractor marturiseste faptul ca in urma cu sase ani a fost martorul unei crime despre care nu mai stie nimeni, o crima care e foarte probabil sa fi ramas cu autor necunoscut. Cel care urmeaza sa moara sustine ca secretul poate fi descoperit la taverna de doi bani. Comisarul n-are aproape nici un element in rezolvarea unui astfel de caz numai ca o imprejurare norocoasa il face sa dibuie locul unde se afla taverna de doi bani. Lucrurile se complica atunci cand se aude un foc de arma...

[bremen1980]

Mai baga si tu o pauza sau vrei sa rupi norma.
Eu am reinceput lecturile dupa ce-mi luasem o pauza de aproape o luna.Merg in paralel cu:- "Dimineata pierduta "de Gabriela Adamesteanu

-Yalom Irwin "Privind soarele in fata sau cum sa scapi de morcovul mortii" frica de moarte si cum poate fi ea atenuata
-o carte de Marta Petreu care besteleste elitele noaste inconsecvente
-"Libertate " ultima carte scrisa de J .Franzen

[bremen1980]

In ''Privind soarele in fata '' Yalom Irvin descrie diverse tehnici prin care frica de moarte este estompata sau atenuata . Un caz mi s-a parut foarte interesant - in unele regiuni din China barbatii burlaci sunt ingropati alaturi de o femeie pentru a nu-si trai vesnicia singuri. Din cauza politicii demografice multi barbati n-au mai gasit cu cine sa se insoare si atunci cand mor , parintii umbla sa faca rost de cadavrul unei femei tinere pe care sa-l ingroape in acelasi mormant .
Se poate intampla sa nu-ti placa femeia cu care o sa stai mii de ani dar care-i solutia ??? Sa ramai singur cuc e destul de nasol chiar si pe lumea de apoi . Cosmarul meu ar fi sa raman ''blocat '' pe vecie cu una care vorbeste toata ziua doar despre mancare .>:) Sa te lingi pe buze dar nu le mai ai .

http://www.youtube.com/watch?v=4LySGlNkCFQ

[varu]

Am devenit in ultimele luni mare fan Amos Oz. "Poveste despre dragoste si intuneric" e cea mai buna carte citita de mine in 2012 (poate chiar in ultimii ani), e una din cartile alea pentru care s-a inventat placerea de a citi literatura, splendid tur de forta prin memorie, enciclopedie erudita de portrete de familie (am ramas nauc la ce nivel de eruditie isi traiesc oamenii aia viata de zi cu zi, de exemplu cum e posibil ca un om sa-si duca viata in saracie vorbind 10-12 limbi straine). Un roman stratificat: cronica de familie in interiorul unui roman despre Ierusalim in interiorul unui roman despre destinul unei natiuni. O minunatie de carte.

Acum citesc "Cutia neagra", foarte antrenanta, imi place cum e construita, maiestrie in fiecare scrisoare.

Sper sa-i dea premiul Nobel in urmatorii ani, e printre cei mai indreptatiti, foarte mare scriitor.

[aniela07]

Bruno Schulz -Manechinele 10/10


Dacã vreodatã aţi cãutat vreun scriitor mai indigest decât Kafka, încercaţi cu încredere Bruno Schulz (sã ne fie clar de la început: eu sunt îndrãgostitã de amândoi). „Manechinele” este o colecţie de povestiri, de fapt, oarecum mai mult decât atât pentru cã sunt elemente care se repetã (personaje și subiecte), ceea ce dã cãrţii o strucutrã semi-romanescã. Povestirile au toate un început și un sfârșit cam aleatorii, iar naraţiunea o poate zbughi în orice direcţie, oricât de neașteptatã.

Schulz scrie într-un mod foarte crud, violent pe alocuri, cu o imagisticã debordantã, cu o fantezie dezlãnţuitã. Când îl citești e clar cã vorbește despre familia sa, despre micul oraș în care a locuit toatã viaţa. Insã cumva, pe undeva lipsește sensul logic, sensul cu care suntem obișnuiţi, pentru cã un anumit sens pare sã existe în scrierile lui, un sens oniric. E ca atunci când încerci sã explici altcuiva un vis de-al tãu și îţi dai seama cã nu reușești sã transmiţi fascinaţia acelui vis. Chiar partea asta este ceea ce îi reușește lui Schulz; și încã îi reușește dumnezeiește!

Povestirile au o structurã labirinticã, multe dintre personaje au o viaţã dublã: una de suprafaţã, într-un orãșel prãfuit, și alta plinã de magie, care începe o datã cu terminarea programului de la prãvãlii, într-un oraș unde strãzile protejeazã cu drag aceastã duplicitate. Realitatea nu este un dat obligatoriu, ci o opţiune din multe posibilitãţi, unele chiar foarte atrãgãtoare, altele înspãimântãtoare.

„[...] scãpãm controlul asupra continuitãţii zilei și, în cele din urmã, încetãm sã mai facem presiuni asupra ei, renunţãm, fãrã pãrere de rãu, la scheletul cronologiei neîntrerupte, pe care ne obișnuiserãm cândva sã o urmãrim atent din viciu și dintr-o grijulie disciplinã cotidianã. Am sacrificat de mult disponibilitatea noastrã permanentã de a justifica timpul parcurs, scrupulozitatea de a motiva orele utilizate –mândria și ambiţia economiei noastre. Am abandonat de mult toate virtuţile fundamentale în care altãdatã nu cunoșteam șovãire și eroare.”

[MariaMona]

Am devenit in ultimele luni mare fan Amos Oz. "Poveste despre dragoste si intuneric" e cea mai buna carte citita de mine in 2012 (poate chiar in ultimii ani), e una din cartile alea pentru care s-a inventat placerea de a citi literatura, splendid tur de forta prin memorie, enciclopedie erudita de portrete de familie (am ramas nauc la ce nivel de eruditie isi traiesc oamenii aia viata de zi cu zi, de exemplu cum e posibil ca un om sa-si duca viata in saracie vorbind 10-12 limbi straine). Un roman stratificat: cronica de familie in interiorul unui roman despre Ierusalim in interiorul unui roman despre destinul unei natiuni. O minunatie de carte.

Acum citesc "Cutia neagra", foarte antrenanta, imi place cum e construita, maiestrie in fiecare scrisoare.

Sper sa-i dea premiul Nobel in urmatorii ani, e printre cei mai indreptatiti, foarte mare scriitor.


Incearca si "Sa cunosti o femeie" - e foarte buna. "Poveste despre dragoste si intuneric" e cumva acea carte aproape biografica? Tatal meu mi-a povestit despre una si am tot uitat sa i-o cer. Probabil ca aste este si ma bucur ca mai aud o cronica buna sa ma convinga.

[varu]

Aia este. E marea opera a lui Amos Oz, celelalte carti ale lui, bune si ele, mie imi par mai usor de scris. Dar ca sa scrii o asemenea capodopera e nevoie de un efort urias, eu m-am simtit epuizat si fericit cand am terminat cele 600+ pagini si am ramas buimac de eruditia si efortul de memorie depus de scriitor sa se inhame la asa ceva. Sa zicem ca am ramas atat de impresionat, ca daca Amos Oz ar fi scris o singura carte, pe asta, tot ar fi meritat un premiu Nobel pentru literatura.

[sabinalin]

TOAMNA PATRIARHULUI de Gabriel Garcia Marques.

Gabriel Garcia Marques scrie special, incepe acum o fraza si o termina peste doua pagini, e pe baza de originalitate, am incercat s-o citesc prima oara, m-am oprit dupa primele zece pagini, am incercat a doua oara, am lecturat vreo douazeci de pagini, a treia oara am dus-o pana la capat, am rezistat cu stoicism dar a meritat, e despre dictatorul universal din America Latina, poate ca fiecare om ascunde in el cate un mic dictator dar nu toti ajung monstri, puterea corupe, ajungi sa te crezi nemuritor, ca tot Pamantul se invarte in jurul tau, ca nimic nu te poate atinge, asa ar fi vreut poate si marinarul daca nu era in Europa, el si pipitele lui, bine ca n-a putut chiar daca l-au sprijinit, Gabriel Garcia Marques strecoara si adevaruri incomode, nu stiu cum de i-au dat Nobelul, azi nu cred ca s-ar mai fi intamplat pentru ca nu i-ar fi convenit jandarmului mondial, in 1982 se mai pastra inca aparenta de democracy si mai exista cat de cat moralitate, azi nu mai e cazul sa ne mai ascundem, cine poate oase roade, Gabriel Garcia Marques creeaza un personaj de neuitat, dictatorul perfect Nicanor Alvarado, asa o fi si "Un veac de singuratate"?

[sabinalin]

RAIUL GAINILOR de Dan Lungu.

Mi s-a parut mai putin elaborat decat "Sunt o baba comunista" si "Cum sa uiti o femeie" dar era oarecum logic atat timp cat am citit ca ar fi romanul de debut al scriitorului pe care continui sa-l compar cu Petru Popescu, cel de dinainte de 1989, pentru talentul de povestitor si pentru modul stralucitor in care stie sa valorifice la maximum viata cotidiana reusind sa starneasca interesul pana si pentru cele mai banale discutii. Strada Salcamilor e o bucata reprezentativa a Romaniei reale, a acelei Romanii cu oameni obisnuiti, cu vieti deloc iesite din comun, a acelor oameni cu ambitii putine care mai mult supravietuiesc intr-o lume in care destinele lor nu se intersecteaza cu nivele inalte...

[bremen1980]

''Libertate '' Jonathan Franzen . Am avut multe asteptari de la cartea asta dar vad ca la pomul laudat trebuie sa te duci cu toporul nu cu sacul . O familie americana din clasa de mijloc analizata pe toate partile si ramurile arborelui genealogic. Sociologie de inalta clasa dar foate putina literatura .
Am inteles ca oamenii aia sufera , se despart , se impaca , se urasc , se iubesc dar pe mine drama lor ma lasa rece . Ma lasa rece pentru ca toate belele lor nu se abat din afara , nu se pravalesc peste ei, ci ei sunt cei care-si fac raul cu mana lor . Merita cu varf si indesat fiecare depresie ,fiecare anxietate careia ii dau nastere ca niste egoisti . Sunt o turma de bezmetici care actioneaza instinctiv si pe urma se mira ca au dat-o in gard .
In ultimii ani am citit multa literatura americana dar parca incep si eu sa ma satur de toata smiorcaiala si negativismul din literatura lor . Se pare toti scriitorii americani s-au inteles sa dea cu tara lor de pamant si sa besteleasca visul american in toate modurile cu putinta . Saracii de ei ce vieti pustii au ,ditamai casoaiele si ce deprimant e sa ai 3 masini in garaj si o amanta in intretinere .
6/10 pentru ca m-a obosit la greu cu familia asta de cretini

O nota scazuta pentru Dan C Mihailescu ( omul care aduce moartea) - dupa ce am citit cartea si am vazut comentariul video pe care-l face cartii , cred ca doar a rasfoi-o pentru ca baga niste inexactitati flagrante privind personajele cartii care denatureaza total intelesul cartii. Culmea - sa fii platit sa citesti si tu sa te fofilezi :">


http://oi50.tinypic.com/148k6yp.jpg

[stalex]

''Libertate '' Jonathan Franzen . Am avut multe asteptari de la cartea asta dar vad ca la pomul laudat trebuie sa te duci cu toporul nu cu sacul . O familie americana din clasa de mijloc analizata pe toate partile si ramurile arborelui genealogic. Sociologie de inalta clasa dar foate putina literatura .
Am inteles ca oamenii aia sufera , se despart , se impaca , se urasc , se iubesc dar pe mine drama lor ma lasa rece . Ma lasa rece pentru ca toate belele lor nu se abat din afara , nu se pravalesc peste ei, ci ei sunt cei care-si fac raul cu mana lor . Merita cu varf si indesat fiecare depresie ,fiecare anxietate careia ii dau nastere ca niste egoisti . Sunt o turma de bezmetici care actioneaza instinctiv si pe urma se mira ca au dat-o in gard .
In ultimii ani am citit multa literatura americana dar parca incep si eu sa ma satur de toata smiorcaiala si negativismul din literatura lor . Se pare toti scriitorii americani s-au inteles sa dea cu tara lor de pamant si sa besteleasca visul american in toate modurile cu putinta . Saracii de ei ce vieti pustii au ,ditamai casoaiele si ce deprimant e sa ai 3 masini in garaj si o amanta in intretinere .
6/10 pentru ca m-a obosit la greu cu familia asta de cretini

O nota scazuta pentru Dan C Mihailescu ( omul care aduce moartea) - dupa ce am citit cartea si am vazut comentariul video pe care-l face cartii , cred ca doar a rasfoi-o pentru ca baga niste inexactitati flagrante privind personajele cartii care denatureaza total intelesul cartii. Culmea - sa fii platit sa citesti si tu sa te fofilezi :">


http://oi50.tinypic.com/148k6yp.jpg

In ce priveste cartea, cred ca esti putin cam aspra. Nu se ridica la nivelul "Corectiilor", dar nici nu e un roman chiar de aruncat.
Cu Dan C. Mihailescu sunt partial de acord cu tine, dar toti criticii suprasolicitati ajung sa citeasca in diagonala sau din 3 in 3 - n-a inventat inca nimeni masina de citit un roman pe zi. O sa spui, si pe buna dreptate, ca nu-l obliga de fapt nimeni sa faca asta, nici pe el, nici pe altii, dar asta e - nu stiu nici un critic care sa fi renuntat la rubrici/emisiuni de mare audienta si banoase doar din motive deontologice...

[stalex]

Aia este. E marea opera a lui Amos Oz, celelalte carti ale lui, bune si ele, mie imi par mai usor de scris. Dar ca sa scrii o asemenea capodopera e nevoie de un efort urias, eu m-am simtit epuizat si fericit cand am terminat cele 600+ pagini si am ramas buimac de eruditia si efortul de memorie depus de scriitor sa se inhame la asa ceva. Sa zicem ca am ramas atat de impresionat, ca daca Amos Oz ar fi scris o singura carte, pe asta, tot ar fi meritat un premiu Nobel pentru literatura.


Si eu cred ca "Poveste despre dragoste si intuneric" e o carte exceptionala. As pune-o langa Marquez, cu "A trai pentru a-ti povesti viata" si Grass ("Decojind ceapa"), trei romane/autobiografii de mare valoare literara, si care te fac sa-i indragesti tare pe autorii lor (pot spune ca pe Marquez am avut sentimentul ca-l inteleg cu adevarat abia dupa A trai..., desi ii citisem inainte toate romanele importante).
Cat despre Nobel... ar trebui sa vina si randul lui Oz, cat de curand, ar fi o nedreptate sa nu ia premiul (bine, n-ar fi deloc singura, dar asta-i o alta poveste). Si daca tot sar de la una la alta, cred ca juriul Nobel si-a spalat multe pacate cu premierea lui Mo Yan - prin asta a impus atentiei un scriitor de prima mana, foarte putin citit pana acum (cel putin in Romania). Sorgul rosu si, mai ales, Obosit de viata..., sunt romane de mare forta. Pe ultimul l-am citit de curand, in decembrie, si mi-a lasat o impresie extraordinara, il recomand cu cea mai mare caldura. Pentru cei care sunt cat de cat cunoscatori ai nazbatiilor lui Mao (marele salt inainte, calirea otelului, revolutia culturala etc), deliciul o sa fie si mai mare.

[rvn]

putin cam aspra...
ce-mi place atunci cand userii noi fac astfel de confuzii. :))
p.s.: totusi, o fata nu alegea numele unui oras, in cel mai rau caz, s-ar fi numit bremenita.

[stalex]

putin cam aspra...
ce-mi place atunci cand userii noi fac astfel de confuzii. :))
p.s.: totusi, o fata nu alegea numele unui oras, in cel mai rau caz, s-ar fi numit bremenita.

Cred ca am facut la viteza acordul cu cartea:))
Bremen, vezi ce face viteza? Si te mai legai de bietul Dan C. Mihailescu:))

[bremen1980]

Poate am fost aspru cu aceasta carte dar sa stii ca am tras de mine ca s-o termin .Mi-a amintit mai mult de increngatura din "Al 27 - lea oras " decat de " Corectii".Cum am scris ,personajele mi s-au parut iritante si neiubibile ( ca sa folosesc un cuvant odios ).Fata de familia din carte cred ca as fi simpatizat mai mult cu descrierea unor aurolaci care fura piese de la macazul de cale ferata.Apreciez munca minutioasa depusa de Franzen dar detaliile excesive cu care a incarcat cartea au facut-o baroca ,obositoare.
Pe de alta parte tocmai am inceput "Harfa de iarba" de Truman Capote - alta viata ,literatura pe care s-o iubesti si nu doar tehnicitate excelenta dar gaunoasa ca-n "Libertate".

[Jack-Jack]

John Saul-Umbră
"Sunt copii supradotaţi nişte victime?
Înzestrarea lor intelectuală ieşită din comun constitue un avantaj sau un handicap?"
O întrebare interesantă pentru societatea de azi dar e în stilul lui J. Saul să abordeze teme foarte interesante şi filozofice.

[vave]

Umbra hmmm.... a fost prima carte citită, de J.Saul. M-a cucerit pe loc şi apoi am căutat (şi reuşit) să citesc altele scrise de acelaşi autor. Condeiul său e mai mult decât strălucit şi de cele mai multe ori îmi dă fiori pe şira spinării.. lucru care mă face să vreau să citesc şi mai mult. :)

[MariaMona]

Am terminat si eu "Poveste despre dragoste si intuneric". Trebuie sa fie ingrozitor sa traiesti 50 de ani cu povara mortii mamei tale pe suflet, fara sa poti vorbi cu cineva despre asta! Ma bucur ca Amos Oz si-a eliberat sufletul in acest roman fiindca e o carte admirabila si a fost o lectura foarte placuta. Mi-a placut tot ce am citit de el pana acum si intentionez saptamana viitoare sa imi mai cumpar ceva de Amos Oz. Recomandati ceva (in afara de "Sotul meu, Michael"si "Sa cunosti o femeie"?

[Liviu-]

Cutia neagra. Mi-a placut si Rime despre viata si moarte, desi e mai putin consistenta.

[MariaMona]

Mersi! S-a notat!

[Rapture]

"Infernul Tandreței" de Alain Bosquet
"Ai murit, mamă, și mă simt ușurat." - oare acest prim rând nu vorbește destul pentru întreaga carte? De neuitat.

[stalex]

. Recomandati ceva (in afara de "Sotul meu, Michael"si "Sa cunosti o femeie"?


Odihna desavarsita, e un roman foarte bun.

[bremen1980]

O idee buna :
http://www.realitatea.net/bookface-don-delillo-punctul-omega_1111485.html

[sabinalin]

PENDULUL LUI FOUCAULT de Umberto Eco.

Cine au fost Templierii si care sunt secretele pe care le ascund? Cine sunt Rozacrucienii si ce rol au ei in istoria omenirii? Cine este acest foarte misterios conte de Saint Germain despre care se spune ca ar fi nemuritor? Cat de mult pot influenta societatile secrete istoria omenirii? Exista acel punct fix de unde Universul poate fi dominat? Ce sunt curentii telurici? Cine s-a casatorit la nunta din Cana? Cine e cel care a lasat o opera dramaturgica, considerata a fi si azi a fi cea mai cea pe plan mondial: William Shakespeare, Francis Bacon sau... altcineva? E a patra oara cand ma intalnesc pe cale literara cu Umberto Eco. Am fost foarte impresionat si am citit cu nesat "Numele trandafirului", m-am chinuit sa inteleg cat mai mult din "Insula din ziua de ieri", mi-a placut "Baudolino" dar nu atat pe cat m-as fi asteptat. Incerc sa caracterizez intr-un singur cuvant "Pendulul lui Foucault": FABULOS!

[Lani]

'Singur pe lume' de Hector Malot.

[MikkaelWolfganger]

O sa pangaresc cu postul meu si acest Thread...

Ultima carte citita.....Beatles de Lars Saabye Christiansen.Destul de accesibila si simpatica.In mare prezina poveste unui grup de 4 prieteni in drumul lor spre maturizare, drum parcurs intotdeauna alaturi de muzica celor de la The Beatles.
Mi-a placut la culme!:)
Am vazut la primul post ca s-a dat si nota...asa ca...9.5/10.

[bremen1980]

O sa pangaresc cu postul meu si acest Thread...

Ultima carte citita.....Beatles de Lars Saabye Christiansen.Destul de accesibila si simpatica.In mare prezina poveste unui grup de 4 prieteni in drumul lor spre maturizare, drum parcurs intotdeauna alaturi de muzica celor de la The Beatles.
Mi-a placut la culme!:)
Am vazut la primul post ca s-a dat si nota...asa ca...9.5/10.
O carte de 2 lei .La propriu , pentru ca se gaseste in anticariatul de pe Doamnei la pretul de 2 lei .Alaturi de alte carti de la Cotidianul . Chiar ,mai exista Cotidianul ??? :-/

[Liviu-]

Doar online mai e, dar mult diferit fata de cum era pe cand ieseau cartile. Eu am toata colectia, chiar si 2-3 dubluri :)) Din pacate n-am apucat sa citesc decat vreo cateva din alea (parca) 131 de carti, but there is plenty of time. Chiar acum citesc "O lume se destrama" de acolo.

[aniela07]

Abel Posse -Demonul 10/10

"Demonul" face parte dintr-o trilogie despre primele contacte ale europenilor cu bãștinașii din Americi. Demonul în discuţie este Lope de Aguirre, unul dintre cei mai brutali conquistadori.
Istoric, se pare cã în timpul unei expediţii i-a ucis cu bestialitate pe toţi cei care îl însoţeau (inclusiv pe propria fiicã), trãdându-l pe rege și intenţionând sã-și creeze propriul imperiu în jungla amazonianã, Imperiul Maranon, dupã care sã cucereascã Spania. Abel Posse îl face pe Aguirre nemuritor într-un pact faustian cu diavolul, îl supune umilinţei de a vedea cum lumea evolueazã și uitã de el, cum este depãșit la început de puritatea și vitalitatea unor "ne-civilizaţi", iar mai apoi pur și simplu de timpul care trece, violenţele și visurile lui dovedindu-se de la început vane și neputincioase în faţa firescului și a schimbãrii. Deși într-un final Aguirre moare în circumstanţe rizibile, demonul pe care l-a personificat își va continua activitatea de distrugere.

Aguirre simbolizeazã impulsurile distrugãtoare ale Vestului, ale unei presupuse civilizaţii superioare, dar de o artificialitate dãunãtor de gãunoasã în faţa naturaleţii indienilor care știu sã respecte ritmurile inerente ale naturii umane și non-umane.
"Ai crezut mereu cã limitele și barierele erau afarã, în afara ta. Tot ce ai sã întreprinzi va ajunge la același rezultat, fiindcã zidurile sunt înãuntru, Lope, convinge-te ! Tu și toţi creștinii suferiţi de o boalã incurabilã : nu v-aţi nãscut. Faci pentru cã nu poţi sã fii. Omori pentru cã ţi-e teamã sã trãiești. Mergi ca nebunul, brãzdezi mãri și pãmânturi, pentru cã drumurile din tine sunt încâlcite!"

Romanul are un stil baroc, senzual, suprarealist, cu o ironie de zile mari ("nimic mai rãu decât un torţionar ofensat în seara unei duminici cu fotbal").

Si a inspirat filmul Aguirre, The Wrath Of God al lui Herzog.

[Federico]

''Libertate '' Jonathan Franzen Am avut multe asteptari de la cartea asta dar vad ca la pomul laudat trebuie sa te duci cu toporul nu cu sacul . O familie americana din clasa de mijloc analizata pe toate partile si ramurile arborelui genealogic. Sociologie de inalta clasa dar foate putina literatura .
Am inteles ca oamenii aia sufera , se despart , se impaca , se urasc , se iubesc dar pe mine drama lor ma lasa rece . Ma lasa rece pentru ca toate belele lor nu se abat din afara , nu se pravalesc peste ei, ci ei sunt cei care-si fac raul cu mana lor . Merita cu varf si indesat fiecare depresie ,fiecare anxietate careia ii dau nastere ca niste egoisti . Sunt o turma de bezmetici care actioneaza instinctiv si pe urma se mira ca au dat-o in gard .
In ultimii ani am citit multa literatura americana dar parca incep si eu sa ma satur de toata smiorcaiala si negativismul din literatura lor . Se pare toti scriitorii americani s-au inteles sa dea cu tara lor de pamant si sa besteleasca visul american in toate modurile cu putinta . Saracii de ei ce vieti pustii au ,ditamai casoaiele si ce deprimant e sa ai 3 masini in garaj si o amanta in intretinere .
6/10 pentru ca m-a obosit la greu cu familia asta de cretini
Si joyceano-salingeriano-nabokovianului din mine i-a picat cam greu la stomac opera dlui Franzen, dar mi-a placut mult pana la urma Libertatea. Mai mult decat Corectiile. Poate si din cauza ca la al doilea op eram deja familiarizat cu MO-ul autorului si am am putut sa-l asimilez cu mai multa eficienta. Plus ca si subiectul e mai ofertant. Vremuri mai noi, generatii mai tinere. Cu batranii de dincolo era mai greu sa ai rabdare (desi si acolo scena in care-l gaseste Denise pe tac-so in prostratie cataleptica pe dusumeaua subsolului scremandu-se sa-si efectueze o clisma rectala iti inmoaie parca un pic picioarele). Iar acum ca m-am intalnit iar cu stilul asta de o discretie aseptica, care incearca sa transparentizeze la maximum perdeaua de cuvinte si sa focalizeze atentia stric pe infrastructura semantica si pe universul diegetic pe care-l sustine, tre' sa recunosc ca incep sa ma injunghie niste dubii care devin si niste acuzatii de frivolitate si narcisism pe care imi vine sa le arunc asupra lui Nabokov et co. Apropo, tot recent am dat si peste o referinta la Hannah Arendt care cica s-ar fi aratat lezata de o anumita vulgaritate pe care o emana eleganta auto-constienta, fetisistica, exacerbata, narcisistica a retoricii nabokoviene. N-as tine s-o contrazic cu orice pret.
Anyway, in legatura cu Libertate, scena mea preferata e cea in care o concediaza Walter pe Patty: uite, iti promit ca nu am de gand sa tip, fiindca e Jessica in casa. Insa trebuie sa ma ajuti. NU TE PREFACE CA NU STII CE S-A-NTAMPLAT ca altfel o sa urlu de-o sa-ti sara creierii. :x Sau ceva de genu; e citat din memorie. ( Daca ai cartea in original, bremen, ar fi misto sa reproduci fragmentul aici. Eu n-o am nici in romana dar tin minte ca era niste scartaituri tehnice inefabile la tot pasul care ma scoteau din minti.) Acel 'trebuie sa ma ajuti'... e atata ura acolo... E de-o mie de ori mai dur si mai expresiv decat daca ar fi fost ceva de genul 'mars in mortii ma-tii afara, tarfa, ca nu-m ia nici zece secunde sa-ti fac teasta tzandari!!!'. De unde si vorba less is more, banuiesc. Ura si furia aia e comprimata asemanator mecanismului de formare a gaurilor negre. Stelele sunt atat de masive si de grele si de dense incat colapseaza in sine insele.

[sabinalin]

SPOVEDANIE LA TANACU de Tatiana Niculescu Bran.

Am vazut excelentul spectacol, am vizionat remarcabilul "Dupa dealuri", trebuia sa citesc si cartea. In roman, spre deosebire de film, personajele apar cu numele lor reale. In plus viziunea lui Mungiu e un pic diferita de aceea a autoarei cartii in sensul in care relatia dintre cele doua personaje principale feminine e vazuta diferit, accentul se pune in alt sens... Per total tragedia petrecuta in 2005 la Tanacu ne arata cat de bolnava e societatea romaneasca la toate nivelurile ei. Concursul de imprejurari e grotesc, Irina nu are practic nici o sansa de a fi salvata de destinul ei crud...

[MariaMona]

Un top interesant 125 famous authors pick their favourite books (http://www.brainpickings.org/index.php/2012/01/30/writers-top-ten-favorite-books/)

[Eleonor]

Aduc si eu o mica contributie, prin mentionarea unor romane ce consider ca merita citite:
-Vraciul/ Profesorul Wilczur - Tadeusz Dolega-Mostowicz
-Un inger ranit - Nikita T. Teodoridi
-Doua Orfeline - Adolph D^Emery
-La Piovra - Marco Nese
-Procesul - Franz Kafka
Lectura placuta!

[Malombra]

jankelevitch - ironia.

o să mă rezum la atît , prea ludic-evanescento-diabolic-vaporoasă e ironia asta a domnului vladimir. poate voi posta fragmentul despre trădarea limbajului mai tîrziu.

[varu]

Doar online mai e, dar mult diferit fata de cum era pe cand ieseau cartile. Eu am toata colectia, chiar si 2-3 dubluri :)) Din pacate n-am apucat sa citesc decat vreo cateva din alea (parca) 131 de carti, but there is plenty of time. Chiar acum citesc "O lume se destrama" de acolo.

"O lume se destrama"
O carte pe care am citit-o in totalitate pe metrou, in curse de o ora de la un cap de linie la altul (aproape). Bleah. Tatalor cu bamele. O plicticosenie.
4/10

[Liviu-]

Sper ca n-ai luat-o ca recomandare :p Ca nici pe mine nu m-a dat pe spate deloc, eram doar curios sa vad ce-i cu autorul ca aparea in fruntea listelor nominalizatilor la Nobel.

[varu]

Nu, eu am citit-o atunci cand a aparut, eram si eu colectionar de carti "Cotidianul", astia au fost primii, dupa ei s-au luat pe urma toate ziarele.

[bremen1980]

Nu, eu am citit-o atunci cand a aparut, eram si eu colectionar de carti "Cotidianul", astia au fost primii, dupa ei s-au luat pe urma toate ziarele.
Ei au fost taticii dar am auzit ca au lasat o gaura babana cartile alea in bugetul Cotidianului . Pai inca sunt pline anticariatele de cartile lor si ale altor ziare care le-au copiat strategia . Pe mine nu ma supara - carti buni la preturi de nimic .

Federico dar putea oare lipsi din carte faptul ca ma-sa nu venea la meciurile ei de baschet ??? N-a venit tata sa ma vada cum cant la acordean in fata intregii scoli sau cum castig meciul de folbal si de aia mi-am kilarit parintii , vecinii si bineinteles colegii de clasa. X( . Magarii ,chiar o meritau >:)
Repet , in fata dramelor uriase care au loc in toata lumea nu stiu cat mai conteaza faptul ca dupa 20 de ani de caznicie nu ma mai iubeste nevasta .Conteaza pentru mine si nevasta/ copiii /socrii mei .
Asta ma irita in literatura asta ce vrea sa dea zoom pina la infinit - lipsa mizelor majore . Parca ar fi fizica secolului 20 care vrea sa sparga toate ementele pina la ultimul quark analizabil .
Ceva total diferit am terminat de citit ieri . O culegere de interviuri ample cu fosti lideri comunisti : Alexandru Barladeanu , Gheorghe Maurer , Corneliu Manescu . Pai astia au fost oameni care ar fi avut de povestit carti intregi . Deciziile lor au avut impact atunci si acum . Oamenii astia au stat la betii sau s-au certat cu Stalin , Mao , Tito sau Brejnev . Semnaturile lor aruncau oameni in inchisori sau infiintau fabrici , sosele. Ani de puscarie alaturi de Gheorgiu Dej si de Ceasca .Razboi pe frontul rusesc , conspiratii pentru putere , ordine venite de la Moscova care puteau sa arunce Romania in jale. Pai daca Stalin ar fi vrut ar fi dat in doua secunde Transilvania ungurilor . Din doua motive (principale) n-a facut-o :1. erau mai multi romani decat unguri in Transilvania si ar fi dat nastere unei Ungarii mari cu o populatie romaneasca semnificativa . 2. Stalin nu-i putea suferi pe unguri pentru ca au mers cu nemtiipina la capat .
Pai daca nu-l sustine Maurer pe Ceausescu acesta nu avea nici o sansa sa ajunga cine a ajuns si sa ne nenoroceasca pe toti .
Fratilor ,nu toate cartile trebuie sa fie despre lucruri monumentale dar nici toate cartile nu trebuie sa fie despre babe de 80 de ani care nu au nimic de spus si care se pling de varice . :P

[rvn]

Ceva total diferit am terminat de citit ieri . O culegere de interviuri ample cu fosti lideri comunisti : Alexandru Barladeanu , Gheorghe Maurer , Corneliu Manescu . Pai astia au fost oameni care ar fi avut de povestit carti intregi . Deciziile lor au avut impact atunci si acum . Oamenii astia au stat la betii sau s-au certat cu Stalin , Mao , Tito sau Brejnev . Semnaturile lor aruncau oameni in inchisori sau infiintau fabrici , sosele. Ani de puscarie alaturi de Gheorgiu Dej si de Ceasca .Razboi pe frontul rusesc , conspiratii pentru putere , ordine venite de la Moscova care puteau sa arunce Romania in jale. Pai daca Stalin ar fi vrut ar fi dat in doua secunde Transilvania ungurilor . Din doua motive (principale) n-a facut-o :1. erau mai multi romani decat unguri in Transilvania si ar fi dat nastere unei Ungarii mari cu o populatie romaneasca semnificativa . 2. Stalin nu-i putea suferi pe unguri pentru ca au mers cu nemtiipina la capat .
Pai daca nu-l sustine Maurer pe Ceausescu acesta nu avea nici o sansa sa ajunga cine a ajuns si sa ne nenoroceasca pe toti .

istoria e ciclica.

[bremen1980]

[QUOTE=bremen1980]

istoria e ciclica.
Doar pentru vechii greci , Nietzsche , Eliade , s.a. Pentru ceilalti - crestini , musulmani , evolutionisti
:)) s.a. istoria e liniara . Tot inainnnttteeee !!!!!!!
Pentru cei mici istoria este triciclica :P

[stalex]

Federico dar putea oare lipsi din carte faptul ca ma-sa nu venea la meciurile ei de baschet ??? N-a venit tata sa ma vada cum cant la acordean in fata intregii scoli sau cum castig meciul de folbal si de aia mi-am kilarit parintii , vecinii si bineinteles colegii de clasa. X( . Magarii ,chiar o meritau >:)
Repet , in fata dramelor uriase care au loc in toata lumea nu stiu cat mai conteaza faptul ca dupa 20 de ani de caznicie nu ma mai iubeste nevasta .Conteaza pentru mine si nevasta/ copiii /socrii mei .
Asta ma irita in literatura asta ce vrea sa dea zoom pina la infinit - lipsa mizelor majore . Parca ar fi fizica secolului 20 care vrea sa sparga toate ementele pina la ultimul quark analizabil .
Ceva total diferit am terminat de citit ieri . O culegere de interviuri ample cu fosti lideri comunisti : Alexandru Barladeanu , Gheorghe Maurer , Corneliu Manescu . Pai astia au fost oameni care ar fi avut de povestit carti intregi . Deciziile lor au avut impact atunci si acum . Oamenii astia au stat la betii sau s-au certat cu Stalin , Mao , Tito sau Brejnev . Semnaturile lor aruncau oameni in inchisori sau infiintau fabrici , sosele. Ani de puscarie alaturi de Gheorgiu Dej si de Ceasca .Razboi pe frontul rusesc , conspiratii pentru putere , ordine venite de la Moscova care puteau sa arunce Romania in jale. Pai daca Stalin ar fi vrut ar fi dat in doua secunde Transilvania ungurilor . Din doua motive (principale) n-a facut-o :1. erau mai multi romani decat unguri in Transilvania si ar fi dat nastere unei Ungarii mari cu o populatie romaneasca semnificativa . 2. Stalin nu-i putea suferi pe unguri pentru ca au mers cu nemtiipina la capat .
Pai daca nu-l sustine Maurer pe Ceausescu acesta nu avea nici o sansa sa ajunga cine a ajuns si sa ne nenoroceasca pe toti .
Fratilor ,nu toate cartile trebuie sa fie despre lucruri monumentale dar nici toate cartile nu trebuie sa fie despre babe de 80 de ani care nu au nimic de spus si care se pling de varice . :P


Am trei observatii:
1. "Se certau cu Stalin" - exclus. Daca numesti cearta a face pipi-n pantaloni in fata cuiva atunci da, se certau.
2. Daca nu-l sustinea Maurer pe Ceausescu ne nenorocea alt Escu.
3. Dramele-dramoletele personajelor din Libertate s-ar putea sa fie o miza mai mare pentru cititor decat realizarili si nerealizarili nea tovarasilor mai sus numiti. Cel putin pentru un cititor ca mine.

[bremen1980]

1.Poate ca cearta cu Stalin e mult spus dar sa stii ca unele obiectii si mici obstructii existau si in dialogurile cu el.Stalin era un personaj complex si capricios si de multe ori puteai sa-i schimbi unele hotarari daca stiai cum sa-l iei.Oamenii astia nu cred ca faceau pe ei pentru ca (unii) erau trecuti prin razboi ,prin epurare ,prin inchisori .Erau cat de cat obisnuiti cu pericolul si de aia cred ca nu aveau nevoie de pampersi.In plus pe Stalin il vedeau destul de des in diversele"excursii " pe care le faceau pe la Moscova.
2.Asta e o parere determinista.Putea sa fie alt Escu dar unul mai soft ,mai putin distrugator decat Ceasca.Un Ceasca cu mai multi gigaherzi si cu o pasiune mai mica pentru demolari .
3.Orice personaj literar poate fi fascinant dar uneori astea adevarate sunt chiar mai fascinante decat sfortarile mintii unui scriitor.

[stalex]

Oamenii astia nu cred ca faceau pe ei pentru ca (unii) erau trecuti prin razboi ,prin epurare ,prin inchisori .Erau cat de cat obisnuiti cu pericolul si de aia cred ca nu aveau nevoie de pampersi.In plus pe Stalin il vedeau destul de des in diversele"excursii " pe care le faceau pe la Moscova.


Din tot ce-am citit eu despre Stalin, pampersul era dotare obligatorie pentru acoliti - fie rusi, fie "popoare prietene". Incepand cu Molotov si Kaganovici, toti cei care intrau in biroul lui aveau ceva indoieli dac-o sa mai iasa.

In ce priveste personajele adevarate, iti dau dreptate. Istoria poate fi mai pasionanta decat fictiunea (si, uneori, mai ... fictionala). Doar ca fac eu asa o urticarie la nenisorii pe care i-ai pomenit. Mai ales cand isi rememoreaza ispravile minunate si-si exhiba patriotismul, demnitatea si curajul. Bref, raman la votul pentru Patty Berglund.

[bremen1980]

Poate ca purtau pantaloni din aia bufanti si in loc de pampersi aveau calti B-)

Si eu sunt alergic la acesti ''eroi ' dar trebuie si ei ascultati ca doar ei au vrut sa construiasca 'viitorul luminos'' . Multe din discutiile purtate de ei cu conducatorii sovietici se gasesc consemnate in arhivele rusesti si au putut fi coroborate de autoare . Cartea pe care am citit-o se numeste ''Partea lor de adevar '' , e scrisa de Lavinia Betea . La randul ei Lavinia Betea a fost prinsa cu niste plagiaturi la niste cursuri pe care le tiparise pentru studenti . Imbarligata rau viata asta .

Cu Patricia n-as ramane nici daca ar fi ultima femeie din literatura .Merg mai degraba pe mana Vitoriei Lipan . Mana sau baltagul . ''Arde-l Gheorghita '' >:)

[stalex]

A, pai intre astea doua Victorita e clar eligibila! Ce terapie, ce antidepresive? Un zvac cu baltagul e balsam pe sistemul nervos.

[Eleonor]

O alta carte buna pe care am terminat-o de citit zilele trecute este ”Obstacole” de Lloyd C. Douglas, un roman despre care stiam prea putine la momentul achizitionarii dar care ma surprins placut prim drama si framantarile enigmaticului Tubby.
”Obstacole” te introduce in lumea personajelor si te face sa reflectezi inca de la prima pagina prin motto-ul:
”N-ai luat invatatura decat de la cei care te-au admirat si au fost ingaduitori fata de tine, si de la cei care ti-au facut loc spre a-ti putea continua drumul?
N-ai luat invatatura de folos si de la cei care ti-au stat impotriva si ti-au asternut obstacole de-a curmezisul drumului tau, spre a te impiedica sa mergi inainte?”
In concluzie daca vreodata o gasiti, cu preponderenta prin anticariate, nu luati in considerare aspectul prafuit si fad a copertii in detrimentul unei lecturi interesante.

Iar daca vreti o carte placuta dar mai usoara, poate fi indicata ”Gradina secreta” de Frances Hodgson Burnett.

[MariaMona]

"Doamna Bovary"de Flaubert, nu stiu cum am scapat-o pana acum. Desi personajele sunt detestabile, e o carte foarte puternica, nu stiu cum sa zic, foarte bine scrisa si credibila. Am terminat-o rapid cu o expresie de genul: Jeez!! :-O Ce oameni! O recomand! 4,5 din 5

[Eleonor]

"Doamna Bovary"de Flaubert, nu stiu cum am scapat-o pana acum. Desi personajele sunt detestabile, e o carte foarte puternica, nu stiu cum sa zic, foarte bine scrisa si credibila. Am terminat-o rapid cu o expresie de genul: Jeez!! :-O Ce oameni! O recomand! 4,5 din 5
Subscriu pentru ”Doamna Bovary” si vreau sa aduc in atentie un roman din perioada stalinista, interesant si alert, ”Singur printre dusmani” al lui Iuri Dold-Mihailik, unde pe fundalul spionajului are loc zdruncinata poveste de iubire dintre Heinrich si Monica, ce se impleteste cu misiunile grele ale acestuia.
Poate fi gasit si online aici: http://ro.scribd.com/doc/38102559/Singur-Printre-Dusmani-Vol-1 - vol I si http://www.scribd.com/doc/38102665/Singur-Printre-Dusmani-Vol-2 - vol II (nu cunosc daca regulamentul permite aceste link-uri, in caz contrar rog mederatorii sa le stearga)

[bremen1980]

Cine nu-si aduce aminte de caleasca doamnei Bovary ???:P La bulivar birjar !!!

[Federico]

Repet , in fata dramelor uriase care au loc in toata lumea nu stiu cat mai conteaza faptul ca dupa 20 de ani de caznicie nu ma mai iubeste nevasta .Conteaza pentru mine si nevasta/ copiii /socrii mei .
Mda, nu demult am trecut si prin Ivan Denisovici. Exact cu nenoriciri din alea de magnitudini otv-iste, daca mi-e permis sa zis asa fara sa fiu peiorativ. Si se simte si la Soljenitin acelasi stil straveziu subtil-superficial si sacaitor ca un preservatiff. Bine, sa presari metafore din alea obraznic de elegante in contextul dat ar fi parut obscen, daca stau sa ma gandesc acum (din acelasi motiv pt care zicea Adorno - stiu ca l-a citat Gorzo recent in privinta asta, dar ma-ntalnisem cu textul dinainte - ca dupa Auschwitz nu mai ai cum sa indraznesti sa scrii poezie), dar pe mine unul nu m-a prins cu prea mare vlaga intregul stil-continut. Dupa Herta Muller, Casa Mortilor lui Fiodor si alte relatari non-fictionale despre genul asta de experiente, n-am gasit cine stie ce soc sau cine stie ce nemaipomenit. Imi era mila de Suhov dar de Patty si Walter mi se rupea inima. Tocmai pentru ca nu era nimic senzational-contigent in 'nenorocirea' lor ci era impus cu necesitate de conformatia lor psihica de fiinte umane.
Conteaza pentru mine si nevasta/ copiii /socrii mei .
Pai nu stiu la ce fel de drama uriasa te gandesti tu acuma. Drama lui Ivan Denisovici de ce ar conta pentru tine? Pana la urma toate dramele din lumea fictiunii nu te-afecteaza cu nimic concret. Ar putea foarte bine sa nu-ti pese de nimic. Numai ca drama lui Walter si Patty nu e despre noi. Exact, conteaza doar pentru Walter si Patty, dar tocmai asta e pariul literaturii daca nu ma-nsel -- sa te faca sa te lasi pe tine deoparte si sa-ti pese de ce i se intampla altuia.

[Federico]

"Doamna Bovary"de Flaubert
'Carte scrisa de plictiseala' (apud Cartarescu :P ).

Nici mie nu mi-a pasat prea mult de ea, desi am citit-o de doua ori (pentru stil - nici de ala nu mi-a pasat, dar am plecat urechea la niste zvonuri), dar ce m-a consternat pe mine mereu la cartea asta e faptul ca naratiunea incepe la persoana I si dupa 30 de pagini urca doua 'viteze' si asa ramane pana la sfarsit WTF!!!

[Federico]

Ah, si inca ceva: nu ma interese... oops, wrong train of thought. :-O Nu. Uhm, ca tot a venit vorba dincolo de Silver Linings. La faza din Corectiile lui Franzen in care Chip geekul si ratatul cica se-apuca sa faca 400 de flotari in fiecare dimineata aproape m-am uitat la carte pentru vreo doua secunde cum se uita nevropatul din film la Hemingway inainte sa-l arunce pe geam.

[sabinalin]

DEGETE MICI de Filip Florian.

La fel ca in cinematografie, sa existe un "nou val" si in literatura romaneasca? Asa mi-am format o impresie lecturand acest miniroman de aproximativ 200 de pagini. Filip Florian prezinta similitudini scriitoricesti cu Dan Lungu in masura in care Cristian Mungiu seamana, pe ici pe colo, ca stil cu, sa zicem, Corneliu Porumboiu. La ambii scriitori am avut de-a face cu romane de mica intindere, nespectaculoase in esenta insa frumusetea celor scrise sta in amanunte. E vremea minimalismului, sa vedem cum scrie si Radu Paraschivescu al carui roman tocmai l-am inceput...

[bremen1980]

DEGETE MICI de Filip Florian.

La fel ca in cinematografie, sa existe un "nou val" si in literatura romaneasca? Asa mi-am format o impresie lecturand acest miniroman de aproximativ 200 de pagini. Filip Florian prezinta similitudini scriitoricesti cu Dan Lungu in masura in care Cristian Mungiu seamana, pe ici pe colo, ca stil cu, sa zicem, Corneliu Porumboiu. La ambii scriitori am avut de-a face cu romane de mica intindere, nespectaculoase in esenta insa frumusetea celor scrise sta in amanunte. E vremea minimalismului, sa vedem cum scrie si Radu Paraschivescu al carui roman tocmai l-am inceput...
Am citit-o si eu pe asta si mi-a placut . M-a enervat insa calugarul ala Onanie sau Cufurie (am uitat cum il chema ) caruia ii crestea parul in cap si trebuia sa-l tunda din ora-n ora . Sunt satul de realisme din astea magice bagate la greu in literatura noastra . Au mers la Garcia Marquez si la alti sud-americani dar la noi nu prea.Oricum interesanta prezenta argentinienilor in carte .

[Malombra]

Mda, nu demult am trecut si prin Ivan Denisovici. Exact cu nenoriciri din alea de magnitudini otv-iste, daca mi-e permis sa zis asa fara sa fiu peiorativ. Si se simte si la Soljenitin acelasi stil straveziu subtil-superficial si sacaitor ca un preservatiff. Bine, sa presari metafore din alea obraznic de elegante in contextul dat ar fi parut obscen, daca stau sa ma gandesc acum (din acelasi motiv pt care zicea Adorno - stiu ca l-a citat Gorzo recent in privinta asta, dar ma-ntalnisem cu textul dinainte - ca dupa Auschwitz nu mai ai cum sa indraznesti sa scrii poezie), dar pe mine unul nu m-a prins cu prea mare vlaga intregul stil-continut. Dupa Herta Muller, Casa Mortilor lui Fiodor si alte relatari non-fictionale despre genul asta de experiente, n-am gasit cine stie ce soc sau cine stie ce nemaipomenit. Imi era mila de Suhov dar de Patty si Walter mi se rupea inima. Tocmai pentru ca nu era nimic senzational-contigent in 'nenorocirea' lor ci era impus cu necesitate de conformatia lor psihica de fiinte umane.

adorno e gagiul acela care pune durerea apriori în fruntea oricărei experienţe estetice, adică cel ce speculează ca ideal cufundarea într-o baie de acid, astfel ca să nu mai poţi sta nici în cur, nici în nas, fără a simţi durerea şi a-ţi garanta prin asta autenticitatea receptării artei? un soi de ideological drill necesar. romanţe biblice: dacă ochul te induce în păcat, scoate-ţi-l. lieduri adorniene: dacă arta te face să uiţi marea durere cosmică, taie-te cu cuţitul. dacă nu e el, sorri, dacă e el, fuck him. după auschwitz nici angelopoulos nu ar mai fi cu putinţă, ba chiar ar trebui pus la zid, ca poeţii lui platon, vrăjitor iresponsabil şi cu el toată gloata de menestreli ai simţurilor. tu chiar vb serios, Federico?
dacă soljeniţîn e otv-ist (şi după mine nu e), atunci herta muller e poneiul roz, jonglînd cu etimologii şi pronunţii..

[sabinalin]

DEGETE MICI de Filip Florian.

La fel ca in cinematografie, sa existe un "nou val" si in literatura romaneasca? Asa mi-am format o impresie lecturand acest miniroman de aproximativ 200 de pagini. Filip Florian prezinta similitudini scriitoricesti cu Dan Lungu in masura in care Cristian Mungiu seamana, pe ici pe colo, ca stil cu, sa zicem, Corneliu Porumboiu. La ambii scriitori am avut de-a face cu romane de mica intindere, nespectaculoase in esenta insa frumusetea celor scrise sta in amanunte. E vremea minimalismului, sa vedem cum scrie si Radu Paraschivescu al carui roman tocmai l-am inceput...
Am citit-o si eu pe asta si mi-a placut . M-a enervat insa calugarul ala Onanie sau Cufurie (am uitat cum il chema ) caruia ii crestea parul in cap si trebuia sa-l tunda din ora-n ora . Sunt satul de realisme din astea magice bagate la greu in literatura noastra . Au mers la Garcia Marquez si la alti sud-americani dar la noi nu prea.Oricum interesanta prezenta argentinienilor in carte .

Nu e nici Onanie nici Cufurie, e... Onufrie!!!

[andreiu7z]

DEGETE MICI de Filip Florian.

La fel ca in cinematografie, sa existe un "nou val" si in literatura romaneasca? Asa mi-am format o impresie lecturand acest miniroman de aproximativ 200 de pagini. Filip Florian prezinta similitudini scriitoricesti cu Dan Lungu in masura in care Cristian Mungiu seamana, pe ici pe colo, ca stil cu, sa zicem, Corneliu Porumboiu. La ambii scriitori am avut de-a face cu romane de mica intindere, nespectaculoase in esenta insa frumusetea celor scrise sta in amanunte. E vremea minimalismului, sa vedem cum scrie si Radu Paraschivescu al carui roman tocmai l-am inceput...
Degete mici mi-e pe lista scurtă, după ce Zilele regelui şi Toate bufniţele le-am citit, de curând, cu foarte mare plăcere. Şarmul literar a lui Filip te face să îţi focusezi atenţia mai mult pe stil decât pe povestea/mesajul în sine.

[Federico]

@Malombra: am specificat ca incercam sa nu fiu peiorativ cand am aruncat termenul ala; era intentionat in sens vag-orientativ. La modul: de cate ori loveste istoria fenomenul si ideea de lagar? In contrast cu infidelitatea conjugala eventual? In sensul asta se intalneste, dupa teoria mea, Soljenitan cu senzationalul (atat in Ivan Denisovici cat si in Pavilionul Cancerosilor). La suprafata deci, ca in rest, dedesubtul acestei cruste, sa fim seriosi, naratiunile sunt de o trivialitate si o banalitate stridente. Dar inca o data, tot superficial, daca mi-e permisa supralicitarea asta barbara. Problemele lui Suhov sunt de-o elementaritate a caror 'irelevanta' i-ar pune pe fuga pe adevaratii otv-isti. Dar pentru un ochi mai rabdator si cu sfredelul mai viguros, se des-copera pana la urma cat de incredibil de fabulos de miraculos poate fi in un banal fum de tigara sau o firimitura de paine. Iar in legatura cu Herta: ea a avut avantajul surprizei; mi-a iesit in cale inaintea lui S, a avut impact mai mare fiindca m-a prins mai fraged, mai inocent mai vulnerabil. Obiectiv, nu stiu in ce raporturi stau unul fata de altul.
adorno e gagiul acela care
Nu stiu sigur, nu sunt specialist, mie doar imi place sa-i trambitez numele, ca-n rest n-am inteles nimic din (firimiturile citite din) el. Vorbesc mai serios decat ai tinde sa crezi.

In alta ordine de idei, cine-mi arunca si mie un colac de salvare, o funie, ceva? ca altfel nu cred ca razbat intreg afara din Furia lui Faulkner. ~X(

[Eleonor]

Două cărți pentru minte și suflet: ”Factorul ALADDIN - Indrazneste! Afla cum sa ceri!”- Jack Canfield și ”Supa de pui pentru suflet de mama” de Mark Victor Hansen & Jack Canfield.

[MariaMona]

Am citit-o si eu pe a doua cand eram gravida pentru intaiasi data si mi-a placut.

[aniela07]

Cine nu-si aduce aminte de caleasca doamnei Bovary ???:P La bulivar birjar !!!

Una dintre cele mai mari gafe din lecturile mele -cea mai subtila scena de sex din toate timpurile. Eu nu ma prinsesem la faza asta nici in liceu, nici cand am analizat-o la cursurile din Romania, abia in Franta s-a uitat inspaimantat la mine profu' cu pricina ca eu nu mi-am dat seama de scena respectiva de sex. De unde doamne iarta-ma sa inteleg eu ca aia si-o pun in caleasca? E ca poezia subtilului aluia englez cu nu stiu ce manastire care nu apare in poezie de-am cerut mai multe editii la biblioteca; banuiam ca la tipar au asociat aiurea titlul cu poezia gresita. Subtilitatile astea m-au depasit intotdeauna.

Revenind:
Circul nostru va prezinta -Lucian Dan Teodorovici 6/10
Arata ca un exercitiu de scriere pentru a se antrena inainte sa scrie Matei Brunul. Are unele personaje interesante pe alocuri, dar cartea e cam lipsita de consistenta.

[bremen1980]

Vai aniela Bond , dar cine pomeneste ceva de sex :"> ??? Adica aia doi se jucau de-a dobitocul cu doua spinari :-O ??? Interesant . Pai eu credeam ca jucau sah sau ping pong .

[Malombra]

[E ca poezia subtilului aluia englez cu nu stiu ce manastire care nu apare in poezie de-am cerut mai multe editii la biblioteca; banuiam ca la tipar au asociat aiurea titlul cu poezia gresita.

e ca poezia lui rilke despre pisica neagră. am citit-o de vreo 3 ori înainte să mă apropii de o întitulare animalieră. :| foarte hansarpish aşa, citeşte şi denumeşte.

[aniela07]

Vai aniela Bond , dar cine pomeneste ceva de sex :"> ??? Adica aia doi se jucau de-a dobitocul cu doua spinari :-O ??? Interesant . Pai eu credeam ca jucau sah sau ping pong .

Pai puteau si ei sa aiba o conversatie de inalta calitate ceva :D Acum mi se pare o scena evidenta. Dar pe vremea aia pur si simplu nu vazusem nimic sexual in descriere. A fost de vise rele pentru mine, filologul lu' peste prajit. :))

[sabinalin]

ASTAZI ESTE MAINELE DE CARE TE-AI TEMUT IERI de Radu Paraschivescu.

"The fields of Athenry", un cantec care strabate vremurile... Diferenta dintre Radu Paraschivescu, Filip Florian si Dan Lungu este cam aceeasi cu aceea dintre Nae Caranfil, Cristian Mungiu si Corneliu Porumboiu, bineinteles pastrand proportiile pentru ca una-i literatura si cu totul altceva cinematografia. O carte excelenta, pe care am citit-o cu tristete la ultimul capitol. Daca veti citi veti intelege de ce. Precizare: sunt suporter al lui A.C Milan din 1989 incoace...

[MariaMona]

Am citit volumul 4 din povestirile lui Cehov si m-am indragostit de scrisul sau - toate sunt atat de frumoase - ca niste perle care vin una dupa alta pe un sirag (perle veritabile). Intre timp am recitit Marele Gatsby, faina dar deja o stiu aproape pe de rost, si acum citesc din nou Cehov. Va recomand acest scriitor din inima! N-am cuvinte ce frumos scrie!

[DanielAnghel]

Ochiul Luni de Anonymous, este continuarea primei părţi cu titlul Cartea fără nume, recomand tutuor fanilor lui Tarantino deaorece stilul se aseamănă foarte mult.

[Malombra]

ia uitaţi-vă ce citeşte fata asta. poate nu vă plac blondele, nici parisul, dar ia să văd cîţi au citit arta războiului :-B

http://www.joeydevilla.com/wordpress/wp-content/uploads/2007/05/paris-hilton-reading-the-art-of-war-preview.jpg

dacă nu altceva, poza asta demonstrează un lucru: reading is cool. dacă şi piţipoancele fac poze cu cărţi, înseamnă că activitatea lecturii e pe calea cea bună. ideea e că nu numai nerzii citesc. doh.

[Kriss_Kringle]

Zace in Kindle de vreo 2 ani dar inca nu m-am apucat sa o citesc.:(

Am terminat de citit mai devreme The demolished man de Alfred Bester.Romanul sau a castigat primul premiu Hugo,Bester contribuind la fundatia sf-ului modern alaturi de alti cativa autori.

Cartea e buna si poti sa-ti dai seama ce impact a avut asupra genului dupa vreo 30-40 de pagini pentru ca se indeparteaza de cliseele obisnuite care predominau in povestile sf din anii 40-50,cu monstri,extraterestri care invadau Pamantul,vanatori de recompense din spatiu,etc..
Daca ar trebui s-o descriu as spune ca e o combinatie intre Fight Club,Shutter Island,Minority report si putin Poirot.

[Namaste]

ia uitaţi-vă ce citeşte fata asta. poate nu vă plac blondele, nici parisul, dar ia să văd cîţi au citit arta războiului :-B .
Iti dai seama ca si luptele-n ciocolata au nevoie de-o strategie. Se documenteaza fata. :))

[Federico]

ia uitaţi-vă ce citeşte fata asta. poate nu vă plac blondele, nici parisul, dar ia să văd cîţi au citit arta războiului :-B

Oh, you're reading The Art of War! How cute...

http://i.imgur.com/uvyXQd5.jpg

[omudindulap]

Post it forward

http://notallbits.files.wordpress.com/2010/01/sashagreyread.jpg

[Federico]

S-a strigat non-sequitur, mestere. Noi incercam sa ne ocupam de blonde. ;)

[faraimaginatie]

A, pai daca vorbiti de blonde.... Nimic n-o intrece pe asta mica.

http://i.imgur.com/W1xken0.jpg

[Malombra]

dacă vă uitaţi la corpo celeste, vedeţi cum existenţialismul e, de fapt, revenirea la creştinismul biblic. ok, ok, ştiu, dar mi-a venit asta în cap azi, cînd l-am întrebat pe un tip din lituania, unul din măcelarii de serviciu de pe mubi, de ce corpo e ultimul film căruia i-a dat 5 stele. cristul revoltat, singur şi aruncat din lume, nu e existenţialismul ce postulează acest model cristic ca o nouă ontologie a individului separat de divinitate?
you can lock me up now.. da serios acuma.
are şi blonde filmul.
david blondwell.

[Eleonor]

Și o lectură ceva mai usoară, ce merge numai bine pe vremea asta mohorată, cu o cană de ceai alături... ”O femeie singura” - Regine Andry ... ”Vis de iubire” - Elena Zafira Zanfir.

[varu]

Post it forward

.....

Fani Facebook:
Monica Belluci, Artist, ~590,000 likes.
Sasha Grey, Artist, ~610,000 likes


Cred ca toti fanii aia Sasha Grey sunt implicit mari fani Soderberg si au ajuns la ea pe filonul "The Girlfriend Experience" si aia care n-au vazut "The Girlfriend Experience" sigur au dat nas in nas cu ea la un club de lectura de existentialisti si treaba asta spune ceva important si esential si existential despre lumea in care traim, dar pe parcurs am uitat exact ce. :P :))

[Malombra]

damn, eu am crezut că tipa aia e româncă. chiar are faţă :-? calitatea pozei m-a dus cu gîndul la vreo poză ciordită de pe faeces-book..

[sabinalin]

CINE L-A UCIS PE ROGER ACKROYD de Agatha Christie.

Domnul Ferrars a murit si, desi medicul a declarat ca-i vorba de moarte naturala, exista suspiciuni ca n-ar fi tocmai asa. Doamna Ferrars moare si ea si aici pare sa nu fie nici un dubiu, pare sa nu fie nimic necurat. Al treilea deces din King's Abbot nu mai lasa loc nici unei indoieli: Roger Ackroyd, personaj important in tinut, a fost injunghiat in spate fara putinta de tagada, nu se pune problema sinuciderii. E un caz foarte complicat pentru politia locala, nu si pentru Hercule Poirot...

[Eleonor]

Despre cartile lui Agatha Christie ce sa mai spun, captivante, misterioase, e greu de descris maretia minti din spatele acelor intrigi.
Dar pontru a reveni la subiect, ”ultima carte citita” as preciza ca nu sunt de neglijat nici scrierile lui Giulio Leoni - ”Crimele Mozaicului” si celelalte din colectia aventurilor lui Dante Alighieri.
” Despre ce este vorba in roman? Despre nimic altceva decit despre o seama de crime ingenioase si despre solutia (la fel de ingenioasa) a acestor crime, pe caile rationamentului abductiv (si ale intuitiei). Exista un detectiv perspicace; dar exista, fireste, si un vinovat diabolic.” Atat... suficient pentru a capta interesul, fara a distruge misterul...

[andreiu7z]

Despre cartile lui Agatha Christie ce sa mai spun, captivante, misterioase, e greu de descris maretia minti din spatele acelor intrigi.
Dar pontru a reveni la subiect, ”ultima carte citita” as preciza ca nu sunt de neglijat nici scrierile lui Giulio Leoni - ”Crimele Mozaicului” si celelalte din colectia aventurilor lui Dante Alighieri.
” Despre ce este vorba in roman? Despre nimic altceva decit despre o seama de crime ingenioase si despre solutia (la fel de ingenioasa) a acestor crime, pe caile rationamentului abductiv (si ale intuitiei). Exista un detectiv perspicace; dar exista, fireste, si un vinovat diabolic.” Atat... suficient pentru a capta interesul, fara a distruge misterul...
Am citit şi eu, în urmă cu ceva ani, atât Crimele mozaicului cât şi Crimele lumii ale lui Leoni şi tare plăcut impresionat am rămas de felul în care a construit acţiunea în Italia secolului XIII. Deşi nu sunt neaparat un consumator al genului thriller/horror, ca şi construcţie, stil şi mister, pe Leoni îl consider un vârf de lance al genului.

[sabinalin]

CALEA CEA LUNGA de Sebastian Barry.

Cat de mult ii "iubesc" republicanii irlandezi pe monarhistii englezi se cunoaste din istoria contondenta, am aflat recent inclusiv din valorosul roman semnat Radu Paraschivescu. Cateodata esti insa silit sa te aliezi cu cine nu ti-ai dori si asa s-a intamplat si in primul razboi mondial. Foarte tanarul soldat irlandez Willie Dunne pleaca la razboi cu multe vise de indeplinit, cu dorinta de a fi un erou care lupta pentru tara sa impotriva nemtilor rai care doresc sa subjuge Europa. Numai ca razboiul nu poate aduce cu sine decat nenorocire, durere si moarte asa ca idealurile se vor estompa rapid facand loc iadului pe pamant. Al 51-lea volum al colectiei "Cotidianul" ne infatiseaza in 240 de pagini povestea emotionanta a unor tineri ale caror vieti sunt distruse de istoria necrutatoare...

[bremen1980]

Citesc mai multe minuni in paralel : J. Barnes ''Sentimentul unui sfarsit '' J.P.Dennis '' De ce scandalizeaza crestinismul ???'' , G. Arriaga ''Un dulce miros de moarte '' . Am descarcat si niste carti sf in format audio dar nu stiu ce-o sa se alega de ele . Mi le ''pun' seara si adorm cu ele . Acum ascult ''Stranger in Strange Land '' de Robert Heinlein . Are 23 de episoade si fiecare episod are cam 45 minute . Pina acum am ascultat 5 episoade dar cred ca la vreo 3 am adormit pe la jumatate . La un moment dat martianul Smith ii cerea unei tipe sa se dezbrace , sa intre in cada si sa infrateasca cu el :-O >:)

[faraimaginatie]

Iti place The Sense of an Ending? Pentru mine a fost o revelatie anul trecut. Is it just me? :">

[bremen1980]

Iti place The Sense of an Ending? Pentru mine a fost o revelatie anul trecut. Is it just me? :">
Am citit vreo 15 pagini si mi-am amintit de Metroland . Credeam ca o sa fie un eseu pe tema mortii cum a fost ''Nimicul de temut'' mai ales ca stiam de moartea sotiei lui . ''Nimicul de temut '' chiar mi-a placut . Muuullttt . Am citit-o chiar cand a murit Adrian Paunescu si la tv era circul obisnuit . Nu ca dadeam eu doi bani pe Paunescu dar s-a potrivit la fix cartea cu evenimentul atat de mediatizat .

De la mexicanul G.Arriaga citire : ''''Catolici devotati ,care isi ferisera fiii de pericolele si actiunile raufacatoare ale pacatului ,niciodata nu banuisera placutele orgasme cu care Adela isi incepea diminetile .Scrisorile nu indicau o atare posibilitate :redactate intrun mod confuz , pareau mai degraba sa se refere la o relatie cu un prieten cinstit si serios , ... ''
Povestea e simpla : Adela , o poama de 15 ani este ucisa si se raspandeste zvonul ca era logodnica lui Ramon , un pusti de 16 ani Simtindu-se flatat Ramon se lasa inglodat in toata povestea logodnei secrete . Presat de cei din jur el trebuie sa-i razbune moartea presupusei si sa-i spele onoarea fetei . Ucigasul este repede ( si gresit ) identificat in persoana unui gagicar care le sucea mintile nevestelor din sat .
Mai citisem cu citeva saptamani inainte si ''Calutii mei , caluti frumosi '; de Cormac McCarthy unde Mexicul apare foarte violent dar are parte si de o poezie a peisajului . La Arriaga violenta e destula dar poezia lipseste cu desavarsire . Fapte brute , barbati violenti , politisti corupti si nepasatori , femei pacatoase , s.a. Toti sunt o apa si-un pamant traind doar la un nivel instictual .

[varu]

Iti place The Sense of an Ending? Pentru mine a fost o revelatie anul trecut. Is it just me? :">

Nu stiu daca neaparat revelatia anului trecut ("Poveste despre dragoste & intuneric" e cea mai buna carte citita de mine anul trecut), dar oricum "The Sense of an Ending" mi-a placut enorm. Plus ca are un final total imprevizibil, pe mine m-a dat pe spate, nu ma asteptam la nimic de genul ala. N-ai cum sa-ti dai seama dupa 15-20 de pagini unde duce povestea.

Probabil tu ai citit-o in engleza. Fara sa ma laud, dar cred ca sunt printre primii cititori ai cartuliei asteia in romana, in sensul ca am cumparat-o in ziua cand a aparut la "Carturesti" si a doua-a treia zi era deja citita, ceea ce inseamna ca mi-a placut mult de tot. Traducerea de la noi: Radu Paraschivescu, care in ultimul timp are succes si cu propriile romane.

[faraimaginatie]

Da,exact acelasi lucru l-am simtit si eu. Am citit-o in engleza, mi-ar placea foarte tare sa citesc si traducerea in romana. Poate o s-o caut in vara. De Radu Paraschivescu n-am citit nimic, dar am auzit lucruri bune.

Eu pe tot parcusrul cartii am fost absorbita, a fost genul ala de lectura care-mi doream sa nu se mai termine vreodata. S-a terminat si-a fost mult peste asteptari. Am avut senzatia, dupa ce am lasat cartea jos, ca o sa fie unul din putinele romane contemporane care vor rezista testului timpului (ca sa-mi permit un loc comun.) Eu n-am citit romanul lui Oz, e de-o vreme pelista de asteptare, dar, entru mine The Sense of an Ending e romanul anului trecut. Acum m-ai facut curioasa cu Povestea ....

[bremen1980]

Am terminat-o ieri . Bine nici n-a fost greu la 170 de pagini cu litere mari . Da , mi-a placut dar finalul m-a lasat cu mana la falca .A trebuit sa mai uit pe net si sa vad ce era cu copilul ala si cine era tatal lui . Chestia cu memoria mi s-a parut cam trasa de par . Molestezi trecutul , il uiti , il denaturezi dar nici in halul ala .
Stilul face in schimb toti banii .

[sabinalin]

FEMEIA NISIPURILOR de Kobo Abe.

Cum ar fi sa pleci intr-o vacanta si sa te trezesti intr-o situatie aparent fara iesire? Cum ar fi sa fii teoretic liber, insa practic prizonier, fara putinta de a scapa din mrejele unei capcane care nu ti-ar fi trecut prin minte? Cat de fragila poate fi conditia umana atunci cand norocul nu-i tocmai aliatul tau... Cat de repede poate disparea un om, parca nici n-a fost, la inceput cei apropiati mai discuta despre dansul, isi mai aduc aminte, dupa care mortii cu mortii, viii cu viii. A propos, o mai cauta cineva pe Elodia? In cele aproape 190 de pagini ale volumului 52 al colectiei Cotidianul scriitorul japonez Kobo Abe ne spune o poveste chinuitoare, claustrofobica...

[sigalia]

Irvin D.Yalom - "Calaul dragostei si alte povestiri psihoterapeutice"
E vorba de 10 cazuri extreme pe care marele terapeut american le "literaturizeaza" magistral.
Desi povestile sunt pe alocuri incredibile ,autorul prezinta atat de accesibil mecanismul nevrotic care genereaza problemele incat in varii forme si la cu totul alte dimensiuni ,ne putem recunoste fiecare in acele istorii de caz.Si ...intelege mai bine.
Yalom e un psihoterapeut de geniu caracterizat de un umanism rarisim.Poate ca si asta face din el personajul cel mai apropiat cititorului din toate cartile sale.
O ultima parere: cred ca e mult mai bun in scrierile sale non-fictionale decat in literatura.

[sabinalin]

MAIGRET SI MARTORII RECALCITRANTI de Georges Simenon.

Biscuitii Lachaume s-au constituit de-a lungul timpului intr-o afacere cat se poate de infloritoare, care a rezistat intemperiilor mai bine de un secol. In ultimul timp au inceput sa apara problemele pentru ca, de cand e lumea, dupa flux urmeaza reflux. Lucrurile devin si mai complicate cand actualul cap de familie, Leonard Lachaume, e gasit mort in urma a ceea ce pare a fi un jaf. Numai ca statisticile arata ca-i putin probabil iar suma disparuta nu justifica deloc ipoteza... Cu binecunoscutu-i fler comisarul Maigret ajunge la concluzia justa.

[bremen1980]

''Imparatul tuturor bolilor ;scurta istorie a cancerului '' de Siddhartha Mukherjee aparuta la editura All . O carte care-ti face pielea de gaina si te face sa te uiti mai des in oblinda . Te uiti in oglinda nu pentru a te admira ci pentru a gasi eventuale puncte suspecte , umflaturi recente si alte semne de rau augur .
O istorie a luptei omului cu CANCERUL - denumire generica pentru o imbarligatura de boli care au in comun un singur lucru - inmultirea necontrolata a celulelor din cauza unor gene defecte . Autorul cartii este un oncolog cu vasta experienta in tratatarea pacientilor bolnavi de cancer . Avem in carte parte de descrierea diverselor metode care de-a lungul istoriei au parut sa rapuna definitiv cancerul dar care mai apoi s-au dovedit depasite de vicleanul adversar . De la extirparea tumorilor pe cale chirurgicala , la iradiere cu diverse raze si apoi la chimioterapie care uneori mai mult omoara pacientul de cat sa-l salveze. Sunt inventariate in mod istoric toate sperantele si apoi deziluziile de care medicii di pacientii au avut parte in ultima suta . Progresele imense care s-au facut in acest domeniu n-au reusit inca sa dea lovitura de gratie cancerului . ci doar au prelungit cu luni / ani viata pacientilor .

Prea complex pentru a fi invins de o ''injectie miraculoasa'' cancerul este combatut pe bucatele si victoriile insemna uneori procente infime smulse in decursul anilor . Ultima bariera este atacarea cancerului in gena umana iar in viitor se preconizeaza sintetizarea unor medicamente care sa tina cont de profilul genetic al pacientului . O munca uriasa de cercetare cu rezultate posibile in 20 -30 de ani.

Mi-a placut si modul in care autorul ii prezinta pe cercetatorii si doctorii care de mute ori si-au riscat carierele atunci cand au propus si adoptat tehnici de tratament ce erau impotriva dogmelor medicale din vremea respectiva . Niste eroi care au ramas de multe ori in anonimat . Oameni care timp de 30-40 de ani au facut mii de experimente in laboratoare obsucre , departe de luminile rampei medicale.

In final autorul fiind fascinat si ingrozit face o frumoasa analogie intre celulele canceroase si dorinta omului de nemurire . Practic celulele canceroase se vor nemuritoare si in dorinta lor fac totul pentru acest lucru chiar daca pun viata pacientului in pericol .Immortality it's in our genes
sau cum zicea Iov ; '' Omul se naşte ca să sufere, după cum scânteia se naşte ca să zboare ''


http://oi46.tinypic.com/110dgly.jpg

[MariaMona]

Brrrr!

Eu am citit Murakami in sfarsit - La sud de granita, la vest de soare - mi-a placut foarte, foarte mult si Dan Lungu - Cum sa uiti o femeie - o carte excelenta, abia astept sa mai citesc ceva de el, m-a facut sa ma gandesc un pic altfel la pocaiti... De citit amandoua!

[stalex]

De Radu Paraschivescu n-am citit nimic, dar am auzit lucruri bune.
.


Radu Paraschivescu scrie excelent. Astazi este mainele... e o chestie mai usurica, dar Fluturele negru e chiar un roman farte bun.
Cat despre Poveste despre dragoste si intuneric ... citind acum pe forum discutia despre "cartea anului trecut" si scormonind putin in memorie, cred ca si eu i-as acorda "distinctia"asta. E drept ca n-am citit Sentimentul unui sfarsit, dar tocmai ce l-am pus pe lista scurta.

[faraimaginatie]

Am inceput sa citesc cartea lui Oz vineri. M-a prins destul de tare insa mi-e greu sa cred ca o va depasi pe cea a lui Barnes.

stalex, s-o citesti neaparat. Sunt curioasa de reactie. O sa revin si eu cu o parere despre Povestea lui Oz. Nu-s numai pe la pagina 50. Cartea e destul de grosuta.

Si Radu Paraschivescu in vara. :D Dar scria pe la Idei in Dialog daca nu ma-nsel? Parca l-am citit si prin Dilema Veche la un moment dat. Nu cred ca ma-nsel...

[stalex]

Scrie prin mai multe publicatii ... inclusiv in Gazeta sporturilor, sau Prosport, nu mai stiu. Mai important e ca e un traducator de prima mana - Steinbeck, Virginia Woolf, chestii grele. A tradus anul trecut Oameni din Dublin - excelent. Daca nu ma insel, a tradus si ceva Barnes.

[stalex]

M-am uitat acum - nu ma insel, a tradus chiar Sentimentul unui sfarsit:)

[sabinalin]

ARTA CONVERSATIEI de Ileana Vulpescu.

M-au luat parintii la spectacol ,era undeva spre sfarsitul anilor '80, cam prin '87-'88, tin minte ca n-am inteles mai nimic, stiu doar ca o avea pe Dorina Lazar in rolul principal. Am descoperit romanul de 460 de pagini dupa ce am vazut-o pe autoare impreuna cu ilustrul sau sot, Romulus Vulpescu, intr-o redifuzare a emisiunii Piersic show. Am ascultat-o atunci cu multa placere pe doamna Ileana Vulpescu, o minte cu adevarat luminata, si in consecinta am cumparat "Arta conversatiei", romanul dupa care se facuse dramatizarea spectacolului de mare succes la vremea respectiva. Pacat ca nu se mai joaca piesa in zilele noastre, ce-i drept societatea e mult degradata fata de ce era la acea vreme in ciuda greutatilor ultimilor ani de comunism... "Arta conversatiei" e un roman care radiografiaza exceptional relatiile dintre barbati si femei intr-o lume de intelectuali, lumea medicilor. Chiar daca actiunea e plasata intr-o societate care azi nu mai exista, cartea nu-i deloc datata, are mesaje universale si se citeste cu mare placere. Daca ar fi fost ecranizata, in rolul Sanzianei Hangan cea mai potrivita mi s-ar fi parut Irina Petrescu, cea recent plecata dintre noi, bineinteles cu conditia sa mai fi avut varsta eroinei...

[faraimaginatie]

M-am uitat acum - nu ma insel, a tradus chiar Sentimentul unui sfarsit:)

De fapt, cred ca de-aici a pornit discutia despre Radu Paraschivescu. :D varu zicea ca a fost tradusa de el...si ca e bun si ca scriitor. :D Oricum o sa impusc doi iepuri dintr-o lovitura in vara, numai bine.

[sigalia]

"Aylin,o printesa in armata america" : dincolo titlul acesta cu iz de kitsch am gasit o carte scrisa bine,limpede , fara artificii sau filozofii inutile.Autoarea,Ayse Kulin,combina reportajul biografic si cancanul intr-o maniera inspirata .
Pe scurt ,cartea povesteste traseul Aylinei Radomisli,o renumita psihiatra din New York .
De origine turcoaica,Aylin va inainta in viata in stil ...telenovelistic: iubiri,casatorii,despartiri,ambitii si realizari remarcabile in profesie( se trec in revista chiar cateva cazuri memorabile la care a lucrat cu succes),vacante,amanti ,calatorii , disperare,multa nebunie ,dar si curaj.
O femeie care, va sfarsi pana la urma devorata de propria energie.
Ce m-a lasat pe ganduri : undeva peste 5o de ani,Aylin ,o specialista in mintea omeneasca,sfarseste ca victima a propriei obsesii maladive.Parasita de cel de-al 4-lea sot,este incapabila sa accepte aceasta situatie , si incepe un razboi inutil si epuizant.Ce ironie !Moare in circumstante absolut stranii,secventa asupra careia( din pacate) autoarea nu face nici o ipoteza sau consideratie.Etapa militara din cariera ei aduce cateva detalii interesante.
Desi nu e literatura,pentru cei intersati de destine umane,cartea isi merita cu prisosinta timpul alocat lecturii.Povestei lui Aylin Radomisli argumenteaza o data in plus ca viata pune pretul exact pe fiecare traire .

[varu]

Mi se pare dubios ca de un an-doi a aparut prin librarii o noua subspecie literara. Subspecia "am renuntat la toate chestiile materiale & am inceput cu adevarat sa traiesc & am scris un best-seller & m-am umplut de bani"

[sigalia]

Subspecia e o specie in toata regula,foarte bine aspectata inclusiv cu nume autohtone ( dna.Gigi Ghinea ,de pilda,care "s-a vindecat de nefericire" e convinsa ca pe baza retetei sale vom ajunge toti in paradis ,iar Sega n-are nici un dubiu ca pentru contactul cu "sinele sacru" e musai sa vindem tot si sa plecam in pelerinaj). Si exemple mai sunt.
Inaintea lor insa ,altii au facut chestiile astea intr-o maniera mai naturala parca(cel putin aparent).De la new age la zen si de la raw-food la iluminare totul e ambalat,servit cu dichis,digerat.
N-as spune ca e ceva dubios aici.Desi pare un refuz al stilului de trai consumist ,trendul e doar o expresie mai fasonata a lui,un fel de "alibi" dibace .
Nu exclud si nu neg si cautarile autentice,dar nu cred ca ele sa ajunga asa repede ....in librarii.

[varu]

Subspecia e o specie in toata regula,foarte bine aspectata inclusiv cu nume autohtone ( dna.Gigi Ghinea ,de pilda,care "s-a vindecat de nefericire" e convinsa ca pe baza retetei sale vom ajunge toti in paradis ,iar Sega n-are nici un dubiu ca pentru contactul cu "sinele sacru" e musai sa vindem tot si sa plecam in pelerinaj). Si exemple mai sunt.
Inaintea lor insa ,altii au facut chestiile astea intr-o maniera mai naturala parca(cel putin aparent).De la new age la zen si de la raw-food la iluminare totul e ambalat,servit cu dichis,digerat.
N-as spune ca e ceva dubios aici.Desi pare un refuz al stilului de trai consumist ,trendul e doar o expresie mai fasonata a lui,un fel de "alibi" dibace .
Nu exclud si nu neg si cautarile autentice,dar nu cred ca ele sa ajunga asa repede ....in librarii.

Exact, mi se pare cam superficiala & sunt pline rafturile cu titluri din astea: Elizabeth Gilbert, Sega, cu motocicleta pana in Mongolia, calagarul care si-a vandut Ferrariul etc. Si toti vand foarte bine. Cred ca e un trend.
Acum cativa ani se umplusera librariile de literatura vampireasca, acum e la moda literatura escapista.

[bremen1980]

Mananca si gura lor o paine si mai mananca si altii mai mititei la masa lor .
Nu prea citesc nici eu minuni din astea dar saptamana trecuta am rasfoit o ora o cartulie numita '' Prea devreme bătrân, prea târziu înţelept '' scrisa de un pshilog / psihiatru / guru Gordon Livingston si aparuta la Humanitas . Omul dadea vreo 30 de sfaturi de viata la o rata de 4-5 pagini / sfat . Destul de hazliu tipul dar si destul de abraziv pe alocuri . Un discurs din ala robust de dreapta in care ideile de baza erau de genul : '' lichelelor ,nu mai dati vina pe guvern / societate / parinti si asumati-va ratarile '' , ''riscati mai mult si lasati lincezeaza calduta '' , '' daca vrei sa te vaicaresti nu ma intereseaza, daca vrei sa te schimbi cu adevarat o sa te ajut '' , '' viata e nasoala si vrei sa-i pui capat , fa-o si nu-i mai plictisi pe cei din jur cu jelania ta infinita '' ,s.a.m.d. Parerea lu' nenea asta e ca psihologia actuala ii cocoloseste prea mult pe oameni in timp ce acestia ar avea cu adevarat nevoie de niste suturi in fund . Toate bune si frumoase numai ca la un capitol apare un fapt interesant - a avut si el doi baieti , unul a murit de leucemie iar al doilea s-a sinucis . Deci poate ca sutul in fund aplicat cu dragoste parinteasca nu l-a ajutat pe bietul baiat .

http://oi42.tinypic.com/ms1v1g.jpg

[stalex]

N-as spune ca e ceva dubios aici.Desi pare un refuz al stilului de trai consumist ,trendul e doar o expresie mai fasonata a lui,un fel de "alibi" dibace .


Foarte bine punctat.

La fel de buna e si observatia facuta de varu, cu precizarea ca nici literatura vampireasca n-a disparut din librarii. Ne-am obisnuit noi cu ea, si nu ne mai sare asa tare in ochi.

[sigalia]

Postarea lui bremen mi-a adus aminte de o alta carte din colectia Humanitas Practic pe care am si scos-o din biblioteca pentru ca e genul la care revii selectiv si cu folos - "Dieta filozofului".

Desi in ea autorul - Richard Watson - propune un ghid pentru eliminarea kilogramelor nedorite,abordarea e una de ansamblu si de profunzime.Pe scurt ,Watson spune asa: nu ne ingrasam niciodata din cauza a ceea ce mancam ci din pricina felului in care o facem, iar relatia pe care o avem cu hrana developeaza perfect relatia pe care o avem cu noi si - de ce nu ? - cu viata in general.Asadar,miza nu e supletea,sau ma rog,nu doar ea, ci dobandirea autocontrolului.
Partea minunata este ca strategiile lui Watson nu te trimit ( doar !) la disciplina alimentara,alimente sanatoase ,etc. ci si in mintea si sufletul tau.Exista ,de pilda un capitol intitulat "Cum sa traim"( cu cat mai multa delectare, vine raspunsul, si fara sa facem rau nimanui) si un altul "Cum sa murim".
Ca sa concluzionez - cartea este mai putin pentru cei preocupati de cantar si mai mult de cei atrasi de "savoir vivre".

[sabinalin]

In ultima vreme am lecturat patru carti politiste: una de Maurice Leblanc, "813" din seria Arsene Lupin, doua de Agatha Christie, "Jocuri de oglinzi" din seria Miss Marple si "Raul sub soare" din seria Hercule Poirot, si una de Georges Simenon, "Carutasul din Providence" din seria Maigret. Toate patru excelente, cu un plus afectiv pentru Maigret...

[MariaMona]

Nu stiu cum "v-a dat pe spate" cartea lui Julian Barnes, Sentimentul unui sfarsit?! Sau, mai degraba, cum o puteti compara cu tomul lui Amos Oz, Despre dragoste si intuneric?! Mie cartea lui Barnes mi s-a parut un roman bun, interesant, nu ceva ce vreau neaparat sa am in biblioteca... Daca nu luam cartea la jumatate de pret de Paste, chiar imi parea rau ca am cumparat-o. Iar cartea lui Amos Oz mi se pare o capodopera! O carte pe care ma bucur ca o am in biblioteca pentru ca vreau ca fetele mele sa o citeasca neaparat cand vor ajunge destul de mari. Poate de asta diferenta de perceptie - eu am o varsta la care o carte mi-o doresc in biblioteca daca e o carte ce spune ceva ce e oarecum important sa citesti pentru tine ca om, nu neaparat o poveste cu final neasteptat bine scrisa. "Beauty is in the eye of the beholder" - frumusetea e relativa sau gusturile nu se discuta...

In aceasi idee mi-am cumparat cartea cea mai fantastica pe care am citit-o vreodata (stiintifico-fantastica!) - Sfarsitul copilariei de Arthur C. Clarke. Pentru cei ce ati citit Odiseea spatiala si v-a placut - sigur va veti delecta cu acest roman SF. Cei care nu sunteti fani SF - sigur va veti delecta cu acest roman! Eu nu sunt super fan SF, cu toate ca am citit marile nume - Asimov, Herbert, Clarke; dar aceasta carte, recitita dupa vreo 10 ani, mi se pare "tata" cartilor SF! O recomand oricui care citeste cel putin sa o ia imprumut! Eu sigur o vreau in biblioteca sa o recomand neaparat copiilor mei! Nota 10+!

[bremen1980]

''Cand eu faceam cumparaturi la Ikea /Pe tine ma-ta te spala la popou cu sapun Cheia '' asa glasuia un vers care lauda accesul unuia la produsele sudeze de la Ikea . Inainte insa de Ikea , de Volvo si de blondele suedeze il avem pe August Strindberg si al sau ''Salonul Rosu '' - o carte clasica aparuta pe la 1870 in care societatea suedeza e luata rau de perciuni si pusa la colt . Arvid Falk , un tinar visator demasca toate tarele vremii sale din respectabila si burgheza Suedie . Toate clasele sociale sunt luat la scuturat si nimeni nu capata nota de trecere . Politicienii sunt corupti , ziaristi manipuleaza/ sunt manipulati , afaceristii sunt in cardasie sa-i fure pe clienti ,popimea e si ea bagata in combinatii necurate . Nici clasa de jos nu reuseste sa se ridice deasupra nivelului aproape animalic la care este tinuta de cei de sus. Femeile sunt stricate si usor de cumparat cu bani . Nici macar artsitii nu scapa fiind la randul lor usor de abatut din cale cu bani si functii academice . Putine personaje luminoase in acesta carte depresiva si cinica :''Nu cred ca exagerez
afirmand ca natiunea suedeza este o natiune lipsita de talent , ingamfata , slugarnica, invidioasa , meschina si grosolana ! De aceea merge cu pasi mari spre pieire ''
Chiar daca Strindberg crede ca ''pana la urma raul invinge , chiar daca se ascunde in nori '' eu sa zic sa avem totusi sperante pentru poporul roman . Daca suedezii au putut , o sa putem si noi sa ne scoatem treptat din belea. Cu proteinele din chiftelutele de cal de la Ikea si cu al nostru sapun Keia .

[sigalia]

Zeruya Shalev - "Thera"

Zeruya Shalev se afla de mult timp pe lista mea de asteptare( pentru publicul oarecum avizat e un VIP) ; pe cat de ofertanta mi se parea problematica abordata de ea, pe atat de intimidant gandeam ca trebuie sa-i fie discursul (frazele interminabile care se intind pe cate o pagina intreaga nu sunt chiar formula ideala pentru mine ). M-am temut degeaba.
Pentru ca odata ce te acomodezi cu constructia ei monotona,lipsita de relief,ca un val ce nu mai ajunge la tarm - plutesti intr-un ocean de senzatii surprinzatoare ,bulversante si acaparatoare :)
Protagonista din "Thera" se satura intr-o buna zi de sot si il concediaza ( pentru ca "se sufoca;pentru ca el nu mai e El,pentru ca nici ea nu mai e ce era,pentru ca nu vrea sa care in spinare pana va albi un sac de resentimente lamentabile ,de compromisuri care fermenteaza precum gunoiul,pentru ca ..."). Daca va crispati deja si debutul acesta va repugna ( alta dezaxata ? scutiti-ne !) ,ma grabesc sa va asigur ca nuuuu,dna.Shalev nu ne propune vreo noua expresie de feminism ,independenta sau autosuficienta.Nici vorba de asa ceva.
Dupa ce face disectie pe faza maligna a relatiei conjugale ,autoarea isi lasa eroiana sa
parcurga toate fazele firesti ale drumului pe care si l-a ales.Entuziasm,frica,nesiguranta,ambivalenta emotionala,nevoia de libertate vs.dificultatea de a nu fi ca ceilalti,si tot asa.Lista e lunga.
Ce se intampla de fapt ? Mai nimic.Alt barbat,alta iubire (oare ?),alta familie ( copilul meu,ai lui,ai nostri ?),alta viata (sau doar incercarea de a recupera ceva ?)....
O istorie banala ,dar ce face Zaruya Shalev pe acest subiect !
Ce arta sa developezi esente in detaliile cele mai "nesemnificative " ale cotidianului ! Ce forta de sugestie a "nimicului "( "desenele vechi ale copilului,un ciorap desperecheat,un elastic de par,o chitanta ,o lista de cumparaturi ":-O
E adevarat ca se face uz (si abuz) de lirism,de epitete,metafore si comparatii baroce/ o stilistica luxurianta si inedita.Dar contrastul dintre senzualitatea formei si cruzimea continutului este atat de bine mesterit incat rezultatul final nu este dulceag gretos, ci amarui intepator ,revigorant si provocator.
Ceea ce mi-a placut cel mai mult este faptul ca Zeruya Shalev reda feminitatii vulnerabilitatea,fragilitatea,eterna sfasiere intre implinirea domestica si iluzia libertatii/pasiunii - si toate acestea fara idealism sau note cinice,intr-o complicitate tandra si prietenoasa.Fata asta e o vrajitoare deghizata in scriitor.

[sabinalin]

VIATA LA TARA, TANASE SCATIU, IN VREME DE RAZBOI de Duiliu Zamfirescu.

In vremea cand studiam la scoala nu mi-au trezit interesul primele doua romane ale "Ciclului Comanestenilor", a propos, or mai fi facand parte din programa? Ce-i drept nici n-a avut cine sa-mi starneasca interesul pentru aceste scrieri... Le-am descoperit abia acum datorita volumului de la "Jurnalul national". Acesta cuprinde, pe langa primele doua romane devenite deja clasice, si "In vreme de razboi", al treilea roman din cele cinci ale ciclului. Chiar daca al treilea nu a fost bine primit la fel ca primele doua l-am citit cu placere.

[bremen1980]

''Evreul din Linz'' de Kimberley Cornish .
O carte ce promitea la inceput dar pe parcurs o da rau in balarii . Ipoteza de la care pleaca autorul este ca Hitler si cu Wittgenstein au fost colegi de scoala ;evreul cu care s-a batut viitorul dictator ( si care l-a facut sa devina antisemit ) era nimeni altul decat Ludwig Wittgenstein, viitorul filozof al limbajului . L.Wittgenstein , evreu provenit din celebra si bogata familie Wittgenstein face greseala sa se puna la scoala cu Adolf Hitler , baiat din popor , manios si ranchiunos. Nici mai mult nici mai putin aici se afla miezul urii lui Hitler fata de evrei : L.W. era bogat , evreu crestinat , cultivat , iar Hitler era un austriac provincial ce aspira sa fie acceptat de catre colegii germani , un sarac si un invidios pe cultura acestuia. Mai mult familia Wittgenstein avea puternice conexiuni cu ''finanta evreiasca'' si patrona si lumea artelor ( Klimt ii facea portretul Margaretei , sora lui Ludwig ,Mahler si Brahms erau de-ai casei la Wittgensteini ).
De la ipotezele astea posibile totul devine halucinant si fantasmagoric . Wittgenstein homosexual persuasiv, reuseste sa devina recrutor pentru Uniunea Sovietica prelucrand la greu cele mai stralucite minti pentru cauza sovietica . Chiar secretul bombei atomice le este livrat sovieticilor de catre oamenii recrutati de Wittgenstein .
Si astea ar fi la limita imposibilului posibile dar autorul mai baga o dinamita : si Hitler si Wittgenstein au ajuns sa controleze limbajul ( unul pentru manipularea maselor , celalalt pentru stiinta ) cu ajutorul scrierilor lui Schopenhauer care la randul lui aflase niste secrete budiste despre spirirul universal ... Manuscrise , magie , budism , nazisti ,spioni , Harry Potter cu zvastica si bagheta atomica .



http://oi43.tinypic.com/zqt6v.jpg

[sabinalin]

PFITZ de Andrew Crumey.

Volumul 53 din colectia Cotidianul aduce in fata cititorilor un miniroman filosofic in care realul se imbina armonios cu fantasticul, o povestire care aminteste de Diderot.

[sabinalin]

MAIGRET SI NEGUSTORUL DE VINURI de Georges Simenon.

Oscar Chabut a pornit de jos ajungand un om de afaceri prosper. Marea sa problema e ca a ramas acelasi frustrat care era in vremurile cand era sarac si se razbuna de cate ori are ocazia pe cei din jur pe care ii injoseste ori de cate ori are ocazia. E un motiv pentru care nimeni nu se mira cand e gasit impuscat intr-o seara in plina strada. Desi dispretuieste un asemenea gen de personaj comisarul Maigret trebuie sa gaseasca asasinul.

[bremen1980]

Am dat-o pe citit dramaturgie in ultimele saptamani : am terminat o culegere facuta pieselor lui Tennessee Williams (Un tramvai numit dorinta ; Pisica pe acoperisul fierbinte ;Noaptei iguanei ; Trandafirul tatuat )si am inceput una care are mai multe piese de Luigi Pirandello.
Despre personajele lui T.W. : instinctuale , crude , surmenate , iritante , debordand de lubricitate . Cu alte cuvinte oameni pe care vrei sa-i cotonogesti cu placere . Numai unul si unul : primitivul Stanley Kowalski si Stela nevasta lui care accepta cateodata o cafteala daca stie ca o sa aiba parte de niste orgasme mai tarziu ; un mosulica de 65 de ani care-si s-a saturat de nevasta-sa si vrea sa-si faca de cap cu niste prospaturi ; nora sa isterizata de posibilitatea ca mosu' sa-l taie pe betivanul ei barbat de la testamentul baban ; un popa alcoolist sofer de autobuz pentru niste profesoare fanate si isterice , o patrona de local mexican cu apetitul sexual marit ., s.a.m.d. Ca bonus : prin toate piesele lui T.W. misuna o gramada de homosexuali declarati ,si/ sau deghizati .
Excelente piese si excelente ecranizarile de care au avut parte ;ecranizari destul de cumintele ( fata de piesele lui T.W. ) dar alea erau vremurile pudice de atunci .

Si piesele lui Pirandello sunt bunicele dar ma omoara cu obsesia autorului pentru teatru in teatru . Prea multa vorbarie despre teatru , arta , viata . s.a.
De fiecare data cand il aud pe unul la teatru ca o baga pe aia cu ''sufletul artistului '' sau '' ma pierd in personaj '' ma apuca cascatul . Atat de mult le place astora sa se pupe singuri si sa ne adoarma cu '' sfasierea actorului si conditia lui infama '' , '' harul scenic & miracolul care se produce acolo '' . Daca mai pomenesc si despre un '' maestru '' atunci chiar ca schimb canalul .
Sa-l aud si eu pe unul recunocand ca s- a facut actor ca sa aiba parte de femei & faima sau sa fie sincer si sa recunosca : '' nu mi-a placut munca si ma saturasem sa ma cocoseze aia pe santier / fabrica'' . In loc de asta ii avem pe toti crezandu-se nascuti sa asude pe ''scandura'' cum le place lor sa se exprime. Sa fie oare de fapt vorba de scandura de calcat rude si sudoare sa fie aburul de la fierul de calcat ???>:) Din cauza astora nu suport eu teatrul .

In fine Pirandello nu e vinovat de astia asa ca -i dau drumul unui scurt fragment : ''
Tatal : ...Femeia-iata-femeia , cum e ea in definitiv ? Te priveste provocatoare , te atata! O insfaci !Si cum ai prins-o , inchide imediat ochii .E semnul ca s-a predat .Semnul prin care ii spune barbatului : ''fii orb , si eu sunt oarba !''
Fata vitrega : Dar daca nu-i mai inchide ?Cand nu mai simte nevoia sa-si ascunda fata de ea insasi , inchizand ochii , roseata rusinii , ba , dimpotriva , vede , cu ochii acum uscati si indiferenti , rusinea barbatului , care e orba fara sa iubeasca ??Ah , ce scarba , atunci , ce scarba fata de toate aceste complicatii intelectuale , de toata aceasta filozofie care dezvaluie bestia si apoi vrea s-o salveze , sa o scuze ....''

In concluzie - e bine s-o stergi de la locul faptei pentru ca femeia o sa-si de seama mai devreme sau mai tarziu si urmeaza razbunarea ei .X( Cum ar intreba o mare intelectuala , Lana Del Ray ;Will you still love me when I'm no longer young and beautiful? Bineinteles ca nu B-)



http://oi42.tinypic.com/90x7ra.jpg







http://oi42.tinypic.com/2ypi13n.jpg

[sabinalin]

ALICE IN TARA MINUNILOR. ALICE IN TARA OGLINZILOR de Lewis Carroll.

Am fost surprins cand aceste romane celebre ale copilariei au aparut in colectia "Cotidianul" compunand impreuna volumul 54. Citindu-le acum, la multi ani dupa vremurile in care aveam varsta la care sa gust maxim din placerea fanteziei debordante a lui Carroll am inteles ca aventurile fetitei Alice raman interesante chiar si pentru adulti, poate chiar si pentru cei ajunsi la varste foarte inaintate.

[MariaMona]

ALICE IN TARA MINUNILOR. ALICE IN TARA OGLINZILOR de Lewis Carroll.

Am fost surprins cand aceste romane celebre ale copilariei au aparut in colectia "Cotidianul" compunand impreuna volumul 54. Citindu-le acum, la multi ani dupa vremurile in care aveam varsta la care sa gust maxim din placerea fanteziei debordante a lui Carroll am inteles ca aventurile fetitei Alice raman interesante chiar si pentru adulti, poate chiar si pentru cei ajunsi la varste foarte inaintate.


Lewis Carroll a fost nu doar scriitor, dar si matematician si logician - de aici probabil literatura absurdului din cartile sale. Ceea ce e mai fain decat sa le citesti, este sa le citesti in engleza fiindca jocurile de cuvinte sunt uneori greu traductibile si deci mai savuroase in original.

La fel de interesant ar fi sa cititi Winnie the Pooh de A. A. Milne, desi carte pentru copii, adusa poate la o faima mai proasta printre adulti de adaptarile Disney, e o carte savuroasa, plina de umor - uneori mai mult pentru adulti decat pentru pici. Eu am savurat-o cel putin cu zambete, daca nu cu hohote uneori!

[bremen1980]

Am gasit in ''Sa-i imbracam pe cei goi '' , o piesa de Luigi Pirandello o scena pe care LvT a folosit-o in ''Antichrist '' . In piesa lui Pirandello , o bona face sex cu tatal fetitei de care trebuia sa aiba grija iar fetita cade de pe o terasa si moare . In filmul lui LvT e vorba de parintii copilului care se iubeau in timp ce ala micul zboara atat de frumos pe fereastra .
Concluzia : folositi caloriferul daca aveti chef de zbenguieli si aveti copiii in grija . Caloriferul e pentru copii - bondage time >:)

[anaemona]

Interesant, eu am ascultat teatrul radiofonic si nici vorba de sex acolo :)) Si a mai folosit cineva ideea, Julio Medem in Lucia y el sexo, tot asa bona face sex cu un prieten (intimplator si prietenul Luciei :D ) cunoscut in parc in timp ce fetita de 5 ani e atacata de ciinele familiei. Imi amintesc ce groaza a bagat in mine scena aia cind am vazut prima data filmul la cinema (sau festival, nu-mi amintesc). In schimb, am mai vazut filmul cel putin de 2 ori dupa prima vizionare (DVD/TV) si nu-mi amintesc daca a lipsit complet sau a fost indulcita, probabil doar director's cut o are in original.

[bremen1980]

Interesant, eu am ascultat teatrul radiofonic si nici vorba de sex acolo :)) Si a mai folosit cineva ideea, Julio Medem in Lucia y el sexo, tot asa bona face sex cu un prieten (intimplator si prietenul Luciei :D ) cunoscut in parc in timp ce fetita de 5 ani e atacata de ciinele familiei. Imi amintesc ce groaza a bagat in mine scena aia cind am vazut prima data filmul la cinema (sau festival, nu-mi amintesc). In schimb, am mai vazut filmul cel putin de 2 ori dupa prima vizionare (DVD/TV) si nu-mi amintesc daca a lipsit complet sau a fost indulcita, probabil doar director's cut o are in original.

Ca si in cazul lui Tennessee Williams si piesele lui Pirandello au fost bine periate si ce era ''murdar '' a fost oprit de sita . Eu la T.W. citeam si comparam cu ce-mi mai aminteam din filme si era clar ca piesele erau mai slobode la gura in timp ce filmele erau mai pudice . Ecranizarile dateaza totusi din anii' 50-'60 .Daca ar fi reecranizate situatia ar sta invers . :">

[aniela07]

Antonio Munoz Molina -Iarna la Lisabona 9/10

O poveste de dragoste, cu accente de film noir. Santiago, un talentat pianist de jazz, o descoperã într-un bar pe misterioasa, fascinanta și inteligenta Lucrecia, însoţitã fatidic de ceea ce pare a fi soţul ei, Malcolm, un individ care, pe lângã gelozia caracteristicã, se ocupã și cu o serie de infracţiuni artistice internaţionale. Totul se desfãșoarã în ritm de jazz atât ca și conţinut, cât și structural. Nici nu apucã Bilbao bine sã se îmbete de pasiunea pentru frumoasa Lucrecia, cã aceasta și dispare la Berlin, târâtã de infamul sãu soţ, o absenţã care îi cauzeazã lui Bilbao o sinucigașã abstinenţã muzicalã. Dupã vreo trei ani în care cei doi se cautã unul pe altul cu regãsiri temporare prin mai multe orașe europene, combinat cu o poveste ciudatã de furt a unui tablou de Cezanne, o posibilã crimã, urmãriri de indivizi dubioși rãu, își dau lovitura finalã în Lisabona.

Romanul e marcat de mișcare, de cãlãtorii, mai bine zis de rãtãciri geografice care merg în paralel cu o fluiditate a identitãţii personajelor. Nu știm de unde vin, care le este originea, trecutul, și, alãturi de ele, nici nu știm care le este viitorul. E o cãutare continuã, o despãrţire necesarã, o imposibilitate de a se fixa, de a se stabiliza, atât într-un loc, cât și într-o identitate personalã definitivã.
“Poate ceea ce o împingea nu era duioșia, ci sentimentul cã amândoi erau oarecum orfani. Doi ani mai târziu, la Lisabona, de-a lungul unei nopţi și al unui rãsãrit de soare iarna, Biralbo avea sã înveţe cã acesta era singurul lucru care avea sã-i uneascã pentru totdeauna, nu dorinţa și nici amintirea, ci pãrãsirea, siguranţa cã sunt singuri și cã nu au nici mãcar scuza unei iubiri destrãmate.”

Si un mic citat preferat: “Când bei de unul singur parcã ești feciorul în casã al unei stafii”

[aniela07]

Margaret Atwood -Ochi-de-pisicã 8/10

Este povestea lui Elaine Risley, acum pictoriţã de succes care se întoarce pentru o retrospectivã a operelor sale în Toronto, orașul unde și-a petrecut copilãria. Discursul se desfãșoarã pe douã planuri : Elaine la vârsta de cam 50 de ani cu eșecurile, resemnãrile și dorinţa sa de a picta, și Elaine fetiţa din amintiri împreunã cu celelalte 3 prietene din copilãrie (Grace, Carol și, mai ales, Cordelia),cu primii pași șovãitori din tinereţe, toate sub spectrul Cordeliei care i-a marcat prin cruzime copilãria. Prezentul este trãit, simţit, evaluat din perspectiva trecutului, cu imagini și amintiri care apar pe neașteptate pe fundalul unui Toronto schimbat.

Romanul evidenţiazã importanţa pe care copilãria o are asupra noastrã, acei primi ani din viaţã urmãrindu-ne pe fiecare cu lucruri specifice, de un simbolism individual la care nu putem renunţa foarte ușor. Iar abordarea paralelã a problemei stereotipurilor bãrbaţi-femei într-un mod personal, nedogmatic, face tot farmecul acestei cãrţi scrise într-un stil simplu, nepretenţios care vine sã dubleze sinceritatea și simplitatea povestirii.

Prin accentul personal pe care îl are, este un roman puţin diferit de celelalte cãrţi ale lui Magaret Atwood pe care le-am citit pânã acum și care mi-au și plãcut mai mult decât "Ochi-de-pisicã".

"In locul lui se înalţã acum o clãdire urașã, ceea ce se numește un complex comercial, de parcã mersul la cumpãrãturi ar fi o boalã psihicã"
"L-am nedreptãţit, se înţelege, dar unde aș fi ajuns fãrã nedreptãţire ? Subjugatã, înhãmatã. Femeile tinere au nevoie de incorectitudine : este una dintre puţinele lor arme. Au nevoie de piele groasã, au nevoie de ignoranţã. Umblã prin întuneric, pe marginile unor prãpãstii abisale, fredonând în sinea lor, crezându-se invulnerabile."
"La petreceri, îmi pun întrebãri precise, care sunã ca la Inchiziţie : le intereseazã pãrerile mele, dogmele în care cred. Mã consider vinovatã cã am prea puţine : știu cã sunt neortodoxã, iremediabil heterosexualã, mamã, colaboraţionistã și, în tainã, un papã-lapte. Inima mea e, în cel mai bun caz, un obiect dubios, pãtat și inconstant. Incã mã mai epilez."
"Brânzeturile cu muchiile întãrite, strugurii pãstraţi în sulf, luxurianţi și lucioși ca ceara, umflaţi de sângele zilierilor muribunzi din California. Nu e convenabil sã știi prea multe : pânã la urmã nu mai poţi pune nimic în gurã fãrã sã simţi gustul morţii."

[sabinalin]

SINDROM DE PANICA IN ORASUL LUMINILOR de Matei Visniec.

Matei Visniec e considerat a fi al doilea dramaturg roman care se impune in lumea selecta a teatrului francez, dupa Eugen Ionescu. Piesele sale sunt foarte "montate" si in tara noastra, dintre ele n-am vazut pana acum decat "Richard al treilea se interzice" cu Virgil Ogasanu la sala Toma Caragiu a teatrului Bulandra, spectacolul a fost unul care mi-a placut destul de mult. Aceeasi senzatie de placere am reintalnit-o si acum cand am citit acest roman special in care autorul combina fascinant realitatea cu fictiunea. E un roman despre conditia emigrantului, despre puterea cuvintelor, despre nobletea literaturii, despre problemele majore cu care se confrunta societatea consumista, despre splendorile vazute si nevazute ale Parisului, un roman cu foarte multe intelesuri si mesaje...

[sabinalin]

VANATOAREA DE CRIME de Agatha Christie.

Scriitoarea Ariadne Oliver este invitata la conacul unei familii foarte bogate pentru a organiza o vanatoare de crime in cadrul unei petreceri. Ideea e simpla: e nevoie de un "cadavru" iar invitatii trebuie sa descopere indiciile care duc la solutionarea crimei. Ariadne simte ca nu-i ceva in regula si apeleaza la Hercule Poirot in speranta ca ar putea preveni ceva cu adevarat grav. Numai ca "inevitabilul" se intampla si "cadavrul", o fetita de 14 ani pe care nimeni n-ar fi avut motiv s-o ucida, se transforma in cadavru adevarat. In acelasi timp stapana casei dispare fara urma... Caz foarte complicat pentru Hercule Poirot dar acesta va gasi, pana la urma, solutia...

[sigalia]

Elif Shafak - "Lapte negru"

Relatia mea cu Elif Shafak a inceput prost.Prost de tot (cine m-o fi pus sa citesc "bestseller"-ul "Bastarda Istanbulului "? ...)
Cum atitudinile radicale nu sunt insa in firea mea si vazand ca iese la rampa cu o poveste personala( "Lapte negru " are ca ca subtitlu - "Despre scris ,conditia de mama si haremul interior" ),am sters cu buretele dezamagirea si m-am apucat de acest volumas fara nici un resentiment.
Femeile au o incontestabila vocatie a marturisirilor literare.Fixatia si slabiciunea mea pentru non-fictiunea de genul feminin (memorii/jurnale/autobiografii) mi-au prilejuit nu doar ore de maxima incantare ci si ( cum altfel ?) - opinii ferme la tema:D
Scrisorile Doamnei de Sevigne au facut epoca si astazi sunt mai savuroase si mai pline de viata decat multe din scrierile docte ale ilustrilor ei contemporani.Francoise de Motteville si Adele de Boigne au fost cei mai buni profesori de istorie pe care i-am avut.In secolul trecut - doamnele prind curaj si cele mai bune pagini sunt cele in care ele insele devin personaje.Berberova,mai conteaza azi doar pentru autobiografia ei "C'este moi qui souligne "(dar ce carte/un must read).Socanta Anais Nin ,care a uzat de propria sexualitate ca de un instrument chirurgical pentru a-si diseca subconstientul,nu a fost nici pana acum egalata in revelatiile prezentate,iar Katherine Mansfield e mai expresiva si mai tusanta in jurnalul ei trist decat in toate crochiurile literare la care risti sa te ia somnul.Insasi doamna Woolf a pastrat doar pentru insemnarile personale,ceva din fascinantul ei spirit. In fine,aici,langa noi,Isabel Allende,care-si iroseste minunantul talent pe romane pentru adolescentele visatoare,a reusit in "Paula", sa transfome o tragedie personala intr-o carte puternica si uimitoare despre conditia umana.Toate aceste experiente m-au facut sa am o incredere neconditionata in confesiunile feminine.
In "Lapte negru " - Elif Shafak are o singura durere : poate oare o femeie dedicata scrisului sa mai spere si la altceva de la soarta ? Bag seama ca asta e noul "mal du siecle" !Ce cancere,ce alzheimer ? Fleacuri ! Cariera + viata privata ,la pachet si la superlativ - asta o sa ne puna pe toti pe butuci ! :))
Soarta e darnica cu Elif : in pofida fandoselilor ei ("Trup contra creier" scrie ea in carte),intalneste un tip,cade in pacat,ba chiar se si marita,tranteste repede un copil si apoi face si o depresie post-partum ,din care desigur va scapa cu bine.Despre toate acestea sporavoieste ea in "Lapte negru "( titlu inspirat care integreaza creatia si maternitatea),cu umor,alintandu-se de-a dreptul cu noi,incantata in mod evident de ipostaza.
In povestea personala ea inserteaza tot felul de istorii despre alte scriitoare si raportul in care s-au gasit cu maternitatea ,casnicia si iubirea.Abia de la ea am aflat si eu ca atunci cand o apucau pandaliile Zelda Fitzgerald isi dadea foc la hainele din dulap( ce cool!) si ca Geoge Eliot,dupa moartea dragului ei Lewes,s-a maritat cu un barbat cu 20 de ani mai tanar decat ea,pentru ca - se pare !- aveau preocupari intelectuale comune :D ( asta da refacerea moralului,bravo cucoana !)
Concluzie : "Lapte negru" e o carte usoara,fluida dar inteligent conceputa,plina de o energie molipsitoare .Nu conteaza prea mult despre ce citesti( dileme,depresii,scriitoare sau scutece).Conteaza doar farmecul scriitoarei si starea ei de spirit.
Pe bune,lumea asta nu straluceste doar datorita soarelui ci si a personalitatilor cu carisma.
Argumente mai convingatoare mai jos.
http://www.ted.com/talks/elif_shafak_the_politics_of_fiction.html

[varu]

Daca simititi ca e un mesaj inoportun puteti sa mi-l stergeti. Am primit azi un newsletter de la elefant punct ro cu reduceri masive la cartile polirom. Si intr-adevar, sunt reduceri mai mari decat la un targ de carte, de la 35% pana la 70%, multe carti misto in jurul lui 10 RON etc.

http://www.elefant.ro/happy-days/carti?campaign_id=71&utm_source=Reminder-Topul-literaturii-de-la-Polirom-cu-pana-la-79-reducere

Exemple care mi-au sarit in ochi:
Henry Miller - Tropicul Capricornului 10RON
Jonathan Franzen - Corectii 13RON
Andre Breton - Nadia 15RON
Jonathan Franzen - Libertate 16RON (de la 43)
Joseph Heller - Catch-22 14RON (de la 35)
Vladimir Nabokov - Ada sau ardoarea. O cronica de familie 16RON
Salinger-uri pe la 10RON bucata
Robert Musil - Omul fara insusiri 45RON (redus de la 99)
Irvine Welsh - Davaistii (continuarea de la Trainspotting) 15RON (redus de la 40)

Mi-am comandat si eu cateva chilipiruri din astea.
(Nu-mi iau niciun comision de la elefant si n-am niciun deal cu ei :P , ma gandeam doar ca mai sunt pe aici oameni care au boala asta cu cartile si s-ar bucura de niste reduceri, daca mesajul e inoportun rog sa fie sters.)

[Namaste]

Atentie! Mesajul de mai sus poate provoca grave gauri in buget si se recomanda a fi citit doar dupa atenta consultare a cardului de credit. Daca totusi depasiti suma recomandata, adresati-va celei mai apropiate rude pentru un imprumut.
Este un mesaj inoportun, intr-adevar! Multumim, varu! :P

[Liviu-]

Mi-am luat si eu Umbra vantului, doar pt ca nu-mi permite portofelul mai mult. De golit tot ei l-au golit sapt trecuta cand mi-am luat Obosit de viata, obosit de moarte (Mo Yan), Primul om (Camus), Teatru (Camus), Conditia umana (Malraux), Baietii de pe strada noastra (Mahfuz), Miramar (Mahfuz), Albastru nemarginit etc. (Ryu Murakami) si Ca o apa care curge (Yourcenar). Toate 8 cu 120 lei, deci da, elefant sunt tari la reduceri si merita reclama :P

[Federico]

De golit tot ei l-au golit sapt trecuta cand mi-am luat Obosit de viata, obosit de moarte (Mo Yan), Primul om (Camus), Teatru (Camus), Conditia umana (Malraux), Baietii de pe strada noastra (Mahfuz), Miramar (Mahfuz), Albastru nemarginit etc. (Ryu Murakami) si Ca o apa care curge (Yourcenar)

Ioi, take it easy now, Liviu. You know what they say: if you ride like lightning, you're gonna crash like thunder. :))

[bremen1980]

Prea multa fictiune in ultima vreme asa ca am mai dat-o si pe teorie / gargarageala :

Lev Sestov ''Tragedia filozofiei '' -Tolstoi , Dostoievski si Nietzsche bagati in malaxorul existentialistului Sestov . Tolstoi iese cel mai sifonat pentru ca la sfarsitul vietii s-a agatat de imaginea lui de educator al poporului ,de tatuca bun si drept . A stiut adevarul dar l-a tinut ascuns sub poleiala culturala . Dostoievski si Nietzsche au avut si ei cam acelasi parcurs insa viata le-a dat peste cap toate ideile lor preconcepute . La sfarsitul vetii Dostoievski recunoste ca sa traiesti pentru popor nu merita , nimeni nu poate fi salvat cu adevarat de mila celuilalt . Mai important e ''sa-ti bei in liniste ceaiul chiar daca Rusia piere '' Sestov il transforma pe Dostoievski din scriitorul ''celor obiditi si umiliti '' intrun nietzscheian avant la lettre .
Nietzsche incepe si el sa-si scrie cartile manat de romantism si de admiratie fata de idolii sai . Si el este strivit de viata si realizeaza ca toti prietenii nu-ti folosesc la nimic atunci cand tragedia se abate asupra ta . Cultura devine si ea maculatura in fata acelorasi nenorociri . Nici vorba de ''seninatatea si intelepciunea anticilor '' .
3 mari oameni care aflati in fata'' vietii adevarate '' trebuie sa renunte la ideile lor cumsecade si sa gaseasca altele care sa-i sustina in fata oribilului vietii . Tocmai de nesiguranta asta ce urmeaza parasirii solului ferm si securizant se ocupa cu patos Sestov . ''Ce sta sa cada trebuie impins '' ar fi zis si Zarathustra . Sa ai curaj sa-ti arunci pe geam biblioteca cand ea nu-ti mai este de folos . La nevoie se poate incerca si cu soacra , seful ..... nevasta /barbatul >:) ( vezi filmul Izmena )

[MariaMona]

Amos Oz, Odihna desavarsita - foarte buna!

[Kramer]

Iubita mea, Sputnik - Haruki Murakami.
Nouă povestiri - J.D. Salinger.
Harta și teritoriul - Michel Houellebecq.

Datorită ofertei de pe elefant aflată aici(mulțumesc, apropo) am făcut mare gaură în buget cu Rushdie, Murakami, Reverte și încă vreo 5 cărți.

[varu]

Norman Manea - Întoarcerea huliganului 7/10

E o carte decenta, marele ei nenoroc e ca vine la mai putin de 6 luni dupa ce am citit "Poveste despre dragoste si intuneric" de Amos Oz. Sunt doua carti inrudite tematic, scrise de doi evrei, undeva la granita dintre un roman autobiografic si o biografie romantata a propriei cronici de familie. Manea se diferentiaza de Oz prin abordarea in plus a dezradacinarii, a emigrantului care-si duce viata intr-o dulce-amara nostalgie fata de tot ce a lasat acasa, iar ce a lasat in urma il bantuie ca si cum ce traieste nu are importanta si tot ce s-a intamplat acolo e esentialul.
Stilistic mi s-a parut o carte usor pretentioasa, omul a trait drame crunte si reale, dar imi pare ca-i place sa se alinte prin pompozitatea cu care isi alcatuieste frazele. E greu de explicat senzatia, pur si simplu mi se pare un stil pretentios, deloc lipsit de talent literar.

Iar daca vorbim de talent literar, sa spui ca Amos Oz si Norman Manea sunt doi scriitori cu sanse la castigarea premiului Nobel e ca si cum ai spune ca Real Madrid si Steaua sunt doua echipe de fotbal cu sanse la castigarea Ligii Campionilor. Iar anologia functioneaza pana la capat, adica in contextul literaturii de limba romana e una dintre cartile valoroase, mult peste medie.

[faraimaginatie]

Sa stii ca exact aceeasi senzatie am avut-o si eu cu Manea. Am crezut ca sunt eu de vina pentru ca a fost singura cartea pe care am citit-o in romana anul trecut si m-am speriat putin ca mi-am iesit din "mana". Mi-a fost foarte greu sa-i gasesc un ritm si, desi m-am simtit oarecum legata de subiect, mi-a fost aproape imposibil sa intru in text. E un roman autobiografic interesant si oarecum dureros dar pretiozitatea frazelor mi s-a parut usor artificiala. Originalul a fosr scris in engleza sau in romana? Asta mi-a scapat....

[bremen1980]

N-am citit nimic de Norman Manea dar am citit niste recenzii care -l dezumflau un pic .Am recitit sau mai bine zis am citit cu adevarat " Craii de Curte Veche " de Mateiu Caragiale. 100 de pagini care se citesc repede :limbaj pompos/artificial care insa nu e deranjant , pasaje intregi care amintesc de Proust si-n care poti sa-ti rupi gatul sau dimpotriva sa ramai vrajit .O lume vie , pestrita , vicioasa -partea cea mai buna a cartii .Cred ca trebuia sa-i distinga mai bine pe Pasadia si Pantazi pentru ca uneori par inersarjabili. Gore Pirgu e in schimb la mare inaltime cu comportamentul lui de lichea spurcata.Unii critici au vazut in Pirgu pe I.L.Caragiale dar cred ca exagereaza.
8,5/10

[varu]

Am recitit sau mai bine zis am citit cu adevarat " Craii de Curte Veche " de Mateiu Caragiale.

Nu stiu daca stii de existenta cartii asteia:
http://iovan.net/ultimele-insemnari-ale-lui-mateiu-caragiale.html
Eu o am in biblioteca, dar n-am citit-o, asa ca nu stiu daca sa ti-o recomand. E vorba de un fals jurnal al lui Mateiu Caragiale, scris in acelasi stil cu "Craii" si evident, folosind limbajul acelei vremi. Eu am auzit de ea ca a laudat-o ALS (si nu numai el). Cert e ca vine din partea unui om obsedat de Mateiu Caragiale, asa ca munca de documentare a fost imensa - sa reproduca epoca respectiva ca si cum Mateiu ar fi scris despre ea.


Am gasit si textul lui ALS despre carte (spart in 3 bucati):
http://www.isuciu.ro/archives/3170
http://www.isuciu.ro/archives/3188
http://www.isuciu.ro/archives/3192

[varu]

Plinio Apuleyo Mendoza - Parfumul de guayaba. Convorbiri cu Gabriel Garcia Marquez.

O cărțulie de 100 și ceva de pagini, de dat gata în două ore.
Chestia remarcabilă care mi-a rămas cel mai mult în minte e că Marquez consideră ”Toamna patriarhului” opera lui de căpătâi, cea mai importantă pe care a scris-o în viață și de vreo două ori în dialoguri își desconsideră ”Un veac de singurătate” (și un pic și pe adulatorii cărții. Dacă n-ar fi fost un domn mai c-ar fi zis ”ce dreacu v-a plăcut măh atât la cartea aia, că mi-a fost atât de ușor să vă vrajesc!”)

http://img196.imageshack.us/img196/6328/3dv8.jpg

[bremen1980]

Am recitit sau mai bine zis am citit cu adevarat " Craii de Curte Veche " de Mateiu Caragiale.

Nu stiu daca stii de existenta cartii asteia:
http://iovan.net/ultimele-insemnari-ale-lui-mateiu-caragiale.html
Eu o am in biblioteca, dar n-am citit-o, asa ca nu stiu daca sa ti-o recomand. E vorba de un fals jurnal al lui Mateiu Caragiale, scris in acelasi stil cu "Craii" si evident, folosind limbajul acelei vremi. Eu am auzit de ea ca a laudat-o ALS (si nu numai el). Cert e ca vine din partea unui om obsedat de Mateiu Caragiale, asa ca munca de documentare a fost imensa - sa reproduca epoca respectiva ca si cum Mateiu ar fi scris despre ea.


Am gasit si textul lui ALS despre carte (spart in 3 bucati):
http://www.isuciu.ro/archives/3170
http://www.isuciu.ro/archives/3188
http://www.isuciu.ro/archives/3192

O stiam si pe asta dar tot asa dintr-o recenzie a nu stiu cui . Am observat ca autorii astia sunt precum nucleul cometei care taraste in trena o gramada de epigoni . Nu exista autor mare fara ''coada '' de inchinatori , imitatori , plagiatori , invidiosi . Pe spinarea unui creator traiesc o gramada de oameni si unii traiesc chiar bine .Am vazut un fals roman Don Quijote scris de un fals Cervantes , acum iata si un fals jurnal Mateiu Caragiale( care totusi e bun din cate citesc ) . Nu mai zic de parodiera lui Harry Potter ( Parry Hotter si ..) , Codul lui Da Vinci explicat prostovanilor , ghidul turistic al locurilor in care s-a filmat trilogia LOTR ,s.a.
Toata lumea tre ' sa manance o paine .

[Liviu-]

Chestia remarcabilă care mi-a rămas cel mai mult în minte e că Marquez consideră ”Toamna patriarhului” opera lui de căpătâi, cea mai importantă pe care a scris-o în viață și de vreo două ori în dialoguri își desconsideră ”Un veac de singurătate” (și un pic și pe adulatorii cărții. Dacă n-ar fi fost un domn mai c-ar fi zis ”ce dreacu v-a plăcut măh atât la cartea aia, că mi-a fost atât de ușor să vă vrajesc!”)

Toamna Patriarhului mi se pare apogeul stilistic al lui. Cred ca-i cea mai matura din cele pe care i le-am citit si am citit mai tot ce-i considerat important. Cu toate astea Un veac de singuratate are un anume lipici. Comparand cu restul cartilor sale amandoua insa sunt foarte bine scrise si poate cele mai dificil de citit, desi mi se pare o diferenta vizibila si intre ele. Un veac de singuratate poate prinde mai mult si pentru ca nu-i atat de "statica" si, fiind ceva mai lunga, poate te atasezi mai mult de poveste si personaje.

[Martel]

Richard Russo - Empire Falls 7/10

Am citit-o pe engleza, deci descrierea tot pe engleza:

Like most of Richard Russo's earlier novels, Empire Falls is a tale of blue-collar life, which itself increasingly resembles a kind of high-wire act performed without the benefit of any middle-class safety nets. This time, though, the author has widened his scope, producing a comic and compelling ensemble piece. There is, to be sure, a protagonist: fortysomething Miles Roby, proprietor of the local greasy spoon and the recently divorced father of a teenage daughter. But Russo sets in motion a large cast of secondary characters, drawn from every social stratum of his depressed New England mill town. We meet his ex-wife Janine, his father Max (another of Russo's cantankerous layabouts), and a host of Empire Grill regulars. We're also introduced to Francine Whiting, a manipulative widow who owns half the town--and who takes a perverse pleasure in pointing out Miles's psychological defects.

Miles does indeed have a tendency to take it on the chin. (At one point he alludes to his own "natural propensity for shit-eating.") And his role as Mr. Nice Guy thrusts him into all sorts of clashes with his not-so-nice contemporaries, even as the reader patiently waits for him to blow his top. It would be impossible to summarize Russo's multiple plot lines here. Suffice it to say that he touches on love and marriage, lust and loss and small-town economics, with more than a soupçon of class resentment stirred into the broth. This is, in a sense, an epic of small and large frustrations: "After all, what was the whole wide world but a place for people to yearn for their heart's impossible desires, for those desires to become entrenched in defiance of logic, plausibility, and even the passage of time, as eternal as polished marble." Yet Russo's comedic timing keeps the novel from collapsing into an orgy of breast-beating, and his dialogue alone--snappy and natural and efficiently poignant--is sufficient cause to put Empire Falls on the map.

Parerea mea:
Cartea a castigat un Pullitzer, recunosc ca asta m-a facut curios sa o citesc. Nu e neaparat genul meu, cititorul este introdus in actiune mult prea lent, dar descrierile si caractelere sunt foarte reusite. Merge citita o data.

[bremen1980]

Citeste lumea in transportul in comun.Saptamana trecuta in autobuz era o tipa care mai citea o pagina , mai varsa o lacrima .M -am holbat si eu sa vad ce carte o mahneste asa pe tanara mimoza .Era vorba de o carte scrisa de Nora Roberts . Am cautat pe net si am gasit ca Nora Roberts a scris 209 "romance novels " .La mai mare .
Azi in troleu controlorii o inconjurasera pe una care uitase sa -si bage credit pe card .Era prea ocupata sa citeasca un Murakami .Pana la urma a scapat fara amenda.
Mai dai si peste tot felul de "chestii " dubioase in "Sub pecetea tainei " de Mateiu Caragiale.O dama bine il dezamageste pe Rache atunci cand ii refuza cererea in casatorie pentru ca-l gasise pe altul mai bine situat.Nu-l darama de tot pentru ca-i recomanda sa stea pe aproape ca "poate ca-ti dau ceva,altadata " .Pai cum frate , nu se inchide robinetul dupa ? Stai pe langa, ca poate mai pica ceva ? Probleme cu garniturile sau cu robinetii ?

[varu]

Recitirea (sau adevarata citire) ta a "Crailor" mi-a amintit de o chestie pe care am vazut-o pe net acum cateva saptamani si m-a bulversat ca un om de 30+ ani ce sunt: lista de lecturi obligatorii din liceu la literatura romana. Pfoai de capul meu ce e acolo!
Recunosc ca am citit vreo 30% din ce e acolo (si asta ca ma mai scot cu un "Ion", o "Padurea spanzuratilor", niste "Enigma Otilia" pana in clasa a zecea, dup-aia...) Pe vremea mea eu bifand 100% pe aia obligatorie si semnificativ peste aia obligatorie (fiind la clasa de mate-fizica).

Luati de aici lista si va minunati:
http://www.netbuzz.ro/lecturi-obligatorii-romana

Din clasa a 12-a a mai ramas doar Iona lui Sorescu de pe vremea mea. Vad in schimb "Craii", "Nostalgia" lui Cartarescu, Eugen Ionescu (asta parca era scrisa in franceza). Eu am citit "Nostalgia" in liceu, dar aparuse de mai putin de 5 ani, nici in visele mele umede nu-mi imaginam pe atunci introducerea ei in programa scolara.

Clasa a 11-a:
C. Noica - Sentimentul românesc al fiinţei (vorba lu Jiji, "ba eji nebun?" :-O )
Mihail Sebastian - Jurnal (eu am citit-o anul trecut, ca sa intelegi cartea aia trebuie sa intelegi contextul istoric si scena culturala a vremii in profunzime, cred ca nu e istoria de-a 11-a in stare sa-l pregateasca pe elev pentru cartea asta)
N. Steinhardt - Jurnalul fericirii

Clasa a 10-a:
ciudata combinatie, clasici + astea doua:
G. Bălăiţă - Lumea în două zile
A. Babeti, M. Mihăieş, M. Nedelciu - Femeia în roşu (n-am citit-o, dar am citit ca ar fi un experiment din asta postmodernist ciudatel)

Clasa a 9-a:
Ion Groşan - Caravana cinematografică (n-am citit cartea asta, dar sunt convins si o spun public ca un turnator la securitate n-are ce sa caute intr-un manual de scoala)
Paler
Simona Popescu - Exuvii
Ioan Slavici - Moara cu noroc
:D
Bai, "Exuvii" in clasa a noua? :-O Aia a fost scrisa pe vremea mea si e o carte postmodernista pe care poti sa bati campii mult si bine pe la seminarii pe la un an terminal de la o facultate de litere. Asta e o carte pentru copii de 15 ani? Eu as fi fericit daca unul care trece prin liceu cu o asemenea carte in lista de lecturi obligatorii ar fi in stare sa retina semnificatia cuvantului-titlu "Exuvii". Pun toti banii pe care ii am pe un pariu ca 0,001% din populatia Romaniei nu stie ce inseamna cuvantul "exuvie". :D Si astia au pretentia de la un copil de 15 ani sa citeasca un roman din asta?

Ca o feblete pur personala, mi se pare revoltator sa bagi obligatoriu chestiile de mai sus si sa-l scoti pe Moromete pe bara. Si nu-mi dati argumentul ca lumea lui Moromete e anocronica pentru viata din secolul 21, ce, lumea lui Hemingway nu e la fel de anocronica pentru SUA de azi?

[faraimaginatie]

Eu am fost profa de romana candva si lecturile enumerate mai sus nu-s obligatorii. Apar fragmnete in diferite manuale (mai ales in alea de humanitas ca astia-s aia intelectualii) dar doar atat, nu te pune nimeni sa citesti toata cartea. Si fragmentele alea apar legate de o anumita tema, romanele nu-s studiate ca intreg. Nu stiu de unde-s listele alea dar mi se pare ca induc in eroare.

Si eu am avut, fiind in clasa a 9-a, prima generatie cu manuale alternative, fragmente din Exuvii si tin minte ca ne-au placut enorm. Si l-am citit integral prin clasa a 10-a si mi-a placut la fel de mult. Si am avut elevi care au citit aceeasi carte si au fost fascinati, in clasa a 9-a, a 10-a. Femeia in rosu intra, la fel, ca fragment intr-un capitol mai mare. De obicei se si sare peste ca nu e o lectura foarte interactiva.

Tin minte ca tot asa, prin clasa a9-a, aparea la un moment dat un fragment din Palnia si Stamate al lui Urmuz. Si, la fel, am fost majoritatea fascinati. Mi-am adus aminte si de Poemul Chiuvetei al lui Cartarescu. Cred ca elevii ar putea fi mult mai prinsi de astfel de texte decat de Mara lui Slavici sau, mai rau, Baltagul. Amandoua lecturi obligatorii in a 9-a, amandoua la fel de urate si de mine si de elevii carora le-am predat. Hmmm...acuma ca-mi fac o introspectie probabil eu le-am insuflat anumite sentimente. Oh, well... :">

LE: Sau s-o fi schimbat programa scolara de-acu 3 ani? :-? Se prea poate si asta...

[varu]

Eu am fost profa de romana candva si lecturile enumerate mai sus nu-s obligatorii. Apar fragmnete in diferite manuale (mai ales in alea de humanitas ca astia-s aia intelectualii) dar doar atat, nu te pune nimeni sa citesti toata cartea. Si fragmentele alea apar legate de o anumita tema, romanele nu-s studiate ca intreg. Nu stiu de unde-s listele alea dar mi se pare ca induc in eroare.

Si eu am avut, fiind in clasa a 9-a, prima generatie cu manuale alternative, fragmente din Exuvii si tin minte ca ne-au placut enorm. Si l-am citit integral prin clasa a 10-a si mi-a placut la fel de mult. Si am avut elevi care au citit aceeasi carte si au fost fascinati, in clasa a 9-a, a 10-a. Femeia in rosu intra la fel, ca fragment intr-un capitol mai mare. De obicei se si sare peste ca nu e o lectura foarte interactiva.

Tin minte ca tot asa, prin clasa a9-a aparea la un moment dat un fragment din Palnia si Stamate al lui Urmuz. Si, la fel, am fost majoritatea fascinati. Mi-am adus aminte si de Poemul Chiuvetei al lui Cartarescu. Cred ca elevii ar putea fi mult mai prinsi de astfel de texte decat de Mara lui Slavici. Sau, mai rau, Baltagul. Amandoua lecturi obligatorii in a 9-a, amandoua la fel de urate si de mine si de elevii carora le-am predat. Hmmm...acuma ca-mi fac o introspectie probabil eu le-am insuflat anumite sentimente. Oh, well... :">

Da, normal in sensul asta adolescenta e varsta teribilismului. Si eu citeam prin clasa a zecea "Tratat de descompunere" sau "Lacrimi si sfinti" ale lu' Cioran sau jurnalu' lu' Gombrowicz sau alte minuni din astea, nu stiu ce exemple sa mai dau, e foarte bine s-o faci, dar la nivel de programa scolara (= toti elevii tarii) nu stiu cat e de adecvat. Habar n-am, nu-s specialist.

Am inteles, se da doar un text si se face analiza pe text, nu trebuie sa-l obligi sa citeasca toata cartea. Si eu am citit "Exuvii" un pic dupa terminarea liceului, nu-mi mai amintesc multe din ea, dar cred ca e inadecvata pentru cineva de 15 ani pentru ca trebuie prima data sa-i explici postmodernistii, ce vor astia de la viata si de la literatura ca pe urma sa-i bagi intr-o carte din asta.
Chiar ma uitam acuma pe site-ul poliromului dupa "Femeia in rosu", poate mi-o comand si mai recuperez si eu golurile din liceu. :D

Cartarescu dixit:

„E o carte-puzzle, multietajata, minutios imbricata, in care alterneaza registre si tonuri narative de o neobisnuita bogatie si in care «peticele» intertextuale realizeaza un colaj in care nuantele diverselor epoci colizioneaza intr-un haos ordonat. Nu forma cartii este insa lucrul cel mai important in cazul Femeii in rosu, ci filosofia ei. Trei teoreticieni literari pornesc in cautarea locus-ului estetic ce a parut, vreme de o suta de ani, cel mai putin adecvat pentru ancorarea unei opere «serioase», cel mai demn de o evitare dispretuitoare: senzationalul. Cu corolarul sau de kitsch, stridenta, romance, aventura, miracol de doi bani, senzationalul se intrupeaza aici in povestea «romantata» a Anei Cumpanas din Comlos, care, dupa o viata picaresca, in care traverseaza doua continente, se intoarce ca sa moara in Banatul natal. Miezul vietii sale este seara in care, imbracata in rochie rosie, faciliteaza uciderea amantului ei, faimosul bandit Dillinger, la Chicago. Cei trei autori vor scrie, prin urmare, nu, din start, un roman senzational, ci, dedublare specifica postmodernului, un roman despre (romanul) senzational, care sa fie, in acelasi timp – uzind de toate procedeele parodiei, pastisei, restauratiei butaforice –, un roman chiar senzational.” (Mircea Cartarescu)
http://www.polirom.ro/catalog/carte/femeia-in-rosu-editia-2011--4248/


si m-a traznit cum sa-i explic unui elev de liceu ce-i cu astia: "Dragi elevi, intertextualismul e ca hipsterismul, iar postmodernistii sunt hipsterii literaturii. Asa cum un hipster revalorifica niste chestii vintage (haine, muzica, bicicleta, receptorul de la telefonul cu cadran al bunicii) intr-un context nou, ironic, with a twist, la fel si literatii astia iau ceva senzational ca sa faca bascalie in mod superior de senzationalism, repozitionand senzationalismul. E ca un hipster care asculta (sau canta la karaoke) Corina Chiriac, dar pe el nu il trec aceleasi sentimente ca pe bunica lui cand asculta Corina Chiriac, ci duce aceasta traire in alte sfere, deformate, destructurate si revalorificate"
Merge? B-)

"Baltagul" e foarte bun. Ar trebui sa ramana.
Girl power. Feminism. Hrana pentru creier in sensul asta. Daca le place, ii pregateste pentru mai tarziu in directia asta.

[faraimaginatie]

Sa stii ca nu-i chiar cum zici. Fragmentele din Exuvii erau studiate intr-o tema generala, parca la Copilarie. Si erau studiate doar din punct de vedere tematic. Si mi se pare ca fragmentul cu Cartea de Bucate era inclus pentru niste figuri de stil...enumeratie, repetitie, something along these lines. Nu trebuia sa inteleaga ei ce-i cu postmodernismul, nu asta era important. Desi mai incercam sa le explic una-alta. Poate cineva ar putea imprumuta definitia pe care-ai dat-o. :D

Apropo de carti din astea obscure de prin manuale... Imi aduc aminte de una pe care ne-a pus s-o citim prin clasa a 10-a si n-am inteles nimic din ea: Cartea de la Metopolis...care facea parte dintr-o trilogie ,pare-mi-se, care se numea Cartea Milionarului. Abia dupa, prin facultate, am citit Iarna Barbatilor a lui Banulescu. Dar de Cartea de la Metopolis n-a mai pomenit nimeni... :(

[Twinsen]

Din toate lecturile obligatorii si de fapt din toate operele studiate la scoala, nu imi amintesc nici macar una singura care sa ma fi entuziasmat. In cel mai bun caz erau vag interesante, de obicei doar plicticoase. Dar asta probabil fiindca de mic am avut la dispozitie o bibilioteca foarte vasta acasa. Ca si copil, dupa ce citesti Jules Verne, Mark Twain, Karl May etc contactul cu autorii romani nu poate fi decat dezamagitor in comparatie. Iar mai tarziu, in liceu a fost si mai rau...

[varu]

Sa stii ca nu-i chiar cum zici. Fragmentele din Exuvii erau studiate intr-o tema generala, parca la Copilarie. Si erau studiate doar din punct de vedere tematic.

Uite, ca sa nu se spuna despre mine ca sunt Gica Contra & carcotasul de serviciu al invatamantului romanesc, vin si cu solutii. :P

Imi amintesc si acum cu placere de o carte citita in liceu, aparuta atunci, deci cam in acelasi timp cu "Exuvii"-le si care cred ca se potriveste mai bine ca lectura (fie fragment, fie toata cartea) la tema Copilarie (sau adolescenta): se numeste "Muzici si faze" a lui Ovidiu Verdes. Este cea mai "salinger"-iana carte scrisa de cineva de pe la noi, este "De veghe in lanul de secara" in varianta autohtona.
Ambii scriitori (Verdes & Popescu) au cariere universitare, ambilor le-au aparut cartile cam in acelasi timp, dar cred ca "Muzici & faze" e o carte mai apropiata de sufletul unuia de 15-18 ani decat Exuviile (din care repet, nu mai tin minte nimic).

[faraimaginatie]

Era si asta in manual :D Tin foarte bine minte fragmentul din Muzici si Faze. Eu am zis Copilarie asa, mai mult din amintiri. (:D ) Poate sa fi fost la o alta tema, chiar nu mai retin. Dar sa stii ca mie mi-a ramas aproape , inca de-atunci, cartea Simonei Popescu. Am mai recitit-o de-atunci, integral sau doar fragmente, si e inca printre preferate. Si asta datorita unui fragment dintr-un manual de clasa a 9-a sau a 10-a. E ceva... Cartea lui Verdes n-am citit-o integral deci nu am ce combate. Fragmentul din manual era, intr-adevar, foarte potrivit temei de care vorbeam. :)

Oricum, ideea e ca lista aia de lecturi obligatorii nu prea are legitimitate. Dar, repet, poate s-a schimbat programa intre timp. Si daca s-a schimbat si mie mi se pare usor ridicola.

[bremen1980]

Cum spunea un nene :"azi au morcovul toti , e matematica " si ma gandesc la ce ar scrie o loaza la bac despre exuvii : " Exuviile sunt cumar veni un fel de fluvii adica de foste fluvii .Au fost mari ca Dunarea dar sunt mici ca Dambovita pentru ca nu mai sunt asa mari . S-au micsorat din incalzirii si a globalizarii. Oamenii beau mai multa apa de la canicula si spala masinile in rauri si arunca in ele si canapele si cauciucuri si frigidere .De aia in fluvii nu mai cresc pesti ca sunt toxici si cresc doar broaste care rezista ca gandacii la poluare .Daca nu mai sunt pesti sa oxigeneze fluviile ele se inverzesc si nu mai au viata si se micsoreaza. Iata de de ce numesc exuvii si noi nu trebuie sa mai aruncam in ele cu porcarii chimice si cu caini morti si pungi de plastic sau cu boasca cum facea un unchi dupa ce storcea strugurii . Apa este foarte importanta ca sa o bem si sa facem dus vara si sa o bagam la boiler iarna . Fara apa nu ne putem spala si de aia trebuie sa avem grija de marile fluvii "

[Chambord]

Problema cu literatura si scoala e ca obligativitatea kinda kills it. Sub spectrul notelor si tezelor perceptia se cam deformeaza si risti sa judeci prost o carte buna pentru ca ai citit-o de frica. Si dupa linia data de manual. Exceptie facand cazurile cand ai o profa young & hot, like f.imag. Atunci toate cartile par mai bune :)

Plus ca la 18 ani minus nu esti ready chiar pentru orice, chiar de valoare fiind. De ex, ma intreb daca au bagat Intamplari din irealitatea imediata in programa. E o clasica a literaturii romane, intrebati orice critic contemporan. Dar, super tare cum e pe fond, are si portiuni unde intinde putin coarda pentru o minte necoapta.

O intamplare de banc cu mine si lecturile obligatorii: Prin clasa a 4-a cred, aveam in lista cu lecturi de vacanta si Moby Dick. Bineinteles ca n-am citit-o pentru ca "aveam lucruri mai fun de facut in vacanta decat sa citesc". De atunci pana in contemporaneitate am ramas cu impresia ca MD e o carte "pentru copii" si mereu i-am dat pas cand a venit vorba sa o incerc. Pana recent cand m-am apucat de ea, gasind-o ca obligatorie in multe surse de oameni "majori" si de incredere. Am ramas bec. Nu mi-a venit sa cred cat de prost am fost. Si cat de prosti sunt cei care fac liste de vacanta pt clasa a 4-a. Asta nu e carte de clasa a 4-a cum nu-s eu Cichi Cean. Nu-mi spuneti ca un copil sub 18-20 ani se poate acorda pe aceeasi frecventa cu tipul de inteligenta, umor, ironie si drama din ea. Ok, se poate amagi cu firul narativ dar ... e ca si cum ai destupa o sticla de vin foarte vechi pentru ca ai venit insetat de la baschet. Exuvii.

PS: Cinemagia officials, dati-mi si mie 10% din cat ati incasat pe reclama la "vacanta" plantata in mesajul meu

[varu]

Cum spunea un nene :"azi au morcovul toti , e matematica " si ma gandesc la ce ar scrie o loaza la bac despre exuvii : " Exuviile sunt cumar veni un fel de fluvii adica de foste fluvii .Au fost mari ca Dunarea dar sunt mici ca Dambovita pentru ca nu mai sunt asa mari . S-au micsorat din incalzirii si a globalizarii. Oamenii beau mai multa apa de la canicula si spala masinile in rauri si arunca in ele si canapele si cauciucuri si frigidere .De aia in fluvii nu mai cresc pesti ca sunt toxici si cresc doar broaste care rezista ca gandacii la poluare .Daca nu mai sunt pesti sa oxigeneze fluviile ele se inverzesc si nu mai au viata si se micsoreaza. Iata de de ce numesc exuvii si noi nu trebuie sa mai aruncam in ele cu porcarii chimice si cu caini morti si pungi de plastic sau cu boasca cum facea un unchi dupa ce storcea strugurii . Apa este foarte importanta ca sa o bem si sa facem dus vara si sa o bagam la boiler iarna . Fara apa nu ne putem spala si de aia trebuie sa avem grija de marile fluvii "


=)) si cand o citesc a treia oara =))

[bremen1980]

Adevar grait-a fratele Chambord .Sa citesti din obligatie e cam nasol .In plus literatura noastra e plina de blestematii . Eu am prins manualele alea vechi si sangeroase :gandacelul ucis in pumn ; puiul impuscat in aripa si abandonat de mama ; Mariuca kilarita cu tunul ; stejarul din Borjesti si spanzuratorile necesare ; Miorita si ciobanul fara oaie ;Nadine si violul . Dadeai pagina si hopa cadea cadavrul pe tine .

[varu]

Adevar grait-a fratele Chambord .Sa citesti din obligatie e cam nasol .In plus literatura noastra e plina de blestematii . Eu am prins manualele alea vechi si sangeroase :gandacelul ucis in pumn ; puiul impuscat in aripa si abandonat de mama ; Mariuca kilarita cu tunul ; stejarul din Borjesti si spanzuratorile necesare ; Miorita si ciobanul fara oaie ;Nadine si violul . Dadeai pagina si hopa cadea cadavrul pe tine .

Mai era un copil pulverizat cu tot cu pod, habar n-am cum ii zice prozei.

[bremen1980]

Da ,ala nemtii si cu gasca .

[sigalia]

Nici la mine n-au avut nici un succes "lecturile obligatorii".
Daca ai prins gustul lecturii,gata,te misti singur,experimentezi,ori esti autonom ori nu mai esti nimic.
Daca citesti "la indicatii" e pericol sa ti se para ca trebuie sa si percepi/ intelegi/sau sa simti intr-un anume fel (corect,adecvat !:)) )
Lecturi interzise ati avut ? De parinti/sau alte competente,cand erati mici ?
Mie interzisul mi se pare mai productiv/stimulant decat "impusele".

[faraimaginatie]

Ziceti voi ce ziceti...dar cum altfel ii faci pe copii sa citeasca? Eu le dadeam fragmente din romane care-mi placea mie si nu erau in programa si le suscitam cumva interesul. Dar alea obligatorii is obligatorii, din pacate.

Mai era si aia cu La Vulturi cu bebelusul cu ochii scosi. Creepy. Cham, Intamplari din irealitatea imediata nu e in programa. Blecher nu intra, din pacate. Si Inima Cicatrizate e un roman extrem de bun, recunoscut international. Apropo de asta, aici la biblioteca am gasit 3 autori romani tradusi. Ceva proza onirica de Tepeneag, Inima Cicatrizate de Blecher si Cioran- The Trouble with Being Born. Asta asa...ca si trivia on the side.

[Kramer]

Verdeș e în clasa a IX-a la capitolul Joc și Joacă, primul din orice manual. Discrepanța e destul de amuzantă - Verdeș e studiat exact după Amintiri din copilărie, operă care la clasa a IX-a mă gândesc că deja e cam în plus.
Text de Blecher nu există, dar, în schimb, sunt secțiuni la sfârșitul fiecărui capitol în care se recomandă lecturi cu tematică asemănătoare și Blecher îmi amintesc că era recomandat - cel puțin în cartea după care făceam eu, dar evident că e praf în ochi dacă profesorul nu-l studiază la clasă.
Dar există și texte la care nu te-ai gândi că ar putea fi puse într-un manual. De exemplu, pe undeva, nu mai știu sigur în ce clasă (a IX-a sau a X-a) era scrisoarea lui Noica pentru Cioran; parcă și o poezie de Kavafis(tradusă dureros, e drept, dar era).

[varu]

Verdeș e în clasa a IX-a la capitolul Joc și Joacă, primul din orice manual. Discrepanța e destul de amuzantă - Verdeș e studiat exact după Amintiri din copilărie, operă care la clasa a IX-a mă gândesc că deja e cam în plus.

Deci Verdeș e deja canonic, wow, cate aflu cu ocazia asta. :D
Ma simt mandru ca-s contemporan cu Verdeș si cu o opera clasica. Sunt printre primii 2-300 de cititori ai cartii, cred, am citit-o in prima luna de la aparitia ei, ii facusera reclama aia din Academia Catavencu (cand exista una singura si nu erau sparti in "Catavencii", "Kamikaze").
Am intrebat in zile diferite la libraria de la Teatrul National din Craiova (ala unde lucra Purcarete, da? B-) ) de ea pana au adus-o. Preocupari de om fara FB, fara forumuri, fara internet.

Poate esti mai in tema ca mine, ai un alt link cu lista de lecturi de la scoala?

[Kramer]

http://www.bookspot.ro/post/2011/07/04/Clasa-a-IX-a-Lista-de-lecturi-filme-si-muzica.aspx

Uite aici o listă care îmi sună asemănător cu ce am studiat eu în clasa a IX-a. Acum realizez că am făcut joc și joacă și adolescența odată, cu texte luate aleatoriu și de la una și de la cealaltă, nu de alta, dar văd că Verdeș e la capitolul adolescența. În fine, contează foarte mult profesorul. În special preferințele sale personale, cum mai zicea cineva pe aici; că eu am studiat trei ani în disperare Bacovia și Sorescu, lucru care nu m-a deranjat, ba din contră, dar asta nu se întâmpla datorită programei, ci datorită faptului că profesorul fusese prieten cu Sorescu și avea o slăbiciune veche pentru Bacovia.

[faraimaginatie]

Sa nu fie indusa lumea in eroare....lista nu cuprinde lecturile obligatorii din programa. Nu pune nimeni copiii sa citeasca Homo Ludens in clasa a 9-a. Sau Caillois... Sunt niste texte "indrumatoare" pe care le poti lua ca repere. Deci, lista aia e mai mult pentru profesor. :) Oricum, la clasa a 9-a e cel mai fain sa predai pentru ca rograma e mult mai permisiva. E un fel de introducere in tainele liceului. :D Nimic de-acolo nu "intra la Bac". Clasa a 9-a la romana e boierie si pentru profesor si pentru elevi.

Si apropo de faptul ca Amintiri din Copilarie ar fi perimata... Mi-amintesc ca langa amintiri mai aparea si un text de Cartarescu cu video games... Era in manualul de la Humanitas. Nu mai retin numele. Dar sa stii ca elevii inca se distreaza la Amitiri din Copilarie. Si il gusta in aceeasi masura ca pe textul cu Computer Games Forever (mi se pare ca tocmai am avut o sclipire si mi-am adus aminte titlul :D ). Copiii au nevoie si de Amintiri din Copilarie, cred eu.

[varu]

Am inteles, sistemul e schimbat complet fata de abordarea literaturii romane pe vremea mea. Acum e o abordare tematica, se da o tema si texte (nu carti intregi) pentru tema aia, indiferent din ce perioada fac parte.
E mult mai bine acum, nu mi-am dat seama de sistem.

Pai pe vremea noastra se invata cronologic literatura romana:
-Clasa a 9-a: scrisoarea lui Neacsu de la Campulung, Cantemir, Budai-Deleanu, Dacia Literara, tot ce era pana la Junimea
-Clasa a 10-a: clasicii, adica Eminescu, Creanga etc.
-Clasa a 11-a: interbelicii Rebreanu, Camil Petrescu, Eliade, Bacovia
-Clasa a 12-a: dupa razboi Marin Preda, Nichita Stanescu, Marin Sorescu

Clasa a 9-a era mana moarta din principiu, nici naiba nu citea de placere arhaismele alea. Deci se pornea din start prost. Daca nu aveai tu chef sa citesti, scoala in mod clar nu avea cum sa-ti insufle astfel de dorinte. :D

@faraimaginatie:
Nici eu nu cred ca "Amintirile" lui Creanga ar fi perimate. Nici Morometii. Nici Baltagul (as taia in schimb tot in afara de Baltagul de la Sadoveanu).
Iar daca ar fi sa aleg intre "Ion" si "Padurea spanzuratilor" as alege "Padurea spanzuratilor". Dintr-un motiv foarte simplu: oricine stie ca daca exista filmul nu mai esti fraier sa citesti cartea. Ei, macar filmul "Padurea spanzuratilor" e mai bun decat filmul "Ion" B-)

[Kramer]

Evident că nu sunt lecturi obligatorii. Și dacă ar fi, Huizinga e ca piatra filosofală, imposibil de găsit - crede-mă, că am încercat la vremea aia. Erau doar fragmente în maual (din Homo ludens, de exemplu), care de obicei serveau ca suport pentru discuții pe baza unui text literar. De Cărtărescu, cel puțin de textul scris de tine, nu-mi amintesc. Parcă nu am făcut după Humanitas. Dar oricum am studiat Poema chiuvetei în profunzime și superficial alte poeme din Aer cu diamante. Cât despre Amintiri din copilărie, îți dau dreptate că trebuie studiat; spuneam doar că la liceu deja mi se pare un pic nepotrivit, nu pentru stilul folosit sau mai știu eu ce (într-adevăr, elevul îl gusta fără probleme), ci din cauză că se studiază și în școala generală de toată lumea.

@ Baltagul pe mine m-a disperat. Creanga de aur, în schimb, nu mi s-a părut deloc rea.

[Chambord]

Si Zodia Cancerului e foarte buna de la Sadoveanu. Serios. Recomand s-o cititi vara, undeva departe de oras sau pe o banca in parc. Creanga de aur o am pe lista de ceva timp, ALS era fan.

[Federico]

Sa citesti din obligatie e cam nasol .
Nu intotdeauna. E sanatos sa-ti mai aduci aminte din cind in cind ca esti spirit liber si sa te comporti ca atare si sa nu fii sclavul conglomeratului arbitrar de predispozitii instinctuale congenitale sau deprinse in timp la fel de arbitrar pe care il numim indeobste 'gust'. (plagiat dupa o idee de-a lui Steinhardt... dar un citat asemanator este fluturat prin As I Was Moving Ahead..., nu mai tin minte exact, dar zicea ceva despre o anumita vulgaritate a curiozitatii instinctive ca unic ghid al lui homo aestheticus)

----

Penultima carte citita este Intre viata si moarte. Marea lupta nestiuta :))
Da, serios. Am primit-o recent de la un simpatic tinar cuplu de misionari (npi) adventisti care cred ca incercau sa ma - nu! - converteasca si le-am promis ca o citesc. Oricat de ciudata coincidenta ar parea, asta se intimpla pe o banca in parc... cind citeam o carte mistico-teologica ortodoxa.

Ultima este "Eseu despre orbire" a lui Saramago. Foarte intens. Transparenta smerita a stilului m-a facut sa-mi fei rusine de filo-manierismul meu retoric pedant-esteticist. Cred ca in scurt timp o sa intorc armele impotriva lui Nabokov cu aceeasi vituperanta cu care s-a rasculat Cioran contra lui Valery.
Sint curios cum si l-a imaginat Meirelles ca film. Am auzit ca e a stunning masterpiece. :-B

[Kramer]

Uitați aici câteva texte de un scriitor din perioada comunistă uitat, dar, în același timp, fără pereche . Am citit blogul cu textele lui acum ceva timp, dar astăzi, când l-am redescoperit, mă minunez cum de am trecut peste el așa de repede.http://sudinski.blogspot.ro/

[sigalia]

Citeste lumea in transportul in comun.Saptamana trecuta in autobuz era o tipa care mai citea o pagina , mai varsa o lacrima .M -am holbat si eu sa vad ce carte o mahneste asa pe tanara mimoza .Era vorba de o carte scrisa de Nora Roberts . Am cautat pe net si am gasit ca Nora Roberts a scris 209 "romance novels " .La mai mare .


Si inca n-ai aflat totul ! Nora asta Roberts se pare ca dezvolta adevarate adictii printre fani(de-aia si produce asa,e obligata cum s-ar zice,de cerere).Uite mai jos pasiune/ si mai zic unii ca nu se mai citeste azi ! :)

http://www.faramiere.ro/carti-scrise-de-nora-roberts-lista/

[bremen1980]

Eu fac pariu ca prin cartile lu ' madam Nora Iuga Jones asta , bantuie o gramada de vaduve vesele cu rodajul facut si dornice sa dea inapoi kilometrajul cu alti vaduvi zburdalnici .Vai , ea a ramas fara sotul ei mort intrun accident auto .La randul lui nenea vaduv a ramas fara jumatate (pe care a vegheat-o pana-n ultima clipa in salonul de incurabili ) dar are nevoi ... Amandoi au copii si tocmai la ei se gandesc ......
Kramer am ajuns la cartile lui Monciu Sudinski citind volumele alea colective de istorie comunista soft ("O lume disparuta " si "Explorari in comunismul romanesc " -aparute la Polirom ) .Cartile lui Sudinski au aparut la o editura din Brasov numita "Elena" .Eu le-am citit de la un coleg si mi-au placut mult .Mai tin minte si azi , povestea unora care fiind beti toarna benzina pe un caine si ii dau foc .Mai era una cu un profesor sadic de pe la tara caee-l bate mar pe un elev acuzat ca le-a furat banii unor colegi .Nu reuseste sa scoata nimic de la el dar la final afli ca ala chiar era ciorditor.
Foarte bune cele doua carti si mare pacat pentru ca nu au mai fost reeditate .Stiu ca Sudinski asta a emigrat prin Suedia si nimeni nu mai stie ceva despre el , daca mai traieste macar.

[Kramer]

Da, personajul e cel puțin fascinant. A emigrat în Suedia la presiunile partidului, asta cu toate că era însurat și avea câțiva copii . Aparent, ar fi trăit ca un vagabond și ar fi trimis pentru un timp câteva texte la una dintre revistele pariziene ale românilor exilați și de atunci pauză. Cum ai zis și tu, nu se mai știe nimic, nici cât a mai trăit (ori poate încă o mai face), nici dacă a mai scris. Cu egoismul cititorului pot spune că ar fi mult mai interesant să știm dacă a mai scris, dar mă mulțumesc și cu o istorie romanțată a vieții lui.

Habar nu aveam că a fost publicat, nici la Polirom în volum colectiv, nici la editura de care spui tu, dar dacă au apărut, o să le caut. Cunosc un anticar înfricoșător de erudit când vine vorba de edituri obscure.

[Federico]

N-am putut sa m-ajut la faza cu isteria elefantina si mi-am luat si eu una

http://i.imgur.com/3GUdEcz.jpg

Zer uil bi blad. :-B

[bremen1980]

Doar primele doua volume deocamdata .Astept sa mai imbatraneasc si ma apuc si de celelalte.

[Federico]

Eu doar pe primul de doua ori. :-B

[faraimaginatie]

Si eu doar pe primul. Astea-s carti de te gasesc pe tine si nu invers. O astept pe urmatoarea de ceva timp...

[Chambord]

Si eu am citit tot doar Swann . Si chiar recent. In cursul lecturii deja imi formasem un plan sa achizitioneaz tot ciclul, dar una cate una, buy / read / repeat. Insa dupa ce am terminat-o m-am dezumflat putin. E foarte bine scrisa, dar fiecare personaj parca te invita sa-l detesti. Si nu caut oameni ideali, nici in carti. Dar astia imi pareau atat de straini. Ei saracii, sufereau, fiecare in felul lui. Dar era o durere egoista. Si-o doreau. Si nu voiau s-o imparta cu nimeni. Nici macar cu cititorul.

[sigalia]

Daca se mai lungeste mult lista asta o sa se apuce lumea de "Ulise" sa mai poata calca pe aici :))
Bagati bietul topic in faliment :((

[bremen1980]

Cred ca era bine daca Proust atasa la cartile lui si un atlas botanic . Sunt descrise / pomenite in cartile lui o gramada de flori / pomi / balarii si e pacat de aceasta flora care se risipeste daca cititorul habar nu are despre ea. Nu mai pomenesc si de elementele de arhitectura , de haine , de .... , s.a. Proust se foloseste cam mult de imaginatia cititorului si uneori aceasta ramane ca oaia prinsa in maracinisul tepos .

[varu]

Roberto Bolano - Nocturna in Chile 8/10
Cartea asta e un delir. In sensul propriu al cuvantului. Delirul unui preot pe patul de moarte care-si deruleaza viata intr-un singur paragraf de vreo 150 de pagini cat ii toata cartea si in care intra la gramada viata literara a Chile-ului (critici, saloane, Neruda), Pinochet si marxismul, Parisul sub ocupatie si Ernst Junger, pasajele realiste si inchipuirile suprarealiste, istoria si arta. Trecerile de la una la alta nici nu le prea simti, eu am citit-o cap-coada, dar daca o iei de la mijloc si te intorci inapoi si sari peste zeci de pagini ai avea aceeasi coerenta.
E o carte ciudata, captivanta, a unui scriitor cu talent literar mare, am decis sa-i citesc si alte carti, am comandat deja "Detectivii salbatici " (stiti unde s-o cautati), opera lui fundamentala, ditamai cartoiul de 700 de pagini. Am inteles ca detectivii astia ar fi la fel de incalciti ca Ulise & Proust.

[Federico]

Si eu am citit tot doar Swann . Si chiar recent. In cursul lecturii deja imi formasem un plan sa achizitioneaz tot ciclul, dar una cate una, buy / read / repeat. Insa dupa ce am terminat-o m-am dezumflat putin. E foarte bine scrisa, dar fiecare personaj parca te invita sa-l detesti. Si nu caut oameni ideali, nici in carti. Dar astia imi pareau atat de straini. Ei saracii, sufereau, fiecare in felul lui. Dar era o durere egoista. Si-o doreau. Si nu voiau s-o imparta cu nimeni. Nici macar cu cititorul.
Cartea asta are personaje? :-O
Da, e putina actiune si putin dialog. Nu prea ai ocazia sa te apropii de ele. Desi intr-un fel problema este ca esti prea apropiat. Esti scufundat prea adinc in capul lor si privelistea devine o ceata abstracta. Eu am luat-o ca pe un film anti-mainstream: poveste vaga si personaje cu care iti e greu sa te indentifici si sa empatizezi. Ca pe un Malick sau un Tarkovski. Mi-a fost de ajuns felul in care e scrisa. Plasticitatea si acuratetea cu care gaseste cuvintele potrivite pentru a descrie o imagine sau un fenomen natural (ca inceputul unei ploi) sau o tara psihologica (tipa care nu era in stare sa se sustraga agendei sale hedoniste pentru a-i face o favoare cuiva e denuntata ca 'o apa informa care se modeleaza docil dupa povirnisul pe care aluneca' - citat aproximativ din memorie) sint brrrrr... nu stiam ca poti faci asta. Ca si la Ulysses: de cind am fost facut martor la ritualul defecatoriu al lui Bloom prin prisma constiintei lui J. parca nimic n-a mai fost la fel. :|

[Chambord]

Ce am "invatat" din cartea asta, sau mai bine zis,ce mi-a re-confirmat: Bucuria estetica e o stare by default neimpartasibila (la un moment dat autorul-copil e epifanizat de spectacolul calm al atmosferei, cred ca erau si ceva flori de care zicea bremen la mijloc, in fine omul era coplesit ... si tocmai atunci trecea pe acolo cineva pe care il durea la bec, nu observa frumusetea care il rapea pe Proust, iar asta era consternat cum de omul ala putea sa merga asa linistit, reproduc scena din memorie).

Cam asta se aplica si pasiunilor noastre pentru film / carti / etc / arta / frumos in general. Saracutii de noi, dupa ce consumam produsul artistic, venim ca niste catelusi pe cate un forum si ne curg ochii sa vedem daca a mai simtit cineva ca noi. :)) Oh, vanitas vanitatum, copchii prosti ce suntem ! Pai nu asa functioneaza treaba. By default, cum ziceam alta data, oamenii sunt modelati de experiente de viata diferite. Federico se extaziaza la un cuvant folosit de Nabokov, care pe mine ma face sa zambesc. Eu gasesc in The Master some deep shit to dig, el zice ca nu-i nik. Cine greseste ? Nici unul probabil. Dar sunt si cazuri in care margaritarele pot ajunge inaintea porcilor, cum scria intr-o carte. Sunt oameni care n-ar putea detecta ceva frumos nici daca le-ar cadea in cap. E ridicol sa astepti confirmare de la altii. Bucura-te singur de tot ce te poti bucura. Daca cineva iti impartaseste starea e un bonus. By default, they're either pigs or just different.

[Twinsen]

Ok, beauty is in the eye of the beholder. Insa a impartasi cu altii e un aspect important. Opera de arta in sine e un mod prin care autorul comunica cu alte persoane. Cum ar fi fost daca Proust ramanea extaziat de privelistea aia si se gandea "meh, by default altii sunt porci sau diferiti, n-are rost sa impartasesc cu ei ce simt..."?

Mi-am pus si eu mai demult problema daca are rost sa scriu pe forum un mesaj mai lung despre vreun film, avand in vedere ca oricum putini citesc si din acestia maxim cativa chiar o sa incerce filmul. Ei bine eu zic ca merita din plin. In primul rand e un mod de transmite mai departe ceea ce ai primit atat de la autorii filmului cat si de la altii care au scris despre film. Nu poti sa te astepti ca valorile importante pentru tine sa se raspandeasca de la sine. Daca tie iti plac filmele de arta si te "bucuri singur" cand le vezi, iar altora le plac filmele cat mai moderne cu efecte speciale si vorbesc peste tot despre ele, ia ghici cum vor evolua vanzarile de bilete si implicit finantarile pentru filme noi?

In al doilea rand e o expunere la realitate, o armonizare a lumii tale interne cu exteriorul, lucru foarte important. Da, e neplacut ca sa scrii plin de entuziasm despre un film la care tii si altul sa vina si sa-ti zica ca e o porcarie. Poti sa stai imbufnat si sa zici ca n-are rost sa mai scrii pe forum ca n-ai cu cine vorbi. Dar guess what, daca te duce capul atunci poti invata mult din contradictie. De ce altora nu le place ce-ti place tie? Cum poti sa raspunzi si care sunt consecintele? Sunt lucruri foarte utile si in viata de toate zilele, nu doar in taramul artei sau a forumului.

Dar deh e mult mai comod sa fii un consumator egoist de filme care nu da nimic inapoi, i se pare ca e buricul pamantului si cine nu gandeste sau simte ca el e un porc/ prost/whatever. Foarte multi oameni gandesc asa.

[Chambord]

"Filosofia" twinseniana loveste iar ! :)) Constat cu dezamagire ca nu ti se aplica propria-ti afirmatie: "daca te duce capul atunci poti invata mult din contradictie". Nu e prima oara cand ti se atrage atentia (si nu numai de catre mine) ca te apuca polemica fara a citi cu atentie si a intelege ce a vrut celalalt sa spuna. Putin umor/autoironie sunt blindspots pt tine. Esti singurul pe care mi-l imaginam simtindu-se injurat de chestii gen : "Oh, vanitas vanitatum, copchii prosti ce suntem ! By default, they're either pigs or just different". Asa ca o sa-ti subtitrez, cat pot de simplu:

Bucuria estetica nu este sinonima cu adevarul sau cu consensul critic sau cu bunul simt sau cu evidenta. E o stare eminamente subiectiva. Indivizii fiind unici si experientele de viata care le construiesc personalitatea fiind diverse, reactiile lor la un stimul complex precum un film sunt in consecinta si ele diverse. Se pot suprapune in anumite puncte sau ca rezultanta dar majoritatea detaliilor difera. Unui individ A i-a placut un film X. X a placut si lui B. Dar probabilitatea ca lui A si B sa le fi placut exact aceleasi lucruri la filmul ala este ... are cineva un calculator ? ... oh shit, am uitat ca vorbesc pentru Twinsen, aaa ... e nedeterminabila cu exactitate dar oricum redusa.

Asadar vorbesc de o stare sufleteasca. "E ridicol sa astepti confirmare de la altii. Bucura-te singur de tot ce te poti bucura. Daca cineva iti impartaseste starea e un bonus." Bucuria e o stare sufleteasca. Se petrece in sufletelul fiecaruia...sau stati: sufletul e o notiune religioasa nu ? Deci nu-i stiintific sa o folosesc, mai ales in discutie cu un "fost crestin". Ah snap, cum ii zice la locsorul ala accesibil doar noua, unde simtim o caldurica cand experimentam ceva fain ? In fine, in locsorul ala avem acces doar noi. Dar bucuria noastra poate fi sporita. "Daca cineva iti impartaseste starea e un bonus". Bonusuri, promotii, discounturi, premii ? Nu asta suntem programati sa cautam de dimineata pana seara ? (pfff, iar am gresit tonul). Este perfect natural sa cauti sa impartasesti aceasta stare si sa iti sporesti bucuria alimentand-o din bucuria echivalenta a altuia (egala am vazut ca nu e). Dar este gresit sa te indoiesti atunci cand feedback-ul este negativ ("E ridicol sa astepti confirmare de la altii")

"Bucura-te singur de tot ce te poti bucura" inseamna "nu lasa opinii exterioare sa-ti altereze starea interioara, e a ta, daca cineva simte la fel, bucura-te impreuna cu el/ea, daca nu, atunci doar tu" si NU "sa fii un consumator egoist de filme care nu da nimic inapoi, i se pare ca e buricul pamantului si cine nu gandeste sau simte ca el e un porc/ prost/whatever". Altfel n-as fi aici si n-as avea 3000+ de mesaje.

[MariaMona]

Am citit doua carti faine de autori romani, de la Polirom, Top10+: Medgidia, orasul de apoi de Cristian Teodorescu - o fresca a Medgidiei din perioada interbelica si pana dupa razboi - foarte foarte frumos scrisa si interesanta si Celelalte povesti de dragoste de Lucian Dan Teodorovici - 11 povesti aparent lipsite de vreo legatura, dar in final se pare ca nu e chiar asa. Ce simti cand iti moare logodnica? Dar dupa cativa ani de casatorie? Cum reaprinzi flacara de la inceput? Ce faci daca ai gresit in casnicie? Foarte faina si cartea asta.

Asa. Si am mai citit un Murakami, Kafka pe malul marii - o carte incredibila si de nelasat din mana. Incepe ca un SF dar continua suprarealist cu doua lumi paralele si granita fina dintre ele, urmarind destinele a doi oameni - un baiat de 15 ani fugit de-acasa sa scape de profetia oedipiana a tatalui sau si un batran de 60 de ani care nu stie sa scrie si sa citeasca si este un pic debil din cauza unui eveniment straniu de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si care cauta o pisica disparuta de-acasa. Scrisa fin, plina de intelepciune, simbolism, dar si umor - neaparat trebuie citita.

Toate trei carti - nota 10+, in special ultima.

Pentru cine are e-reader, iata un link cu 700 de titluri (cam greu de descarcat - una cate una), dar poate va intereseaza: http://www.sendspace.com/folder/o4wbun

[sigalia]

Pedro Juan Gutierrez - "Animal tropical "

Pedro Juan Gutierrez nu este primul "boem chinuit" - citat de pe coperta a IV-a a cartii - care-si cultiva disfunctionalitatea cu mare arta,ca pe o forma de libertate .Literatura are deja clasici ai genului ; ei au facut rodajul la tema ,inoculand chiar ideea ca dorul de duca e si el inscris in gena umana. Pedro Juan - e insa un "update"reusit,surprinzator si absolut original al ipostazei.Vine cu sangele fierbinte al hispanicilor,o minte brici si o nonsalanta care pulverizeaza totul.
Nu stiu ce a facut el in "Trilogie murdara la Havana"( pana sa ma documentez si sa ma dezmeticesc am ratat achizitia) ,dar in "Animal tropical",omul nostru, ajuns la 50 de ani nu mai face nimic altceva decat sex.Sex si, euforizat de acesta,ceva filozofie( a vietii !).Pentru a-si etala talentele lucreaza ( si performeaza non-stop) cu doua tipuri de femei/feminitate: Gloria,o cubaneza din lumea de jos(prostituata,teribila - zice el - in intimitate ,nebuna de legat in rest) si Agneta( o intelectuala suedeza care-i promoveaza opera prin nordul european,moderna,culta si echilibrata).Evident,cele doua au functie de exponent: a doua lumi/sisteme de valori/optiuni sau doar posibilitati de viata.
Partidele de sex sunt "delirum tremens" in stare pura.Trivialitatea limbajului frizeaza violenta.Personajele si situatiile sunt de un pitoresc fabulos.Promiscuitatea e un spectacol regal ,iar umorul de pune la pamant. In ciuda acestor aspecte ,povestile lui Gutierrez nu sunt sterile si goale.Sunt pline de umanitate.De duiosie.Paradoxal,chiar si de o oarecare candoare.
Omul te tine langa el - 400 de pagini / pline nerv si de incantare.Pana la urma am reusit sa gasesc si o explicatie personala la aceasta situatie.Pedro Juan Gutierrez este ,de fapt,intr-o relatie de amor teribil cu viata.Asta e amanuntul care il face irezistibil.

Pentru a proba parca faptul ca nu este un specimen pur fictional,autorul se expune generos la sectiunea foto a site-ului personal.
http://www.pedrojuangutierrez.com/

[varu]

Pedro Juan Gutierrez

Oh daaaaa, foarte mare scriitor. Henry Miller cubanez.
"Trilogie murdara la Havana" e mai misto ca "Animal tropical".
"Trilogie murdara la Havana" a fost interzisa in Cuba. Citind-o, nu e greu sa intelegi de ce. Toata imaginea idilica pe care ai fi putut-o avea vreodata despre Cuba ti se sparge in fata.
E o carte la limita suportabilului. Uneori iti vine sa o arunci ("La dracu' cu scarboseniile tale"), dar o fascinatie greu de descris te face sa continui pe nerasuflate pana la sfarsit. Autorul te provoaca, te insfaca de gat si iti trage un pumn in plex. Cam asta e senzatia. E vorba de lupta pentru supravietuirea de zi cu zi in Havana regimului castrist. Multa mizerie, foamete, dezumanizare, cum se schimba oamenii si in ce se transforma ei in fata saraciei. Cum reusesc sa faca fata situatiei de zi cu zi: combinatii marunte, salsa, mult dat in barci, mult rom, hotii, marijuana, inca si mai mult bagat veverita la scorbura oricine cu oricine (daca iese un ban din treaba asta cu atat mai bine), puscarie, mizerie, crime, alte partide de bagat vaporu-n port si tot asa, totul ca sa nu innebunesti de tot. Intr-o lume in care nimeni nu are nimic.
In stilul deja consacrat de alti scriitori ca Henry Miller sau Charles Bukowski, romanul e autobiografic. Eroul principal are numele scriitorului. Un boem-macho, aproape intotdeauna fara bani, prin cartierele mizerabile din Havana. In 500 de pagini de roman nu exista nicio umbra de caldura umana sau speranta descrise explicit. Autorul le sugereaza implicit prin faptul ca oamenii continua sa se zbata in fiecare zi in mijlocul furtunii.
Oricum cartea e fabulos scrisa. Cu mare talent. Asta e Scriitorul. Cu S mare.


Iar "Regele Havanei" e the next level fata de astea doua si nu o recomand pentru ca frizeaza patologicul, are niste scene care mie mi s-au parut prea mult si care fac din "Trilogie murdara la Havana" o carte pudica.