Ultima Carte Citita

[Chambord]

Spionul Care A Iesit Din Joc (The Spy Who Came In From The Cold) (1963), de John Le Carré

http://www.librariabucuresti.com/pics/produs/mare/1694_2.gif

Nu sunt un fan al cartilor de spionaj dar acest roman mi-a atras atentia prin faima de care se bucura atat in randul initiatilor genului (a castigat un important premiu pt Cel mai bun thriller din ultimii 50 de ani, in 2005) cat si a unor Graham Greene sau Daphne du Maurier care il numeau printre cele mai bune romane pe care le-au citit. Si a meritat pe deplin. E foarte smart, tensionant cap-coada, fara compromisuri si foarte bine scris. Un roman al unui gen de nisa care face pasul spre Literatura cu L mare. E cartea dupa care toata lumea a vazut in John Le Carré unul din marii scriitori de azi.

Nota: 10 / 10 (esential)

[rrs85]

Cormac McCarthy - Drumul...

[Mercutio]

Spionul Care A Iesit Din Joc (The Spy Who Came In From The Cold) (1963), de John Le Carré

http://www.librariabucuresti.com/pics/produs/mare/1694_2.gif

Nu sunt un fan al cartilor de spionaj dar acest roman mi-a atras atentia prin faima de care se bucura atat in randul initiatilor genului (a castigat un important premiu pt Cel mai bun thriller din ultimii 50 de ani, in 2005) cat si a unor Graham Greene sau Daphne du Maurier care il numeau printre cele mai bune romane pe care le-au citit. Si a meritat pe deplin. E foarte smart, tensionant cap-coada, fara compromisuri si foarte bine scris. Un roman al unui gen de nisa care face pasul spre Literatura cu L mare. E cartea dupa care toata lumea a vazut in John Le Carré unul din marii scriitori de azi.

Nota: 10 / 10 (esential)

am vazut aseara filmul cu acelasi nume, cu richard burton in rolul principal. criterion a publicat filmul in doua discuri, al doilea contine un interviu cu john le carre despre film, plus un reportaj bbc despre scriitor, care chiar a fost spion in perioada razboiului rece, a lucrat pentru MI6. extrem de interesant! filmul, dupa spusele lui, a redat destul de bine caracterele si povestea create de el, insa nu crede ca exista scriitor care ar putea sa fie multumit pe deplin de o ecranizare a uneia dintre cartile sale. fiecare cititor isi imagineaza un personaj in felul lui, ramane intr-un fel misterios, nebulos, ori printr-o ecranizare personajul capata o imagine clara.
eu o data ce am vazut filmul, daca as vrea sa citesc cartea, nu pot sa mi-l inchipui pe alec leamas decat sub infatisarea lui richard burton. cred ca era mai firesc sa fi citit cartea inainte :)

[Chambord]

Eu n-am vazut filmul si nici nu intentionez in viitorul apropiat pt ca presimt ca ma va dezamagi dar daca ma gandesc bine, da, Burton l-ar prinde bine pe Leamas. :) Oricum citeste si cartea, o sa-ti placa. E in librarii. De la RAO.

[Mercutio]

...Oricum citeste si cartea, o sa-ti placa. E in librarii. De la RAO.
merci, am s-o caut.

[vave]

"Cartea fără nume" scrisă de Anonymus

O carte superbă ce te prinde bine de tot şi nu te mai lasă până nu afli de ce toţi cei care citesc cartea fără nume sunt ucişi.

[razi3l]

Cartea celor cinci cercuri - Miyamoto Musashi

[shadowofnight]

"Cartea fără nume" scrisă de Anonymus

Ai terminat-o intr-un final fericit?:P

on: La momentul respectiv citesc (in romana)Atlasul Norilor de David Mitchell, Apocalypsis cum figuris de Artur Silvestri, O mana de Oase de Stephen King, (in engleza) Half Blood Prince de JKR, Misery de Stephen King (varianta celor de la Penguin Readers).

Desigur ca nu am trecut de pagina 50 a niciuneia dintre cartile enumerate.

[miercuri]

Atlasul Norilor de David Mitchell.
:x
e pacat sa o citesti aternativ cu altele.

[vave]

"Cartea fără nume" scrisă de Anonymus

Ai terminat-o intr-un final fericit?:P

Nu chiar fericit, dar s-a închegat perfect în restul poveştii. ;)

[shadowofnight]

@miercuri: ok, atunci o las pana termin Mana de Oase. :)
@vave: Fain. :)

[bremen1980]

''Viata unui om singur '' -memoriile lui Adrian Marino la Polirom .Omul asta chiar era suparat pe toata lumea :G.Calinescu ,Marin Preda ,Nichita Stanescu ,Sorescu ,Plesu ,Dinescu ,Iliescu ,Liiceanu ,Patapievici ,catavenci ,vadimi ,paunesti,samd.Da cit poate de tare in Miorita ,ortodoxism ,misticism ,balcanism si alte isme de care a fost si este plina tara noastra.Vrea :ratiune ,legi ,urbanism ,.....
Toate bune si frumoase dar parca prea devine plingacios si sukarit pe toata lumea care l-a ''abuzat''.Pentru un literat pare prea rigid ,lipsit de farmec si poza asta de Saint -Just pe plaiurile mioritice iese cam voalata la developare mai ales ca a prins recent cu niste dosare de turnator la Secu.Asa ajung toti astia care ''au vazut idei'' ,le dau apoi pe goarna.

Chiar titul cartii pare enervant -pai nevasta lui ce era o valiza ,o papusa gonflabila care-i satisfacea nevoile sexuale si-l lasa apoi singur ??? Singur ,singur dar sa stie si ea saraca cu cine s-a inhaitat.

[bremen1980]

Inca o colectie 'eftina :
http://www.jurnalul.ro/static-542948.html

[enjoy.life]

Filip Florian, Matei Florian - Băiuțeii

[bremen1980]

Mai am citeva pagini din cartea lui D.H.Lawrence ''Curcubeul'' - o carte interesanta dar nu pe gustul meu.Prea iritanta ,prea mitologizanta.

A aparut la Humanitas o noua a lui George Ritzer (cel cu macdonaldizarea ) :''Globalizarea nimicului ''-despre nimicurile pe care ni le baga altii pe git .:-&

[Chambord]

Inca o colectie 'eftina :
http://www.jurnalul.ro/static-542948.html

Colectia asta are sanse sa le bata pe toate care au mai aparut la noi cu ziare. Pretul e obscen de mic si se pare ca se ocheste si calitatea.

[bremen1980]

Da vad ca au ''Pivnitele Vaticanului'' dar Gide nu mi-a placut niciodata (nici ca scriitor dar nici ca om )

[Chambord]

Nici mie nu prea imi place ca om dar ca scriitor e high level ;)

[miercuri]

Care sunt celelalte doua titluri?

[rrs85]

O istorie a lumii in sase pahare - Tom Standage

[RomaniaMare]

Shogun de James Clavell.

[Amantul_Taciturn]

Mie imi place Gide si ca scriitor (mai putin proza de frontiera) si ca om.:">

Recitind teatrul lui Wilde realizez ca aceasta nu avea din pacate dimensiune pentru teatru. Oricum, chiar si asa, reuseste sa configureze niste personaje de un cinism adorabil. Lordul Illingworth din ''O femeie fara importanta'' manuieste cu atat dexteritate sabia cinismului incat pana si Lordul Henry Wotton ar putea sa fie tuşat.

[bremen1980]

Mie imi place Gide si ca scriitor (mai putin proza de frontiera) si ca om.:">

Am citit ''Pivnitele Vaticanului '' acum 12 ani de zile si mai tin minte doar ca Lafcadio a salvat pe cineva de la incendiu.Am vrut sa recitesc cartea cu ceva timp in urma dar i-am gasit paginile incleiate cu aracet -asta da o carte cu lipici :))

[hellsteed]

Mie imi place Gide si ca scriitor (mai putin proza de frontiera) si ca om.:">

Am citit ''Pivnitele Vaticanului '' acum 12 ani de zile si mai tin minte doar ca Lafcadio a salvat pe cineva de la incendiu.Am vrut sa recitesc cartea cu ceva timp in urma dar i-am gasit paginile incleiate cu aracet -asta da o carte cu lipici :))

Daca-ti prindeai mana intre pagini ?!

[Amantul_Taciturn]

Victor Ieronim Stoichita -Pontormo si manierismul.

[klaudya_e]

Muncile lui Hercule - Agatha Christie

[Mercutio]

Zen and the Art of Motorcycle Maintenance - o carte pe care dupa ce ai citit-o abia astepti s-o recitesti. Nu stiu daca a fost deja tradusa in romaneste. Titlul induce in eroare, nu e vorba decat tangential de budism zen si despre intretinerea motocicletei.
E un soi de roman in care autorul, pretextand o calatorie cu motocicleta de-a lungul Americii, pune in discutie anumite idei filozifice, face diferite analize, in special despre relatia dintre rationament- stiinta-tehnologie si om.

[klaudya_e]

Zen and the Art of Motorcycle Maintenance - o carte pe care dupa ce ai citit-o abia astepti s-o recitesti. Nu stiu daca a fost deja tradusa in romaneste. Titlul induce in eroare, nu e vorba decat tangential de budism zen si despre intretinerea motocicletei.
E un soi de roman in care autorul, pretextand o calatorie cu motocicleta de-a lungul Americii, pune in discutie anumite idei filozifice, face diferite analize, in special despre relatia dintre rationament- stiinta-tehnologie si om.

f. interesant subiectul...pare ca e o simpla calatorie dar de fapt te face sa te gandesti la probleme pe care poate nu ti le-ai pus niciodata....e scrisa in limba engleza?

[gropitse]

A aparut la Humanitas o noua a lui George Ritzer (cel cu macdonaldizarea ) :''Globalizarea nimicului ''-despre nimicurile pe care ni le baga altii pe git .:-&

apropo de mcdonaldizare, e o piesă de teatru bună , bazată pe o scriere de Rodrigo Garcia:
/Povestea lui Ronald, clovnul de la McDonalds/.

un fragment gustos :

/Dacă ai nouă ani şi ești din Lisabona
duminica mergi la McDonald's.
Dacă ai nouă ani şi locuiești în Cuba,
sugi pula unui turist italian.
Dacă ai nouă ani şi ești din Bruxelles
duminica te duci la McDonald's .
Dacă locuiești în Bolivia,
sapi în mine pentru americani.
Dacă ai nouă ani și locuiești în Florenţa,
duminica te duci la McDonald's .
Dacă locuiești în Africa,
coși mingi pentru Nike.
Dacă ai nouă ani și locuiești în New York
duminica te duci la McDonald's.
Dacă ai nouă ani și locuiești în Thailanda
trebuie să te lași futut în cur de un australian.
După care, două avioane lovesc doi zgârie-nori
şi oamenii se miră./

[Mercutio]

am cautat pe internet si vad ca e in engleza:) ....o sa caut sa vad daca autorul are si carti traduse in romaneste
cred ca o poti gasi pe internet sub forma de pdf, dar in engleza, daca iti convine.
se spune ca e cea mai citita carte de filozofie, datorita faptului, cred, ca e scrisa intr-o forma abordabila. a fost refuzata de multe edituri la inceput, ca in timp sa devina bestseler.
http://en.wikipedia.org/wiki/Zen_and_the_Art_of_Motorcycle_Maintenance

[Judex]

PDF engleza.
http://web.archive.org/web/20070818210627/http://www.bartneck.de/work/researchProjects/pirsig/zen.pdf

[marius93]

Drumul spre inalta societate de John Braine ;)

[klaudya_e]

Drumul spre inalta societate de John Braine ;)

de la Jurnalul National;)

[klaudya_e]

Crima si pedeapsa - Feodor Dostoievski

[Florin09]

Crima si pedeapsa - Feodor Dostoievski

Foarte bun romanu', am vazut astazi ecranizarea dupa Crima si pedeapsa, cea din 1969, de asemenea reusit..

[Florin09]

Intalnire cu Nefertiti - V. Tendreakov

[klaudya_e]

Crima si pedeapsa - Feodor Dostoievski

Foarte bun romanu', am vazut astazi ecranizarea dupa Crima si pedeapsa, cea din 1969, de asemenea reusit..

am incercat sa gasesc si eu o ecranizare a cartii dar fara rezultat...tu de unde l-ai descarcat?

[mysthyc]

Ultima carte: ...greu de spus...cred ca 20.000 de leghe sub mari :D

[Florin09]

Crima si pedeapsa - Feodor Dostoievski

Foarte bun romanu', am vazut astazi ecranizarea dupa Crima si pedeapsa, cea din 1969, de asemenea reusit..

am incercat sa gasesc si eu o ecranizare a cartii dar fara rezultat...tu de unde l-ai descarcat?

Ti-am lasat pm..

[CinemaMan]

Don Quijote de la Mancha - Miguel de Cervantes

[bremen1980]

Ender's Game - Orson Scott Card -in varianta audio .Stau pe burtica si ascult o supercarte .

[Kramer]

H.G Wells - Omul Invizibil şi Războiul Lumilor
Cartea mult mai bună decât penibilitatea de film a lui Spielberg care, oricum, nu are prea multe lucruri în comun cu cartea.
Prima, Omul Invizibil, are nişte scăpări ştiinţifice, iar a doua are un final brusc, ciudat; dar în general sunt foarte bune.


Acum citesc Nebunii în Brooklyn , de Paul Auster.

[keepwalking]

cand citeam Omul invizibil, pe la 8-9 ani, mi-era frica sa dorm cu lumina stinsa:)

[klaudya_e]

H.G Wells - Omul Invizibil şi Războiul Lumilor
Cartea mult mai bună decât penibilitatea de film a lui Spielberg care, oricum, nu are prea multe lucruri în comun cu cartea.
Prima, Omul Invizibil, are nişte scăpări ştiinţifice, iar a doua are un final brusc, ciudat; dar în general sunt foarte bune.


Acum citesc Nebunii în Brooklyn , de Paul Auster.

mie amandoua filmele mi s-au parut slabutze:)

[enjoy.life]

Dan Brown - Simbolul pierdut

[klaudya_e]

Picnic la marginea drumului (Calauza) - Arkadi & Boris Strugatki

[Judex]

Aha!
Cineva incepe sa-nteleaga. :P

[BarbuAlina]

Vanity Fair(Balciul Desertaciunilor)-W. M. Thackeray

[ricutza]

The English Patient (Pacientul Englez) de Michael Ondaatje
Dupa ce am mers sa vad filmul, care intr-o prima faza nu mi-a placut, l-am discutat cu o colega de generala (pe-atunci). Ea mi-a zis ca e cea mai frumoasa poveste de dragoste pe care a vazut-o pe ecrane. Eu n-am fost de acrod cu ea, evident, insa citind cartea acum, incep sa ma gandesc ca e foarte posibil sa fi avut dreptate. Trebuie clar sa revad filmul, dar deocamdata pot spune cu certitudine ca pasajele dintre el si Katherine sunt absolut superbe si sunt clar undeva in topul celor mai frumoase povesti de dragoste citite dfe mine.

[Lelouche]

Viata pe un peron de O.Paler

[miercuri]

The English Patient (Pacientul Englez) de Michael Ondaatje
Dupa ce am mers sa vad filmul, care intr-o prima faza nu mi-a placut, l-am discutat cu o colega de generala (pe-atunci). Ea mi-a zis ca e cea mai frumoasa poveste de dragoste pe care a vazut-o pe ecrane. Eu n-am fost de acrod cu ea, evident, insa citind cartea acum, incep sa ma gandesc ca e foarte posibil sa fi avut dreptate. Trebuie clar sa revad filmul, dar deocamdata pot spune cu certitudine ca pasajele dintre el si Katherine sunt absolut superbe si sunt clar undeva in topul celor mai frumoase povesti de dragoste citite dfe mine.
Eu n-am vazut filmul (la vremea lui si nici dupa). Anul trecut mi-am cumparat cartea sperand sa accelerez procesul, incepand cu cititul. It's still pending, dar bine ca postul tau mi-a amintit de ea. :)
Btw, acum ceva vreme citeai The Kindly Ones, ai terminat-o? :D

[alextreme93]

Viseaza androizii oi electrice ? (recitit)

Ptr.scoala:La tiganci,Maitreyi,Al.Lapusneanul,Chiritele & alte futeri inutile

[miercuri]

Eliade nu e chiar asa futere inutila cum ai fi tentat sa crezi. Nu e un prozator excelent, dar a scris cateva chestii nu tocmai de lepadat. Maitreyi nu e cel mai bun exemplu totusi.

[Judex]

Alextreme, ia mai gandeste-te putin, ca te simt capabil.
Nu raspunde acum, gandeste-te de ce e nevoie sa parcurgi anumite etape mai lejere la inceput. ;)

Miercuri, Eliade is God!!!

[gropitse]

cineva ar zice ca Eliade e umbra lui Huxley ) .

am citit Kundera , am inceput cu Gluma , si termin cu Insuportabila usuratate a fiintei .

[alextreme93]

Oameni buni,nu-mi dati in cap !

Nu sunt mare fan Eliade,doar La tiganci si Romanul adolescentului miop mi-au placut.
Futeri inutile d'ale lui Eliade mi s-au parut Maitreyi(si am observat ca are anumite similaritati cu Enigma Otiliei) si Nunta in Cer (romanul pare foarte actual),dar mi se pare ceva greu de digerat.

Dar la futerile inutile din postul meu anterior ma refeream la Chiritele,Al.Lapusneanul si nementionatul de atunci(Moara cu noroc)

[Judex]

Nici nu credeam ca te referi la Eliade, desi vad ca vorbesti in termeni specifici culturii pop despre el, ceea ce denota cretinism in stare pura.

Asa ca nu te mai obosi degeaba, ne-ai convins.

Doamne, din ce in ce mai des imi doresc sa fi intrat in invatamant sa dau de pamant cu astia la bac, cu riscul de a umple tara de Dorei. Poate ca ar fi fost chiar mai bine si n-am fi avut acum atatia spiruhareti. X(

[alextreme93]

Nici nu credeam ca te referi la Eliade, desi vad ca vorbesti in termeni specifici culturii pop despre el, ceea ce denota cretinism in stare pura.

Asa ca nu te mai obosi degeaba, ne-ai convins.

Doamne, din ce in ce mai des imi doresc sa fi intrat in invatamant sa dau de pamant cu astia la bac, cu riscul de a umple tara de Dorei. Poate ca ar fi fost chiar mai bine si n-am fi avut acum atatia spiruhareti. X(

Adica sunt dobitoc doar ptr.faptul ca nu-mi place Eliade? :-?

[ricutza]

The English Patient (Pacientul Englez) de Michael Ondaatje
Dupa ce am mers sa vad filmul, care intr-o prima faza nu mi-a placut, l-am discutat cu o colega de generala (pe-atunci). Ea mi-a zis ca e cea mai frumoasa poveste de dragoste pe care a vazut-o pe ecrane. Eu n-am fost de acrod cu ea, evident, insa citind cartea acum, incep sa ma gandesc ca e foarte posibil sa fi avut dreptate. Trebuie clar sa revad filmul, dar deocamdata pot spune cu certitudine ca pasajele dintre el si Katherine sunt absolut superbe si sunt clar undeva in topul celor mai frumoase povesti de dragoste citite dfe mine.
Eu n-am vazut filmul (la vremea lui si nici dupa). Anul trecut mi-am cumparat cartea sperand sa accelerez procesul, incepand cu cititul. It's still pending, dar bine ca postul tau mi-a amintit de ea. :)
Btw, acum ceva vreme citeai The Kindly Ones, ai terminat-o? :D

yup yup...iti rapsunsesem si acolo dar probabil n-ai mai vazut. Deci da, am terminat-o. Ultimele doua capitole m-au cam dezamagit, si nu stiu daca e o carte pe care as recomanda-o, dar n-as fi surprinsa daca ar deveni o carte de referinta in cativa ani. Mi-a placut extrem de mult cum e redata perspectiva lui (chit ca atrocitatile din timpul razboiului sunt super socante), numai ca la un momentdat devine prea nebun ca sa-l mai cred. Dar daca te apuci sa o citesti, sa-mi povestesti cum ti se pare.

[Judex]

Nu, Alex, problema ta cea mare este ca nu incerci sa intelegi lucrarile respective, sa le descifrezi singur, sa parcurgi toate etapele formarii tale ca individ. Si nu am zis ca esti dobitoc. ;)

[alextreme93]

Nu, Alex, problema ta cea mare este ca nu incerci sa intelegi lucrarile respective, sa le descifrezi singur, sa parcurgi toate etapele formarii tale ca individ. Si nu am zis ca esti dobitoc. ;)

Am perceput totul.Credeam ca va avea loc vreo polemica.;)

[ricutza]

cineva ar zice ca Eliade e umbra lui Huxley ) .

am citit Kundera , am inceput cu Gluma , si termin cu Insuportabila usuratate a fiintei .

eu am inceput cu Insuportabila usuratate a fiintei si am de gand sa continui :P

[Judex]

Nu, Alex, problema ta cea mare este ca nu incerci sa intelegi lucrarile respective, sa le descifrezi singur, sa parcurgi toate etapele formarii tale ca individ. Si nu am zis ca esti dobitoc. ;)

Am perceput totul.Credeam ca va avea loc vreo polemica.;)
Nu, nu, vazandu-te asa de aerian in materie de lecturi, am dat-o eu intr-o alta duda care ma seaca. Doar ai grija la ce ti-am spus, incearca sa aprofundezi, sa intelegi si nu mai da verdicte fara argumente solide. ;)

[alextreme93]

Nu, Alex, problema ta cea mare este ca nu incerci sa intelegi lucrarile respective, sa le descifrezi singur, sa parcurgi toate etapele formarii tale ca individ. Si nu am zis ca esti dobitoc. ;)

Am perceput totul.Credeam ca va avea loc vreo polemica.;)
Nu, nu, vazandu-te asa de aerian in materie de lecturi, am dat-o eu intr-o alta duda care ma seaca. Doar ai grija la ce ti-am spus, incearca sa aprofundezi, sa intelegi si nu mai da verdicte fara argumente solide. ;)

roger that.

[Alexa9793]

Am terminat nu de mult timp "Pretul sangelui" de Tanya Huff,o carte ce povesteste cazurile pe care trebuie sa le rezolve o fosta politista,actuala detectiv particular in legatura cu crimele unor vampiri.Iar de curand am inceput "La sud de granita,la vest de soare" de Haruki Murakami in care acesta ne povesteste viata angajatului unui bar in spatele carei se afla suferinta si iubire.

[bonbons]

Octavian Paler-Drumuri prin memorie

[enjoy.life]

Jeff Kinney - Diary of a wimpy kid (Jurnalul unui pusti)

[alexandru_d]

Crimă și pedeapsă (1866) - Feodor Mihailovici Dostoievski

[moltisanti88]

"Portretul lui Dorian Gray" şi "Bătrânul şi marea".

[NecroRadu]

Kirschner ,, Arta de a fi egoist" :D

[enjoy.life]

John O'Farrell - The Best a Man Can Get (Perfect Barbatesc)

[ricutza]

"The Time Traveler's Wife" de Audrey Niffenegger...Astept acum cu interes sa vad si filmul...

[StefanDo]

exact ca si la The Lovely Bones, e mai probabil sa-ti placa dupa ce citesti cartea ;)

[ricutza]

exact ca si la The Lovely Bones, e mai probabil sa-ti placa dupa ce citesti cartea ;)
Da dar spre deosebire the The Lovely Bones, chiar stiu oameni carora le-a placut Time Traveller's Wife si fara sa fi citit cartea :P

[enjoy.life]

"The Time Traveler's Wife" de Audrey Niffenegger...Astept acum cu interes sa vad si filmul...

Mie mi s-a parut mai buna cartea.

[ZeKalanga92]

Patul lui Procust de Camil Petrescu (am crezut ca este la fel de buna ca si "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", dar m-a dezamagit... era complet diferita de ceea ce ma asteptam).

Acuma citesc "Rosu si Negru" de Stendhal :). Mi se pare geniala cartea si o recomand tuturor

[omudindulap]

"Fellini despre Fellini"

Pot sa spun ca l-am descoperit pe omul Fellini, acum urmeaza sa-l descos si pe marele regizor.
Am scos La strada, 8½ si Amarcord. Imi poate sugera cineva ordinea in care ar trebui vizionate si ce ar trebui sa mai vad afara de cele 3?

[Federico]

"Fellini despre Fellini"

Pot sa spun ca l-am descoperit pe omul Fellini, acum urmeaza sa-l descos si pe marele regizor.
Am scos La strada, 8½ si Amarcord. Imi poate sugera cineva ordinea in care ar trebui vizionate si ce ar trebui sa mai vad afara de cele 3?

ordinea
... cronologica in care au fost realizate, zic eu.

ce ar trebui sa mai vad afara de cele 3
Haha, buna gluma - pe toate!!

[omudindulap]

]
Haha, buna gluma - pe toate!!
Stupid me.
La cea cronologica ma gandeam si eu. Mersi.

[Chambord]

La dolce vita e cel mai bun film al lui dupa 8 1/2. U might wanna try it.

[omudindulap]

You bet. Deja l-am scos. Acu trebe sa-mi fac timp sa le si vad.

[ricutza]

Patul lui Procust de Camil Petrescu (am crezut ca este la fel de buna ca si "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", dar m-a dezamagit... era complet diferita de ceea ce ma asteptam).

Acuma citesc "Rosu si Negru" de Stendhal :). Mi se pare geniala cartea si o recomand tuturor

hi, hi, suntem exact pe dos.
Mie Patul lui Porcust mi-a placut mult mai mult decat Ultima Noapte.

Iar "Rosu si Negru' am urat-o cu spume fiind singura carte pe care m-am chinuit sa o termin desi in mod evident nu-mi facea nici o placere. Nu stiu de ce, ca de exemplu la Doamna Bovary n-am avut aceasta aversiune, dar Julien mi s-a parut un personaj atat de patetic si penibil incat imi venea sa dau cu cartea de pamant de fiecare data cand ii citeam replicile.

[fleurdelautomne]

Istoria romanilor de C. C. Giurescu si ca fiction Pet's Cemetery de Stephen King:D

[ricutza]

"Deaf Sentence" de David Lodge

[miercuri]

Eu de cateva luni ma chinui sa termin "Nice Work" de Lodge. Nu inteleg de ce nu se lipeste de mine, foarte citibila, dar nimic care sa ma angajeze in poveste. Am si prezentat-o la un seminar, dupa ce nu mi-a mai trebuit la scoala cred ca mi-am pierdut interesul.

[jansic]

anna karenina, m-a acaparat foarte repede,dupa ce am terminat-o m-am uitat imediat la film, care bineinteles ca m-a dezamagit.

[ricutza]

Eu de cateva luni ma chinui sa termin "Nice Work" de Lodge. Nu inteleg de ce nu se lipeste de mine, foarte citibila, dar nimic care sa ma angajeze in poveste. Am si prezentat-o la un seminar, dupa ce nu mi-a mai trebuit la scoala cred ca mi-am pierdut interesul.


trebuie sa recunosc ca nu toate romanele lui mi-au placut in aceeasi masura. "Nice Work' si "Small World" nu m-au inspirat nici pe mine prea tare. Le-am citit insa pentru ca faceau parte din trilogie. Iar de "Cat sa intindem coarda" (nu stiu numele din engleza) m-am si lasat la un momentdat, si am reluat-o si temrinat-o dupa niste ani de pauza. Preferatele mele sunt "Ganduri Ascunse' (pe care am terminat-o intr-o seara), "Schimb de dame' si "Deaf Sentence, care sunt fiecare speciale in felul lor. Ultima mi s-a parut clar cea mai serioasa, si emotionanta, si m-a surprins c aun autor atat de ironic si sarcastic poate sa abordeze atat de sensibil problema batranetii si relatiei cu tatal lui.

[keepwalking]

as vrea sa-mi recomandati niste carti care sa ma faca intelept :)
recunosc ca, pana acum, am citit foarte putine carti care sa ma faca sa gandesc si, eventual, sa ma invete ceva util.

[Kramer]

Uite aici, Keep!

Scufiţa Roşie - Să nu îţi laşi singurul copil singur prin pădure doar pentru că îi este foame unei babe senile.
Albă ca zăpada - Nu-ţi lăsa fiica adolescentă pe mâna a şapte pitici în călduri.
Hansel şi Gretel - Nu le cumpăra copiilor tăi dulciuri... or să le placă şi vor ajunge să fie mâncaţi din cauza lor.
Vrajitorul din Oz - Ce crezi că o să se întâmple dacă îţi lasi copilul afară pe furtună?
Răţuşca cea Urâta - Să nu faci sex cu o negresă! Lumea încă e închuiată şi nu îţi vor primi copilul la şcoală.
Heidi - Nu-ţi lăsa copilul pe mâinile unui moş care fumează opium toată ziua.
Hainele cele nor ale împăratului - Învaţă-l să fure şi să păcălească! Mai mult ca sigur o să-i fie folositor.
Cei trei purceluşi - Învaţă-l să fie leneş! Oricum, la final se va ascunde în casa prietenului harnic.
Pinochio - Învaţă-l să mintă! Cei puţin femeile o să-i adore nasu..;)

Doar atât am putut scoate pe moment!

[redmen]

Pinochio - Învaţă-l să mintă! Cei puţin femeile o să-i adore nasu..;)


Haha .... foarte tare.O s`o tin minte p`asta.

[ricutza]

si o lectura rapida si usoara de weekend: John Grisham- The summons

[klaudya_e]

Sa citesti si La Tiganci....mie mi-a placut mai mult decat Maitreyi
Mersi frumos miercuri. Am sa ma bucur si multumesc pentru ca mi`ai atans atentia asupra greselii .

[klaudya_e]

Pe culmile disperarii- Emil Cioran

Poti sa citesti si pe net: http://www.miscarea.net/culmile-disperarii.htm

as vrea sa-mi recomandati niste carti care sa ma faca intelept :)
recunosc ca, pana acum, am citit foarte putine carti care sa ma faca sa gandesc si, eventual, sa ma invete ceva util.

[Ipu]

Stilul de a pune problema al lui Cioran e depășit, dar încă la modă printre cei care vor cu tot dinadinsul să-și expună în public (chiar și aici, în forum) complexele de inferioritate, ca oameni și ca cetățeni ai României, pentru că, de!, consideră că e de bun gust. Acum, când Uniunea Europeană, cea mai avansată democratic comunitate umană a planetei, ne conține și pe noi și conține atâția oameni proveniți din Lumea a Treia, modul de raționare al gânditorilor formați în în perioada interbelică, în plin colonialism politico-administrativ, când unii voiau ca România să se alăture celor care „nu aveau” dar nutreau ambiții de „a avea”, e complet căzut în desuetudine acum, când și vechile imperii coloniale au dispărut aproape în totalitate.

[Chambord]

Parinti si copii (1862), de Ivan Turgheniev

Lectura acestei carti (considerata primul mare roman modern al literaturii ruse) mi-a reconfirmat un dublu paradox. 1. Cat de mult iubesc cultura rusa si cat dispretuiesc Rusia. 2. Cat de anacronici au parut dintotdeauna acesti batranei cu barbile lor mari (Dostoievski, Tolstoi, Turgeniev, etc) si cata profunda intelegere si expresie a oricarui prezent posibil au aratat. Despre conflictul intre generatii (tema acestui roman) se va scrie mereu dar tineri atat de impertinenti fara sa fie lipsiti de tact si batrani atat de traditionalisti si ahtiati dupa cunoastere si progres, nu stiu unde mai gasim. Femei frumoase si care sa ne joace pe degete avem si noi. Cate lucruri mai bune decat cartea asta poti cumpara cu 6 lei ?!

Nota: 10 / 10 (excelent)

[portofel]

Un roman deosebit de interesant ,cu subiect captivant inspirat din istorie,dar si multe,,picanterii'' este,,Skye O'Malley'',de Bertrice Small,in doua volume.Mi-a placut enorm si i-am savurat fiecare pagina cu nesat.O recomand!!!

[MariaMona]

Am recitit "La rascruce de vanturi" de Emily Bronte - parca mi-a placut mai mult decat imi aminteam ca imi placuse pe vremuri... si "Mandrie si prejudecata" de Jane Austen - niciodata nu ma pot satura de cartea asta... Cred ca am citit-o de cel putin 20 de ori si incepe sa se cam faca ferfenita.... Una din cartile mele preferate.

[ricutza]

am terminat aseara Cannery Row de John Steinbeck... Mi-a placut foarte mult si mi-a mai temperat dorul de "East of Eaden" pe care cred ca o voi reciti in viitor (desi am citit-o deja de doua ori in conditiile in care eu refuz sa recitesc carti)...

[moltisanti88]

am terminat aseara Cannery Row de John Steinbeck... Mi-a placut foarte mult si mi-a mai temperat dorul de "East of Eaden" pe care cred ca o voi reciti in viitor (desi am citit-o deja de doua ori in conditiile in care eu refuz sa recitesc carti)...
Eu, de obicei, refuz sa citesc literatura americana, dar mi-ai starnit interesul cu "East of Eaden" tocmai pentru ca si eu refuz sa recitesc carti.

[Judex]

Good God, man- pune gheara pe tot ce prinzi din literatura americana!

[enjoy.life]

Honoré de Balzac "Le Père Goriot"

[moltisanti88]

Good God, man- pune gheara pe tot ce prinzi din literatura americana!
Mi-a placut ce am citit din Salinger si Hemingway, dar in rest am evitat cartile care au fost ecranizate si pe care le-am "vazut" inainte sa le citesc.

[miercuri]

Faulkner n-a prea fost ecranizat *hint hint*

[Kramer]

Îl mai adoră cineva pe Poe?

[Judex]

Nevermore...:P

[enjoy.life]

Gustave Flaubert "Madame Bovary"

[innascumpica]

:P some Ultima carte citita de mine a fost pasteluri Vasile Alexandri

10/10

[omudindulap]

Ultima carte citita de mine a fost pasteluri Vasile Alexandri
10/10
:((

[Kramer]

Masacru!

[K.I.D.]

Peyton place - Grace Metalious

[enjoy.life]

Stephen King - Christine

[ricutza]

A Clockwork Orange
destul de greu de citit in engleza din cauza slangului. Noroc insa ca Alex se inspira din limba slava si de multe ori intuiam ce vrea sa zica, mai ales la chestii gen: babuska, shapka, cheai...dar oricum o carte foarte tare. Interesant ca in film a fost scos ultimul capitol.

[Anxious_Schizoid]

Iliada, de Homer

[Ipu]

Nu-i așa că e cam violentă?

[Anxious_Schizoid]

Nu-i așa că e cam violentă?

E o carte ce înfățișează un război, nu ar trebui să fie violentă? Abia în Odiseea începe să mă dezguste înclinația grecilor spre rezolvarea conflictelor într-o manieră violentă, plus îndemnarea la o răzbunare prin uciderea dușmanilor.
Iliada, ca poveste cu fir epic, mi s-a părut doar prea lungă, cu prea multe răsturnări de situație ce nu schimbă nimic.

[Ipu]

Ideea epopeii e că orgoliile și diferendele dintre conducători (Ahile și Agamemnon) decid destinele unor armate întregi.

A, apropo, comentariul ăsta (www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?p=1535405) l-ai citit?

[Anxious_Schizoid]

Ideea epopeii e că orgoliile și diferendele dintre conducători (Ahile și Agamemnon) decid destinele unor armate întregi.

A, apropo, comentariul ăsta (www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?p=1535405) l-ai citit?

S-ar putea să fie aceasta ideea, altlfel de ce nu se povestește nimic despre primii nouă ani ai războiul troian și se începe direct cu declanșarea conflictului dintre Ahile și Agamemnon? Se poate spune că prin lipsa detaliilor în legătură cu acești nouă ani, se creează impresia că lucrurile au fost într-o stare de echilibru, până când orgoliile au început să se manifeste în oastea grecească. Din toate schimbările de situație, bine, rău, toate făcând parte dintr-o situație generală de bine și rău pentru greci (din cauza absenței lui Ahile, armata troiană ajunge până la corăbiile grecești, cu gândul de a le incendia și de a-i forța pe greci să se întoarcă acasă) am putea deduce o mică filosofie de viață: înainte de a fi mai bine, trebuie să fie mai rău.
Eu nu am căutat vreo idee anume în Iliada, am citit-o doar ca să văd prin ce diferă de filmul Troia și pentru a mă familiariza cu zeităților din mitologia greacă.
Dar dacă consideri că Iliada este un document care atestă războiul troian, atunci acest război a fost ”ideea” epopeei.
Comentariul nu l-am citit.

[Ipu]

Iliada e o lucrare literară, nu e cronică istorică. Ai fi vrut ca Homer să înceapă „ex ovo”, adică de la oul Ledei?

[marcusARCUS]

The Talented Mr. Ripley de Patricia Highsmith-7/10

E o carte cu personaje foarte bine descrise si o poveste destul de interesanta dar e prea plictisitoare la un moment dat.

[Anxious_Schizoid]

Iliada e o lucrare literară, nu e cronică istorică. Ai fi vrut ca Homer să înceapă „ex ovo”, adică de la oul Ledei?

Nu am spus că e o cronică istorică; am folosit denumirea de ”document” ca să fac trimitere la faptul că războiul troian se poate să fi fost un eveniment istoric, nu doar unul imaginar, prezent în Iliada. Și spunând acest lucru, nu vreau să zic că războiul troian chiar a avut loc, ceea ce ar face Iliada o cronică istorică, vreau doar să arăt că Iliada poate să fie privită din două perspective. Până la urmă, e vorba de complexitatea epopeei, indiferent din ce perspectivă privește, nu e numai despre orgolii sau despre un eveniment istoric, ci prezintă un întreg univers. Ceea ce face din Iliada o operă a unei civilizații; la fel cum am găsit scris și în comentariul tău.

[miercuri]

The Talented Mr. Ripley de Patricia Clarkson-7/10

E o carte cu personaje foarte bine descrise si o poveste destul de interesanta dar e prea plictisitoare la un moment dat.
Uhm, The Talented Mr Ripley e scrisa de Patricia Highsmith ;)

[marcusARCUS]

Pardon.

[klaudya_e]

Lasa grijile, incepe sa traiesti - Dale Carnegie
http://img.garbo.ro/images/uploads/daleint.jpg

[alexandru_d]

Papillon - Henri Charrière

Nascut pentru a reusi - Brian Souza

[enjoy.life]

P. D. James - Original Sin (Păcatul Originar)

[vave]

Ted Dekker - Negru [primul volum din Trilogia Cercului]

O carte ce mi-a plăcut enorm. Este scrisă într-un fel de stil şeherezedian ce cuprinde două lumi... de vis [ad-literam]. Ce faci când nu mai distingi realitatea de ficţiune? Alegi lumea care îţi convine... sau laşi ca totul să se decidă de la sine? Dacă ai informaţii despre un dezastru ce încă nu s-a întâmplat ai încerca să schimbi ceva?

Urmează, sper eu curând, să îmi cumpăr şi celelalte două cărţi din trilogie: Roşu şi Alb.

P.S. Mersi shadowofnight încă o dată. ;)

[Judex]

Vave, cu v mic, este o carte CARE ti-a placut!!! Futu-i.....................

[enjoy.life]

Urmează, sper eu curând, să îmi cumpăr şi celelalte două cărţi din trilogie: Roşu şi Alb.

Am auzit că ar fi și o a patra carte, Green.

[vave]

Mda.. acum am văzut şi eu că există şi a patra. Hmmm, nici trilogiile nu mai sunt ce au fost cândva. Oricum sunt foarte curioasă să le citesc pe următoarele două. :)

[enjoy.life]

Allan Pease, Barbara Pease - De ce bărbaţii se uită la meci şi femeile se uită în oglindă?

[ricutza]

James Joyce- The Portrait of the Artist as a Young Man
si apoi ceva lejer: Ira Levin-Sliver

[klaudya_e]

29.90 - Frederic Beigbeder

http://www.librariaeminescu.ro/media/produse/2008/10/m50829-Frederic-Beigbeder-29-9-RON.jpg


Pe coperta cartii:

“Lucrez în publicitate: ei da, poluez universul. Sunt tipul care vinde rahat. Ăla de vă face să visaţi la lucruri pe care n-o să le aveţi niciodată. Cer veşnic albastru, gagici care nu sunt niciodată nasoale, o fericire perfectă, retuşată pe Photoshop. Imagini bibilite, muzică ultimul răcnet. Apostolatul meu este să vă fac să vă curgă balele. În profesia mea, nimeni nu vă doreşte fericirea, pentru că oamenii fericiţi nu consumă.”

Eu n-o recomad. E o carte lipsita de coerenta si substanta

[Chambord]

În profesia mea, nimeni nu vă doreşte fericirea, pentru că oamenii fericiţi nu consumă.”

Consuma, dar mai mult lucruri naturale. Iar lucrurile naturale nu provoaca dependente. Iar fara dependente, cucu vanzari, nada income! :)

[Willy4k]

Ultima carte citita: Cum sa te iubesti pe tine pentru a te intelege mai bine cu ceilalti - Francois Lelord si Christophe Andre.

Autorii au dorit prin intermediul acestei publicatii sa faca o paralela intre persoanele cu incredere mare in fortele proprii si cele cu incredere scazuta, intre avantajele si dezavantajele pe care cele 2 categorii de oameni le au, precum si o abordare a metodelor de intelegere, acceptare si modificare (acolo unde este cazul) ale propriului comportament.

[enjoy.life]

Rodica Ojog-Brasoveanu - Moartea semneaza indescifrabil

[Judex]

Wow!!!!!!!!!!!!!!!
Am citit si eu aceeasi carte pe la 9 ani. Acum am 11. Vrei sa fim prieteni?

[c.ghevara]

Şi eu vreau să mă joc cu voi! Am o găletuşă şi o lopăţică.

[enjoy.life]

Wow!!!!!!!!!!!!!!!
Am citit si eu aceeasi carte pe la 9 ani. Acum am 11. Vrei sa fim prieteni?

Chiar nu te baga nimeni in seama? Si nu, nu vreau sa fim prieteni.

[enjoy.life]

William Golding - Împăratul muștelor

[omserios]

"Rosu si negru" - Stendhal

[Judex]

Harold Pinter - 'Party Time'. Vreau sa fac film dupa ea. Trecem cu discutia la Atelier.

[SleepinWorld]

Potopul _H. Sienkiewicz

[dragonfly_drk]

The Pitbull Projection (Mihnea Columbeanu)
un S.F. destul de greoi, dar care ofera o satisfactie aparte... cand se elucideaza misterul si ramai cu gura cascata la propriu si la figurat... tot ce pot sa spun e ca e unul din cele mai bune romane pe care le-am citit in ultima vreme... felicitari autorului... =D> :"> :-*

[dragonfly_drk]

da... stiu... scrisesem carte intitial... X(
ce ma mai enervati... :((

[FreakDoll]

Pfoai!!Şi aici faci d'astea :D Enervant om :))

[dragonfly_drk]

@Omu' pai ma enervez ca as fi putut sa imi dau si singura seama... nu ai putut sa te abtii si sa nu spui repede... nici nu am vazut postul, ca hop ai postat... ok, vrei sa imi dai lectii de gramatica?... stiu ca am nevoie, dar fa-o in privat, te rog... nu ma face de cacao peste tot... X(
merci de intelegere!:|

[omudindulap]

Bine, iti cer scuze. Nu se va mai intampla. Uite, sterg postul, ok?
Si nu, nu vreau sa dau eu nicio lectie, ca nu s in masura.

[dragonfly_drk]

ok, stai linistit... nu e nevoie sa il stergi.
multumesc ca ai inteles... :-*
sper ca nu te-ai suparat (am fost totusi destul de brutala...) :">

[ricutza]

Natsume Soseki- Eu, motanul

Inceputul e genial, mijlocul insa m-a cam plictisit si mi se parea ca nu ducea niciunde iar finalul e total din alta carte...

[Rapture]

Jocul Lui Gerald - Stephen King
IT - S.K.
Ferma Animalelor - George Orwell
Lolita - Vladimir Nabokov

[bluesky89]

Taica Goriot - Honore de Balzac

[shadowofnight]

Cred ca ultima carte citita a fost 'Grasa si Proasta' de Rodica Ojog Brasoveanu. Sper ca nu am scris asta inainte.

[rrs85]

Semnul venirii lui Antihrist si sfarsitul lumii - Veniamin Micle

[enjoy.life]

Frankenstein de Mary W. Shelley

[vlavidor]

adam si eva..de rebreanu

[ricutza]

John Steinbeck- The Grapes of Wrath
Chuck Palahniuck-Lullaby

[mona80]

Ultima carte citita a fost The girl with the dragoon tattoo. E o trilogie superba scrisa de Stieg Larsson.

[alexandru_d]

Lasă grijile, începe să trăieşti - Dale Carnegie 10/10

[klaudya_e]

Mândrie și prejudecată - Jane Austen

Nu m-a incantat

[Pitbull]

"Povestiri fantastice", de Michael Haulicä

Foarte släbutä.

I-am fäcut recenzia detaliatä - sä v-o pun aici? N-o va citi nici dracu', are peste zece pagini.

[rrs85]

Incearca-ne...:D

[Pitbull]

Bine, dom'le, dacä insisti...


"Povestiri fantastice", de Michael Haulică
Un volum-şcoală

Acei cititori pe care concursurile de împrejurări i-au învrednicit a face cunoştinţă cu "antologia" de autor "Povestiri fantastice" au privilegiul de a beneficia de un valoros material didactic în ceea ce priveşte devenirea scriitorului român de SF. "Michael" Haulică este cum nu se poate mai reprezentativ în acest sens, din ambele puncte de vedere: calităţile sale incontestabile sunt tipice pentru aspiraţiile majorităţii tinerilor de la sfârşitul anilor '80 (acea perioadă atât de fecundă în care literatura noastră science-fiction şi-a cristalizat identitatea matură), precum şi de la începutul deceniului următor (când totul s-a destrămat sub tentaţiile haotice ale capitalismului sălbatic şi ale libertăţii de expresie excesiv înţelese), iar defectele, la fel de vizibile, exemplifică tarele standard ale etapelor formative de pe traseul oricărui asemenea condeier. E un lucru de la sine înţeles că autopsia acestui conglomerat de texte va fi remarcabil de revelatoare, cu atât mai mult cu cât iniţiativa lăudabilă a redactorilor de a selecta doar materialele considerate importante din noianul de pagini scrise prilejuieşte un studiu esenţializat şi la obiect.
Cu riscul de a deveni liniar, stufos şi cicălitor (pe care, însă, mi-l asum, dat fiind rolul pedagogic al acestui demers - destinat aşadar mai puţin marelui public şi mai mult tinerei generaţii de ucenici ai fandomului), voi începe prin a-mi structura recenzia filiform, reproducând în ordine notaţiile efectuate pe marginea fiecăruia dintre texte - pentru ca, în final, să încerc coagularea câtorva concluzii cuprinzătoare. În orice caz, veţi constata că nu puţine titluri au ocazionat la rândul lor asemenea comentarii de ordin general, pe care le voi evidenţia ca atare.
Înainte de toate, însă, remarc opţiunea derutantă a redacţiei de a grupa materialele într-o ordine fals-cronologică: deşi au apărut succesiv, volumele "Maria Mangalena" (1999) şi "Despre singurătate şi îngeri" (2001) conţin, de fapt, texte scrise în ordine inversă: cel puţin cele şapte alese din al doilea datează din perioada 1974-1984, câtă vreme selecţia celorlalte acoperă anii 1987-1996, astfel făcând parte nu numai din două genuri diferite (lucru firesc, de altminteri), ci şi din două etape evolutive inversate: cititorul începe cu un plonjon puternic în universul agresiv, dificil şi greoi al tentativelor autorului cu tendinţă spre SF, pentru ca apoi, fără veste, să se confrunte cu şovăielnicele sale tatonări experimentaliste de tinereţe, urmate de secţiunea "Aşteptând-o pe Sara" (2005), volum ce reuneşte încercările finale de recuperare a condeiului. Oricum, aceste observaţii se referă la elementul editorial al volumului, aşa că le putem pune punct aici, pentru a trece la disecţia literară propriu-zisă.

Antologia se deschide cu un exerciţiu destul de interesant pentru un debutant într-ale SF-ului, "Lipstick" (1987) - care, deşi insignifiant sub aspectul conţinutului, vădeşte totuşi o versatilitate de nivel mediu, regăsită imediat după aceea şi în "Sihala" (1987), dar mai ales pe tot parcursul creaţiei autorului, sub forme uşor diferite. Oricum, în a doua lucrare încep să se remarce şi agresivităţile stilistice şi textualiste care vor marca definitiv profilul scriitoricesc al lui Haulică, inclusiv notoriile sale calambururi şi jonglerii lexicale, deocamdată destul de simpliste ("zâmbitor / zombitor" e numai un exemplu). Aceeaşi povestire defineşte şi o altă trăsătură specifică a autorului: îndepărtarea cititorului prin teribilism excesiv. Orgia iniţială nu captează, ci decuplează, astfel omorând asimilarea zonei finale, care şi aşa e destul de subţire.
În "Noi, cei cu ochii arşi" (1987 - imposibil de evitat trimiterea la "Noi, cei din linia întâi", 1985, regia Sergiu Nicolaescu, pe care sper că autorul a dorit-o umoristică), începem să întrezărim tipul de microcosm pe care încearcă să-l construiască Haulică - trasat din câteva linii sumare în prozele acelor ani, pentru ca scrierile ulterioare să patineze insistent pe deasupra acestui crochiu: o lume închisă, autoconţinută şi autoinsuficientă, a simbiozei om-computer, a dependenţei de digital şi virtual, a schizo-identităţilor, complexelor, inversărilor valorice brutale şi idolatrizării violente a sordidului. În mod firesc, dată fiind frăgezimea vârstei sale sefistice, Haulică parcurge în aceşti ani meandrele cvasi-inevitabile ale expozitivismului ieftin, cuplat cu subtilitism pretenţios şi explicativism începătoricesc (ca să rămânem în zona propriei lui inventivităţi vocabularistice) - nu numai în porţiunile introductive, ci chiar şi prin zona punctului culminant (unde, de exemplu, personajul Miriam intră în scenă târându-şi tot cârdul de explicaţii biografice). Oricum, dacă stratul literar al povestirii încă şchioapătă, se impune în schimb formaţiunea de programator a autorului, care pornind de la acea generaţie a jocurilor video din epocă anticipează foarte competent variantele viitoare ale acestora, din perioada PC-urilor. Dintre stângăciile de scriitură, sunt de subliniat folosirea greşită a verbului "a trebui" (ex.: "trebuia acţionat rapid", tip de construcţie ce se va regăsi de nenumărate ori şi în paginile ulterioare, sau inadmisibilul "trebuiau"), şi mai ales obiceiul de a recurge excesiv la perfectul simplu, adeseori în contexte narative nepotrivite; domină verbul "fu", ajungând fatalmente şi la alăturări delicioase ca "fu trântit" sau "fu trimis". Se mai constată unele puştisme de exprimare ("bine plasat", "bine aplicată"), sau adorabila gugumănie "băutură amnezică" - săraca, ea de fapt se voia provocatoare a amenziei, nu suferindă de aceasta! Din fericire, dincolo de întreaga abundenţă de gafe, povestioara se distinge printr-o remarcabilă prefigurare a dependenţilor de computere şi de Internet, precum şi datorită perceptibilei frumuseţi poetice a unor fragmente.
"O portocală pe masă" (1987) pune punct, din fericire, obsesiei pentru portocale (fructe prezente, dacă nu mă înşel, cam prin toate textele anterioare - lucru deloc de mirare; era cea mai cruntă foamete ceauşistă, cu jinduirile, frustrările şi dorurile ei). Soluţia tipic textualistă a monologurilor paralele e interesantă în sine, dar nu duce nicăieri. Totodată, începe deja să apară repetitivitatea unor artificii stilistice: "psiholimpiadă", "psiholograme" - mă mir că până la sfârşitul volumului n-am avut de-a face şi cu "psiholoangări", "psiholocaust" (că tot e politically correct), "psiholeaginoase", "psiholtenisme", "psiholecuţă" sau "psiholiţă de noapte". Nu lipseşte nici clasica folosire a cuvântului "devălmăşie" cu sensul eronat de "învălmăşeală" - mă rog, putem înţelege că scriitorul, în focul creaţiei, se mai şi lasă dus de val, da' redactorul ce-a păzit?
O variaţiune pe aceeaşi temă din "Noi, cei cu ochii arşi" (formulă predilectă în creaţia autorului) ne oferă "Jocurile olimpice ale războiului" (1987), conturând şi mai puternic starea de text atât de încâlcit, încât nu te prinde, orice-ar fi. Am simţit nevoia să notez doar sintagma "proteză cerebrală", suferindă de acea tipică boală a copilăriei SF: denumirile peste poate de explicite, ca să-nţeleagă tot poporu' ce şi cum (observaţie valabilă şi pentru notorii "motocentauri" - deşi aceştia, de bine de rău, sună destul de melodios). Dacă ar fi frecventat cenaclurile SF ale perioadei, tânărul autor avea toate şansele să lase rapid în urmă acest nărav infantil - pe care noi îl combăteam sub eticheta stereotipului "robochelner"; ţin bine minte o controversă pe tema "robochelnerului", între Cristian Tudor Popescu şi George Ceauşu, chiar în vara acelui an, la Zilele Cenaclului Henri Coandă de la Craiova.
O îmbârligătură şi mai îndrăzneaţă, din aceeaşi familie, "instalaţia de câmp antiradiant", ne oferă "Mireasma târzie a morţii" (1987), titlu în care regăsim ecouri din "Mireasma ploilor târzii" (1985, regia Mircea Moldovan) şi "Lumina palidă a durerii" (1981, regia Iulian Mihu) - iar în cuprins vom descoperi şi o parafrază după prima secvenţă din "Dacii" (1967, regia Sergiu Nicolaescu), la fel de nemotivată. De data asta, povestirea împrumută structura unui microroman destul de ambiţios - şi este cea dintâi care porneşte de la o premisă realmente incitantă. Mai mult decât atât, conţine un paragraf chiar foarte amuzant (penultimul de la pagina 67, cu târcoalele în jurul cilindrului şi bătrânii cu bastoanele - un gen de umor folosit destul de rar, din păcate, căci pare să-i reuşească cel mai bine lui Michael Haulică) şi, în genere, are un anume potenţial tematic şi ideatic. Dintre stângăcii, vom puncta construcţia nefericită "O portieră se deschise, însă foarte puţin" (care se mai şi repetă, semn că lui Haulică tare i-a mai plăcut în şcoală "Mistreţul cu colţi de argint" al lui Ştefan Augustin Doinaş), agramatismul "vor trebui", fraza complet ilogică de la începutul paginii 68, acordul şchiop din capul paginii 69 ("Panaşul coifurilor ţuguiate le atârna flasc, pe spate" - toate coifurile aveau un singur panaş, sau cum? Ca să nu mai vorbim de rima involuntară), construcţia cu fracturi multiple de la pagina 69 ("Scoate-o! răcni Glas ca răspuns la codeala celuilalt care se dezbrăcă apoi, dându-i un fel de ceva ce ar fi putut să fi fost cândva o cămaşă. Şi mai ales albă." Bine-bine, e clar că Haulică încearcă să fie novator, original cu orice preţ, iconoclast, ba chiar şi "deconstructivist", cum în deplină necunoştinţă de cauză îl gratulează o doamnă pe pagina de complimente dinaintea cuprinsului cărţii - dar o regulă elementară a tuturor speciilor artistice postulează că, pentru a fi neconvenţional trebuie neapărat să stăpâneşti mai întâi la perfecţie corectitudinea cea mai clasică. Nu poţi să sari direct la invenţii revoluţionare, fără plasă, că cazi! În orice cazi... ăsta, caz, nuveluşca are un anumit potenţial şi, refăcută, dezvoltată, mai bine echilibrată, ar avea şanse să iasă din ea ceva drăguţ.
"Sinuciderea din strada Mierlei" (1985), deşi trezind şi ea în final fatidicul "Ei, şi?", măcar vădeşte apetenţa autorului pentru prozaismul de mahala, pe care-l stăpâneşte cu vervă, uşurinţă, şi chiar o fărâmă de har (deşi aceste zone delicate necesită sclipiri mult mai puternice, pentru a se converti estetic cu adevărat). Mai facem aici cunoştinţă şi cu formula paragrafizărilor ciudate, pe care Haulică o va folosi mult şi bine de-acu-nainte, după principii numai de el ştiute - şi ne convingem din nou că omul nu le are deloc cu timpii narativi: "înnebuniră" din finalul paragrafului al doilea pică fixamente ca nuca-n perete. Ar trebui să le explice cineva, atât lui cât şi distinsului său redactor, că există nişte reguli de asociere între imperfect, perfectul simplu, perfectul compus şi mai mult ca perfect, guvernate şi de contextul epic. De asemenea, semnele de punctuaţie nu se pot îngrămădi chiar oricum: numai amatorii pun virgulă după semnele întrebării şi exclamării, sau după linia despărţitoare.
În armată aveam un apevist care spunea "zargou" - ca hibrid între "jargon" şi "argou". Michael Haulică nu merge chiar atât de departe, el se rezumă la "jargou" - în deschiderea povestirii "Mufişti, gofreni şi noduri" (1992), altă bizarerie gratuită din nişa protomatrixială atât de dragă lui, vag influenţată de "Călăuza" (1979, regia Andrei Tarkovski), fără alt scop decât măreaţa lovitură de teatru din final, când descoperim că termenul "gofren" a fost inventat doar pentru ca aurolacii să-l poată striga pe protagonist: "Ollie, gofrenul! Ollie, gofrenul!" - calambur care mi-a trăsnit şi mie prin minte, încă din adolescenţă, dar nu l-am considerat atât de deştept încât să merite includerea în vreun text, darămite ditamai povestirea.
Aceeaşi obsesie a jocurilor - şi, din nou, "devălmăşie" pus aiurea (scumpete mică, vorba asta semnifică o formă de proprietate funciară, nicidecum "învălmăşeală"!) plus cacofonia "juca cum" - revine în "Jucător pe viaţă, indexat la paladini" (1993), unde întâlnim şi o serie de personaje şi specii extraterestre destul de interesante - păcat numai că autorul nu prea ştie ce să facă în continuare cu ele. Printre cele mai reuşite combinaţii de cuvinte folosite aici se distinge numele Quasarrakis, iar finalul e, din fericire, acceptabil. Totuşi, este şi primul text care pune cu acuitate problema inconsecvenţelor de stil şi stare: ironii ieftine inserate în contexte dramatice, sau invers, şi multe altele... Poate că pentru Haulică e cam târziu ca să pornească a la recherche de l'enseignement perdu, dar tinerii în curs de formare pot învăţa, din exemplul lui, că şi sub acest aspect funcţionează acelaşi principiu pe care l-am enunţat mai sus: pentru a fi special, trebuie în primul rând să fii corect (vorba ceea: omul inteligent învaţă din propriile greşeli; înţeleptul învaţă din greşelile altora; iar prostul nu mai are ce învăţa, că le ştie deja pe toate). Paradoxal, contrastant, surprinzător, nu e totuna cu incoerent, inconsecvent, incongruent. Şi mai există o regulă înrudită, la fel de importantă: una e să fii ambiguu, subtil, implicit, complex, şi cu totul alta înseamnă neclar, stufos, încâlcit, complicat.
Aici, de altfel, se conturează pentru prima oară extrem de clar una dintre problemele majore ale exerciţiilor hauliciene: povestirea de faţă e greu de urmărit, dar nu e incitantă, nu te cheamă să revii asupra ei pentru a o reciti şi a o înţelege treptat-treptat (ca în cazul altor autori mai mult sau mai puţin moderni şi doar aparent dificili, cum ar fi Kundera, Durrell, Beckett, etc.), ceea ce-i pune diagnosticul unui soi de autism literar.
Iar altă problemă caracteristică a autorului e că lumea asta a lui nu creşte, nu se aprofundează, nu are adâncime - toate prozele nu fac decât să surfeze expeditiv peste ea, în interminabile până la exasperare variaţiuni pe aceeaşi temă. Aşa se întâmplă şi în "Cornelia cu sânii goi" (1993), care începe aproape direct cu o frază confuză prin incorectitudine şi stângăcie: "Un zgomot de geam spart, un ţipăt şi ştiu că este înăuntru" - corect: "că era înăuntru" (mă rog, acest tip de dezacord temporal e recurent pe tot parcursul volumului, şi din păcate nu s-a găsit nimeni să-l observe); în plus, cuvântul "ştiu", ca perfect simplu al verbului "a şti" la persoana a treia singular e o formă destul de ingrată şi derutantă, pe care e mai bine s-o evităm; un redactor profesionist ar fi corectat uşor propoziţia, sub forma: "Un zgomot de geam spart, un ţipăt şi-şi dădu seama că era înăuntru." În fine, aici mai e cum mai e, dar şi în continuare vom regăsi aceeaşi folosire cu precădere a perfectului simplu, proprie novicilor (lucru nu lipsit de însemnătate, de vreme ce în 1993 Haulică publica deja de aproape douăzeci de ani!). Altă construcţie puerilă apare la pagina 114: "se făcu că n-o vede", la care se adaugă multe alte formulări prea lejere, în contrast inestetic cu altele, exagerat de pretenţioase, vădind din nou sus-menţionata incapacitate a prozatorului de a stăpâni un stil unitar (unitar, desigur, chiar şi în voita sa diversitate). Se impune a fi menţionată şi marota referenţialităţii - cum îi place ceva de altundeva, are n-are treabă, hop în text, că sună bine! Paragraful ăla al doilea, cu geamul spart, se termină cu cuvintele "Alte glasuri, alte încăperi", fără alt motiv decât ca să ştie tot leatu' că Michael l-a citit pe Truman - se potriveşte la fel de nucanperetistic ca replica voit satirică "Nimic nou pe frontul de vest!" rostită de Theodor Danetti în rolul snobului Consilier din "Pas în doi" (1982, regia Dan Piţa) - şi vor mai fi, vor mai fi şi-n alte... pagini, alte povestiri. Până una alta, pe aceeaşi pagină, ne râde vesel în soare o scriere complet bramburită a numeralelor: "Thomas Philip Hutchinson, 46 de ani, originar de pe Corona, a patruzecişidoua vizită pe Nova Tortuga (...)" - alooo, domnu' redactor de carte! Dormim în front, sau ce facem aicea...? La pagina 115, o virgulă lipsă (nici pe departe singura din volum, ba nici măcar din frază - au mâncat două chiar) odrăsleşte un transfer semantic de toată frumuseţea: "La capătul holului hârjoana helpaşelor departe de a se fi terminat, părea că de-abia se-ncinge." Dacă lipsa virgulei de după "holului" e doar o scăpare în sine, a următoarei are dublul efect de a sugera că helpaşele erau departe de a se fi terminat, şi de a o face pe singura rămasă, biata, să cadă moţ între subiect şi predicat. Noroc că mai jos, pe patru rânduri, apare din nou o sclipire de inspiraţie şi umor (în paragraful finalizat cu "Ca la mama acasă, ce mai!")
La pagina următoare, avem plăcerea unui banc cât se poate de original: "Doar sunt o doamnă, nu? Ce paştele mă-sii!" (Păcat că n-o auzise pe aia cu şcoala de balet şi de bune maniere, că sigur o băga în carte!) Câteva rânduri mai jos, altă construcţie de o fluenţă antologică: "Şi mâna lui înşfăcă mâna Corneliei trăgând-o spre mijlocul sălii. Fata se propti bine pe picioare, se zmuci şi cei doi se opriră." (Cu zî; sublinierea noastră.) Puţin mai încolo, "Dar chiar n-ar mai fi suportat..." (sublinierea noastră, rimele lui) şi încă o frază începută cu "Dar", pe rândul următor; de sinonimul "însă", numai bun pentru a evita repetările şi aliteraţiile parazitare, se pare că n-au auzit.
Pagina 122, jos, noi jocuri din topor: "Nu era uşor de stat cu ei la masă. Timp de o oră Generalul nu ştiu niciodată ce vor." No comment. (Urmeză o frază kilometrică, dar haotică, pe care n-o înţelegi decât dacă, din cine ştie ce pulsiuni masochiste, o citeşti de trei ori.)
În fine, pe la 123, mai dăm de-un "dacă cuiva", şi de adorabilul "Cornelia se ridică în picioare dărâmând câtea pahare". Rima, treacă-meargă, da' mă-ntreb cu ce le-a dărâmat - cu târnăcopul, cu buldozerul, sau prin implozie?
La fel ca marea majoritate a celorlalte povestiri din volum, şi aceasta sfârşeşte prin a ne lăsa cu aceleaşi întrebări existenţiale: care-i miza - şi, mai ales, care e ideea? Devine tot mai clar că peste tot avem mize stereotipe şi minore, finalizate prin idei subţiri, dacă nu chiar absente cu desăvârşire.
"Colecţionarul" (1993). Ete scârţ!
"Paznic de gând" (1993). În sfârşit, răsplata unei povestiri chiar reuşite - una dintre cele mai bune din volum. Păcat numai că îi lipeşte un twist final semnificativ (cam ca tuturor) dar, din fericire, aprope de sfârşit ne propune un aforism cu adevărat înţelept, pe care recunosc că mi l-am şi însuşit pentru întrebuinţări ulterioare: "Şi niciodată să nu te înşele curăţenia desăvârşită. Ea poate ascunde multe vicii. Ea însăşi este un viciu!" Este încheierea unui fragment de o remarcabilă frumuseţe, exemplificând faptul că principala virtute a lui Michael Haulică e harul combinaţiilor insolite. Dacă, de-a lungul celor trei decenii şi jumătate de scris, ar fi învăţat să şi le gestioneze judicios şi echilibrat, există mari şanse să fi ajuns la nivelul unui prozator nu numai profesionist, ci chiar bun sau foarte bun, fiindcă potenţial avea! Aşa, însă - din nou, aviz amatorilor (în ambele sensuri!): aceste jocuri întrec cu mult orice măsură, devin indigeste şi repetitive, ajung la o paradoxală banalizare (sau, cum se spune în limbaj de specialitate: "tot timpul sub plafon"); lipsa de modulaţie, absenţa unor recesare intervale de respiro, determină textele să fie liniare, plicticoase, enervante. În ultimă instanţă, toate aceste "dezlănţuiri" (de tot felul) ale autorului rămân înduioşător de copilăreşti - ceea ce, în anumite limite, n-ar fi rău deloc, ba chiar cât se poate de firesc, căci orice artist, în veşnica lui prospeţime, ascunde în el un copil perpetuu, arta fiind imposibilă fără spiritul ei ludic prin excelenţă.
"Viermele perfecţiunii" (1993) începe prost (şi nu numai din cauza propoziţiei eliptice "Mai ales împotriva" din finalul paragrafului trei (corect ar fi fost sau "...împotrivă", sau "...împotriva ei") şi suferă de aceeaşi boală ca majoritatea celorlalte povestiri autodeclarate SF: deşi se petrece în viitor (sau pe altă planetă, sau într-un univers paralel, sau la dracu-n praznic - pe scurt, în altă lume), toţi vorbesc la fel ca-n vremurile noastre, ba mai şi gândesc aşa, pe deasupra. Este alt cusur specific sefiştilor boboci: acela de a creiona sumar modelul unei lumi futuriste sau extraterestre, pentru a translata apoi în ea, angro, mentalităţile şi verbiajul contemporan. Aici, efectul e exacerbat de nivelul ostentativ şi, ca atare, fals al colocvialismelor, la fel de tipic pentru începători - cum tot proprie neiniţiaţilor este şi apucătura de a prinde din zbor câte o idee şi a o mulge la maximum, acolo pe loc, ca şi cum în toată lumea numai despre aia ar fi vorba; nici gând s-o includă într-un sistem organic, mai cuprinzător, mai complex. Aici, desigur, măreaţa idee exploatată nemilos este cea a modei imperfecţiunii, pe care autorul o dezvoltă subţire, supralicitat, urmând o logică total confuză care-l duce într-un demonstrativism la fel de isteric ca obsesia spre urât, prost şi rău a personajelor.
În schimb, e savuros începutul de la "Neverly Hills" (1993), care afişează dedicaţia: "Anei-Maria Negrilă, ca semn de preţuire", după care se deschide cu "...morţii mă-tii". Poate că Haulică a fost ironic în sens pozitiv (ca între prieteni buni care-şi permit asemenea glume), sau negativ (ca faţă de o japiţă pe care o asiguri sarcastic de bunele tale sentimente), sau poate că pur şi simplu nu şi-a dat seama ce-a scris. Prefer să nu strivesc corola de minuni a acestui demaraj povestitoricesc, pentru că oricum n-am înţeles nimic din aberaţia inutilă care se întinde pe următoarele trei pagini şi jumătate şi nici mort nu m-aş aventura s-o mai citesc încă o dată.
Noroc că următoarea, "Maria Mangalena" (1994), ne propune un nucleu vag-lucid, destul de interesant. La fel ca aia cu mireasma ploilor târzii, sau cu ce era, ar merita o reabordare, spre a fi transformată în ceva valid.
Ajungem, astfel, la unul dintre cele mai interesante texte, "Motocentaurii dorm singuri" (1993), alt caleidoscop destul de abil al formelor fără fond, cu o bogăţie imaginativă de netăgăduit, care pune o problemă deosebit de semnificativă: deşi sunt relativ armonios integrate în sistem, elementele obscene rămân pornografice din cauza absenţei oricărei mize de conţinut. Ar fi cazul să devină clar pentru toată lumea că orice încălcări de tabuuri pot fi validate numai în condiţiile susţinerii prin justificări ideatice proporţionale cu îndrăzneala lor - altfel, efectul va fi contrar celui dorit: vitejie similară cu a ştrengarilor care scriu FUT pe ziduri şi fug (sau, dacă n-au nici măcar bunul simţ de a se ascunde, stau pe loc şi se hlizesc mândri).
La fel de teribilistă este şi asocierera elementelor daco-getice cu fantasticul tehno-futurist - Haulică n-o legitimează prin nimic, o face şi atât. Devine tot mai clar că el nu scrie SF propriu-zis, ci mai degrabă acest soi de fantastic tehno-porno- futurist-mitico-arhaic-space-operetistic, toate la un loc şi cam fără nici un Dumnezeu. Produsul final (dar nu finit, niciodată finit, din păcate - căci la fiecare text ar mai fi enorm de lucru) nu se poate numi tocmai literatură, ci e mai degrabă un fel de poezie picturală în proză. Iar relaţia cam abulică între cele trei specii artistice face ca totalul să fie evanescent, inconsistent, imaterial - ceea de exacerbează dezagreabil (cu sensul de inestetic) impactul, oricum riscant de puternic, al elementelor violente (naturaliste, sexuale, argotice, etc.)
Un început bun, urmat de o muzicalitate plăcută pe tot ansamblul ei, o caracterizează pe "Hanni, femeia lui Mano" (1994). O singură observaţie: contextul nu justifică forma populară "se-nvârte" a verbului "se învârteşte".
Altă povestire dintre cele mai reuşite este "Full contact" (1994), unde conţinutul erotic reuşeşte, în sfârşit, să se desprindă de pornografie, dat fiind că are o respiraţie suficient de amplă (unul dintre puţinele cazuri în care lungimea textului acţionează mai mult în folosul acestuia, decât în dauna sa). Păcat totuşi că, simultan, lungimea sus-amintită nu reuşeşte să evite o anume diluare, din cauza aceleiaşi cronice subţirimi a conţinutului. O invenţie lingvistică interesantă: "însomnoraţi".
În "Singurătatea ploii violete" (1995), ar fi de remarcat imaginea foarte puternică (pe gustul meu, recunosc!) a gravidei spânzurate de păr (cu toate celelalte detalii), şi faptul că, în înşiruirea "gol, golaş, golit, golumb" a uitat tocmai "golan" - unde mai pui că, după cum reiese din povestirea care încheie grupajul, Michael a golan antiiliescian, la fel ca mine! (Urmează "Ucideţi binefăcătorul", 1995, care din nefericire nu mi-a spus nimic.)
...Apoi, "Căinţa" (1995): începe binişor - dar, din nou, prea direct expozitiv. Se observă limpede că povestirea este foarte tributară stării de spirit din România anilor 1990-1995 - ceea ce, deşi legitim, e totuşi un factor de limitare valorică în artă. Lumea descrisă, cu atmosfera ei, este într-adevăr interesantă - însă, ca de-atâtea ori, e prea sordidă, autoturtindu-se din exces de zel. În genere, panorama imaginată e exagerat de amplă pentru doar încă un joc cu miză minoră. Nu lipsesc nici deja consacraţii paşi cu stângul pe terenul exprimării literare (cacofonia "fu dată", sau un "altădată" undeva unde trebuia să fie despărţit), precum şi o gravă carenţă de dezvoltare logică: peste tot se vorbeşte de "siddiţi" (seropozitivi), dar nicăieri nu e abordată situaţia bolnavilor propriu-zişi de S.I.D.A.
Se conturează astfel o încremenire în proiect de tip special: autorul a rămas fixat nu în procesul de creaţie, ci în cel de asimilare. Sau e complet refractar la îndrumări, sau nu s-a găsit cine să-l înveţe - variantă mult mai probabilă, căci înainte de 1990, când forfotea fermentul şcolii literare a cenaclurilor, n-am prins deloc de veste despre existenţa lui, iar mai târziu fenomenul a intrat într-un declin accentuat din care abia recent a început să dea semne de trezire. Pe scurt, în atâţia ani, a evoluat prea puţin de la stadiul de tânără speranţă, epuizându-se undeva peste nivelul debutantului, puţin mai jos de cel al scriitorului SF cu drepturi depline, deasupra căruia începe traiectoria spre acceptarea pe tărâmul literaturii mainstream.
"Ultimul mandat" (1996) este şi ultimul text din acest grupaj ce s-ar fi vrut tangent cu literatura science-fiction. Dincolo de boala virgulelor presărate arbitrar şi necorectate de nimeni, e un pamflet anti-Emanat simpluţ, care nu aduce nimic nou faţă de scrierile anterioare. Se distinge doar printr-o încercare moleşită de twist final - care, dorindu-se sugestiv, nu reuşeşte să fie decât neclar. Dacă n-am mai zis, repet (vorba lui toale major Coman de la Caracal): a fi sugestiv e o calitate; a fi neclar, e un defect.

Ne întoarcem apoi în timp cu vreun pol de ani, ca să vedem cum scria Michael Haulică la începuturile lui zburdalnice. "În hol" (1974) e un exerciţiu promiţător, tipic pentru adolescenţii experimentalişti. "Anotimpul de praf" (1979) pare să fie prima abordare a acestui obsesiv motiv apocaliptic, reluat până la suprasaţietate pe tot parcursul volumului şi al deceniilor. Încă de tânăr, autorul se remarcă prin cunoscutele sale bâlbe ale timpilor narativi de care nu se va dezbăra niciodată, plus mania diformităţilor fizice, într-un text de o deplină gratuitate, plin de metafore ieftine şi cu un final tezist şi expediat. "Lebăda" (1980) oferă o mostră de suprarealism nesusţinut, iar "Gramatica deasupra oraşului" (1982) are un titlu care sună bine.
Aşa, şi...? ne simţim datori să întrebăm din nou, de data asta după "Acela care" (1983), text ce face iar mare tapaj pentru o tratare atât de schematică a dogmatismelor, superstiţiilor, fixaţiilor, clişeelor de gândire în general. După ce încă o dată ne bagă pe gât praful sezonier şi folosirile aiuratice ale perfectului simplu (perseverrare diabolicum!), povestirea încearcă o formulă de final şocant care nu e decât buimac şi fâsâit.
"Copiii liliacului" (1984) e doar un alt exerciţiu de stil, în schimb "Neguţătorul de vise" (1984) e singura povestire bună a acestei perioade de iniţiere - lucru firesc: omul publica deja de zece ani, era şi timpul să-i reuşească măcar o schiţişoară, acolo! Mă întreb doar de ce în text scrie "romîn" (cu î din i), şi ce-i cu greşeala de logică de la pagina 235, sus: "Am auzit că nu te lasă decât o dată. Are o listă pe care te trece şi dacă eşti acolo, salut! Nu mai visezi. Rămâi doar cu amintirea." Cu virgulele mâncate ne-am obişnuit (că de, cum să uităm ce foame făceam în 1984?), dar "nu"-ul care-ar fi trebuit să fie între "dacă" şi "eşti" ce-o fi păţit? Cineva a fost căscat, asta a păţit: sau autorele, sau redactorele, sau - cel mai probabil - ambii doi.
(Una peste alta: inadmisibil de multe scăpări, pentru un volum atât de ambiţios şi cu asemenea pretenţii de minuţiozitate; ţin minte, prin 1991, când lucram la Iris, editura lui Sorin Ştefănescu, şi încă se mai tipărea cu plumb, luam şpalturile la bibilit de câte zece ori, nici măcar o ghilimea să nu rămână nelalocul ei... Dar mă rog, unii-s cu meseria, alţii mai mult cu gura...)

(...)

[Pitbull]

(...)

Şi ajungem la ultimele dar şi cele din urmă, textele finale ale traseului scriitoricesc haulician, cele de după 1996.
Pentru început, totuşi, efectele trecerii timpului se simt în sens pozitiv - în "Full Contact 2. Nabokov" (1997), o tentativă de cyberpunk adăpată din "Burning Chrome" (conform maniei imature de a suge insistent de la ugerul ce ne place, ba chiar a-l transplanta la noi în ogradă cu vacă cu tot - adică William Gibson e bun şi mare acolo, la el acasă, în legea lui, nu plimbat în proţap de te miri ce fani şi fănei de pe mapamond). Noroc că de-acum autorul a început să mânuiască mult mai bine stilul, iar imaginile sunt de asemenea mai puternice. Până şi momentul sexual i-a reuşit.
Iluzia, însă, a fost de scurtă durată. Urmează logoreica "Mordelia" (1998), care continuă cu aceleaşi şi aceleaşi teribilisme puşteşti (mai ales în monologul de la pagina 264), fără a clinti cititorul cu nimic - da' chiar cu nimic. Din "Te iubesc pe 32 de biţi" sau "O noapte cu Brad Pitt" (2001) n-am reţinut decât un nou calambur de două parale ("I can't. I Kant.") şi nedumerirea în faţa tuturor interreferenţialităţilor ce-i împânzesc cruciş şi curmeziş scriitura fără să rezolve absolut nimic – aici, apropo de Ravi. În "Pasaj de trecere" (2002), monologul de la pagina 286 al Corinei e drăguţ, dar complet fals (în mod simptomatic pentru întreaga creaţie haulicoidală) şi, din păcate, se simte tot mai puternic prezenţa propriilor defulări, oricât îndearcă autorul s-o mascheze. Restul nu-i decât plictiseală.
Penultima producţie, cetaceul "Vremea zăpuşelii" (2004), prezintă semnele clare ale decesului iminent. Nu insist asupra inevitabilului exces de virgule (inclusiv aberante - vezi pag. 307), important e că textul, pe toată lungimea lui incontinentă, e obosit, logoreic, trenant, redundant - grafomanie curată. Iar ni se vâră pe gât o Cornelie, iar ne e servită aceeaşi colecţie de invenţii vechi - şi mai afirmau unii că Michael Haulică ar avea o "imaginaţie debordantă", haida de! Şi-a atins apogeul cam spre sfârşitul anilor '80, după care s-a istovit inexorabil, epuizându-şi resursele - capabile să fi generat, la drept vorbind, doar foarte puţine invenţii propriu-zise, şi alea sută la sută superficiale (inclusiv paragrafizările ciudate şi cele câteva procedee textualiste). În continuare, n-a făcut decât să le tot combine - dar şi meşteşugul combinaţiilor inedite are o limită. Într-un cuvânt, omul s-a MANIERIZAT. Total.
Pe la pagina 316, deja e insuportabil de plat. La 325, ne troturează cu o frază imposibilă: "De multe ori şi-a pus întrebări însă şi a pus la îndoială adevărul şi rostul cuvintelor pe care s-a obişnuit să le murmure în fiecare dimineaţă când se aşază în faţa terminalului sau a voxului". La 327, alta: "«Mofturi de oameni frustraţi» gîndeşte Lotek, doar gîndeşte, că doar n-o să spună cu voce tare aşa ceva, nu lansatorului de care depinde..." Stilul degenerează în dezlânare greoaie, fără să mai fie viu şi snappy ca în tinereţe...
În fine, cam de la 340 încolo, lectura chinuită, doar din obligaţie profesională, a acestui text lălăit care nu mai are nimic de spus, e aparent înviorată de o intervenţie autoreferenţială complet ratată, a cărei autorionie factice nu reuşeşte să disimuleze narcisismul. O idee mai răsărit, finalul povestirii nu rezolvă nici el mare lucru.
"Microtextele" (2004) trag cortina finală peste arcul atât de întins în timp, însă redus ca amplitudine, al carierei adunate în aceste pagini. După o altă autoreferenţialitate falsă (cu motocentaurii) şi una complet sterilă (trimiterea la "Casablanca"), avem mărunta satisfacţie a unui twist de încheiere cu adevărat ingenios (mai ales prin asocierea cu finalul povestirii anterioare), dar din păcate ratat şi el la nivelul ansamblului epic. E evident că Michael Haulică nu ştie să construiască structuri dramatice, şi pace!

Tot ce a ştiut el, în perioada cât a scris, a fost să încropească un fel de lume halucinantă, dar nu neapărat în sens bun. Ceea ce i-a lipsit permanent este logica esenţială, logica de orice fel, chiar şi transcendentă celei realiste. Nu are nici raţiunea fantasticului, nici pe cea a absurdului, a oniricului sau a suprarealismului - nici măcar iraţionalitatea programatică a dadaismului. Haulică mimează un fel de logică SF hiper-soft, dar aceasta nu e decât falsa raţiune subiectivă a unui autor egolatru, ejaculatoriu, incapabil să se automodeleze, să se corecteze, să crească. Science fiction-ul, miraculosul, fantasticul sau realismul magic ori poetic sunt tot atâtea pariuri ale scriiturii, iar autorul nu câştigă cu adevărat nici unul - asta e tot ce contează. Ca în orice scriere veleitară, eşecul provine din falsitatea textului, cu tot ceea ce conţine el: evenimente, universuri, trăiri, personaje. Nu orice mijloace sunt adecvate pentru a povesti, pentru a cuceri cititorul - acesta e preceptul pe care n-a reuşit să-l absoarbă autorul de faţă. De aceea e atât de greu să-l citeşti.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
20 septembrie - 3 octombrie, 2010
Bucureşti, Ibiza, Bucureşti

[klaudya_e]

Moartea semnează indescifrabil - Rodica Ojog-Brasoveanu

[anaemona]

Ce-as mai reciti cartile Rodicai, dar nu le mai am. Asa cum as reciti o carte care mi-a fost tare simpatica in adolescenta, o carte scrisa cu spirit critic dar intr-un stil cit se poate de comic, Tandem sau sa vorbim despre palmieri, a Martei Cozmin. Chiar sint curioasa daca vechea sau noua generatie de tineri au citit cartea asta :)

[RomaniaMare]

Razboinicii lui Hitler, de Guido Knopp .

[MariaMona]

Profesorul meu de semiotica, Ivan Evseev spunea ca "o carte buna trebuie citita de 3 ori - o data in tinerete, o data la maturitate si o data la batranete" deoarece de fiecare data vom gasi in ea noi intelesuri si o vom savura prin prisma unor experiente de viata diferite.

In urma acestui indemn am recitit zilele trecute "Ciocoii vechi si noi" de Nicolae Filimon - am savurat-o infinit mai mult ca in liceu. Nota 10.

Am mai citit "Defectele parintilor" de A. Berge, o carte foarte actuala, desi scrisa cu jumatate de secol in urma. Dragi parinti, cititi-o, faceti-va mea culpa daca e cazul si invatati din ea sa fiti mai buni.

[NaTyLuTz]

Recitit : 20000 de leghe sub mari - Jules Verne

[innascumpica]

Ultima carte citita de mine a fost pasteluri Vasile Alexandri
10/10
:((
?

[Pitbull]

Adicä plânge.

[mirceagm007]

Yes man - Danny Wallace o carte care te va bine dispune si va reusi sa te surprinda. Mult mai buna decat filmul cu Jim Carrey in rolul principal.

[bremen1980]

In ultima vreme o ard foarte tare cu carti in format audio.Adorm mai usor bagat sub paturica atunci cind mi se citesc diverse carti : P.K.Dica ,Herodot ,Platon ,Cormac McCarthy,Eliade,tot felul de istorii .

[danonino]

oo da. Acum citesc romanele cu James Bond, scrise de Ian Fleming. B-)

Ultima a fost Din Rusia cu dragoste. Mi-a placut. Fleming are un stil "rece" de a descrie anumiti oameni sau anumite evenimente, e cinic si distant. Filmele sunt foarte diferite de carti, in afara de numele personajelor, alta legatura nu prea e.

[balika]

Dean R. Koontz - Masca , un thriller destul de decent.

[miercuri]

oo da. Acum citesc romanele cu James Bond, scrise de Ian Fleming. B-)

Ultima a fost Din Rusia cu dragoste. Mi-a placut. Fleming are un stil "rece" de a descrie anumiti oameni sau anumite evenimente, e cinic si distant. Filmele sunt foarte diferite de carti, in afara de numele personajelor, alta legatura nu prea e.
Lol, ma bucur sa aud ca le cumpara cineva :)) avand in vedere ca am tradus si eu unul din serie, iar prietenul meu altul, poate la un moment dat o sa ne primim si banii pe ele.

[ionutt-]

Scott Frost -Twin Peaks 2 ,Dale Cooper : Viata mea , benzile mele

[danonino]

Lol, ma bucur sa aud ca le cumpara cineva :)) avand in vedere ca am tradus si eu unul din serie, iar prietenul meu altul, poate la un moment dat o sa ne primim si banii pe ele.

Contractul implica vreo legatura cu numarul de exemplare vandute?

In fine, am terminat volumul de povestiri, primul scos pe tarabe. Misto.

[miercuri]

Lol, ma bucur sa aud ca le cumpara cineva :)) avand in vedere ca am tradus si eu unul din serie, iar prietenul meu altul, poate la un moment dat o sa ne primim si banii pe ele.

Contractul implica vreo legatura cu numarul de exemplare vandute?

Nu, dar respectivii sunt deja in intarziere cu banii, ceea ce inseamna ca probabil nu ii au.

[danonino]

jegosii...

[MariaMona]

Fantomele lui Goya de Jean-Claude Carriere si Milos Forman - o carte foarte buna. Am citit-o in vreo 4 ore. Abia astept sa vad si filmul!

[shadowofnight]

Cine a scris "Pretul succesului"?

[paul_aramis]

pe cine o avea Carmen Şerban textier (cred că pe ea însăşi)

just kidding: Barbara Taylor Bradford
dar nu e doar o carte, ci o serie de 7.

[copila_satanista]

Cine a scris "Pretul succesului"?
Pavel Corut

[rrs85]

Bine, dom'le, dacä insisti...
"Povestiri fantastice", de Michael Haulică
Un volum-şcoală
(...)
vroiam sa citesc cartea, ca o mare curiozitate, dar dupa ce ti-am citit recenzia nu mai este nevoie:D

[klaudya_e]

Anotimpuri diferite - Stephen King (http://images9.okr.ro/auctions.v3/215_300/2010/05/21/5/4/245724029-5419114-215_300.jpg)

contine:
Închisoarea îngerilor - filmul este mai bun
Cadavrul
Un elev capabil
Metoda respiratiei - mi-a placut cel mai mult

[enjoy.life]

Dr. Eliyahu M. Goldratt - The Goal

[bremen1980]

P.K.Dick ''Valis''- audiobook -tipul o luase clar la vale.Amesteca la greu teme filozofice si religioase cu drogurile ,politica ,stiinta .Rezultatul e o ciorba cu pretentii metafizice.Cam ce este la OTV dupa 10 seara.

[ricutza]

Woody Allen - Complete Proze

Surprinzator stilul si pe alocuri povestirile sunt extrem de amuzante. O lectura extrem de placuta.

[MariaMona]

Winnetou de Karl May in germana. Ce e surprinzator e ca o inteleg! :D

[copila_satanista]

muult mai surprinzator ar fi sa o inteleg eu :))

[mcatalin]

Tacerea Mieilor - Thomas Harris. O lectura placuta, iar momentele de suspans parca mai intense decat in film.

Am inceput si Dragonul Rosu si sper sa gasesc si Hannibal sa fie seria completa.

[mcatalin]

Am terminat si Dragonul Rosu (Thomas Harris) - recomand cu caldura - personal mi se pare parca chiar mai buna decat Tacerea Mieilor.

[mazette]

Amanta engleza- Marguerite Duras

[ricutza]

David Mitchell - Black Swan Green, absolut superba
Arnon Grunberg - Nesuferitele zile de luni, un piuc superficiala dar foarte amuzanta

[bremen1980]

Clifford Simak ''City'' -o serie de nuvele care istorisesc decaderea rasei umane .Povestirile sunt istorisite de caini .Pentru ei chiar existenta rasei umane tine mai mult de legenda .
Scrisa in anii'40 City face parte din perioada de aur a literaturii s.f.



An editor's preface notes that after each telling of the legend the pups ask many questions:

"What is Man?" they'll ask.
Or perhaps: "What is a city?"
Or: "What is a war?
There is no positive answer to any of these questions."

[Windom]

Philip Roth - Complexul lui Portnoy. Roth e un Woody Allen cu coaie. Love at first book...

[omudindulap]

Recomand si Viata mea de barbat, de acelasi autor.

[bremen1980]

Philip Roth - Complexul lui Portnoy. Roth e un Woody Allen cu coaie. Love at first book...

Acum citeva zile ALS posta pe liternet si indemna poporul sa-l citeasca pe Proust.Aseara pe la miezul noptii frecam frecventele radioului si am dat peste o emisiune (in reluare) la care era invitat Marius Chivu.Se discuta despre carti ,filme ,muzici s.a. Chivu il punea pe primul loc in topul scriitorilor pe Marcel Proust si ii mai mentionata printre favoriti pe Roth ,Updike si Mailer . Saptamina trecuta tocmai am citit ''Fugi,Iepure '' de Updike .Azi te vad pe tine cu Roth .Ne baga oare astia ceva in sucuri ????

[Windom]

Pendulam intre Roth si Consulul Onorific a lui Greene. Am tras o gura de BemBem si am optat pentru primul. Acum ma ocup de al doilea.

[anaemona]

Win, iti recomand si Doctor Fischer of Geneva or The bomb party, nu stiu daca e tradusa in romaneste, dar e o carticica de numai vreo 100 de pagini, analiza psihologica la maxim si rasturnari de situatie pina in ultimul moment, in stilul atit captivant al lui Greene.

[miercuri]

Philip Roth - Complexul lui Portnoy. Roth e un Woody Allen cu coaie. Love at first book...
Aw, Portnoy :)) ma bucur c-ai citit-o, one of the funniest I've come across. Nu tot Roth-ul e la nivelul asta insa, cel putin in ultima vreme scoate anual cate un roman cam insipid de maxim 200 de pagini ca un fel de reminder pentru Academia Suedeza ca he's long overdue...

[Rapture]

La Tiganci - Mircea Eliade
Invitatie la Esafod - Vladimir Nabokov

...si acum citesc Toba de Tinichea - Gunter Grass

[jansic]

Drumul cenusii- Augustin Buzura

Incantator modul in care descrie, evalueaza, critica, analizeaza femeia. Asta m-a acaparat inca de la inceput, apoi a fost constructia personajelor inzestrate cu o constiinciozitate dureroasa. O carte reflexiva, minutioasa, impunatoare prin ideile transmise care curg firesc si te trimit la (auto)analiza. Geniala.

[andreiu7z]

"O istorie a lumii în 6 pahare" - Tom Standage. O carte-documentar interesantă în care sunt expuse detaliat istoriile băuturilor, aici mă refer la bere, vin, cafea și Cola.

[mcatalin]

1984 - George Orwell. Nu cred ca mai are nevoie de prezentare - absolut superba.

[MariaMona]

1984 - George Orwell. Nu cred ca mai are nevoie de prezentare - absolut superba.

Subrscriu!

Am citit cele doua romane ale lui Khaled Hosseini "Vanatorii de zmeie" si "Splendida cetate a celor 100 de sori". M-au cutremurat si m-au emotionat la extrem. La primul roman am plans in hohote, citeam in timp ce plangeam cu suspine. N-am mai plans asa de la 16 ani cand am citit Mizerabilii. Concluzia mea dupa ce am citit cele doua carti: si eu care credeam ca e nasol in Romania...

[Chambord]

Drumul cenusii- Augustin Buzura
.

De Buzura am citit si eu "Orgolii" si mi-a placut mult. Oameni si conflicte "real life".

[ricutza]

1984 - George Orwell. Nu cred ca mai are nevoie de prezentare - absolut superba.

asta citesc acum...
e foarte ciudat ca ma apucasem de cartea asta acum vreo cativa ani, si dintr-un motiv ciudat n-am terminat-o, ma apucasem sa vad si filmul la un momentdat si tot asa nu-mi aduc aminte sa-l fi terminat de vazut...si nu pot sa-mi dau seama de ce.

dar acum m-am hotarat sa reiau cartea si dupa ce o termin, voi revedea si filmul...

[bremen1980]

1984 - George Orwell. Nu cred ca mai are nevoie de prezentare - absolut superba.

Aleg oricand ''Noi'' de Zamiatin in fata lui Orwell si a cartii lui Huxley ''Minunata lume de maine''.Chestie de gust ;)

Windom mi-ai facut pofta de P.Roth si am gasit ''Pastorala americana'' la biblioteca.O citesc in romana si cand ma dor okii o ascult in format audio citita de Ron Silver.O carte foarte buna care-mi aminteste de cartea lui Saul Bellow ''Darul lui Humboldt ''
http://thepiratebay.org/torrent/5851082

[Windom]

Windom mi-ai facut pofta de P.Roth si am gasit ''Pastorala americana'' la biblioteca.O citesc in romana si cand ma dor okii o ascult in format audio citita de Ron Silver.O carte foarte buna care-mi aminteste de cartea lui Saul Bellow ''Darul lui Humboldt ''
http://thepiratebay.org/torrent/5851082

Cam in cit timp dai gata o carte? Intreb pentru ca spuneai ca te dor ochii la un moment dat si ma gindeam ca ai obiceiul de a incheia socotelile cu cartea respectiva intr-o "sedinta" sau doua. Si eu am problema asta, daca citesc mai mult de 2 ore incontinuu, incep sau ochii sau capul sa protesteze. La mine depinde si de momentul zilei (seara citesc cel mai bine). Dar, in general, imi place sa savurez o carte, sa nu o termin prea repede. Astfel ma pot familiariza cu personajele si cu lumea respectiva and that's pretty cool. In ceea ce priveste cartile in format audio, nu m-au prins. Nu ma pot concentra, ma plictisesc repede ori adorm.(:| Am incercat sa ascult The Portrait of Dorian Gray dar am cedat pe la jumatate.

[bremen1980]

Si eu citesc cel mai bine seara.De obicei merg cu 2-3 carti in paralel cam 7-10 zile.Ma dor ochii dupa 2-3 ore .Fac un cocktail de literatura ,istorie ,politologie ,memorialistica ,s.a.m.d. Literatura de calitate o citesc mai incet tocmai pentru ca asemenea unei vaci trebuie s-o rumeg ca sa pot s-o asimilez bine. :)) .Saptamina trecuta am avut :Updike ''Fugi ,Rabbit '' ,''Micul dejun al campionilor'' de Vonnegut si ''Nimicul de temut '' de Julian Barnes.Saptamina asta ''Cupa vietii ''de Bulgakov, ''Pastrorala americana '' de Roth si ''The Cambridge Companion to Modern American Culture''.Nu citesc nimic de genul :''L-am cautat dar nu l-am gasit ;orgasmul explicat gospodinelor'' , ''Cistiga mai mult decit seful tau incompentent'' ,''Cum sa agati fotomodele chiar daca stai cu parintii '' .etc.
Seara cit mai putin televizor (si net in ultima vreme) ;la miezul noptii bag la greu carti audio s(No Country for Old Men ,Heart of Darkness, The Day of the Triffids,mult PK.Dick )cam 60-90 de minute.De la 14 15 ani sufar de insomnie si partea buna este ca uneori chiar adorm cu asemenea carti .Asta vara pe caldurile alea avem niste cursuri universitare de istorie americana citite de o tipa cu o voce mai plictisitoare decit o functionara de posta .Efectul era- somn instantaneu dupa 10-15 minute.Din pacate n-am mai nimerit o asemenea voce la alte audiobookuri :(( .

Tot ciclul asta de lectura ma tine doua luni apoi ma satur si incep s-o las mai moale si o dau pe lectura usoara reducind si ritmul de lectura (o carte varza la doua saptamini ).

[Mercutio]

Windom mi-ai facut pofta de P.Roth si am gasit ''Pastorala americana'' la biblioteca.O citesc in romana si cand ma dor okii o ascult in format audio citita de Ron Silver.O carte foarte buna care-mi aminteste de cartea lui Saul Bellow ''Darul lui Humboldt ''
http://thepiratebay.org/torrent/5851082

Cam in cit timp dai gata o carte? Intreb pentru ca spuneai ca te dor ochii la un moment dat si ma gindeam ca ai obiceiul de a incheia socotelile cu cartea respectiva intr-o "sedinta" sau doua. Si eu am problema asta, daca citesc mai mult de 2 ore incontinuu, incep sau ochii sau capul sa protesteze. La mine depinde si de momentul zilei (seara citesc cel mai bine). Dar, in general, imi place sa savurez o carte, sa nu o termin prea repede. Astfel ma pot familiariza cu personajele si cu lumea respectiva and that's pretty cool. In ceea ce priveste cartile in format audio, nu m-au prins. Nu ma pot concentra, ma plictisesc repede ori adorm.(:| Am incercat sa ascult The Portrait of Dorian Gray dar am cedat pe la jumatate.
conteaza foarte mult cum e citita cartea si as spune chiar de cine, pentru ca in fond e ca o interpretare. am gasit la un moment dat o gramada de carti in romaneste, produse de o asociatie pentru cei cu probleme vizuale. titluri bune, dar n-am reusit sa ascult nimic, voci fara intonatie, plate, pitigaiate, neconvingatoare de iti fuge gandul in alta parte imediat.
in schimb am gasit multe excelente, citite de michael york, jeremy irons, peter coyote si alti tipi necunoscuti dar foarte talentati, de la edituri ca random house, truesound. recent am (re)ascultat zbor deasupra unui cuib de cuci citita de christian slater excelent.
apoi in franceza iarasi am gasit o gramada, citite de jeanne moreau, michel piccoli, fabrici luchini si multi alti actori talentati. ilustratia muzicala contribuie si ea la atmosfera. in the third man de graham greene, ascultata de curand, tema muzicala principala era, of course, the harry lime theme. cartile audio sunt ca niste productii care trebuie regizate, ilustrate muzical, interpretate, deci daca vrei productii bune trebuie sa le cauti.

[WildR0se]

Pentru cei plictisiti de vocile fade din audiobook-uri, recomand Teatru radiofonic... Am gasit pe DC++ cateva piese de Carlo Goldoni, Oscar Wilde sau George Bernard Shaw absolut superbe, in interpretarea unor mari actori ai teatrului romanesc. Eu ma delectez ascultand de pe telefon inclusiv la serviciu sau chiar pe strada :D

[bremen1980]

Din ''Pastorala americana '' o carte mult mai serioasa (decit ce scria el in tinerete ) a lui P.Roth


At dinner the conversation was about Watergate and about Deep Throat. Except for the Swede's parents and the
Orcutts, everybody at the table had been to see the X-rated movie starring a young porno actress named Linda
Lovelace. The picture was no longer playing only in the adult houses but had become a sensation in neighborhood
theaters all over Jersey. What surprised him, Shelly Salzman was saying, was that the electorate who overwhelmingly
chose as president and vice president Republican politicians hypocritically pretending to deep moral piety should make
a hit out of a movie that so graphically caricatured acts of oral sex.
"Maybe it's not the same people," said Dawn, "who are going to the movie."
"It's McGovernites?" Marcia Umanoff asked her.
"At this table it is," answered Dawn, already inflamed at the outset of dinner by this woman she could not bear.
"Please," said the Swede's father, "what these two things have got to do with each other is a mystery to me. I don't
know why you people pay good money to go to that trash in the first place. It's pure trash—am I right, Counselor?" He
looked to Barry for support.
"It's a kind of trash," Barry said.
"Then why do you let it into your lives?"
"It leaks in, Mr. Levov," Bill Orcutt said to him pleasantly, "whether we like it or not. Whatever is out there leaks in. It
pours in. It's not the same out there anymore, in case you haven't heard."

[alexandru_d]

Un elev capabil - Stephen King

[andreiu7z]

Un elev capabil - Stephen King
Parere? O sinteza?

[bremen1980]

Un citat gasit intro carte ''cind se termina reputatia /poate sa inceapa distractia ''

[hellsteed]

un citat :Capacitatea omului de
a gîndi nu este foarte mare, aşa încît pînă şi omul cel mai spiritualizat şi mai cult vede lumea şi
pe el însuşi, în permanenţă, prin lentilele unor formule foarte naive, simplificatoare şi
mincinoase — dar mai ales pe el însuşi se vede în felul, acesta!

[alexandru_d]

Un elev capabil - Stephen King
Parere? O sinteza?

Mie mi s-a parut foarte buna nuvela, mi-au placut descrierile minutioase de la inceput si mi-a displacut rapiditatea de redare a ultimei parti a operei (lucru care am inteles ca este specific lui Stephen King) si m-a "uimit" modul a de deducere al unuia dintre "detectivi". Am inceput si filmul insa e o diferenta considerabila intre cele doua variante, asadar, cartea bate filmul.

P.S. : vrei o idee despre actiunea operei sau ai citit-o si vrei un punct de vedere?

[alexandru_d]

Metoda respiratiei - Stephen King (nuvela)

[andreiu7z]

Un elev capabil - Stephen King
Parere? O sinteza?

Mie mi s-a parut foarte buna nuvela, mi-au placut descrierile minutioase de la inceput si mi-a displacut rapiditatea de redare a ultimei parti a operei (lucru care am inteles ca este specific lui Stephen King) si m-a "uimit" modul a de deducere al unuia dintre "detectivi". Am inceput si filmul insa e o diferenta considerabila intre cele doua variante, asadar, cartea bate filmul.

P.S. : vrei o idee despre actiunea operei sau ai citit-o si vrei un punct de vedere?
Nu am reușit încă să o citesc! Bănuiam că e carte bună, având în vedere că e scrisă de S. King. Eventual poți să expui unele idei, pentru a mă impulsiona să o citesc.
Danke!

P.S. Ca de fiecare dată, cartea bate filmul!

[andreiu7z]

Metoda respiratiei - Stephen King (nuvela)
Se pare că te-ai focusat pe King. Good choice!

[klaudya_e]

La "Inchisoarea ingerilor" filmul "bate" cartea

[andreiu7z]

La "Inchisoarea ingerilor" filmul "bate" cartea

Sunt și excepții...

[the_fairy]

Playlist de Mihnea Blidariu, iar acum "ceva inteligent" cum spune colega mea de camera - Drumul cenusii de Augustin Buzura.

[alexandru_d]

Sunt de principiu ca o persoana nu trebuie sa povesteasca secvente dintr-un film sau dintr-o carte persoanei careia ii recomanda ecranizarea sau opera respectiva. Poate ca secventa povestita nu prezinta la fel de mult interes pentru ascultator, dialogul consider ca trebuie sa aiba loc dupa vizionare/lecturare.

Este prima opera semnata S. King citita pana acum si pot spune ca m-a impresionat intr-un mod placut. Mi-au placut descrierile (am mai spus-o) si libertatea de exprimare in "scenele care implica sex" (nu am citit Sandra Brown sau alte scrieri "siropoase"); exprima foarte bine comportamentul si modul de gandire al unui adolescent (asemanarea venita in minte a fost "De veghe in lanul de secara" - J.D. Salinger). Are un mod aparte de constructie a personajelor pe care nu l-am mai intalnit iar limbajul nu este complicat insa pare putin altfel, pot spune ca este limbajul clasei de mijloc. Punctul culminant si deznodamantul sunt setate pe fast.

Presupun ca esti un cititor fidel S. King.

Metoda respiratiei mi-a placut mult mai mult, a avut tot ce-i trebuie unei opere iar despre momentele subiectului nu am niciun repros. Limbajul s-a schimbat semnificativ, doar era "povestita" de un avocat. Mi-a "lasat ca tema" si intrebarile personajului principal.

Urmatoarea carte marca S. King cred ca va fi "Salem's Lot" insa nu imediat, mai am ceva pe lista de asteptare.

[andreiu7z]

Sunt de principiu ca o persoana nu trebuie sa povesteasca secvente dintr-un film sau dintr-o carte persoanei careia ii recomanda ecranizarea sau opera respectiva. Poate ca secventa povestita nu prezinta la fel de mult interes pentru ascultator, dialogul consider ca trebuie sa aiba loc dupa vizionare/lecturare.

Este prima opera semnata S. King citita pana acum si pot spune ca m-a impresionat intr-un mod placut. Mi-au placut descrierile (am mai spus-o) si libertatea de exprimare in "scenele care implica sex" (nu am citit Sandra Brown sau alte scrieri "siropoase"); exprima foarte bine comportamentul si modul de gandire al unui adolescent (asemanarea venita in minte a fost "De veghe in lanul de secara" - J.D. Salinger). Are un mod aparte de constructie a personajelor pe care nu l-am mai intalnit iar limbajul nu este complicat insa pare putin altfel, pot spune ca este limbajul clasei de mijloc. Punctul culminant si deznodamantul sunt setate pe fast.

Presupun ca esti un cititor fidel S. King.

Metoda respiratiei mi-a placut mult mai mult, a avut tot ce-i trebuie unei opere iar despre momentele subiectului nu am niciun repros. Limbajul s-a schimbat semnificativ, doar era "povestita" de un avocat. Mi-a "lasat ca tema" si intrebarile personajului principal.

Urmatoarea carte marca S. King cred ca va fi "Salem's Lot" insa nu imediat, mai am ceva pe lista de asteptare.
Vielen Dank für Details!

[alexandru_d]

Immer gerne Herr andreiu7z.
Alles Gute!

[Manusa]

Christopher Paolini - Brisingr
Laurence Rees - Auschwitz

[bremen1980]

Intr-o carte despre istoria cruciadelor ceva despre sotia unui cruciat :''Trupul ei s-a abandonat baietilor si altor fapturi :-q ''

[WildR0se]

alexandru_d, daca ai mentionat Un elev capabil si Metoda respiratiei, banuiesc ca ai citit "Anotimpuri diferite" (titlul sub care a aparut la noi colectia de 4 nuvele ale lui King). Ma mir ca nu ai mentionat nimic despre "The Body" (Cadavrul), nuvela in mare parte autobiografica... Sincer, eu ma asteptam ca aceasta sa placa cel mai mult. Recomad si filmul (care urmeaza destul de fidel cursul nuvelei), ce are in distributie cativa actori foarte buni ca Kiefer Sutherland, Richard Dreyfuss sau regretatul River Phoenix...

[alexandru_d]

alexandru_d, daca ai mentionat Un elev capabil si Metoda respiratiei, banuiesc ca ai citit "Anotimpuri diferite" (titlul sub care a aparut la noi colectia de 4 nuvele ale lui King). Ma mir ca nu ai mentionat nimic despre "The Body" (Cadavrul), nuvela in mare parte autobiografica... Sincer, eu ma asteptam ca aceasta sa placa cel mai mult. Recomad si filmul (care urmeaza destul de fidel cursul nuvelei), ce are in distributie cativa actori foarte buni ca Kiefer Sutherland, Richard Dreyfuss sau regretatul River Phoenix...

Am citit doar cele 2 nuvele si am vazut si filmul Apt pupil [1998] pe care nu il recomand insa daca s-a citit cartea. O prietena mi le-a recomandat pe cele doua ca fiind f bune. Pe mine Metoda respiratiei m-a impresionat f mult care dupa cum spunea S. King in Postfata e o poveste "despre o tanara femeie hotarata ... sau ... de fapt, despre un club care nu e club".
Ce altceva ai mai citit de S. King?

[andreiu7z]

Ce altceva ai mai citit de S. King?
The shining, carte ecranizata cu un succes extraordinar de Stanley Kubrick.

[WildR0se]

Ce altceva ai mai citit de S. King?

Cred ca o sa te sperii un pic... Culoarul mortii, Dintr-un Buick 8, Jumatatea intunecata, Cimitirul animalelor, Mobilul, Jocul lui Gerald, Orasul Bantuit, Ochii Dragonului, Marsul cel lung, Santier in lucru, Colorado Kid, Fugarul, Salem's Lot, Christine, Carrie, Misery, Shining, Apocalipsa, Blaze, Dolores Claiborne, La asfinţit (colectie de nuvele scurte), Anotimpuri diferite (despre care am mai vorbit), La miezul noptii Vol. I si II (colectie de nuvele mai ample care cuprind Vol I: Langolierii si Fereastra secreta, Vol II: Politistul bibliotecii si Cainele Polaroid)... cred ca le-am enumerat pe toate... :) si mai am cateva achizitionate de curand pe care inca n-am avut timp sa le citesc.

[alexandru_d]

Ce altceva ai mai citit de S. King?

Cred ca o sa te sperii un pic... Culoarul mortii, Dintr-un Buick 8, Jumatatea intunecata, Cimitirul animalelor, Mobilul, Jocul lui Gerald, Orasul Bantuit, Ochii Dragonului, Marsul cel lung, Santier in lucru, Colorado Kid, Fugarul, Salem's Lot, Christine, Carrie, Misery, Shining, Apocalipsa, Blaze, Dolores Claiborne, La asfinţit (colectie de nuvele scurte), Anotimpuri diferite (despre care am mai vorbit), La miezul noptii Vol. I si II (colectie de nuvele mai ample care cuprind Vol I: Langolierii si Fereastra secreta, Vol II: Politistul bibliotecii si Cainele Polaroid)... cred ca le-am enumerat pe toate... :) si mai am cateva achizitionate de curand pe care inca n-am avut timp sa le citesc.


Doar atat :-$ ?

Glumeam ;) , chiar ai citit ceva, inteleg ca iti place destul de mult. Este scriitorul preferat? Cum l-ai descoperit?

[omudindulap]

Prietene, vezi c-ai ramas dator cu un raspuns la Recunoaste personajul...

[WildR0se]

Recunosc ca sunt un mare fan Stephen King (desi mai am si alti scriitori preferati din cu totul alte stiluri literare... de ex. Gabriel Garcia-Marquez, Byron sau Karl May in copilarie... asta spun si io asa sa nu ma considerati cine stie ce horror freak... desi cateodata sunt >:) ). Pe King l-am descoperit cam pe la 14 ani, cand am citit "Shining" (printre primele carti ale lui traduse in romana). Ce m-a fascinat la el, pe langa fiecare poveste in sine, a fost stilul lui - cum il denumesc unii specialisti - "psihanalitic post-modernist - suprarealist", modul introspectiv in care se "joaca" cu personajele puse intr-o situatie extrema (din punctul meu de vedere, romanele/nuvelele lui sunt in mare parte psihologice), limbajul comun, personajele alese ori din clasa mijlocie, ori copii, ori scriitori. Mi-e greu sa detaliez acum - sincer, si de teama sa nu plictisesc - dar sunt oricand deschisa la discutii mai ample (eventual pe un thread nou daca intereseaza pe cineva, ca sa nu punem monopol aici si sa stresam restul lumii putin sau deloc interesate de subiect :) )

[dooma]

si eu il am drept scriitor preferat pe King. i-am citit aproximativ toate lucrarile, fiindca are un stil aparte, descriptiv, uman. dintrecartile sale, preferatele mele sunt Christine si Gerald's game. il recomand oricui, e un scriitor desavarsit, creeaza atmosfere unice in romanele sale.

[miercuri]

Am citit ieri si azi un manga psihologic genial, Homunculus, semnat Hideo Yamamoto, mangaka-ul responsabil si pentru Ichi the Killer. Parea trista e ca seria e ongoing iar volumele ies cam de doua ori pe an. Acum nu-mi ramane decat sa astept traducerea volumului 12 in engleza, mai pe la primavara.
Iar grafica arata cam asa:
http://s1-c.animea-server.net/350/60_350_/Homunculus%20v06p146%20copy.jpg

[RomaniaMare]

Cetatea Soarelui de Tommaso Campanella .

[miercuri]

Online, bineinteles, traducerile oficiale in engleza sunt oricum putin in urma. Neoficial il gasesti cu un google ;)

[MariaMona]

Am citit Elantris de Brandon Sanderson. E un SF interesant, mai ales ca n-am mai citit de mult ceva de genul. Captivating fantasy!

[Chambord]

Cenusa (1904) de Grazia Deledda

Laureata cu Nobel pt literatura Grazia Deledda scrie in acel stil dulce-amar (trei parti amar - o parte dulce) pe care il vom intalni mai tarziu in filmele conationalilor sai neorealisti. Un roman de citit cand ploua sau cand ninge afara, care te va face fericit pentru tot ce ai avut sau ai iubit in viata.

nota: 10 / 10 (esential)

http://www.librarie.net/coperta/cenusa-incendiu-intre-66732.jpg

[alexandru_d]

Cadavrul - Stephen King


alexandru_d, daca ai mentionat Un elev capabil si Metoda respiratiei, banuiesc ca ai citit "Anotimpuri diferite" (titlul sub care a aparut la noi colectia de 4 nuvele ale lui King). Ma mir ca nu ai mentionat nimic despre "The Body" (Cadavrul), nuvela in mare parte autobiografica... Sincer, eu ma asteptam ca aceasta sa placa cel mai mult. Recomad si filmul (care urmeaza destul de fidel cursul nuvelei).

Nu e deloc mai presus decat "Metoda respiratiei". Este chiar mai slaba decat "Un elev capabil" in viziunea mea. Am vazut si filmul si nici el nu mi-a lasat o impresie buna.

[madanicola]

" Mandrie si prejudecata " de Jane Austen :)

[klaudya_e]

" Mandrie si prejudecata " de Jane Austen :)

ti-a placut?
ai vazut vreo ecranizare a cartii?

[MariaMona]

Chiar scrisesem la ultimul film vazut: Pride and Prejudice (1995) (http://www.imdb.com/title/tt0112130/) mi se pare cea mai buna ecranizare a cartii mele preferate. Foarte fidela. Se gaseste insa greu. Este o miniserie de 6 episoade, le-am vazut pe Vplay.ro. Merge si varianta asta http://www.imdb.com/title/tt0414387/ cu Keira Knightley, dar Colin Firth ca Darcy din primul film este mult mai bun dupa mine.

on: Am citit Gazda de Stephenie Meyer. Mi-a placut mult. Este un SF plin de umanitate. Acum citesc trilogia Mostenirea de Christopher Paolini. Un fantasy frumos, prima carte - Eragon - a fost scrisa cand autorul avea 15 ani - Impresionant! :-O

[bremen1980]

Am ajuns la virsta la care pot citi si (sper ) intelege Don Quijote de Cervantes .O carte destul de dificila cu numeroase trimiteri si subterfugii, o carte care te arunca din sa chiar cind te crezi mai bine infipt in ea.Mult mai profunda decit credeam si foarte departe de imaginea timpita pe care-o aveam despre ea (de exemplu mult parodiata lupta data de Don Quijote cu morile de vint ) . O capodopera in adevaratul sens al cuvintului .

[madanicola]

" Mandrie si prejudecata " de Jane Austen :)

ti-a placut?
ai vazut vreo ecranizare a cartii?

Da mi-a placut mult. :D Am vazut ecranizarea cu Keira Knightley in rolul lui Elizabeth dar si mini-seria de 6 episoade cu Colin Firth in rolul lui Darcy . :)

[klaudya_e]

Pride and Prejudice (1940) mi se pare cea mai buna ecranizare a cartii...de fapt mie mi-a placut chiar mai mult decat cartea:)