Articolul zilei - viata bate filmul

[herbert]

"Articolul zilei - viata bate filmul” mi se pare un topic util. il vad ca un moment de relaxare – intre altele - pe acest forum. vom fi noi, cinemagistii, in “legatura” cu realitatea si vom face – uneori - conexiunea cu alte arte. Cum e cazul acestui articol semnat de Mircea Cartarescu in “Jurnalul national” din 3.08.2004. Exista multa ura (prosteasca, imbecila, inexplicabila) si pe Cinemagia.

Duelistul

Joseph Conrad e unul dintre rarii scriitori care s-au impus in alta limba decat cea materna. Polonez de origine, a invatat limba engleza dupa varsta de 20 de ani si a devenit, prin romanele sale, un maestru al acestei limbi.

Unul dintre romanele lui se numeste “Duelistii“ (superb ecranizat ulterior de Ridley-Scott) si vorbeste despre ura. E cea mai profunda carte despre ura, ura nestinsa, neimpacata, care se autoalimenteaza si care-l mistuie pe dinauntru, ca un acid gastric, pe cel care o nutreste. Un cavaler cu un cod moral arbitrar si absurd se simte ofensat de un altul. Jignirea e absolut imaginara, al doilea cavaler e total inocent. Cu toate acestea, e provocat la duel si trebuie sa-si puna viata in joc pentru un capriciu al altuia. Il invinge pe oponent si, cu noblete, ii cruta viata. Evidenta lui superioritate morala il innebuneste insa pe primul cavaler: jignirea a devenit de o mie de ori mai mare! De-a lungul unei lungi si salbatice epoci, cavalerul cel nobil e urmarit, cu o inversunare din ce in ce mai aprinsa, de cel ce se socoteste tot mai ofensat pe masura ce oponentul sau, un militar brav, inainteaza in rang. De cate ori il intalneste, il provoaca iar la duel si, de cate ori e invins, il implora pe invingator, plangand ca un copil, sa-l ucida. Intr-adevar, ura e insuportabila, cel ce uraste traieste chinurile iadului, caci e silit sa-si vada si sa-si accepte, zi de zi, inferioritatea morala fata de obiectul urii sale. De fapt, intotdeauna ura e ura de sine. Cunosc si-n lumea noastra de azi astfel de cazuri de ura care dureaza de decenii. Stiu, de pilda, un critic literar care l-a denigrat articol de articol, timp de 20 de ani, pe un poet important pentru ca, intr-o imprejurare oarecare, poetul n-a fost atent cand criticul i-a intins mana. Pana de curand, acestea erau cazuri izolate, caci uzantele sociale impiedicau rabufnirile prea violente. Astazi am ciudatul sentiment ca traim cu totii intr-o lume in care ura a devenit sistem, depasind orice limita impusa de simpla decenta ce ne-mpiedica sa ne mancam unii pe altii. Nu mai conteaza cine esti, ce-ai facut, ce insemni pentru ceilalti: primul venit, fara merit, fara nume, fara argumente gaseste mijloacele de a te trage-n mocirla lui.
E straniu sa fii urat. Si mai ales de cineva pe care nici nu-l cunosti. “Ce, Dumnezeu, i-am facut acestui om?“, te tot intrebi, cand ura nu face parte din lumea ta si cand n-ai facut nimic vreodata ca sa ai dusmani. Te duci intr-o zi pe Internet si dai de un forum in care se vorbeste din cand in cand si despre tine. Si gasesti acolo o voce care, maniacal, de zeci de ori la rand, incearca sa-i convinga pe ceilalti ca esti ultimul om de pe lume. “Cat de decazuta poti sa fii, o-ntreaba pe o interlocutoare, “ca sa-ti placa Cartarescu?“. Si continua, explicandu-i ca as fi satanist, ca-mi seduc studentele la facultate, ca tot ce-am scris e furat din “autori americani de mana a doua“, ca traducerile “cu care ma laud“ mi-au fost facute de prieteni si-au aparut la edituri de mana a zecea. Ca stie toate astea din surse sigure, de la unii care ma cunosc personal… Pe deasupra, n-am nici talent, nici verva, nici un fel de calitati pentru care sa merite sa fiu citit…
Bineinteles, oricine are dreptul la o opinie in privinta valorii scrisului tau, fie ea si neargumentata. Nu scrii pentru toti si nu poti placea tuturor. Dar pentru acest om, caruia nu i-am facut nici un rau vreodata, cel putin din cate stiu, literatura mea nici nu conteaza, el ma uraste ca om, imi pune-n seama lucruri neadevarate si le raspandeste, la adapost de raspundere, intr-un mediu ambiguu si ultrapermisiv. Am urmarit interventiile lui pe site-ul respectiv. Apare doar cand vine vorba despre mine, isi arunca incarcatura de ura, mereu proaspata, mereu innoita, si se da iar la fund. Nu-l intereseaza nimic altceva.
Daca l-as intalni (lucru la care nu tin deloc, de altfel) i-as spune ca are dreptul sa ma dispretuiasca oricat vrea ca scriitor, chiar daca n-a citit nimic din cartile mele. Poate-ncerca sa convinga pe oricine de nulitatea mea literara. Au mai facut-o si altii si nu e un delict. Dar ca nu are dreptul, la adapostul nedemn al unei porecle, sa difuzeze despre mine, fie si pe Internet (mediu care sper ca nu e sortit sa devina o cloaca de frustrati si iresponsabili), lucruri neadevarate, stigmatizante moral. Si mai ales i-as spune ca ura, dincolo de faptul ca ulcereaza si-ntuneca sufletul, goleste si argumentele de credibilitate, facandu-le subrede si repulsive.

Mircea Cartarescu

[MinRep]

WOW! Articolul e superb... Desi trebuie sa recunosc ca inceputul cu "Duelistii" mi-a placut mai mult, urmatoarele pasaje sunt mai interesante:

Stiu, de pilda, un critic literar care l-a denigrat articol de articol, timp de 20 de ani, pe un poet important pentru ca, intr-o imprejurare oarecare, poetul n-a fost atent cand criticul i-a intins mana.

Te duci intr-o zi pe Internet si dai de un forum in care se vorbeste din cand in cand si despre tine. Si gasesti acolo o voce care, maniacal, de zeci de ori la rand, incearca sa-i convinga pe ceilalti ca esti ultimul om de pe lume. “Cat de decazuta poti sa fii, o-ntreaba pe o interlocutoare, “ca sa-ti placa Cartarescu?“. Si continua, explicandu-i ca as fi satanist, ca-mi seduc studentele la facultate, ca tot ce-am scris e furat din “autori americani de mana a doua“, ca traducerile “cu care ma laud“ mi-au fost facute de prieteni si-au aparut la edituri de mana a zecea. Ca stie toate astea din surse sigure, de la unii care ma cunosc personal… Pe deasupra, n-am nici talent, nici verva, nici un fel de calitati pentru care sa merite sa fiu citit…
[...] pentru acest om, caruia nu i-am facut nici un rau vreodata, cel putin din cate stiu, literatura mea nici nu conteaza, el ma uraste ca om, imi pune-n seama lucruri neadevarate si le raspandeste, la adapost de raspundere, intr-un mediu ambiguu si ultrapermisiv. Am urmarit interventiile lui pe site-ul respectiv. Apare doar cand vine vorba despre mine, isi arunca incarcatura de ura, mereu proaspata, mereu innoita, si se da iar la fund. Nu-l intereseaza nimic altceva.

[Oloriel]

promit sa ma intorc sa citesc tot articolul, acum nu mai am timp ca e prea lung!

Oricum viata bate filmul in multe privinte nu numai la capitolul ura... :( !

[Gaandalf]

Atata dreptate in cuvintele acelui om. Multa vreme am crezut ca macar asha putzin pe ici pe colo nu intru in tiparul oamenilor plini de ura. Se pare ca m-am inshelat. Poate ca sunt in prima linie. De unde provine atata ura - nu shtiu. Am fost instigat ? Da. Am incercat sa reprim aceste ieshiri ? Da, am incercat dar inutil. Ma sperie gandul ca ura aceasta poate imi este pe plac. Incerc sa ma conving ca nu este asha.

Povestea cu forumul shi cu cel care intra din cand in cand ca sa-l critice shi sa eviscereze pe Mircea este relativ asemanatoare cu situatzia mea, prostia mea de a ma enerva shi a raspunde cu aceeashi moneda.

Acesti oameni sunt precum sectantzii ... nici nu itzi dai seama cand devii ca ei. In cazul acesta ura este exemplul concret.
Poate cam deviat de la subiect dar articolul lui Mircea mi-a cam deschis ochii.
P.S. - Articolul nu este bun este foarte bun!

[Bogie]

Pe Cartarescu il consider un scriitor exceptional iar romanul sau "Orbitor" reprezinta pt mine cea mai buna scriere romaneasca. Nu am nimic cu cei carora nu le place stilul sau, pur si simplu nu e pe gustul lor, dar e o josnicie sa ataci pe cineva din aceste motive. Plus ca multi denigratori ai lui nici macar nu i-au citit cartile. Pacat de marlania caracteristica societatii noastre, de mizeriile facute. Politetea, asta ne lipseste.

[nona]

Am citit articolul, direct din ziar. Pentru ca ce scrie Cartarescu si Tudor Octavian, in Jurnalul National, ma face sa il cumpar in fiecare zi (Tuca, lasa-te de editoriale, se vede atat de rau ca le scremi pe fuga, incat rusinezi cititorii, la vederea lor!).
Insa.
Ceea ce ma lesuie la inima este altceva. Remarc, la Cartarescu, de ceva timp, o alunecare. ...O alunecare, din turnul scriitorului, in cotidianul mlastinos. In cotidianul in care, senin si de bunacredintza, se lasa atins, pipait. Deci, terfelit, caci daca pune mana pe tine plebea, s-a dus draqu aura de mister!
...Mi-as permite si eu sa intind mana spre Cartarescu, dar numai pentru a-l atinge pe umar si a-i sopti:"Fugi inapoi!" ...Caci mahnirea pe care o simte el acum este mica, in comparatie cu ce va sa vina...

[herbert]

Am citit articolul, direct din ziar. Pentru ca ce scrie Cartarescu si Tudor Octavian, in Jurnalul National, ma face sa il cumpar in fiecare zi (Tuca, lasa-te de editoriale, se vede atat de rau ca le scremi pe fuga, incat rusinezi cititorii, la vederea lor!).
Insa.
Ceea ce ma lesuie la inima este altceva. Remarc, la Cartarescu, de ceva timp, o alunecare. ...O alunecare, din turnul scriitorului, in cotidianul mlastinos. In cotidianul in care, senin si de bunacredintza, se lasa atins, pipait. Deci, terfelit, caci daca pune mana pe tine plebea, s-a dus draqu aura de mister!
...Mi-as permite si eu sa intind mana spre Cartarescu, dar numai pentru a-l atinge pe umar si a-i sopti:"Fugi inapoi!" ...Caci mahnirea pe care o simte el acum este mica, in comparatie cu ce va sa vina...

nona, nimeni nu poate astazi sa traiasca in turnul de fildes, Cartarescu inclusiv, care nici nu s-a refugiat acolo. rubrica sa de la Jurnalul... (vai, ziarul lui Tuca -acesta e jalnic mediocru, ai dreptate) e o necesitate, pen'ka e bine platit (nu spun cat). tot acolo a semnat un timp si Andrei Plesu, Dinescu - dar, se pare, au plecat. mai ramane Dorin Tudoran.
cred ca un scriitor important trebuie sa-si spuna parerea in chestiuni importante, iar o rubrica de ziar e locul potrivit. nu va fugi inapoi Cartarescu, poate ca se va muta la alt ziar, pen'ka "organul" tiparit al PUR-ului a carnit-o din nou spre PDS.
Cartarescu n-are "aura de mister" - e o perceptie cam romantioasa, care nu se poarta astazi.

[Ambra Blu]

In fond, nu numai ca e trendy ca un autor de best-sellere sa semneze un op-ed in reviste, dar uneori luciditatea lui, daca este, ajuta la intelegerea unui fenomen: ma refer la editorialul lui Stephen King in New York Times dupa 11 sept.

[EgoN]

cartarescu e un fantastic scriitor, iar in legatura cu articolele sale din jurnalul national sau elle :P , nu vad care e problema : e o voce ce merita a fi auzita (de exemplu articolul "cazul grosan" - toata admiratia)

[nona]

Dragii mei, nodul in gat pe care-l aveam cand am scris mesajul mi-a blocat intelectul, caci nu voiam sa transmit ceea ce s-a inteles, si anume ca Mircea Cartarescu sa se fereasca de a pune condeiul pe un ziar, scriind articole, ci sa evite aglomerarea prea deasa in gloata din jur. Da, suna desuet si patetic-romantios sa-i recomanzi Scriitorului intoarcerea la locul sigur si ferit de rele, insa, de unde inainte vedeam, la televizor, un Cartarescu pozitiv, bun, tolerant, ce parea neatins de meschinaria, duplicitatea si pupincurismul celor din jur, iata, descopar, articol de articol, un om ranit si vulnerabil.
Ma doare.
Valorile acestei tzari nu sunt bonuri de consum.
Cartarescu ar trebui, deja, sa stie ca albatrosul, odata ajuns pe punte, isi taraie aripile. ...Prilej grozav, pentru marinarii lui nastase, de hartuiala.

[Alex Leo Serban]

frumoase mesaje, dovada ca valoarea e inca respectata.

o rugaminte insa: nu mai aduceti vorba de albatrosi in leg. cu cartarescu, pt ca asta-mi aduce aminte - la rindu-mi - de episodul cu eugenia voda, la 'profesionistii' dumisale, cind realizatoarea - la-nceputul emisiunii - i s-a adresat in felul urmator: 'dle cartarescu, cum e sa fii un albatros?'
mircea a plecat instantaneu din emisiune :D

[herbert]

eu am crutat-o pe Voda, dar vad ca ALS-ul se cam "repede" in breasla. poate ca e un semn de normalitate, macar acolo sus. de fapt, intamplarea a avut - putin - o alta stilistica. Voda a inceput emisiunea (care se inregistreaza) cu Mircea Cartarescu intrebandu-l cum se simte ca albatros al literaturii romane. Mircea i-a spus ca nu vrea sa inceapa in felul acesta emisiunea (gongoric, flamboaiant), mai ales ca nici nu se considera un albatros al literaturii romane. Voda a insistat, a mai repetat o data intrebarea si i-a spus ca trebuie sa raspunda la intrebare, ca ea asa si-a conceput dialogul. Mircea si-a privit nervos degetele mainilor cu care "chinuise" in acea zi un articol amarat pentru ziar si a plecat din studio... deci, a incercat sa fie politicos, rabdator...

dar daca veni vorba despre Voda, care nu s-a lasat entuziasmata de cartea despre Lars von Trier..., poate ii spune cineva - ALS maybi - ca atunci cand se reiau amisiunile acestea ale ei, sa indice, din cand in cand, cu cine dialogheaza si cand a fost inregistrata emisiunea. si cand se da prima data e bine sa indice acest lucru. e un prim & minim profesionalism la "profesionistii".

[nona]

:? ..Nu am stiu povestea cu albatrosul...Asa am simtit eu, asta imi transmite mie Cartarescu...Acuma, daca e sa se supere, imi pare rau... :(

[Anonymous]

Ce patetic... inca putin si faceam diabet :sick:

[nona]

Ce patetic... inca putin si faceam diabet :sick:

Spune, atunci "Doamne-ajuta!", ca ai scapat. ...Iti dai seama, daca il mai si citeai pe Cartarescu asta, de care vorbeste patetica de mine, ca faceai comotie cerebrala?
...Ba, mai rau, pe patul de spital, cu limba jumate amortita si cu creierul bubuit, daca veneam pe marginea patului tau si iti sopteam duios la ureche:"Mestere, stii care e etimologia cuvantului patetic ?", te lasa si inima, de sucombai ca musca de otet, nedumerita...

Asa, ai scapat ieftin. Si tu, si suficientza ta.

[BeNnY]

Ce patetic... inca putin si faceam diabet :sick:

Spune, atunci "Doamne-ajuta!", ca ai scapat. ...Iti dai seama, daca il mai si citeai pe Cartarescu asta, de care vorbeste patetica de mine, ca faceai comotie cerebrala?
...Ba, mai rau, pe patul de spital, cu limba jumate amortita si cu creierul bubuit, daca veneam pe marginea patului tau si iti sopteam duios la ureche:"Mestere, stii care e etimologia cuvantului patetic ?", te lasa si inima, de sucombai ca musca de otet, nedumerita...

Asa, ai scapat ieftin. Si tu, si suficientza ta.

Nu te mai obosi sa-i raspunzi. Apare din 2 in 2 luni si spune cate ceva si iar dispare. N-are rost sa-i zici nimic.

[Anonymous]

Ce patetic... inca putin si faceam diabet :sick:

Spune, atunci "Doamne-ajuta!", ca ai scapat. ...Iti dai seama, daca il mai si citeai pe Cartarescu asta, de care vorbeste patetica de mine, ca faceai comotie cerebrala?
...Ba, mai rau, pe patul de spital, cu limba jumate amortita si cu creierul bubuit, daca veneam pe marginea patului tau si iti sopteam duios la ureche:"Mestere, stii care e etimologia cuvantului patetic ?", te lasa si inima, de sucombai ca musca de otet, nedumerita...

Asa, ai scapat ieftin. Si tu, si suficientza ta.

Draga nona intotdeauna am fost fascinat de voi, actorii. Fiintze goale pe care orice regizor le umple cu ce ii pica in mana: dimineata faci frumos intr-un show la tv, la pranz esti o voce intr-o reclama de biscuiti, seara ofilita ofelia. Ca sa suportatzi asemenea ingurgitari si regurgitari zilnice ale personalitatii e nevoie de o consistenta intelectuala asemanatoare cu buretii de vase. Cu cat sunati mai mult a gol, cu atat sunteti mai "buni actori", e mai mult loc de bagat sentimentele si ideile altora in voi, nu-i asa? Ce esti tu draga nona, daca nu o debara de sentimente, un birou al bagajelor de mana?
Acum cauta in marsupiul mult mai mare decat tine printre resturile ramase de la cine stie ce rol si spune-mi: ai vrea sa fii musculitza de otzet de care vorbeai pentru ca ea este cateva zile in vreme ce doar tu pari o viata intreaga?

[nona]

Biet muritor de rand, viclean copil de casa,
Iti inteleg drama, si ma doare. In tine agonizeaza, de la nastere, un spirit sclav, patat, ici-colo, de mici sclipiri artistice...Ca s-ar fi vrut manuitor de condei, ca s-ar fi vrut Hamlet pe o scena, ca s-ar fi vrut ureche muzicala, niciodata nu vom stii. ...Pentru ca, vai, din pacate, lanturi grele il tin acolo, la intuneric, izolat pe veci.

Vocea tavalitoare care iti obliga mainile sa sodomizeze tastatura, anuland sensibilitatea si valoarea, nu iese din piept, ci din boasele umflate fudul cu sofisme, ca acela de mai sus, referitor la actori...Actorii sunt fiinte goale, tu esti plin, ei au fatzete, tu esti lin ca lama de briceag, ei au consistentza intelectuala asemanatoare buretelui, tu esti ermetic si impermeabil - deci ei sunt infinitul, tu esti nul.

Drumul tau e bine ales, adevarul tau, absolut, filosofia ta de viatza, solipsistica.

O singura remarca sa-mi permiti: Eu, actorul, "par" o viatza intreaga in slujba ta, pentru ca tu sa ai certitudinea ca nu esti singur.

[Anonymous]

Ce faci nona iar joci? Iar iti doresti sa fii orice altceva decat tu? Cine esti acum, o coafeza care viseaza sa debuteze in Ioana? Lasa-l pe Eminescu, ii prefer pe cei care il ataca celor ca tine care-l baloshesc.
Tu nona si restul actorilor de teatru nu sunteti in slujba nimanui decat a voastra. Pentru tine insati e spectacolul, ca sa te lasi posedata de ideile dramaturgului si regizorului, la matineu si in fiecare seara, intre orele 20.00 si 21.30. Sunteti amantele pefecte, deschise la orice montare, gata sa va oferiti sufletul, trupul si mintea oricarui text. Pentru public e doar exchibitionismul, urletele voastre orgasmice pe care sunt invidioase jucatoarele de tenis.

[zizi]

Pentru public e doar exchibitionismul, urletele voastre orgasmice pe care sunt invidioase jucatoarele de tenis.


hehehe....bine te tot.

[nona]

...Citindu-te, e ca si cum mi s-ar arata, in parc, un biet neispravit, care se masturbeaza in fatza mea, disperat si cu o privire tampa.

Ma rusineaza ceea ce scrii, ma irita grosolania si jegul pe care il stropesti in jur, de parca nu ai fi fost nascut de femeie, pentru a acorda minimum de respect.

Calomniezi cu o virulentza care ingenuncheaza.

Nu pot para loviturile tale, pentru ca micimea ta m-ar trage si pe mine in jos.

Iti doresc liniste sufleteasca.

[herbert]

se gaseste de fiecare data cineva care face o "lectura" complexa, psihologica & ...patologica a mesajului celui care a postat inaunte. dorinta irepresibila de a scurma, de a intra cat mai adanc... opriti-va, fetite si baieti, ca deturnati totul. uite, va ofer un nou articol, de acelasi Mircea Cartarescu, care radiografiaza o problema destul de grava a invatamantului romanesc. sunt pe acest forum multi elevi si studenti - e bine sa stie cine-i "formeaza", pentru ca tare deformati mai arata uneori. Articolul a aparut astazi, 10 august/2004, in Jurnalul national. Promit sa "promovez" si alti autori, n-am gasit, deocamdata, ceva mai potrivit.

Sarea care nu mai sareaza

Cand sunt chemat la corectat, pentru admiterea la facultate sau pentru orice altceva, parca mi se prabuseste cerul in cap. Stiu ca urmeaza sa-mi pierd cateva zile ingropat in teancuri de lucrari, sa ma enervez si sa-mi stric ochii, sa-mi aman treburile mele urgente.

Si mai ales sa simt cum mintea mi se sleieste in contact cu sutele de pagini de clisee stupide, judecati conformiste, aberatii de toata mana, o magma in stare sa uzeze si creierul cel mai rezistent. Dar ce sa ma mai plang, sunt profesor si asta e o parte din indatoririle mele. Taximetristul fierbe in suc propriu, zece ore pe zi, mereu pe aceleasi strazi desfundate. Minerul inghite carbune amestecat cu sudoare, la zeci de metri sub pamant. Centurista dardaie in intuneric, intrebandu-se de ce bruta beata o sa aiba si-n noaptea aia parte. Eu corectez lucrari, n-as mai corecta.
Sunt obisnuit cu tot felul de extemporale, teze, lucrari de examen si lucrari de licenta. De la douazeci si patru de ani tot migalesc la ele, tai, indrept, scriu cu rosu sfaturi care nu vor fi niciodata urmate, pun note cu o sfanta frica de a nu nedreptati pe nimeni. Ma bucur ca un copil cand dau de o lucrare ce arata o minte in stare de functionare, injur ca un birjar cand ma-nec in cretinisme imprumutate din comentarii de-a gata. Atata vreme cat autorii lucrarilor sunt elevi sau studenti le privesc totusi cu o anume intelegere: e vorba de tineri care invata. Greselile lor sunt inerente si corijabile cu timpul. Dar cand aberatiile apartin tocmai celor ce-ar trebui sa le indrepte, profesorilor insisi, ma sufoca pur si simplu indignarea.
Pentru ca dati-mi voie sa va dezvalui un mic secret al unei mari bresle: vreo trei sferturi dintre profesorii de romana nu sunt cu nimic mai buni decat elevii lor, dimpotriva, multi le sunt inferiori si-ar trebui sa ramana repetenti an de an. Poate la alte discipline mai merge sa predai mecanic, cu mintea plecata-n vacanta, desi ma-ndoiesc. Dar la literatura romana, daca nu simti pulsul literaturii, daca nu-ntelegi nimic din poezie sau din proza, daca n-ai mai citit o carte de decenii, e mai bine sa te lasi pagubas. Altfel, ai sa intoxici generatii de copii cu stravechi si moarte poncife, cu “comentarii“ care nu comenteaza nimic si cu citate din critici potrivite fortat dupa metoda militianului puternic. In consecinta, elevii tai vor ajunge sa urasca si ei literatura, dupa chipul si asemanarea ta. Va fi singura ta realizare obiectiva.
Am corectat de curand “eseurile“ profesorilor care solicitau titularizari pe post. Sa ma ierte Dumnezeu, dar foarte, foarte multe au fost mai rele decat ale unor scolari codasi. Am gasit in ele greseli de ortografie pentru care profesorul de romana ar trebui dat afara automat, incredibile si caraghioase “perle“, dezorientare istorica totala. Ce spuneti de profesori de romana care cred ca “Bubico“ si “Domnul Goe“ sunt piese de teatru? Mai mult, care cred ca Domnul Goe insusi l-a aruncat pe Bubico din tren? Care incurca intr-atat personajele lui Caragiale incat ajung sa afirme ca nimeni altul decat conul Leonida si-a pierdut palaria cu scrisorica, si ca a gasit-o Agamita Dandanache! E adevarat, nu aceste aberatii totale au caracterizat cele mai multe lucrari, ci o monotona, morocanoasa mediocritate. Un stil scolaresc, cu stangacii de topica specifice unor oameni care n-au obisnuinta scrisului. O scleroza intelectuala adanca. Desi il trec in “galeria marilor clasici“ alaturi de “Luceafarul poeziei romanesti“ si de “genialul povestitor din Humulesti“, profesorii ce doresc eternizarea pe post nu cunosc, de fapt, opera lui Caragiale. Si-atunci, ce le predau ei elevilor? E simplu: ii fac sa treaca pe langa frumusetea literaturii, ca niste orbi ce calauzesc alti orbi, si le transmit doar o colectie inutila, uscata, deformatoare de prejudecati si clisee.
Cu atat mai usurat am fost cand am gasit, nu mai mult de zece la suta, si lucrari asezate si rationale, ale unor profesori de nadejde. Dar, vai, pierdute printre munti de maculatura.
“Voi sunteti sarea pamantului“, spune parabola evanghelica despre orice om care se-ncumeta sa-l invete pe altul. “Daca sarea nu mai sareaza, cu ce o veti sara?“ Si verbul cristic continua teribil: “Atunci ea nu mai e buna decat sa fie aruncata afara, cu gunoiul…“
Mircea Cartarescu

[Ambra Blu]

Sunteti amantele pefecte, deschise la orice montare, gata sa va oferiti sufletul, trupul si mintea oricarui text.

Unde montare vine de la monta? Am ris la ce ai scris.

[Anonymous]

Sarea care nu mai sareaza

Cand sunt chemat la corectat, pentru admiterea la facultate sau pentru orice altceva, parca mi se prabuseste cerul in cap. Stiu ca urmeaza sa-mi pierd cateva zile ingropat in teancuri de lucrari, sa ma enervez si sa-mi stric ochii, sa-mi aman treburile mele urgente...
Dar cand aberatiile apartin tocmai celor ce-ar trebui sa le indrepte, profesorilor insisi, ma sufoca pur si simplu indignarea.
Pentru ca dati-mi voie sa va dezvalui un mic secret al unei mari bresle: vreo trei sferturi dintre profesorii de romana nu sunt cu nimic mai buni decat elevii lor, dimpotriva, multi le sunt inferiori si-ar trebui sa ramana repetenti an de an. Mircea Cartarescu

Facultatea de litere unde dl Cartarescu e lector doctor. Cele mai bune absolvente ajung secretare. Restul, cele mai putin dotate, se marita si se fac profesoare.
Astazi albatrosul lui nona nu mai este luat la suturi de marinari, ci discriminat pozitiv: primeste loc singur in cea mai buna cabina.

[herbert]

Facultatea de litere unde dl Cartarescu e lector doctor. Cele mai bune absolvente ajung secretare. Restul, cele mai putin dotate, se marita si se fac profesoare.
Astazi albatrosul lui nona nu mai este luat la suturi de marinari, ci discriminat pozitiv: primeste loc singur in cea mai buna cabina.

cele mai dotate..., dar si cele mai nefericite ajung scriitoare, cocheteaza cu eternitatea, la fel ca barbatii-scriitori, acestia considerandu-se - de ce?! - avantajati de soarta... si e o tragedie rascolitoare. cine are o perspectiva de sus sau capacitatea de a se distanta califica totul drept o agitatie jenanta, dar necesara, pen'ka miscarea e viata. putini se gandesc ca scrisul lor inghesuie lumea...

[raptor]

al doilea "scris" e mai slabutz decat primul,pentru ca e evident ca buna-ziua ca asa e cum se zice.Cartarescu e ok,si eu zic ca e (*) de clasa.
ce simpatic k pe Giulzuk il podideste la intervale erectilinii si uniforme prin diferite topicuri cite-un ghimpe-n coa*e care nu-l lasa sa taca.

[Anonymous]

Bai gaura neagra, deschide gura sa se faca lumina in tine. Exploreaza-ti universul interior cu limba. Simti chestiile alea doua care ti-au rasarit pe cerul gurii? Au cumva si un ghimpe dureros? Big bang, te am umplut de stele cu coada.

[herbert]

bai, giulkiuz, lasa nabii expresivitatea asta de tomberon, ca risti sa inventezi un stil al miasmelor.

[crydead]

Pentru mine fericirea miroase a peste. Nu stiu de ce cred ca pentru tine miroase a branza. :happy:

-----------------------------------------
Viitorul suna ocupat.

[herbert]

un articol despre "compromisul" lui Puiu, care a devenit ascultator... si a primit finantare de la ministerul (in)culturii romane. sunt aici cateva teze interesante care merita a fi retinute si... discutate. Costi Rogozanu este un tanar critic literar (dar nu numai...), alungat de la Romania literara unde incepuse "demolarea brontozaurilor". articolul a aparut in "Evenimentul zilei", 17 august 2004.

Cazul Puiu

O imagine foarte draga culturii romane este urmatoarea: artistul este boemul suprem, dezinteresat, pierdut in norii estetici, neinteresat de politica etc. Sub aceasta umbrela a indiferentei artistice se petrec aberatii precum: Eugen Simion, autoproclamat cel mai “apolitic”, ia cei mai multi bani de la buget si conduce o retea complexa de institute, comitii si comitete, mari inghititoare de bani publici. La fel de apolitic a fost si Eugen Uricaru pina s-a trezit cu un post frumusel la Ministerul de Externe. Nici functia de director la Radio Romania nu i-a stricat... Avem de-a face cu un soi de ciocoime, stearpa din punct de vedere cultural, dar cu multi, foarte multi bani la indemina. Nici in lumea filmului lucrurile nu stau altfel, cu protagonisti precum Nicolaescu et comp.... O data cu un val de filme extraordinare precum Occident (Mungiu) sau “Marfa si banii” (Puiu), a aparut si speranta unei schimbari de mentalitate artistica in cinematografia romaneasca. Au ramas doar sperantele.
O carte se poate publica doar cu citeva milioane de lei, daca tii neaparat. In cazul unui film insa e nevoie de miliarde. Filmul este, in mare parte, un produs de echipa. Actul de creatie e ceva mai complicat, administrativ vorbind. Asadar, sint gata sa inteleg o colaborare cu statul, macar pina la punerea pe picioare a unei piete reale de cinematografie. S-a vazut insa ca nu e posibil: Nicolaescu, Theodorescu si altii ca ei sint oameni care functioneaza numai in gasca, dupa regula serviciului reciproc. Nu vad mai departe de propriul grup. Am sperat ca se va produce o rasturnare de forte cind tinerii cineasti pareau sa se coalizeze impotriva dinozaurilor. Am crezut ca vor schimbare reala, ca vor sa faca revolutie, cind, de fapt, incercau o revolta minora pentru schimbarea de personal in CNC. Acei tineri nu voiau decit o felie din placinta lui Nicolaescu... Dezamagirea a fost completa cind Cristi Puiu a acceptat bani veniti direct de la Theodorescu, posedat subit de avintul dreptatii. Theodorescu n-are nici un merit. Nu a facut decit sa cirpeasca o greseala stupida a unei comisii pe care tot el a girat-o.
Cristi Puiu a gresit grav acceptind “scenariul” de prost gust care ar putea fi intitulat “Theodorescu - Salvatorul Artei”. Are, probabil, acel argument al artistului genialoid: “Trebuie sa fac film! Da pe-afara inspiratia”. Dar cind un sistem te refuza in cel mai nesimtit mod (adica dindu-ti note de 5 si 6 in fata unui Nicolaescu de nota 10), nu accepti apoi niste bani mai umilitori chiar decit subventia propriu-zisa, veniti de la tatucul acelui sistem. Puiu si-a dat aura de tinar artist independent pentru citeva miliarde de la buget. Este un gest pe care din ce in ce mai multi tineri prefera sa-l faca - este un joc al ambiguitatii de foarte proasta calitate, iar Puiu nu face decit sa dea tonul acceptind acesti bani...
Inca ceva. Guvernul da un miliard pentru 23 de scriitori (alesi de Uniunea Scriitorilor, se intelege). Numele premierului va trona mare pe pagina de garda a fiecarei carti astfel subventionate. Mai toti scriitorii in cauza ne-au declarat: acceptam pentru ca avem nevoie de bani. E o dubla iluzie: scriitorii cred ca vor face mare arta cu bani de la Nastase, Nastase crede ca si-a insusit nume mari din cultura tratind artistii ca pe niste cersetori. Un joc cu “pacaliti” si de o parte, si de cealalta.
Costi Rogozanu

[BeNnY]

Mi-am amintit de topicul asta si am cautat ceva de Cartarescu si am citit. Printre altele am gasit o chestie draguta (poate toata lumea l-a citit deja, nu stiu, eu abia acum m-am trezit)

Cateva motive pentru care iubim femeile

Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensa]ie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.

[nume]

"Dezamagirea a fost completa cind Cristi Puiu a acceptat bani veniti direct de la Theodorescu, posedat subit de avintul dreptatii. Theodorescu n-are nici un merit. Nu a facut decit sa cirpeasca o greseala stupida a unei comisii pe care tot el a girat-o.'
Asa , si ? :shock:

[europe_east]

Mi-am amintit de topicul asta si am cautat ceva de Cartarescu si am citit. Printre altele am gasit o chestie draguta (poate toata lumea l-a citit deja, nu stiu, eu abia acum m-am trezit)

Cateva motive pentru care iubim femeile

Frumos articolul! Pacat insa ca multe chestii nu-s chiar asa... :oops: Nu intrebati care, ca nu va spun. :)

Multumesc BeNnY, daca nu-l puneai aici n-as fi avut unde citi chestia asta.

[nume]

@ europe_east As vrea sa te intreb ceva, care? :)

[M_olecula]

@ europe_east As vrea sa te intreb ceva, care? :)

o Doamne... !!

[BeNnY]

Poate n-au sanii rotunzi...

[BeNnY]

In alta ordine de idei: tot o chestie draguta de Cartarescu.

Tu, Nichita...

Cînd am stat prima datã faþã-n faþã cu Nichita Stãnescu (mã simþeam de parcã aº fi stat la masã cu Eminescu sau cu Baudelaire) eram la restaurantul Uniunii Scriitorilor cu prietenul meu Traian T. Coºovei. Am fost atunci atît de intimidat de ochii albaºtri, foarte depãrtaþi, ai lui Nichita, încît vreo jumãtate de orã n-am putut scoate o vorbã, lucru pe care el l-a luat drept o tãcere ostilã.

"Bãtrîne, gata!" mi-a spus pînã la urmã. "Ai dreptate, sînt cel mai prost poet din lume. Dar hai sã stãm de vorbã, totuºi, ºi sã ciocnim un pahar ca doi prieteni." "Dar dimpotrivã", i-am rãspuns, "am tãcut fiindcã vã respect prea mult..." "Haide, lasã-l pe vã ºi pe dumneavoastrã. Zi-mi tu, bãtrîne!" "Iertaþi-mã, dar nu pot..." Atunci Nichita s-a uitat la mine mai atent. "Ascultã, tu eºti credincios?" "Da, bineînþeles." "ªi te rogi cîteodatã lui Dumnezeu?" "Da, uneori." "ªi cum îi spui lui Dumnezeu cînd te rogi, Tu, Doamne, sau Dumneavoastrã, Doamne?" "Tu", i-am rãspuns zîmbind, pentru cã mi-am dat seama brusc ce vroia sã spunã. "ªi-atunci, dacã lui Dumnezeu îi spui tu, mie de ce-mi zici dumneavoastrã? Hai, bãtrîne, zi-mi Nichita, ºi sã fim sãnãtoºi..."

De-atunci, în puþinele momente în care ne-am mai vãzut, m-am strãduit sã-i spun pe nume: tu, Nichita.

[nume]

@ europe_east As vrea sa te intreb ceva, care? :)

o Doamne... !!
Vad ca esti penetrat de un puternic sentiment religios. E de inteles in perioada asta.

[M_olecula]

Chiar nu poti sa te abtii ?
...si eu iti doresc sarbatori fericite

[europe_east]

In alta ordine de idei: tot o chestie draguta de Cartarescu.

Tu, Nichita...


Frumos...

[BeNnY]

Macar cineva sa zica ceva, ca-mi bat tastatura degeaba. Bine ca e aici europe_east to save the day ~

[keyzer soze]

benny, baga toata brosurica si, eventual, si culegerea de articole 'pururi tanar...' :o

[BeNnY]

Poftim?

[herbert]

un articol cu ceva corespondente pt spiritul - uneori - iconoclast si "revoltat" de pe acest forum. imi place cum scrie si cum se implica Mircea Mihaies (timisoreni tre' sa va mandriti). articolul apare in Cotidianul, 4 ian. 2005.

Matusalem loveste din nou
Mircea Mihãies

Imediat dupã alegerile parlamentare, am avut proasta inspiratie sã atrag atentia asupra rolului nefast - în opinia mea - jucat de electoratul vîrstnic. Pornind de la datele oficiale, conform cãrora romanii de vîrsta a treia au votat, în proportie de saizeci si cinci la sutã, cu PSD-ul si candidatul acestuia la Presedintie, trãgeam o concluzie neplãcutã privitor la bãtrînii Romaniei: departe de-a fi, asa cum spun proverbele, simbolul întelepciunii, ei reprezintã groparii intentiilor de-a scoate tara din dezastru. Am persistat în gresealã, propunînd un sumar portret-robot al votantului-pensionar. E vorba, în principal, de „omul nou” ceausescian, de complicele entuziast si las al celor mai respingãtoare aberatii din istoria recentã a omenirii. Fie c-a început ca tînãr utecist stahanovist pe santierele comuniste ale vremii, fie ca beneficiar al studiilor „pe puncte”, fie c-a lãsat viata de la tarã pentru a se strãmuta în ghetourile muncitoresti, el a devenit girantul si, adeseori, executantul crimei politice si morale din anii ’50-’90. Mentinerea la putere a reziduurilor toxice bolsevice, dupã cãderea lui Ceausescu, i se datoreste aproape în întregime.
Stiam cã vor urma reactii energice, dar prefer sã mã comport altfel decît generatia din care mi s-au recrutat învãtãtorii, profesorii si sefii. Risc sã trec drept resentimentar si antipatic, decît sã le calc pe urme. De la unchi si vagi admiratori la vecini si cunostinte întîmplãtoare, nu m-a crutat nimeni: „Chiar asa? Ai ajuns sã te legi de neputinciosi? Bate-te cu coruptia, dacã esti asa viteaz...” Recunosc, nu sînt din cale-afarã de viteaz. Dar stiu cã mizeria din tarã, cotele inimaginabile ale hotiei la vîrf, descurajarea si disperarea n-ar fi fost atît de mari dacã matusalemii nostri n-ar fi votat, sfidãtor si persistent, putregaiul politic si sinistrele cãzãturi morale. N-am fi aici dacã mentalitatea de asistat nu s-ar fi cuibãrit în mintea lor încã de pe vremea cînd erau tineri. Ajunsi la pensie, boala din tinerete s-a metastazat. Imoralitatea de dinainte a fost înlocuitã de un egoism feroce, incompetenta îndelung probatã s-a suprapus resentimentului, iar umilinta s-a metamorfozat în arogantã si fãtãrnicie. Mi-e greu sã uit sprinteneala cu care, în ziua alegerilor, mãrsãluiau sã punã stampila pe numele magice Iliescu si Nãstase.
Desi mã iluzionam cã motivatia articolului meu a fost destul de limpede, dl Octavian Paler profitã de prilej pentru a-mi aplica (fãrã sã mã numeascã, e drept) o urechealã: as face si eu parte din tagma celor care vorbesc despre bãtrîni „cu rãutate, aproape cu urã”. La drept vorbind, nu stiu a cui e rãutatea si a cui ura: a lor, care au oferit generatiei mele premisele ratãrii si prostitutiei, sau a mea. În ce mã priveste, deplîngeam faptul cã acesti oameni nu înteleg nici acum, în ceasul al treisprezecelea, ce rãu au fãcut Romaniei. Si cã, în loc sã se dea la o parte, continuã sã ne gireze destinul cu aceeasi sprintenealã hidoasã cu care-l aplaudau, pînã la dementã , pe Ceausescu. Mai mult, regretam cã nu mã lasã sã-i ajut atît cît as vrea, prin obstinatia lor de a mentine la putere o bandã de hãmesiti care trag pielea pînã la ecorseu de pe oricine iese din logica bugetarului. Dacã toate acestea înseamnã rãutate si urã, mi le asum, cu tot respectul pentru minoritatea bãtrînilor care s-au sustras modelului dezastruos pe care - uimitor pentru mine - dl Paler încearcã sã-l apere. Dac-as fi fost cu adevãrat rãu, as fi folosit si eu, altfel însã decît dl Paler, metafora bãtrînului vulnerabil („Iar dacã te lovesti, din gresealã, de cineva în tramvai, esti avertizat cã te cautã moartea pe-acasã”.). Dar n-as fi fãcut mîrlãneasca trimitere la cimitir, ci, eventual, la circumscriptia financiarã: i-as fi întrebat de ce se complac în umilinta de a circula cu tramvaiul pe gratis. Dacã tot le plãtesc, din birurile mele, biletul, pot sã le pretind mãcar decentã în fata urnei. Atît si nimic mai mult.

[KORBEN]

dstul d "iconoclast"
totusi vadeste o prea mica aprofundare a psihologiei batranilor
nu ca ar fi fost un must

[KORBEN]

http://www.algoritma.ro/dilema/35/TudorCal.htm

[herbert]

...totusi vadeste o prea mica aprofundare a psihologiei batranilor

psihologia batranilor e aprofundata in articolul precedent al lui M. Mihaies, cel care l-a suparat pe papa Paler.
nu-mi place de multe ori Paler - reveriile sale rustice, gen: "vai, ce-ati facut cu satul si taranii nostri"!, ori citatele/trimiterile obsesive din mitologia greaca: "Nu vreau sa trec drept Casandra, dar intuiesc ca...".
mi-e simpatic uneori batranul, acest Camus de Dumbovita...
il chiar stimam atunci cand nu vroia sa urce la Cotroceni, pentru ca - citez - "Iliescu are mainile pline de sange". pe urma a urcat si a primit Steaua Romaniei din mainile lui Ilici. om sub vremi. a scris totusi - uneori chiar inspirat - mii de articole in acesti ani post '89.

[KORBEN]

@herbert
mda, opinia mea coincide cu a lu paler
nu o sa ma ingrijorez, totusi
nici nu o0 sa ma simt flatat
e pur si simplu o boservatie d bun simt
.................
ce zice baiatul ala in linku p care l-am pus (articolu din dielma) mi se pare colosal de trist si ADEVARAT
tocma de aia au sarit toate jigodiile prezbite in sus
.................

[herbert]

articolul lui Zarojanu - mai vechi - din "Dilema..." mi se pare comic. e din seria isteriilor scrise de Hurduzeu. de fapt, am mai scris despre aceasta. a fost chiar o surpriza sa citesc in Dilema asa ceva. sunt acolo niste "conservatori luminati" care mai dau cate o copita americanismului si occidentalismului. proverbul cu - pardon - caravana...

[KORBEN]

fascinanta caravana, n-am ce zice
cu arme inimaginabil d distructive
si un nr impresionant de masacre si genociduri la activ, la fel justificabile ca si cele naziste
si inteleptii "luminati ai satului" care stau tacuti
si normal, isi folosesc limba in alte scopuri, nemetionabile
dar conformiste...
cat dsp "larghetea orizonturilor" e si ea fascinanta
doar de parada, ca da bine
in rest limba munceste din greu la posterioru stapanilor
trist
si mai trist ca nu ma mai impresioneaza
nici enerveaza
intelectualii...

[herbert]

pe mine ma bine dispune antiamericanismul tau, Korbene.
am mai discu... polemizat. nu mai e cazul.
mie imi plac mult oamenii tristi si suferinzi... spun adevaru' lor despre viata. si eu sunt la fel, doar ca sunt proamerican convins, destul de orgolios (uneori prea, spun cunoscutii mei), nu primesc de la nimeni "moduri de utilizare"... am si stat acolo ceva vreme...

[BeNnY]

mie imi plac mult oamenii tristi si suferinzi...

Ok, poate sunt eu prost, dar am impresia ca multi dintre acesti "tristi" si "suferinzi" isi exagereaza mult sentimentele, de genul fac din tantar armasar spre a parea mai interesanti... E adevarat ca e interesant sa porti o discutie cu cineva care e cu adevarat trist/suferind pentru ca cei de acest gen au tendinta sa vada lucrurile in esenta. Nu-i suport pe aia care exagereaza sub nici o forma.

[herbert]

@BeNny
ai cumva impresia ca sus-evocatul Korben exagereaza?

[BeNnY]

Heh, nu, nu faceam nici o aluzie la Korben :) Vorbeam in general pentru ca mi-a atras atentia ce ai scris tu acolo. Korben nu mi s-a parut ca a exagerat, acum ca am citit ce a scris

[herbert]

am citit doua articole despre Ion Iliescu (o ciuca a batailor acum, dar nu cred ca sufera prea mult) scrise de Mircea Cartarescu si Alex. Leo Serban. Pe Mircea l-am mai reprodus aici (imi place cum se implica si mi se pare un analist fin). Iata articolul lui Alex. Leo Serban. nici nu banuiam ca "hedonistul" are timp - intre o calatorie la Londra si una la Salonic - si pentru batranul stalinist. Ii face bine freza si ii semneaza gras recomandarea sa dispara: "Cel mai bun lucru ar fi sã disparã.
Din tarã, din istorie. De tot.
N-am mai citit asa ceva de la strigatul acela disperat al lui Laurentiu Ulici, care se intreba de ce oamenii continua sa moara, pe cand lui Adrian Paunescu (autointitulat "porkul") nu i se intampla lucrul acesta.
Articolul lui ALS a aparut in Dilema veche, nr. 50/2004.


"Ion Iliescu

Nu era necesar ca Ion Iliescu, din fericire fost presedinte al României, sã-l gratieze pe criminalul Miron Cozma pentru ca pãrerea noastrã - despre Cozma si despre Iliescu - sã rãmînã neschimbatã. Dar, asa cum unii simt nevoia sã urineze la plecare, asa a simtit si Iliescu dorinta irepresibilã sã-si stampileze al 2-lea + 1 mandat cu semnãtura lichidã a infamiei...
Sã mai reamintim?
Iliescu i-a chemat pe mineri, apoi le-a multumit; Iliescu a fãcut si desfãcut guverne; Iliescu a bãgat zîzanii între membrii guvernelor; între membrii guvernelor si opozitii; între guverne si cetãteni; între opozitii si cetãteni; între cetãtenii de etnie românã si cei de etnie maghiarã; Iliescu a strigat unui ziarist "Mãi, animalule!"; Iliescu s-a rãtoit la oricine nu a fost de acord cu el; Iliescu s-a rãzbunat pe oricine nu a fost de acord cu el; Iliescu ne-a fãcut sã-l votãm, pentru a nu-l vota pe Vadim Tudor; Iliescu l-a decorat pe Vadim Tudor; Iliescu l-a gratiat pe Miron Cozma.
A fost "ultimul pe listã", dar mereu primul acolo unde era ceva de stricat - o imagine, un guvern, o tarã.
Sub figura lui "bonomã", de om "rezonabil", Iliescu este cel mai mare intrigant al tranzitiei de la epoca Iliescu la epoca Iliescu. Sã nu ne lãsãm înselati de aparente: Iliescu poate pãrea un biet pensionar care dã de mîncare porumbeilor în Cismigiu, dar "Bunicuta" e o cutrã. Nu pentru cã e (încã mai e) comunist, ci pentru cã e mascat, machiat, machiavelic.
Ceausescu a stãpînit 25 de ani; Iliescu îl va bate si aici: România lui, bolnavã de 15 ani, îi va supravietui cel putin pe-atît, cu bolile ei cu tot.
A fãcut, totusi, si ceva bun acest individ?
Nu. Cel mai bun lucru ar fi sã disparã.
Din tarã, din istorie.
De tot.
P.S. Aiuritoarea succesiune a evenimentelor din 17 decembrie impune o revenire: si dacã PSD-ul nu este decît o adunãturã de ageamii? Si dacã Iliescu e putin "dus"? La Bruxelles, pe lîngã Geoanã, Nãstase si Iliescu la patru ace, închisi la toti nasturii si-n largul lor printre eurocrati, Bãsescu - descheiat la hainã si usor debusolat - pãrea un chefliu mahmur dupã o nuntã... Aparentele însalã: era singurul care avea capul pe umeri - restul erau niste paiate cu fite."
Alex. Leo SERBAN

[EgoN]

si articolul lui dragos musat din numarul cu probleme al academiei catavencu e un atac virulent la adresa lui ilici.

[marx]

A-l pune pe Iliescu in piuneze nu mi se pare o mare vitejie, dar a-l incorona pe Basescu cu intelectul strategului si morala unui heruvim imi pare un act depersonalizat.
PS: nu am votat si fac likid pe orice politician.

[herbert]

cei care n-au votat - nu exista. abia din acest moment se poate observa directia likidului...

[herbert]

un articol (Curentul, 25 ianuarie 2005) despre moravurile si libertatile lor :P (prilej de jubilatie si rechizitoriu moral pt antiamericanii de pe forum!!!) :P :P :P

Premiera incendiara la Sundance 2005
"Inside Deep Throat" - analiza celui mai controversat film porno din Statele Unite

In 1972 se lansa filmul "Deep Throat", produs in sase zile cu un buget de 25.000 de dolari.
Cativa ani mai tarziu, filmul avea sa devina un adevarat fenomen cultural, incasarile estimate ridicandu-se la fabuloasa suma de 600 milioane de dolari. Pe langa impactul urias asupra societatii americane, care a generat o sumedenie de dezbateri si procese, termenul "deep throat" a intrat atat de tare in folclor, incat a devenit porecla celui care i-a ajutat pe ziaristii de la "Washington Post" - Bob Woodward si Carl Bernstein - sa cerceteze scandalul Watergate, in urma caruia presedintele Richard Nixon si-a anuntat demisia.
Dupa 33 de ani, Festivalul Sundance a gazduit premiera documentarului "Inside Deep Throat" - o analiza atenta a acestui fenomen care a bulversat America.
Premiera documentarului produs de Brian Grazer (laureat al premiilor Oscar pentru "Apollo 13", "A Beautiful Mind" sau "8 Mile") a avut loc vineri seara la Festivalul Sundance, evenimentul anual destinat exclusiv filmelor independente.
Or, in conditiile in care fondatorul festivalului, actorul Robert Redford, a declarat ca aceasta editie va fi dedicata portretizarii fara perdea a societatii americane, premiera documentarului "Inside Depp Throat" nu putea gasi un loc mai bun.
Asa cum era de asteptat, documentarul este interzis tinerilor sub 17 ani, deoarece contine scene explicite de sex extrase din filmul original, care i-a transformat pe Linda Lovelace si Harry Reems in primele staruri ale industriei filmelor pentru adulti.

"Primul film porno vizionat de femeile din clasa mijlocie"

Intervievat despre ideea realizarii acestui documentar, Brian Grazer a declarat: "<Deep Throat> a produs o explozie atomica in cultura americana. A fost cel mai profitabil film produs vreodata si, in acelasi timp, cel mai controversat. Mai mult decat atat, lansarea sa le-a adus, pentru prima data in istoria cinematografiei americane, pe femeile din clasa de mijloc in salile de cinema destinate productiilor pentru adulti. Documentarul nostru nu a disecat doar filmul in sine, ci si impactul sau asupra fiecarui aspect al culturii populare: moda, politica sau limbaj. In anii ´70, popularitate sa a fost sprijinita de personalitati precum Bob Hope sau Johnny Carson, care au vorbit despre acest film in emisiunile lor. Era normal sa incercam sa vedem cum a influentat acest film viitorul culturii americane".

600 milioane de dolari disparuti in neant

Pe langa aspectele legate de impactul filmului original asupra culturii americane, realizatorii documentarului prezentat la Sundance au incercat sa-si dea seama ce s-a putut intampla cu incasarile acestui film, care nu au ajuns niciodata la actori sau la echipa de productie. Conform producatorilor, "Deep Throat" a fost sprijinit puternic de crima organizata a anilor ´70, fiind difuzat in cinematografe printr-un sistem ingenios, ce nu a permis calcularea exacta a incasarilor totale.
"In urma cercetarilor, am descoperit ca filmul a fost distribuit in cinematografele americane prin curieri si nicidecum prin retele specializate. Dupa ce rula intr-o anumita sala, curierul se intorcea sa incaseze banii, mergand apoi cu o copie a filmului la urmatoarea sala. Cu ajutorul acestui sistem, nu s-a putut calcula niciodata suma totala incasata de acest film. Estimarile arata 600 milioane de dolari, insa realitatea ar putea fi alta", a spus Gerard Damiano, regizorul filmului original. "Oricum, misterul banilor nu cred ca va fi vreodata elucidat", a adaugat acesta.
Dupa Sundance, documentarul produs de Image Entertainment in colaborare cu HBO Films se va lansa oficial in cinci orase din Statele Unite, data anuntata de producatori fiind 11 februarie...
Andrei Vulpescu

[nume]

Citeste semnatura.

[herbert]

Cartarescu devine – daca nu a fost dintotdeauna – si cel mai tare publicist... iata un articol din Jurnalul national din 1.02.2005 despre vanatoarea sinistra Tziriac Ion-Nastase Adrian. recunosc ca Tziriac ma enerveaza tot mai mult (... plus ca vorbeste tot mai prost romana), iar Adrian Nastase - prin tot ce este si ce face - imi forteaza limitele dispretului.

Vanatoarea rusinii nationale

Mircea Cartarescu

Opinia publica n-ar trebui sa treaca usor, ca peste un fapt divers, peste cea mai rusinoasa si mai cinica fapta din istoria recenta a Romaniei: masacrarea barbara, fara nici un fel de justificare etica sau de orice alta natura, a aproape doua sute de mistreti pe "vesnicele plaiuri ale vanatorii" de la Balc, detinute de Ion Tiriac.
Totul este aici simptomatic si semnificativ, de la felul in care magnatul a intrat in posesia imensului fond de vanatoare – cu cateva milioane de lei a obtinut, total ilegal, o concesiune pe... 49 de ani! – la faptasi si la implicatiile asupra imaginii Romaniei. Nu ne ajungea ca suntem vazuti ca o tara batuta de Dumnezeu. Ni se atribuie acum si obiceiuri barbare, de mult disparute in tarile civilizate. Fiindca in luminatul Occident perversii nu mai pot poseda fetite de doisprezece ani, ei se duc in Thailanda, unde pentru o bucata de paine le gasesc din belsug. Fiindca sadicii insetati de sange nu pot omori, niciunde-n Germania sau Suedia sau Austria, nobilele creaturi salbatice din munti, mandria si podoaba fiecarui tinut, ei vin in Romania, fiindca aici e satul fara caini al Europei.
Cand bufnita alba a fost in pericol in America, pentru ocrotirea a cateva sute de exemplare s-a mobilizat o natiune-ntreaga. Altadata o industrie imensa a blanurilor atat de ravnite candva de femei, a disparut pur si simplu, distrusa de luptatorii pentru drepturile animalelor. Numai la noi ursul, cerbul si mistretul, vanati nu pentru carne, nici pentru blana, ci pentru satisfactia egoista a unor ticalosi, nu sunt aparati de nimeni. Am vazut la televizor discutii moi si sterile, marginite la "legalitatea" cumplitului masacru de acum doua saptamani. Dar cine ne va da-napoi cei doua sute de mistreti? Cine a-nteles cat de las, de inuman, de nedemn e sa omori fiinte care nu ti-au facut nici un rau si care sunt total lipsite de aparare in fata armei tale? Cine-a protestat impotriva (ca tot vorbim de porcine) a scroafelor suite-n copac, care-au uitat de unde-au plecat si se cred acum boieri de vita veche? Cine s-a simtit umilit de inaltii functionari si manageri ai industriilor Europei civilizate care-au venit la noi sa ceara nu "pamant si apa", ci adrenalina, excitatie, imaginea totemica a sangelui varsat pe pamant, dovedind ca omul, chiar si in costum Gucci, a ramas un animal blestemat, omorator de animale?
Dublul Tiriac-Nastase (ce frumos suna pe vremuri expresia asta, cat ii iubeam pe maestrii tenisului!), dar celalalt Nastase, rafinatul colectionar de arta si ucigasul de animale, se face vinovat azi de o injosire a imaginii tarii noastre fara egal de la mineriade incoace. Pe Ion Tiriac l-am iubit si l-am respectat multa vreme. Ca tenisman, imi placea mai mult decat Ilie, pentru ca reprezenta pentru mine rezistenta morala, vointa neabatuta de a ajunge cat mai sus. L-am admirat apoi pentru reusita sa in afaceri, pentru tinuta sa demna, pentru greutatea si asezarea vorbelor sale. Intr-o vreme, in naivitatea mea, vedeam in el chiar un posibil presedinte al tarii. Cum a putut acest om moral si sfatos sa-si murdareasca in asemenea hal obrazul cu aceasta vanatoare care numai vanatoare n-a fost? Cat isi iubeste acest om tara, cand a transformat-o intr-un bantustan unde inca se mai face comert cu blanuri de leopard si cu fildes? L-am auzit spunand la televizor ca vanatoarea e "cea mai veche meserie din lume". Da, cand oamenii mureau de foame, trebuiau sa vaneze animale. Dar cand ucizi de dragul de a ucide, fara strop de compasiune pentru animalele surprinse si innebunite de groaza, pe care glontele intrat in carne le doare cum te-ar durea pe tine, cand ucizi zeci si sute de fiinte vii fara mustrari de constiinta, asta nu se mai cheama nici meserie, nici sport, ci viciu pervers, rusinos, injositor ca betia, ca mersul la curve sau ca jocul de carti. Nimic nobil in vanatoarea voastra regala. Doar mizerie umana transpirand prin haine si parfumuri si jeep-uri si arme scumpe.
Cat despre Adrian Nastase... Vor intelege vreodata oamenii amarati care l-au tot votat, analfabetii, pensionarii, satenii din fundul Moldovei si-al Olteniei, cat de strain este acest om de ei si de umanitate? Isi vor da seama, in satucurile lor fara canalizare, in apartamentele lor fara caldura, ca un om nu poate fi om daca omoara zeci de porci mistreti intr-o singura zi, la o luna dupa ce a promis in fata unei natiuni intregi ca nu se mai atinge de arma de vanatoare? In ceea ce ma priveste, acest individ ma fascineaza mai departe, ca un abis in care privesc tot mai adanc si ma cutremur tot mai tare.
Invit si implor deci opinia publica, societatea civila, organizatiile ecologiste si pentru protectia animalelor (si nu in ultimul rand institutiile statului) sa se implice in acest caz rusinos, care, pe langa multe alte implicatii, dezvaluie dedesubturile hidoase ale vanatului de animale salbatice in Romania.

[KORBEN]

mda, e tare trendu cu articole dsp tara, democratie, presedinte
am citit ultimele doua dileme vechi
same old, same old.....
surpriza placuta a fost un supliment catavencu dsp epoca de aur
kindda made me think....
ce vremi si ce oameni

[herbert]

maine, dupa 17.00 se ancheie timpul de viata acordat de teroristii arabi pentru jurnalistii romani. mi se pare infiorator ca exista asemenea creaturi cu infatisare omeneasca si ca, ni se spune, au si ei un Dumnezeu al lor.
iata un articol al lui Cartarescu publicat in "Jurnalul national". aflat la Viena cu o bursa, Mircea traieste cu noi tragedia acestor zile.

Iesirea din cosmar

Mircea Cartarescu

Ar trebui sa ne retragem trupele din Irak ca urmare a ultimatumului dat de teroristii care-i detin pe cei trei ziaristi romani? Aceasta intrebare nu se poate pune la rece si nu poate fi discutata cu calm.

Aproape orice poti spune in situatia de fata se reduce la un tipat de frustrare si de agonie, pentru ca nu traim in acest moment o drama (ca un impas politic ce s-ar putea negocia), ci o tragedie. Intr-o tragedie nu exista cai de a evita nenorocirea. Orice raspuns ai da, el se dovedeste aberant si inacceptabil. Este motivul pentru care oamenii renunta sa abordeze intrebarea frontal, preferand s-o desfaca in partile ei componente: e bine sa avem trupe in Irak? E bine sa cedezi unui santaj politic? E mai pretioasa viata unui cetatean decit politica de stat (sau decat orice altceva)? Aceste intrebari insa au legaturi foarte indepartate intre ele si practic nici o legatura cu nevoia de a lua o decizie rapida in situatia concreta din teren.
De fapt, situatia concreta e inanalizabila, caci se reduce la propria ei enuntare. Ce se intreprinde concret nu mai sunt nici macar negocieri (fiind vorba de un ultimatum), ci chestiuni de logistica: pastrarea contactului cu rapitorii, localizarea lor in teren, proceduri curente, cit se poate de practice in astfel de situatii. Nimeni nu-si mai pune problema vreunei legitimitati morale, politice sau de alta natura. Cum ii scoatem vii de acolo? Iata tot ce conteaza.
In astfel de imprejurari se arata (sau se nasc, daca nu existasera deja) idealistii, umanistii, pacifistii neconditionati. Ei cer statelor sa se retraga din orice conflicte in numele unei ideologii a iubirii. Orice razboi e rau, prin urmare el nu trebuie purtat. Nici un pret nu e prea mare pentru evitarea lui. Cei ce gindesc astfel, pacifistii britanici ce refuzau razboiul contra lui Hitler, beatnicii americani care cereau retragerea trupelor din Vietnam, adversarii tot mai numerosi ai prezentei americane in Afganistan si Irak se aduna si demonstreaza pentru valori ce li se par certe si indiscutabile, in afara judecarii lor intr-un context de politica reala. Istoria a aratat ca toti acesti oameni manati de sentimente nobile au gresit intotdeauna, de fapt i-au ajutat nepretuit pe Hitler, pe comunistii vietnamezi sau pe teroristii arabi. Ce-nseamna, in situatia ziaristilor rapiti, sa urmezi retorica nonviolenta si antirazboinica (mixata cu un antiamericanism de data recenta in Romania)? Nici un fel de garantie ca ostaticii vor fi eliberati, in schimb o confirmare a eficientei rapirilor de persoane, un semn cert de slabiciune a unei natiuni moderne in fata unor grupuri ce dispretuiesc viata umana (caci sa nu uitam: nu statul nostru, ci teroristii pun viata ziaristilor nostri in primejdie), o moarte simbolica pentru noi toti.
Statul are datoria sa negocieze rabdator viata cetatenilor sai aflati in pericol, chiar si in conditii inacceptabile politic. Sa examineze atent chiar si santajele cele mai murdare. Sa faca absolut tot ce-i sta-n puteri pentru salvarea celor amenintati. Dar nu chiar cu orice pret. Privind putin mai departe de lungul nasului, chiar si cetateanul cel mai impaciuitorist poate vedea ca unele targuri au consecinte atat de catastrofale, incat ele pur si simplu nu se pot face. Teroristii pot cere in definitiv orice. Ei sunt in afara oricarei legitimitati si a oricarui joc politic. Statele care cedeaza o data vor ceda intotdeauna, ceea ce, intr-o lume interconectata, in care pur si simplu nu poti fi neutru, e o catastrofa inacceptabila. Discutia legitimitatii prezentei trupelor internationale in Irak e o cu totul alta problema, care nu poate fi analizata cu sabia deasupra capului.
Cum sa spui toate acestea parintilor, sotilor si prietenilor celor rapiti e insa cu totul altceva. Cum sa explici populatiei, care reactioneaza emotional, ca ai permis sa fie omorati trei conationali – si asta e cu totul altceva. Nu exista iesire, e o tragedie si pentru ziaristi, si pentru negociatori, si pentru noi toti, romanii. Istoria e adesea "un cosmar din care nu ma pot trezi", cum scria Joyce. Nu pot decat sa sper din tot sufletul ca ziua de azi, la expirarea ultimatumului, sa aduca nu jale, ci usurare si bucurie in inimile tuturor.

[nume]

iata un articol al lui Cartarescu publicat in "Jurnalul national". aflat la Viena cu o bursa, Mircea traieste cu noi tragedia acestor zile.
Ntz, ntz, ntz ... ce chestie. E alaturi de noi trup si suflet. Mai ca-mi incolteste o lacrima.

Snuffff !!!!!

[BeNnY]

Semnat Andrei Gheorghe, articolul anului, if you will. A fost intr-un B-24-FUN, in urma cu ceva timp.


Stii cum e multimea cand simte sange? “Prinde-l, ma, nu-l lasa sa fuga! Pastele ma-tii de ucigas!” Suntem multi, suntem impreuna si avem dreptate. Alergam cu totii dupa el sa-l prindem si sa-l pedepsim. Stateam in statie la tramvai cand a venit si a lovit-o pe amarata aia pe trecerea de pietoni. Si era si gravida, in luna a noua. “Prinde politistu’, prinde politistu’!” Alergam umar la umar bufnind si scrasnind din dinti. Vrem sa ne infigem ghearele in carnea lui, sa-i smulgem ficatul cu ciocul. Politistul e tanar si are o fata naiva, incocenta. Genul acela de ten alb si delicat, care in momentele de emotie maxima se inroseste, cu pete aproape violacee; ochii albastri; fuge speriat in zig-zag. Si de peste tot se intind maini inspre el. Alearga bine. E tanar, puternic si majoritatea celor care il urmaresc au paltoane grele si incomode, iar el reuseste sa se fereasca si intra intr-o curte interioara. Se intoarce si ajunge cu spatele la cei 2 pereti care formeaza un unghi drept cu umbra lui. Nu mai are unde sa fuga. Gafaie, isi roteste ochii speriat. “Futu-ti gura ma-tii de ucigas!” Scoate pistolul: pentru o fractiune de secunda, lumea ingheata. Toti, absolut toti se opresc: aia de la geamurile de la etaje isi inghit strigatele. Pana si adrenalina intepeneste. Cu un gest scurt, isi baga pistolul in gura, trage, sangele cu bucati de creier zboara pe peretii gri, proaspat tencuiti, cade in genunchi si apoi se prabuseste, lovind cu fruntea asfaltul. Ramane intr-o pozitie extrem de spactaculoasa; parca ar fi regizata: se sprijina in genunchi si-n frunte, sau mai degraba in gat. Capul e un pic intors intr-o parte si mainile ii atarna pe langa corp.
Nu mai are 24 de ani, iar mutimea nu mai are strigate. Femeia nu fusese lovita pe linia de tramvai si nu era gravida in luna a noua: e o pustoaiaca tampita de 17 ani, care a sarit in fata masinii si a lovit nitel portiera. “Saracu’ de el! O lumanare, o lumanare, aduceti o lumanare, nu se cade... e si el un suflet...”. Lumanarile apar brusc, ca si cum ar fi fost deja in buzunare: se aprind, iar eu plec la radio sa transmit reportajul pe care tocmai l-am inregistrat. Si ma gandesc pe drum ca, daca editez destul de bine, s-ar putea sa iasa si un premiu din asta...

[herbert]

@BeNnY
ar iesi un scurt metraj excelent regizat de Ambra, numai sa fie el mai simtitor si mai putin cinic in acele momente.
in general, nu-l inghit pe acet Andrei Gheorghe, care e isteric si superficial. un cabotin cu idei putine si ferme...
nu ti-l recomand, sincer, ca model de urmat si de citit. Ambra noastra (care are nevoie, am mai spus, de iubire pentru a se umaniza) e mai buna.

[BeNnY]

De ce nu ar fi de citit? E intr-un fel la fel ca Ambra Blu, puteti sa-i combateti personalitatea cat vreti, dar nu puteti nega faptul ca scrie bine. Am citit aproape toate articolele pe care le-a scris in B-24-FUN (~80) si pot spune ca nu sunt foarte multe foarte bune, dar cele bune sunt de genul celui de mai sus, memorabile.

[herbert]

BeNnY-to,
n-o sa discutam noi aici, oameni seriosi cum suntem, despre calitatile si valentele unui mediocru coplesit de oralitate precum Andrei Gheorghe.
nu-l compara cu Ambra, pentru ca-l insulti pe prietenul nostru.

[gionloc]

am citit doua articole despre Ion Iliescu (o ciuca a batailor acum, dar nu cred ca sufera prea mult) scrise de Mircea Cartarescu si Alex. Leo Serban.

uite ca pana la urma l-au ajuns pe Iliescu din urma nenorocirile! articole incriminatoare, functii pierdute, eliberari criminale, revarsari orale pe la congrese... aproape ca i-au cedat venele transportoare de oxigen spre creier...

la 45 de ani... nasol :)

[nume]

nu-l compara cu Ambra, pentru ca-l insulti pe prietenul nostru.
:lol:

la 45 de ani... nasol :)
45 are leo.

[raptor]

maine, dupa 17.00 se ancheie timpul de viata acordat de teroristii arabi pentru jurnalistii romani. mi se pare infiorator ca exista asemenea creaturi cu infatisare omeneasca si ca, ni se spune, au si ei un Dumnezeu al lor.

.mie mi se pare la fel de infioratoare reactia total neprofesionista a incapabililor de la conducerea tarii, pe care cu atata sarg i-ai aclamat in timpul alegerilor.

[herbert]

maine, dupa 17.00 se ancheie timpul de viata acordat de teroristii arabi pentru jurnalistii romani. mi se pare infiorator ca exista asemenea creaturi cu infatisare omeneasca si ca, ni se spune, au si ei un Dumnezeu al lor.

.mie mi se pare la fel de infioratoare reactia total neprofesionista a incapabililor de la conducerea tarii, pe care cu atata sarg i-ai aclamat in timpul alegerilor.

o, lucrurile nu se compara, omule.
reactia autoritatilor e cam enervanta uneori, nepotrivit exbitionista pe unele portiuni (eu cred ca Basescu n-ar fi trebuit sa se plaseze in fruntea celulei de criza, era suficient seful SRI sau un ministru), dar in linii mari e corecta. o TARA, daca e tara si nu un SRL de vanzare, nu cedeaza la santaje.
eu nu obisnuiesc sa aclamez pe nimeni, doar recomand uneori...
pentru cei derutati, rataciti prin coridoarele "Romaniei Mari", explic unele lucruri de mai multe ori. si gata. de aici incolo gandesti cu capul tau.
asa ca intepatura ta trece pe alaturi.
cum ar spune Anton Pavlovici Cehov:
privet, privet
i utrom dva priveta

P.S. mi-ar fi fost interesant sa comentati:
1. cum de PDS a arabizat o parte din economia tarii..
2. de ce jurnalistii romani sunt atat de naivi uneori... s.cl.

[raptor]

.draga tovarase. o fi nostim, dar deja cam de prea mult timp bati apa-n piua cu prm-ul.

.bineinteles ca nu ar trebui sa dea satisfactie rapitorilor, dar felul in care au falfait comunicatele de presea, azi-da, maine-ba, ca niste ageamii, spune totul. jucam dupe cum ii sare unchiului sam discul.

.tara nu e SRL, nu? :) iar in irak am mers asa...in excursie, si nuuuuuuuu, nu dupa petrol :)

eu nu obisnuiesc sa aclamez pe nimeni, doar recomand uneori...

.uite, inteleg ca lecitina e scumpa, asa ca o sa te ajut eu sa iti improspatezi putin memoria:
spuneti DA si veti avea
.in continuare te rog sa rasfoiesti cele 9 pagini, in cautarea tineretii pierdute, ca eu m-am plictisit la a 4-a.
http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=4640&postdays=0&postorder=asc&start=75&hist=0

[nume]

.draga tovarase. o fi nostim, dar deja cam de prea mult timp bati apa-n piua cu prm-ul.

..in continuare te rog sa rasfoiesti cele 9 pagini, in cautarea tineretii pierdute, ca eu m-am plictisit la a 4-a.

:lol:
Aveti un minut ?

[Alex Leo Serban]

pt ca numitul nume tot insista pe virsta mea (yeah right, 45... i-a trebuit ceva pina sa get it right :o ), voi raspunde cu o vorba a zsa-zsei gabor: da, am atitia ani, dar nu-i port pe toti deodata :P
(dpsr el s-ar putea spune - in contrapartida - ca-si arata virsta... nu stiu ce virsta are, dar si-o arata :D )

[nume]

o vorba a zsa-zsei gabor
aaa?

[Alex Leo Serban]

aaa, am uitat ca esti prea mic pt ea...
cauta pe net :P

[herbert]

ati cumparat "Jurnal II" de Mircea Cartarescu?
merita.
iata un editorial al sau din "Jurnalul national" (nu prea inteleg relatia lui Mircea cu Tuca si cu "profesorul" Voiculescu, adica o relatie atat de lunga cu un analfabet si cu un securist, dar incurcate sunt relatiile unui scriitor. pe de alta parte, nici cei de la "Dilema veche" nu-i ofera o rubrica la fel de bine platita).
o intrebare nevinovata & inocenta: avem isterici pe Cinemagia?


Sentimentul romanesc al isteriei

Mircea Cartarescu

N-am crezut niciodata in specificul national, in "sentimentul romanesc al fiintei", in tot ceea ce filozofii culturii si psihologii maselor ne-au atribuit ca sa ne distinga de alte popoare.

Nu cred ca suntem mai ospitalieri decat altii, mai harnici sau mai hoti. Nu-mi pare nici bine, nici rau ca sunt roman. Uneori regret ca nu m-am nascut elvetian, dar imediat imi aduc aminte ca as fi putut sa ma nasc ugandez. Suntem si noi, romanii, undeva "la mijloc de rau si bun", cum scria Ion Barbu, un neam sub soare, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Daca n-am luat nici un premiu Nobel, in schimb am inventat stiloul. Daca zidul ni s-a prabusit peste noapte, ne-am apucat, cuminti, a doua zi sa-l ridicam la loc, si tot e ceva. Am fi putut, in definitiv, sa-l lasam in plata Domnului de zid si sa ne caram cu totii in alta parte...
Cu toate astea, exista ceva specific romanesc, ceva atat de adanc in firea noastra, a celor care traim azi pe acest plai de dor, incat m-as hazarda sa spun ca este insasi esenta "romanismului" in acest moment istoric. Este cercul vicios al isteriei provocate de stres si al stresului provocat de isterie. Dati-mi voie sa fiu, in continuare, mai explicit.
Daca traiesti numai in Romania, e posibil sa nu-ti dai seama ca e ceva in neregula cu lumea din jur. Ai culoarea mediului si te misti o data cu el. Esti una cu toti ceilalti. Dar daca te intorci, dupa o vreme indelungata, in tara e cu neputinta sa nu fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici. De cat de chinuiti sunt oamenii si de cat de rai devin din cauza asta. Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda, ca una dintre cele mai raspandite strategii de supravietuire e mitocania agresiva. In orice tara civilizata oamenii incearca sa-si menajeze nervii cat se poate de mult. Sunt prevenitori unii fata de altii in forme duse aproape pana la caricatura. Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de contact care sa elimine, practic, posibilitatea oricaror conflicte. Cand cineva te contrazice, ii zambesti si spui: "We agree to disagree" ("am cazut de acord ca nu suntem de acord"). Cand cineva te calca pe picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze. O ipocrizie blanda si surazatoare te intampina peste tot, ca un balsam care alina toate ranile si satisface toate susceptibilitatile. Aceasta ipocrizie poarta numele de politete si e esentiala pentru fluidizarea substantei sociale.
Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi, obiectiv, asa. Pentru ca la noi, daca esti bun, esti calcat in picioare. Sa ne imaginam o tanara care devine vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi propune sa fie cat mai draguta si mai serviabila cu clientii. Zambetul profesional, acel zambet care vinde marfa, i se va sterge insa curand de pe fata dupa ce vreo cinci-sase insi ii vor tranti cate-o badaranie sau vor incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de lucru. Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile zambetul sa-i dispara complet, iar dupa un an sa avem vanzatoarea noastra standard, acra si scarbita, care te repede de nu te vezi. Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani din nastere. Si ei sunt bieti oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliti de cand se stiu. Au devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca nu tine sa fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate ghiseele, au rezolvat numai urland. Pentru ca doar fiind mitocani au avansat social, calcand peste cei blanzi. In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti "in perioada" de sergentii lor. Cand ajung ei insisi sergenti, ii chinuiesc pe noii recruti si mai abitir. Si tot asa, in toate straturile sociale si la toate nivelurile, romanii isi sunt propriii calai si propriile victime intr-o societate profund alienata psihic, o societate isterica.
Cred ca asta ne distinge, ca romani, in lume, la ora actuala: tensiunea continua la nivelul vietii cotidiene. Starea continua de explozie, care ne provoaca ulcere si atacuri cerebrale. Conflictul generalizat al fiecaruia cu fiecare. Nu vreau sa spun prin asta ca suntem fundamental rai. Fireste, ne-au impins spre asta saracia si lipsa de orizont, carentele de educatie, perplexitatea maselor taranesti dezradacinate si aduse in ghetourile marilor orase. Pot fi si alte explicatii obiective. Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot acest chimism social. Inraiti de lumea in mijlocul careia traim, cu timpul incepe sa ne placa sa fim rai. Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta si obscenitate. Incepem sa ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale publicului. Curand, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge binele de rau ca tarfele, securistii si noii imbogatiti. Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastra sociala e marele premiu castigat cu pretul mitocaniei noastre.
Iar cercul acestei nevroze nationale nu ar putea fi spart decat printr-o lunga terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lunga, scumpa si cu un rezultat incert. Nu cred ca ne-o putem permite deocamdata.

[nume]

nu prea inteleg relatia lui Mircea cu Tuca si cu "profesorul" Voiculescu, adica o relatie atat de lunga cu un analfabet si cu un securist, dar incurcate sunt relatiile unui scriitor.
Simplu, prostitutie. Va prostituati cam mult domnilor.

[Bogie]

Un lucru care-mi irita nervii : claxonatul. Inutil, prelung, vulgar ca o injuratura de mama...sunt si eu sofer dar nu-i inteleg pe cei care apasa pe el ca si cum ar vrea sa-si striveasca semenii...un ambuteiaj simplu, un incepator care nu gaseste treapta potrivita...si din spate se repede cate unul cu un claxon oribil de strident, incurcand si mai mult situatia...as vrea sa stau de vorba cu unul din astia, sa-mi explice si mie ratiunea pt care apasa butonul ala...e ceva de neconceput pt mine.

Cat desper Cartarescu si locurile unde scrie....si poetii trebuie sa manance, nu? :(...sa nu fim ipocriti.

[nume]

Cat desper Cartarescu si locurile unde scrie....si poetii trebuie sa manance, nu? :(...sa nu fim ipocriti.
Ii e foame, al dreacu' el cu melcii lui. Or fi din aia cu roquefort.... :lol:

[Nightwane]

Cartarescu mi se pare un fel de coelho. Maculatura si iarasi maculatura. Plus ca e un pedofil si jumatate (nu ca asta ar fi o problema da' in cazul lui E o problema ca-i urat cu spume :sick: _.

[herbert]

mazo christule,
dai cu bata in balta. nici in gluma nu poti vorbi despre Cartarescu in termenii invocati de tine.
poate ca nu e un Alain Delon al Romaniei (ma rog, vei fi avand tu vreun interes pe aceasta linie), dar sa stii ca e jinduit de cele mai frumoase femei din Romania. la urma urmei, pretentiile fata de un barbat sunt minime: sa nu semene chiar cu o maimuta.
cat despre Coaelo, asta ar trebui sa-i aduca pe varfuri cafeaua.

[nume]

nici in gluma nu poti vorbi despre Cartarescu in termenii invocati de tine..
Ptiu drace, te pomenesti ca a scuipat in biserica ? Multa muie lu' Cartarescu si pe aceasts cale.

poate ca nu e un Alain Delon al Romaniei (ma rog, vei fi avand tu vreun interes pe aceasta linie), dar sa stii ca e jinduit de cele mai frumoase femei din Romania. la urma urmei, pretentiile fata de un barbat sunt minime: sa nu semene chiar cu o maimuta.
Urat cu spume e putin spus, e una dintre cele mai hidoase aratari din peisajul romanesc. Cand imi vine ziarul si ii vad poza aia micuta din jurnalul national, simt nevoia sa vomit. Ieri era prezentat la Omu' zilei (aceeasi poza de dimensiune mare). :sick:

[Nightwane]

e jinduit de cele mai frumoase femei din Romania

daca tie iti place asta nu inseamna ca tre sa-mi placa si mie. e problema ta dupa cine jinduiesti.

[nume]

daca tie iti place asta nu inseamna ca tre sa-mi placa si mie. e problema ta dupa cine jinduiesti.
Care dracu' femei ? Ce femei mah ? Ma lasi ...
Mai era un carnat care primea mesaje de sustinere de la nu stiu ce super fete cu lipici. :lol:

[herbert]

mai, cartarescienilor,
nu punem in discutie frumusetea lui Cartarescu, ci valoarea sa de mare scriitor. cel mai important scriitor roman al momentului.
ia spuneti, ati cumparat cele doua volume de Jurnal. am aflat ca la Bookarest s-au vandut cu doar 550 000 lei. eu citesc volumul 2 si-mi place mult.
lectura placuta si atenta. pe urma discutam.
si nu fiti atat de pesimisti, ca intotdeauna este loc pentru surprize care sa va dea pofta de viata. asa, un dialog, o flegma...

[nume]

ca intotdeauna este loc pentru surprize care sa va dea pofta de viata. asa, un dialog, o flegma...
Clar, clar , dar nu la autorasul asta. Vorbeam cu Nightwane pe messenger, el zice ca e pedofil, eu zic ca e poponar. Acu' avem o dilema... Eu il gasesc pe micutzul asta prea fitzos si efeminat. In plus cartile lui degaja un miros de TOCANA CU CEAPA, pe care eu nu-l suport. Stii, unele carti iti lasa si senzatii olfactive placute. Aici nu e cazul.

[Alex Leo Serban]

anunt pe aceasta cale ca apar si in 'jurnalul parizian' al lui teodor baconsky!
in general, eu sint tipu ala mai putin celebru care apare in jurnalele unor celebritati - monica lovinescu, cartarescu, baconsky... 8)
cartarescu nu e nici 'poponar' (as fi stiut), nici 'pedofil' (s-ar fi stiut): e doar un om obisnuit & un mare scriitor.
the kinky stuff is in the eye of the beholder ;)
PS ce nas fin are nume! nu s-ar zice, la cit de harnic riciie in rahat :sick:

[Bogie]

Cartarescu mi se pare un fel de coelho. Maculatura si iarasi maculatura.

Macar ai incercat sa-i citesti "maculatura"? Sau te-ai rezumat doar la articolele din ziare....pe care, recunosc, nici macar nu le frunzaresc.

[Nightwane]

Macar ai incercat sa-i citesti "maculatura"? Sau te-ai rezumat doar la articolele din ziare....pe care, recunosc, nici macar nu le frunzaresc.

da. am incercat. pur si simplu mi s-a parut groaznic. oh well.

[Bogie]

Macar ai incercat sa-i citesti "maculatura"? Sau te-ai rezumat doar la articolele din ziare....pe care, recunosc, nici macar nu le frunzaresc.

da. am incercat. pur si simplu mi s-a parut groaznic. oh well.

Ei...pur si simplu asta e parerea ta.. :P ..dar de aici si pana la a-l compara cu Paolo Coelho...e cale lunga.

[Nightwane]

Ei...pur si simplu asta e parerea ta.. :P ..dar de aici si pana la a-l compara cu Paolo Coelho...e cale lunga.

Pur si simplu mi s-a parut un fel de Coelho. Pur si simplu :P

[nume]

Pur si simplu mi s-a parut un fel de Coelho.
E o mare diferenta, ala vinde worldwide. Pasarel asta micu' vinde 40.000 de cartulii si cica e mare autor. :lol:

[Pitbull]

În general, îmi place Cärtärescu si îmi trezeste respect. (Mä rog, chichiricios într-ale limbii române, nu pot sä-i iert cä scrie cu greseli gramaticale si lingvistice - "generalizate", ce-i drept, tolerabile în general, dar INADMISIBILE pentru orice scriitor. Dar sä trecem peste asta, s-a väzut si la case mai mari.)
Ca sä n-o lungesc, am sä comentez putin doar editorialul ästa.
Spirit de observatie splendid, stil abil si sältäret, sentimentalism sincer, si analizä foarte desteaptä. "Desteaptä", cäci îi lipseste INTELIGENTA. Se învârteste în jurul unei probleme grave, pe care o constatä pertinent si o disecä abil, si dä cu bâta-n baltä peste tot unde încearcä sä fie "obiectiv", "creator", "personal".
Chestia cu isteria nationalä e ÎN SINE istericä - un fel de "hotul strigä prindeti hotul". E o monstruoasä superficialitate de judecatä, oricât încearcä el s-o rafistoleze savant. Omul vede ceva, întelege câte ceva, dar o ia pe-aläturi.
Totodatä, e incredibil de maniheist în trasarea comparatiilor noastre cu alte natiuni (desi - CULMEA! - simte pericolul, si se gräbeste sä precizeze cä "Nu vreau sä spun prin asta cä suntem fundamental räi"; nu vrea, dar O SPUNE! Asta se numeste bulibäsealä ideaticä.) E trist cä un om citit, umblat si departe de a fi prost esueazä atât de departe în a distinge imaginea de ansamblu, în a depista just simptomele si diagnosticele altor popoare, în a construi o relatie justä între ele si noi.
Din nou, mai face o tentativä de reabilitare, când încearcä sä explice si sä justifice tarele noastre nationale - ce-am pätimit, ce ne-a traumatizat, ce ne-a dezumanizat. Dar, nici de astä datä, nu reuseste sä construiascä ecuatia. Argumentele lui, desi juste fiecare în parte, rämân disparate. Relatia esentialä a logicii întregii situatii îi scapä de la cap la coadä.
Rudimentar spus, tot articolul sunä cam ca un: "stii, esti prost... acuma, eu nu vreau sä spun cä esti prost... si stiu de ce esti prost... si recunosc cä nu esti prost... dar de ce nu esti si tu la fel de destept ca altii?" Sau, cum bine spunea Nenea Iancu: "Eu am toate cusururile din lume, dar am si eu o calitate..." / "Uite, vezi, ästa e cusurul täu! ..."
Concluzia articolului e justä, din päcate - din DOUÄ päcate:
1) Pentru cä e adeväratä
2) Pebtru cä e cvasi-aforisticä. S-ar PUTEA demonstra - dar Cärtärescu n-a reusit s-o facä!

Iar concluzia mea e: zäu cä n-are nici un rost sä dati cu noroi în el; dincolo de Tucä si Voiculescu, dincolo de agramatism, dincolo de plafonul cerebral, dincolo de persupusele si irelevantele preferinte sexuale, e totusi un bun scriitor, obiectiv vorbind; respectabil si admirabil pânä la un punct.
Si, mä rog, ar trebui sä-mi actualizez (sau... updatez, ca sä fiu trendy) nivelul de informare literarä româneascä pentru a mä putea pronunta dacä e "cel mai bun scriitor român actual" (personal, îl consider mult sub Bujor Nedelcovici, dar recunosc cä sunt subiectiv, Bujor fiind cel mai bun prieten al meu în viatä). Însä, luat ca valoare absolutä, NU ARE DATELE a ceea ce-ar trebui sä fie un "cel mai mare scriitor" al unei perioade. DACÄ o analizä statisticä si obiectivä l-ar plasa într-adevär acolo... ar însemna cä stäm räu de tot!

P.S. Comparatia cu Coelho e totalmente deplasatä. Äla nu-i decât un impostor limitat si färä har, umflat cu pompa promotionalä.

[nume]

"Desteaptä", cäci îi lipseste INTELIGENTA. Se învârteste în jurul unei probleme grave, pe care o constatä pertinent si o disecä abil, si dä cu bâta-n baltä peste tot unde încearcä sä fie "obiectiv", "creator", "personal".

Totodatä, e incredibil de maniheist în trasarea comparatiilor noastre cu alte natiuni (desi - CULMEA! - simte pericolul, si se gräbeste sä precizeze cä "Nu vreau sä spun prin asta cä suntem fundamental räi"; nu vrea, dar O SPUNE! Asta se numeste bulibäsealä ideaticä.) E trist cä un om citit, umblat si departe de a fi prost esueazä atât de departe în a distinge imaginea de ansamblu, în a depista just simptomele si diagnosticele altor popoare, în a construi o relatie justä între ele si noi.
Din nou, mai face o tentativä de reabilitare, când încearcä sä explice si sä justifice tarele noastre nationale - ce-am pätimit, ce ne-a traumatizat, ce ne-a dezumanizat. Dar, nici de astä datä, nu reuseste sä construiascä ecuatia. Argumentele lui, desi juste fiecare în parte, rämân disparate. Relatia esentialä a logicii întregii situatii îi scapä de la cap la coadä.
Rudimentar spus, tot articolul sunä cam ca un: "stii, esti prost... acuma, eu nu vreau sä spun cä esti prost... si stiu de ce esti prost... si recunosc cä nu esti prost... dar de ce nu esti si tu la fel de destept ca altii?" Sau, cum bine spunea Nenea Iancu: "Eu am toate cusururile din lume, dar am si eu o calitate..." / "Uite, vezi, ästa e cusurul täu! ...".
Meriti titlul de "portretrist cinemagia" si nu numai. Deja esti la a 2-a mare reusita. ;)

Iar concluzia mea e: zäu cä n-are nici un rost sä dati cu noroi în el; dincolo de Tucä si Voiculescu, dincolo de agramatism, dincolo de plafonul cerebral, dincolo de persupusele si irelevantele preferinte sexuale
Tocmai d-asta trebuie dat cu tocana maronie in el. Revin cu citate, am picat pe jos de ras. Incredibil. Cica nu e bine sa indoi cartile la colturi, e semn de lipsa de respect fata de ele etc P-asta cu femeile am facut-o varza, e plina de perle si gogorite. Pe la jumatate am constat ca o indoiam din 2 in 2 pagini, asa ca m-am oprit.
insä, luat ca valoare absolutä, NU ARE DATELE a ceea ce-ar trebui sä fie un "cel mai mare scriitor" al unei perioade. DACÄ o analizä statisticä si obiectivä l-ar plasa într-adevär acolo... ar însemna cä stäm räu de tot!

[Pitbull]

Bre, nu-s' cât de "mare portretist" sunt, je me strädouillesque seulement. (Allez, P'tite Obvieuse, introduis grande! - adicä "bagä mare!") Vorbeste anii, vorbeste lecturile, vorbeste ce-am väzut la altii mai buni si-am bägat la cap - adicä, numai chestii în care n-am nici un merit.
Dar, ca sä fim pragmatici: nu crezi cä te contrazici în acelasi mesaj, monsericul meu drag, scump si mic? Mai întâi lauzi tipul de 'portret" tentativat de mine, si pe urmä insisti pro-dat cu tocana maronie. Päi, ori-ori! Nu? Recunoaste si tu: bäläcäritul e fixamente aceeasi Märie care-i închinä osanale, da' cu altä pälärie - una pusä pre dosule!

[Alex Leo Serban]

yuk-k, ce de duioshii dubioase, ce de salamalecuri kitsch...
unul vorbeste singur, crezindu-se 'dascal', iar allalt se pisha-n gitul oricui, dindu-se mare jmeker :hmm:

pt a termina o data pt totdeauna cu aberatiile de tipul coelho vs cartarescu, u take it from me: n-au in comun decit initiala patronimului!

PS pt naivii patetici care confunda valoarea cu numarul de exemplare vindute - think about movies baietii, poate asa va e mai usor :lol:

[Pitbull]

yuk-k, ce de duioshii dubioase, ce de salamalecuri kitsch...
unul vorbeste singur, crezindu-se 'dascal', iar allalt se pisha-n gitul oricui, dindu-se mare jmeker :hmm:
Asta putea sä lipseascä. Inträ tocmai în categoria izbucnirilor supte din deget similare cu cele care-l denigreazä pe Cärtärescu. Ca admirator si prieten al lui, se cuvine sä-l aperi la cu totul alt nivel.

pt a termina o data pt totdeauna cu aberatiile de tipul coelho vs cartarescu, u take it from me: n-au in comun decit initiala patronimului!
De bunä seamä. Am si spus, mai sus. Orice C. vs. C. ESTE o aburealä. Si, cât de fortate si false, totusi comparatiile astea SUNT net în favoarea lui Cärtärescu.

PS pt naivii patetici care confunda valoarea cu numarul de exemplare vindute - think about movies baietii, poate asa va e mai usor :lol:
Din nou, sunt întru totul de acord.

Mult stimate si distinse (da, ok: salamalec kitsch... ;) ) sper cä esti de acord cu mine cä ne îndreptäm spre un nivel mai normal de comunicare, ferit de reluäri ale cosmarului din tristul februarie a.c. Atâta vreme cât amândoi suntem constienti de asta, merge sä glumim cât vrem - si cât de sarcastic. S-avem doar olecutä de grijä - ok?

[amoma]

User-ul nume e un tampit. User-ul Pitbull scrie mult si degeaba. User-ul Alex... pare simpatic. Cand apare si user-ul cartarescu?

[herbert]

User-ul nume e un tampit. User-ul Pitbull scrie mult si degeaba. User-ul Alex... pare simpatic. Cand apare si user-ul cartarescu?

bine, domnilor, am intrebat - inocent - daca avem pe forum vreun isterizat. mi s-a raspuns ca avem tampiti... (stiam); profesori care lucreaza gratis si, mai trist, nu sunt nici ascultati... (e o observatie inteligenta); si ca avem lume simpatica - da, stiam.
cel mai mult m-am temut sa nu arunce cineva "calificativul" suprem: "jeguri idioate".

si pentru ca citesc cu interes Jurnalul II de Cartarescu, va spun ca Mircea e un cinefil de calitate, are mai multe referinte cinematografice de foarte bun gust...

[nume]

@anofela
Iar tu esti o clona penibila. Ma intreb de unde apareti, stiind dinainte raspunsul.

[Pitbull]

mi s-a raspuns ca avem tampiti... (stiam);
Ostilitatea trist de ireductibilä dintre tine si Nume, ca si prietenia mea cu el, mä fac sä mä abtin de la alt räspuns decât: BA NU.
profesori care lucreaza gratis si, mai trist, nu sunt nici ascultati... (e o observatie inteligenta);
Dom'le, drept e cä "lucrätorul e vrednic de plata lui", da' cine-a spus cä plata asta trebuie sä fie numai materialä?
si ca avem lume simpatica - da, stiam.
Stii ceva? Cam asa e - mä conving din ce în ce mai mult. Dar când simpäticuta noasträ lume se repede iar cu burzuluiri puerile, ca reactie la câte-o mânä întinsä prieteneste, tinde sä-mi devinä extrem de antipaticä. Totusi, mä abtin. Nu cä m-as fi "fript", cum presupuneai tu cândva - mai degrabä m-am mai luminat nitel.
cel mai mult m-am temut sa nu arunce cineva "calificativul" suprem: "jeguri idioate".
O, nici o grijä! N-au intrat zilele-n sac! ;)

[Pitbull]

@anofela
Iar tu esti o clona penibila. Ma intreb de unde apareti, stiind dinainte raspunsul.
E-te, de unde! Din "Atacul clonelor", de unde credeai? Astia-s rämasi în urmä cu un an.
Apropo, bäi populatie clonatä: asa, amiceste vä spui, mai existä si moderatori pe lumea asta, si IP-uri, si ban-uri. Chiar azi, o clonutä speriatä a luat-o-n bärbitä. Asa cä, ia vedeti.

[europe_east]

als, ai zis-o tare bine. pitbulle, daca-mi permiti: ce esti frate asa sfatos si dascalos si pici in duiosii dubioase? it's no fun to read, for sure. kitsch curat, salamalecuri, als a zis-o bine. erai mai simpatic cand scriai strict despre filme.

[nume]

kitsch curat, salamalecuri
Noua ne place bazarul, ne plac turcii, contrabanda, marfurile veritabile intrate fara taxe si ritmurile orientale. Suntem balcanici pana-n maduva oaselor, ce dracu' !!! Dar tu nu ai de unde sa stii, in aMERICA (Austin Texas mai exact) zboara cainii cu covrigi in coada.

[europe_east]

dedicatie speciala pentru toti orientalii lu' tata: melodioara "moustahil" de la egipteanca Natacha Atlas impreuna cu dansul din buric de rigoare. daca si "salamalecurile" lui pitbull ar fi la fel de apetisante...

[Airlight]

yuk-k, ce de duioshii dubioase, ce de salamalecuri kitsch...
unul vorbeste singur, crezindu-se 'dascal', iar allalt se pisha-n gitul oricui, dindu-se mare jmeker :hmm:
Asta putea sä lipseascä.

O observatie pertinenta.

Other than that, 'viata' din cinemagia ii cam bate filmele..

[Pitbull]

als, ai zis-o tare bine. pitbulle, daca-mi permiti: ce esti frate asa sfatos si dascalos si pici in duiosii dubioase? it's no fun to read, for sure. kitsch curat, salamalecuri, als a zis-o bine. erai mai simpatic cand scriai strict despre filme.
Of of of, Europe, of!
Dreptu-i cä vii pe-aici mai rar decât ne-ar pläcea sä te vedem, si asta explicä oarecum. Dacä ai fi reusit sä urmäresti mai complet evolutiile, eventual sä mai afli si câteva detalii off-forum, îti promit c-ai fi avut o cu totul altä perspectivä.
Da' nu-i bai - noi sä fim sänätosi!

[nume]

dedicatie speciala pentru toti orientalii lu' tata: melodioara "moustahil" de la egipteanca Natacha Atlas impreuna cu dansul din buric de rigoare. daca si "salamalecurile" lui pitbull ar fi la fel de apetisante...
Eu iti dedic un Amr Diab cu Tamall Maak si Wala ala Baluh. Dupa ce o asculti iti mai dau ...
p.s.
Nu cred ca le gasesti pe amazon, trebuie sa piratezi, da vezi sa nu te ia fbi-ul.

yuk-k, ce de duioshii dubioase, ce de salamalecuri kitsch...
unul vorbeste singur, crezindu-se 'dascal'
Nu stiu cine vorbeste singur, dar in urma ta raman numai topicuri inchise (vezi astea 2 noi) si mesaje sterse de moderatori chiar aici pe cafenea. ;)

iar allalt se pisha-n gitul oricui
Nu in gatul oricui, aici esti in eroare.

Asta putea sä lipseascä.
Uite ca s-a dus.

Other than that, 'viata' din cinemagia ii cam bate filmele..
Meaning ?

[europe_east]

Amr Diab cu Tamall Maak il am, e misto. prefer "We heya amla aeh delwat" de la acelasi.

[Airlight]

meaning ca suntem cu totii offtopic de vreo 2 pagini, nu c-ar fi ceva neobisnuit..

[europe_east]

sorry airlight, inca un offtopic:

Of of of, Europe, of!....
Da' nu-i bai - noi sä fim sänätosi!
pitbull, scuze ca ma stropsii la tine. poate ar trebui sa judec dupa filmele ce le-ai facut in loc de duiosiile de pe forum :P so: unde si cum se pot vedea? mi-ar face mare placere.

[Pitbull]

Nu face nimic, pe tine nu mä supär eu cu una, cu douä (PrieteMii stiu de ce ;)).
Din päcate, filmele mele sunt greu de väzut. Douä la numär, färä räsunet, cäzute în uitare... Totusi, mä bate gândul sä le cer de la arhivä, pe video si digital. Asa cä, dupä aia, se vor putea transfera fisiere pe net, CD-uri prin postä... Oricum, când le obtin, am sä anunt. Pânä una-alta, ceva informatii despre ele sunt pe pagina mea CineMagicä - uite-acilea:
http://www.cinemagia.ro/actor.php?actor_id=22762&hist=0

[herbert]

a inceput comedia anticipatelor. Mircea Cartarescu puncteaza din nou la rubrica sa din Jurnalul... lui Tuca si al "profesorului" - imoral - Voiculescu. dupa alegeri poate scapam de hidra comunisto-securisto-baronista...

Presedintele a avut dreptate
• de Mircea Cartarescu

Traian Basescu a avut din nou dreptate impotriva tuturor. Recunosc, si impotriva mea de data asta. Am fost contra alegerilor anticipate, mai ales dupa caderea lui Ion Iliescu. Scriam atunci ca nu mai are sens sa incercam decapitarea PSD-ului, de vreme ce el s-a decapitat singur. Mi se parea ca Guvernul Tariceanu merge bine si trebuie lasat sa lucreze. Parea ca lucrurile au intrat pe un fagas bun si ca ar fi fost daunator sa le tulburam printr-un gest politic extrem.
Iata insa ca PSD-ul s-a dovedit nu un gigant cu picioare de lut, ci o hidra cu multe capete, cam tot atatea cate institutii a avut statul PSD-ist. Au fost decapitate pana acum Institutul Cultural, televiziunea, radioul, adica locurile unde acest lucru s-a putut face mai usor. Au ramas insa structurile esentiale, parghiile statului, sclerozate intr-un comunism de fond. A cazut Iliescu, doborat de ai sai intr-un ritual paricid, dar au ramas in nenumarate functii-cheie nenumarati Iliesti, care, proptiti in calcaie, tin pe loc cu orice pret (cu pretul distrugerii Romaniei, in cele din urma) vehiculul ce-ar trebui sa ne poarte spre lumea civilizata. Aceste structuri, care odata l-au biruit pe Constantinescu, nu pot fi invinse printr-o politica "normala". Pentru ca, asa cum s-a vazut de curand, viata noastra politica se desfasoara in cadrul Constitutiei LOR, al legilor LOR, al institutiilor LOR, totul facut de ei, in cadrul fostei lor guvernari, in unicul scop de a-i perpetua la putere. A respecta jocul politic in aceste conditii ar fi echivalentul incercarii de a-l da jos pe Ceausescu pe cale constitutionala. Ca sa terminam o data cu hidra pesedista e nevoie de continuarea revolutiei, iata ce nu inteleg cei mai multi dintre comentatori, care gasesc mereu vicii de procedura in deciziile presedintelui. Or fi vicii de procedura, dar nici PSD-ul nu e culmea cavalerismului. Lupta e pe viata si pe moarte. Nu ne-a placut un presedinte care a respectat litera legii si care-a fost dat peste cap in 2000, o data cu sperantele noastre. Trebuie sa ne placa acum unul care trage covorul, brutal, de sub picioarele adversarilor.
Constitutia actuala nu e buna. Ea trebuie modificata. Daca n-o vom face, vom avea la nesfarsit incidente de felul celui de acum, cu Curtea Costitutionala. Pentru ca fosta Constitutie n-a fost facuta ca sa apere proprietatea si independenta justitiei, ba chiar dimpotriva. Atunci, cum sa cantaresti drept cu o balanta stramba? Respectand litera Constitutiei, te vei trezi candva ca e neconstitutional sa te integrezi in Uniunea Europeana sau cine stie ce alta bazaconie, pe care batranii intelepti ai Curtii, toti crocodili pesedisti, o vor proclama de la inaltimea tribunei lor olimpiene. Orice echipa va veni la putere in urma alegerilor din toamna aceasta va trebui sa aiba ca prioritate revizuirea Constitutiei.
Daca alegerile anticipate ar fi avut loc din momentul in care au fost cerute de presedinte – de acum cateva luni –, in acest moment am fi avut un esichier politic capabil sa faca fata tuturor provocarilor politice. Asa, ne-am iluzionat cu gandul normalitatii si ne-a trebuit un dus rece ca sa ne dam seama de situatia reala, care e departe de a fi normala. Am subestimat forta pe care partidul lui Ion Iliescu (am zis bine: n-aveti grija, Iliescu va reveni) si-a pastrat-o chiar si in agonie. Am uitat ca lupta impotriva coruptiei, in Romania, este, la ora asta, lupta lui Traian Basescu impotriva PSD-ului. Nu exista alte forte politice majore, la ora asta, la noi. E vechea si eterna lupta a lui David contra lui Goliat. Nu am sprijinit ideea presedintelui acum cateva luni. Azi suntem siliti s-o sprijinim.
Din fericire, nu cred ca e prea tarziu nici acum. Alianta – ca sa nu mai vorbim de Basescu insusi – sta bine in sondaje. PSD-ul e surprins in procesul de naparlire si e mai vulnerabil ca oricand. In stupiditatea lor, creierele pesediste luminate vor recurge la vechea solutie: readucerea bunicutei izgonite. Ii vor cadea-n genunchi ca sa se-ntoarca. Va fi ca-n bancul cu bunicul lui Bula, care murise de cateva zile, dar pe care familia l-a scos la geam in ziua pensiei. Pe deasupra, vor recurge la chitibusarii avocatesti ca sa-ntarzie cat mai mult data alegerilor. Mai mult, vor cauta sa provoace intamplari dramatice, conflicte sociale, din care sa capete un avantaj politic. Slava Domnului insa cu Geoana presedinte, cu Nastase si insu-ala de la manivela (mereu ii uit numele) gata sa-i vare sisu-n in coaste, PSD-ul va iesi scuturat din anticipate cum n-a mai fost vreodata. Va pierde presedintia celor doua Camere, va pierde locuri din greu si acesta va fi sfarsitul.
Spuneam undeva ca Revolutia romana s-a desfasurat in doi timpi: revolutia rosie din 1989 si cea portocalie din 1995, care-a dus-o mai departe. Atata vreme insa cat PSD-ul, urmasul FSN-ului, urmasul PCR-ului, inca mai poate face rau amaratei noastre natiuni, nu putem socoti Revolutia incheiata. Mai avem de facut un pas pentru castigarea normalitatii.

[Pitbull]

Chapeau!
Ce pot sä mai zic? E clar ca bunä ziua!
Incä mai sper sä-i väd în geacä gri-închis (cä zeghea e off fashion) pe Bonbonel, Hrebe, Cozmâ, Mu�*ca Stänoiu, Hilde Pulak... cu toatä liota lor de Emilgherguti cu tot!

[herbert]

cine e... Pulak? vreun personaj nou care mi-a scapat sau e vorba de "europenista" Puwak, cea care seamana cu madame Kolontay...

[Pitbull]

Da' cine? Nu si-a bägat ambele copite pân-la coate-n fondurile europene, drept pentru care Bonbo i-a dat un nana pupicios la fundulet si-a remaniat-o-n alt locsor molcut si cäldut?

[herbert]

vai, rusine madame Puwak. se poate una ca asta. am observat ca purta mereu o poseta cam mare, probabil avea bani peshin pentru invaluiri de moment...

am dat acu' vreo doi ani, la Strasburg, intr-un hotel bun, peste Stanoiu Rodica (cu un catzel in lesa) si peste Hildegar Puwak, care avea, evident, o poseta mai "dezvoltata" si era parfumata mai cu gust. peisaj de toata dulceata, ca nici n-am vorbit romaneste cu ele. Stanoiu mi s-a parut usor posedata - o privire din care pierise claritatea, iar Puwak avea un facies hotarat, lovit de pragmatism. Cum munceau ele pentru Romania!...

[Pitbull]

Puwak m-a läsat întotdeauna rece, o infractoare de drept comun, la nivelul sutilor de buzunare. Putinä pârnaie, acolo, proportional cu gravitatea faptei - 10 ani la zdup, si-o iertäm!
în schimb, Stänoiu îmi repugnä de-a dreptul visceral! Cu aerele ei de "cool lady", mieroasä si glumeatä - când în fond e o criminalä de tip mafiot, cu un grad de periculozitate socialä extrem de ridicat. Discutam si cu Floydman, care-i avocat, pe tema asta. Tipa a cultivat cu deliberare o asemenea coruptie si pervertire a sistemului judiciar, încât dac-ar fi dupä mine, i-as da puscärie pe viatä pentru înaltä trädare si subminarea intereselor nationale - färä glumä!
ASTA astept dupä anticipate - printre altele.

[nume]

Presedintele a avut dreptate
• de Mircea Cartarescu
Pe viitor incearca sa ne scutesti de citate din poponari infecti, care mai scriu si execrabil pe deasupra. :sick:

[herbert]

Pe viitor incearca sa ne scutesti de citate din poponari infecti, care mai scriu si execrabil pe deasupra. :sick:

intre Cartarescu si tot neamul tau lombrozian-patibular exista o distanta de ani lumina.

[nume]

lombrozian
Trimiterile astea psihologico / judiciare & criminalistice de an I ma lasa rece. Dar ce sa faci, nu poti mai mult.

Si uite si un bonus de presa despre alt infect :
"Sinceri sa fim, noi n-am fi crezut în ruptul capului ca acest lombrozian de Patapievici, la cît e de urît, ar putea avea vreo amanta, dar gurile rele din Timisoara, care stiu ele ce stiu, ne-au asigurat ca asa stau lucrurile. Si atunci, cum sa-l plîngi pe un individ care si înjura Poporul Român, si paraziteaza Bugetul de Stat, dar se si expune ocarii publice, cu un adulter jenant?…"

[Pitbull]

Si uite si un bonus de presa despre alt infect :
"Sinceri sa fim, noi n-am fi crezut în ruptul capului ca acest lombrozian de Patapievici, la cît e de urît, ar putea avea vreo amanta, dar gurile rele din Timisoara, care stiu ele ce stiu, ne-au asigurat ca asa stau lucrurile. Si atunci, cum sa-l plîngi pe un individ care si înjura Poporul Român, si paraziteaza Bugetul de Stat, dar se si expune ocarii publice, cu un adulter jenant?…"
Partial adevärat, mult exagerat.
Cine-a semnat textul?

[Cinemania]

Si uite si un bonus de presa despre alt infect :
"Sinceri sa fim, noi n-am fi crezut în ruptul capului ca acest lombrozian de Patapievici, la cît e de urît, ar putea avea vreo amanta, dar gurile rele din Timisoara, care stiu ele ce stiu, ne-au asigurat ca asa stau lucrurile. Si atunci, cum sa-l plîngi pe un individ care si înjura Poporul Român, si paraziteaza Bugetul de Stat, dar se si expune ocarii publice, cu un adulter jenant?…"
Partial adevärat, mult exagerat.
Cine-a semnat textul?

http://www.ziarultricolorul.ro/?module=displaystory&story_id=15645&edition_id=385&format=html

[Pitbull]

Auleooo... Bänuiam eu ("lombrozian" e unul dintre automatismele lui Vadim), da' acum, când am citit articolul, m-am luat cu mâinile de cap!
Bäi, am si eu rezervele mele fatä de Patapievici, dar... Dacä-ncerci sä-ti înarmezi un atac anti-Patapievici cu torpile de-astea de cäcat, în clipa când vrei sä le-arunci, îti fac fleoshc în mâini si tot pe tine te împroascä. Putin discernämânt, ce naiba!

Limbricul cu palma la falca (sa-l creada lumea ginditor) [...] a scapat teafar, dar masina (un Renault Megane argintiu) a fost grav avariata. Al cui este acest autoturism de lux? Daca e proprietate personala, cu ce bani l-a cumparat? Daca e al institutiei pe care o conduce, cine va plati pagubele? Sinceri sa fim, noi n-am fi crezut în ruptul capului ca acest lombrozian de Patapievici, la cît e de urît, ar putea avea vreo amanta, dar gurile rele din Timisoara, care stiu ele ce stiu, ne-au asigurat ca asa stau lucrurile.
Cicä asta-i "presä"! Fuuuuutu-le muma-n cur de securisti cäcänari!

[Cinemania]

nu e presa...e atac in presa...ca altceva nu stie VC sa faca

[Pitbull]

nu e presa...e atac in presa...
Aiurea! Il ONOREZI cu sintagma asta! E una bucatä LABA, din mii si mii.

[Cinemania]

...sau LABA, da :D ...oricum, ma pasioneaza la fel de mult ca nea Jiji :sick:

[nume]

Bäi, am si eu rezervele mele fatä de Patapievici, dar... Dacä-ncerci sä-ti înarmezi un atac anti-Patapievici cu torpile de-astea de cäcat, în clipa când vrei sä le-arunci, îti fac fleoshc în mâini si tot pe tine te împroascä. Putin discernämânt, ce naiba!!
Mai da-l in gatu' ma-sii de infect si p-ala !

[Pitbull]

Degeaba, päpusel... Rahatu-i mai flescäit decât äla din reteta de eliminare a lui Becali (vezi topicul cu "Copy-paste-uri... si alte aberatii"). Si stii de ce? Tot mai multä lume te-a bunghit cum esti, si stie cä te joci doar, si-n realitate nu esti asa. :) Se pare cä numai Herbert si A.L.S. te mai detestä - da' dreptu-i cä si tu ti-ai dat toatä silinta ca sä-i ajuti! ;)

[Alex Leo Serban]

de-a dreptul induiosator...
carevasazica nume = baiat bun, dar pe forum nu e asha, desi - citez -'tot mai multa lume te-a bunghit asha cum esti'... :?
e o inconsecventa logica aici, astept (daca nu e prea mult!) sa o explice pitbull (care poate explica orice ;) ).

asta, fireste, in cazul in care subiectul 'nume' mai intereseaza pe cineva... (evident, in afara lui pitbull)

[Pitbull]

Eheee, Leo dragä, stii foarte bine ce-am vrut sä spun. De fapt, fiecare dintre noi cunoaste pärerile si motivatiile celuilalt în privinta asta. Subiectul ne-a adus la un loc, pe acelasi teren (de caftealä) într-un mod prea strâns (si incomod, la vremea respectivä), ca sä ne facem cä plouä.
Asa cä nu voi da curs asteptärii tale (retorice, în fond ;) ) de a mai continua cu explicatiile. Nu pentru cä as considera cä subiectul nominalizat nu mai intereseazä pe nimeni, ci pentru cä:
Superior people discuss ideas.
Average people discuss facts.
Inferior people discuss other people.
Am cäzut si eu de multe ori în päcatul ultim, si dacä de-aici nu mi s-a tras moartea, îndräznesc sä cred cä rezultatul a fost îndreptarea.

[nume]

http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=6203&start=0&hist=0

Sau : http://www.this.is.my.home.ro/ (nu credeam ca Parazitii au si comis-o, cu toate ca era de asteptat).

[herbert]

Degeaba, päpusel... Rahatu-i mai flescäit decât äla din reteta de eliminare a lui Becali (vezi topicul cu "Copy-paste-uri... si alte aberatii"). Si stii de ce? Tot mai multä lume te-a bunghit cum esti, si stie cä te joci doar, si-n realitate nu esti asa. :) Se pare cä numai Herbert si A.L.S. te mai detestä - da' dreptu-i cä si tu ti-ai dat toatä silinta ca sä-i ajuti! ;)

Pitbull,
tu nu ai inteles ca raman "inamicul" lui nume doar pentru a-l obliga sa "straluceasca" in continuare pentru galerie, din care - spre surprinderea mea - cu onor faci parte? ce ar fi el fara "ura" noastra? ar ramane nevalorificat... si galeria ar ramane fara spectacol...
imi pare rau ca te lasi dominat uneori de "partea ta de umbra" (ma rog, fiecare avem un... "nume" in noi) si pari emotionat de "muzica" rigolei...

nume nu mai poate fi gasit si cautat pe terenul normalitatii dupa ce ataca repetat, nedrept, mincinos si in termeni incalificabili intelectuali straluciti - cum putini are Romania - ca Patapievici, Cartarescu, Alex. Leo Serban... inteleg sa arunci o vorba mai deocheata, un epitet mai dur la suparare sau deranj intelectual (am facut-o uneori, din pacate, si eu...), dar nu-ti faci un program din aceasta... mi se pare o patologie.
o bere servita intr-o atmosfera mai potolita, mai "cumsecade", nu poate sterge imaginea de mai sus...

[nume]

Eu zic sa mai asculti o data melodia aia, poate iti pica fisa.

Tu nu esti "inamic", cu tine ma distrez la un piscot si o tigara. Si ca tot stii cum se zice in germana ginere, incearca sa-i gasesti echivalentul care a dat in romana. ;)

In ceea ce priveste "finii intelectuali" enumerati mai sus (mai putin nea leo - asta ca sa nu se interpreteze) ei sunt pentru mine egali cu un gigantic zero. Cand zici numele uratului ala de elogiaza nasoalele imi vine in nari un miros gros de tocana cu ceapa.

[Pitbull]

imi pare rau ca te lasi dominat uneori de "partea ta de umbra" (ma rog, fiecare avem un... "nume" in noi) si pari emotionat de "muzica" rigolei...

O interpretare posibilä (da, toti suntem complecsi si contradictorii), dar, în spetä, inexactä.
Adevärul e cä "muzica rigolei" îmi repugnä (si, în cazul de fatä, e ceea ce-mi displace cel mai mult).
DAR:
- Pentru mine, loialitatea a fost si va fi întotdeauna sfântä.
- Cunosc si acele acorduri care nu apartin rigolei.
- Rämân un pozitivist.

[Alex Leo Serban]

pt pitbull

iti mai pleci urechea, frivol, la 'muzica rigolei'? dar nu ar fi asta echivalentul lui 'inferior people discuss other people'? ;) intreb, nu dau cu parul... mai ales ca - recunosc fara modestie! - am si eu 'placerea' asta :P
let's face it: ce-ar fi viata fara birfa?
o plictiseala monu-mentala...

in privinta protejatului lui pitbull, problema este insolubila (ma scot din ecuatie pt a nu exista nici un comentariu malitios...): omu in cauza nu are gust - sau are gust prost. si este mult prea orgolios & incapatinat ca sa si-l mai slefuiasca. si kestia cu 'loialitatea' ma lasa rece - nu voi pune niciodata o calitate morala deasupra uneia estetice! si, in general, who gives a s.h.i.t. ce zice respectivu? :sleep:

[Pitbull]

iti mai pleci urechea, frivol, la 'muzica rigolei'?
Nu. (Cu exceptia bârfei ;) )
dar nu ar fi asta echivalentul lui 'inferior people discuss other people'? ;) intreb, nu dau cu parul... mai ales ca - recunosc fara modestie! - am si eu 'placerea' asta :P
let's face it: ce-ar fi viata fara birfa?
o plictiseala monu-mentala...
Da. Cum mä si spovedeam mai sus, în acelasi context. O, neuitatele ore 3-6 a.m. (aprox.) când la orice petrecere un grup select se retireazä la bucätärie, pentru cafele non-standard, bancuri si bârfä! :P
si kestia cu 'loialitatea' ma lasa rece - nu voi pune niciodata o calitate morala deasupra uneia estetice!

Aici suntem fix pe dos. (Nici eu nu dau cu paru', da'... asta e.)

[Bogie]

let's face it: ce-ar fi viata fara birfa?
o plictiseala monu-mentala...


:D :D :D

Corect...mi-am adus aminte de o teorie care aseamana romanul cu o barfa...si cum barfele despre oamenii simpli sunt total neinteresante, autorul trebuie sa prezinte personajele intr-o maniera atragatoare, pt a ne trezi interesul fata de intamplarile lor.

[Alex Leo Serban]

pt bogie

din cite stiu, cel care compara romanul cu birfa este auden (w.h.)... posibil totusi ca si el s-o fi luat de undeva. :)

pt pitbull

nu putem fi - amin2! - 'pe dos'; oi fi tu, eu sint pe invers :lol:

[silver_boy]

Patapievici are chiar In "Cerul vazut prin lentila " un intreg capitol dedicat barfei vazuta ca terapie nationala.Viata(mioritica) nu e numai "complexa si cu multe aspecte"ci are si un efect coroziv prin surplusul de timp pe care nu sti cum sa-l acoperi fara a cadea in introspectii profunde si insolubile care te duc sigur catre nevroza.(de...germanii risca nevroza, de-aia au cultura) Plus de asta, uneori, daca nu sunt valorificate altfel, tacerile in doi pot deveni stanjenitoare.Una peste alta ...nu stiu daca vesnicia s-a nascut la sat, dar de barfa sunt aproape sigur.
Copilaria, adolescenta, tineretea si senectutea si-o traieste insa la oras.

[Alex Leo Serban]

ce kestie! (asta cu vesnicia & continuarea...)
mi-a(m) adus aminte de o vorba de-a mea (!) care - fara legatura cu 'vesnicia' - suna cam asa: rufele murdare se spala in familie - dar se atirna, totusi, afara! ;)

[silver_boy]

:lol:

Peter Slotedijk in Critica Ratiunii Cinice (cu care o sa va terorizez a while- pentru ca nu trebe' sa lipseasca din biblioteca)

din capitolul CINISMUL IN LUME
care are subcapitole de genul:
Limba scoasa
Sanii
Cururile
Pirtzul
C.acat, deseuri
Organe genitale


din cap Curu :

" Curul pare a fi condamnat la existenta in intuneric.El este un clochard printre partile corpului, autenticul idiot al familiei...Ca si in pilduitorul film " Ce este aici Dragoste "curul le-ar spune sferelor mai inalte :considerati ca relatia noastra este una de rahat"
Curul este plebeu , democrat funciar si cosmopolitul partilor corpului omenesc...
El se simte acasa in toate WC-urile acestei lumi.Internationala cururilor reprezinta singura organizatie mondiala care nu tine cont de statute,ideologii si cotizatii..
...Cand celebrei Arletty i s-a reprosat ca a intretinut relatii sexuale cu ocupantii germani raspunsul ei pare sa fi fost:"Mon Coeur est francais, mais mon cul est international"
Batut, ciupit,lovit cu piciorul,curul si-a creat o imagine a lumii care porneste de jos, una plebee,populara, realista.Mileniile de neglijenta nu au trecut peste el fara sa-l atinga.Acestea l-au transformat intr-un materialist,unul de orientare dialectica, ce are ca punct de plecare ideea ca lucrurile sunt oricum pline de rahat dar nu si fara speranta..."

Si tot el apropos de barfe, polemici, flecareala :

"Ceea ce ma deranjeaza la altii sunt eu "

zici ca e Woody Allen pe fatza lol

[nume]

in privinta protejatului lui pitbull
Pe mine nu ma proteajeaza nimeni, e vorba de niste opinii. Cu alte cuvinte ce n-ar dushmanii mei sa ma cert cu fratii mei. ;)

(ma scot din ecuatie pt a nu exista nici un comentariu malitios...)
Bravo.
omu in cauza nu are gust - sau are gust prost.
Da ce esti mah tu, barometru gustului, lucrezi la metrologie, ai o rigla si compas pentru asta ? Du-te bah d-aici ... fugi.
rufele murdare se spala in familie - dar se atirna, totusi, afara.
Si eu care credeam ca se atarna in baie.

[silver_boy]

Eleganta si stil:

Magda Mihailescu-Gandul 18 iulie 2005



Noroc cã Lars von Trier nu este unul de-ai noºtri. Doamne-fereºte sã se înscrie la un concurs CNC. Conform zicerilor din noua Lege a Cinematografiei, nu ar beneficia de bonusul prevãzut a fi acordat cineaºtilor cu ceea ce se cheamã „succes de public”. Dacã viaþa l-ar arunca într-o astfel de concurenþã, ar ieºi umilit de recordul, sã zicem, al unei pelicule precum Garcea ºi oltenii. Sau al Orient-Expressului. Nici Lucian Pintilie nu ar avea o altã soartã. Conform statisticilor de anul trecut, Dogville, film care a dãrâmat prejudecãþi despre „specificul cinematografic”, se gãseºte pe locul 94 în preferinþele publicului nostru, dupã el, la douã boabe distanþã, fiind Niki Ardelean, colonel în rezervã. Sergiu Nicolaescu se aflã cu 80 de puncte deasupra lor. Este acest clasament un indice al valorii în sine? Sau, interpretând din alt unghi, sã dispreþuiascã marii cineaºti audienþa? Sã nu le pese dacã intrã lumea în salã sau nu? Nici una, nici alta. Numai cã, introducând în ecuaþia succesului, ca revelator al valorii, factorul „public” vãzut ca o apã ºi un pãmânt, se distorsioneazã, de la bun început, ºansele unui proiect. Nu se pot transla criteriile televiziunilor comerciale, cu obsesia paranoicã a ratingului (asigurat de subprodusele Ciao, Darwin, Vacanþa mare etc.) în universul unei arte, fie ea ºi cea mai popularã. ªi nici unitãþile de mãsurã ale industriei americane, care de un secol îºi flateazã spectatorii cu lozinca „Public is never wrong”, („publicul nu greºeºte niciodatã”), în numele cãreia se pot justifica producþii minore, se poate mistifica scara valorilor. Nimeni nu este infailibil, nici spectatorii, nici critica. Publicul nu mai este demult o apã ºi un pãmânt. A trecut epoca de început, a înduioºãtoarelor candori, când lumea nãvãlea în sãli „într-o beþie spiritualã generalizatã”, despre care scria un teoretician al anilor ’20. Existã un public al cinematografului comercial, popular, altul al filmelor care îndeamnã la reflexivitate, un altul al îndrãznelii inovatoare ºi, tocmai datoritã acestor stratificãri, cinematograful - care nu este o moºtenire secularã, precum biblioteca sau muzeul - a putut fi plasat, cu timpul, în normalitate, integrat în circuitul curent al culturii sau al divertismentului. Regatul celui numit „Mãria Sa, publicul” a fost divizat. A continua sã-l transformãm în fetiº (sau sperietoare) înseamnã sã ne prefacem cã nu vedem realitatea: existã un public ºi pentru Sergiu Nicolaescu, ºi pentru Lucian Pintilie ºi aºa trebuie. Anormalitatea începe din momentul în care nu se înlesneºte ºi drumul celor din a doua categorie cãtre întâlnirea cu spectatorii lor. Nu proiectele care intrã în concurs având în scutece zestrea trecutului box-office (obþinut, de unii, în condiþii de programare ºi publicitate privilegiate) ar trebui sã le aibã în vedere, în primul rând, distribuitorii de bonificaþii susþinuþi de noua Lege, ci instituþiile, societãþile, sãlile care încurajeazã pãtrunderea unui cinematograf diferit de cel comercial. Se pot observa, deja, semnificative aºezãri ale categoriilor de spectatori. Datoritã continuitãþii eforturilor unor distribuitori ca Independenþa Film sau mai nou- apãrutului Transilvania, ale cãror prioritãþi sunt filmul european de calitate, cinematograful tinerilor lansaþi la TIFF, datoritã consecvenþei în programarea acestora, o salã cum este Studio a devenit un loc privilegiat al tinerilor cinefili. Ei ocolesc titlurile glorioase. S-ar putea sã uimeascã pe mulþi, dar Rãzboiul lumilor a avut, aici, mai puþini spectatori, într-o sãptãmânã (1.649) decât Marea dinlãuntru (1.768) A tot ridica osanale performerilor la încasãri înseamnã a lovi cu copitele unui cal troian al demagogiei populiste într-un organism viu, cum este publicul.

[Airlight]

e o bombã de hârtie articolul tau.

întâi cã lucreazã cu unitãþi de masurã diferite (nu iei ca referinþã de succes de film ciao darwin ºi vacanþa mare), si p-ormã cã nu m-aºtept ca în viitorul apropiat sã devenim un neam de cronenbergi ºi von trieri, de unde trista majoritate a realizatorilor de pân-acum abia au reuºit sã-ngaime coerent un scenariu, ca sã avem ce specie apãra, vezi Doamne pe cale de dispariþie cu astfel de lege. Dimpotrivã, aºtept cu interes sã vãd urmele de viaþã ale acestei specii la noi - ºi nu vorbesc de exemplarele solitare, ramase în viaþã prin propriul orgoliu ci de grosul turmei, cel obiºnuit sã pascã blând de la fondurile cnc.

consider cã e foarte binevenitã specificaþia din noua lege, de altfel genul ãsta de bonus e prevãzut ºi-n alte þãri, cã poate cu ocazia asta vedem ºi noi în cinematografe pe altcineva decât femeia de la intrare ºi proiecþionistul de serviciu.

la urma urmelor filmele sunt întâi pentru public, abia pe urmã pentru extazurile critice ale cunoscatorilor.

[herbert]

il citesc intotdeauna cu placere pe Radu Paraschivescu, cronicarul TV de la "Evenimentul zilei", care le zice inspirat, cu umor, scurt. un autor care merita urmarit, pentru ca se "razbuna" pe televiziune - inamicul cinematografiei, aka dusmanul nostru comun...

Cu opincile-n Mertan

Radu Paraschivescu
cronicar TV
Joi, 21 Iulie 2005

Exista la Etno TV calupuri zilnice de muzica populara noua. Ce inseamna asta? In primul rand, renuntarea la o intreaga tipologie a genului. Nelipsitul bade si omniprezenta mandra au fost retrasi din repertoriu si inlocuiti de personaje conforme inceputului de mileniu. In al doilea rand, avem de-a face cu o recalibrare a discursului folcloric. Muzica populara de azi nu se mai hraneste din desuetele izvoare ale deceniilor trecute, ci din palpitul semet al clipei. Cei care au semnat certificatul de nastere al acestui hibrid si-au dorit o impacare de rasunet: aceea dintre capra traditiei si varza ratingului cert. Previzibil, rezultatul nu seamana catusi de putin cu muzica populara, ci mai degraba cu o strutocamila confuza, careia nu-i ies pasii.
Un bun exemplu in materie este DJ Sebi, ale carui productii recente - „Leul greu” si Padurarii” - ating perfectiunea in ridicol. Cantaretul se prezinta la intalnirea cu publicul echipat in costum national, dar pilotand un jeep Opel Frontera, pe care il parcheaza undeva in inima padurii si din care descinde seniorial. Imediat dupa aceea vine si melodia - una cu profil silvic, care debuteaza printr-o somatie fara echivoc: „Doamne, fii cu padurarii/ Fiindca ei aduc dolarii”. Mobilizarea divinitatii pentru cauza forestiera pare chezasia succesului. Prin aportul lui Dumnezeu, entuziasmul tapinarilor nu va cunoaste margini, iar productia de cherestea va creste, fara indoiala, permitand raportari mandre la nivel de ocol. Concluzia cantecului se furiseaza iute ca un strengar care fura mere de la vecin, dar suna vag nedumeritor: „Cu Mertanu’ si dolaru’/Am innebunit Ardealu’”.
De ce nedumeritor? Fiindca printul padurilor a aparut pe ecran intr-un Opel, pentru ca la final sa laude Mercedesul. Nu cumva avem aici un conflict de interese sau macar un dealer mascat, cu o agenda dubla? DJ Sebi nu ne spune, lasandu-ne prada ambiguitatii. El face in schimb elogiul dolarului ca unic criteriu de evaluare a randamentului de prin codri, cu precadere din cei transilvani. Un singur lucru mira in tot acest efort de actualizare a domeniului: faptul ca in cantecele lor DJ Sebi si ceilalti nu au facut trecerea de la dolar la moneda europeana unica. Daca motivul este, asa cum banuiesc, putinatatea rimelor folosibile pentru euro, le recomand una extrem de potrivita: neuro.

[Pitbull]

O singurä observatie am de fäcut fatä de comentariile lui Paraschivescu.
Tipul rämâne prea generos, continuând sä imagineze vreo posibilä relatie, cât de firavä, între muzica popularä româneascä si productiile astea. Sistemul lui de argumentatie s-ar aplica perfect la zona Dolänescu - Irina Loghin, unde ani de zile a functionat, efectiv, fenomenul de "folclor pervertit". In schimb, cele de care se ia el aici nu mai au nimic în comun cu "izvoarele" - nu sunt decât niste biete kitsch-uri de cea mai joasä spetä, surori de-ale manelelor, împänate pe ici, pe colo, prin pärtile neesentiale, cu maimutäreli ale muzicii populare autentice si oarece elemente de recuzitä. Atât.

[nume]

Tipul rämâne prea generos, continuând sä imagineze vreo posibilä relatie, cât de firavä, între muzica popularä româneascä si productiile astea.
Exact. Cum dracu' se face ca lumea admira numai cretini ?

[Pitbull]

Slavä Domnului, Paraschivescu nu admirä pe nimeni - dar nivelul impus de tonul lui (exemple: "recalibrare a discursului folcloric", "muzica populara de azi") e prea înalt fatä de tälpismul valoric (în sensul altitudinii, nu cel al "bazitudinii") al acestor avortoni handicapati pe care-i fatä unii si cu care "Etno TV"-ul îi desfatä pe altii.

[herbert]

Tipul rämâne prea generos, continuând sä imagineze vreo posibilä relatie, cât de firavä, între muzica popularä româneascä si productiile astea.
Exact. Cum dracu' se face ca lumea admira numai cretini ?

mai nume cu... renume, ai reusit contraperformanta sa-l faci cretin si pe Radu Paraschivescu. greu se mai invata masura...
pentru Pitbull. e drept ce spui, dar nu poti sa faci o analiza exhaustiva a fenomenului intr-u flash de 2 500 semne. Paraschivescu scrie zilnic cronica tv, asa ca totul e developat in serial.

[Pitbull]

Sigur cä da. Nu mä refeream la structura sau profunzimea articolului, care oricum sunt echilibrate si bine racordate la atitudine, ci strict la terminologia folositä pe alocuri, care-i îndulceste partial propria aciditate.

[nume]

Ce are folclorul cu etno tv? Etno tv este pentru cosasi. Lumea se mai delecteaza cu o muzica proasta. De unde pana unde "articolul zilei". Etno tv nu exista, etno tv nu are audienta decat in satele indepartate, etno tv e un fel de otv satesc, fun to watch cand esti beat si vrei sa te razi.

[herbert]

(...) Etno tv este pentru cosasi.

tre' sa recunosc ca asta mi-a placut
cat priveste finalul - am un dubiu:
"vrei sa te razi" - adica sa te barbieresti?
sau sa razi (de la "a rade", ceea ce ar fi cerut formula: "vrei sa razi".

[nume]

Dragul meu m-ia,

Afla despre mine ca sunt bine. Iti scriu aceste randuri dorind sa te informez ca era o greseala intentionata pe care am comis-o de zeci de ori pe acest forum, asa ca n-am mai considerat necesar s-o bag in italice. Era vorba de ras nu de barbierit. Acum cat de snuffer as fi, betia si lama nu prea se pupa....

[herbert]

Acum cat de snuffer as fi, betia si lama nu prea se pupa....
oleaca m-am ras, dar nu-i adevarat. se pupa mortal...
hai ca sunt bine dispus. am avut un dialog cu Houellebecq si-ti transmite salutari... vanzari bune si atentie la politia economica.

[nume]

... vanzari bune si atentie la politia economica.
Scuip in san si merg pe burta.

[Pitbull]

Vezi sä nu le-ncurci. Scuipatu' pe burtä, hai, mai treacä-meargä, da mersu' pe tâte e snuff räu! ;)

[KORBEN]

din cand in cand mai citesc si cronici romanesti
evident in b24fun (mai corect b69anal la calitatea si infatuarea si vamaiotismul pe care il promoveaza) sau 7 seri (in care chiar nu ai ce citi)
in 7 seri alin ludu dumbrava mi se parea chiar foarte lizibil
unde mai pui ca ma lasat pulbere cu cronica dsp alexander
deci aveam asteptari mari....
si dau peste o cronica de lins bilutele lu nolan si ale jegului de butman...
sunt siktirit
daku in kolo numai reviewuri straine
asa ca sa nu ma mai enevez

[Alex Leo Serban]

how boring: korben is back, with another piss of his mind... :sleep:

[tornado_x]

how boring: korben is back, with another piss of his mind... :sleep:

:lol: :w00t: :lol: Mi-a placut asta.

[KORBEN]

2als
thats so tipikal of u, barking again & again at the same wrong tree
try another one

[Gaandalf]

fyi: he was original whereas you were not
kudos on you!
all in favor say: eye

[KORBEN]

citit si apreciat reviewu lu ald dsp kinsey

[Ambra Blu]

fyi: he was original whereas you were not
kudos on you!
all in favor say: eye

Proper English: kudos to you.
I am right, whereas you aren't.
All in favor say I.

[ogto]

kudos on you!Proper English: kudos to you.

In general am auzit doar sub forma: "Kudos Gigi" ci nu "Kudos on/to Gigi". Cred ca varianta cu "to" merge dar in nici un caz ''ON"

[Alex Leo Serban]

citit si apreciat reviewu lu ald dsp kinsey

sint convins ca ai vrut sa scrii als, dar toata lumea stie ca tu nu le ai cu literele :lol:

PS da, este 'kudos to' sau 'for', what the big fuss?
vezi si

http://education.yahoo.com/reference/dictionary/entry?id=k0112700

[tailgunner]

kudos unto you, kleos unto few

[Pitbull]

vezi si
http://education.yahoo.com/reference/dictionary/entry?id=k0112700
Domnul sä-ti deie sänätate, Leo, de MULT aveam nevoie de asa ceva, pentru traducerile mele!
Bäi, fuga pe link si puneti-vi-l la Favorites, cä vä sparg!

[Gaandalf]

fyi: he was original whereas you were not
kudos on you!
all in favor say: eye

Proper English: kudos to you.
I am right, whereas you aren't.
All in favor say I.
* nu e numai kudos to sau for ... it has another meaning as well but i'm not gonna share it with you. I KNOW si nu ai cum sa ma contrazici ... "kudos on that" - and you won't find THAT anywhere in your text book ...
* aren't este present ... eu am scos in evidenta ca NU A FOST - which is quite the opposite of present tense ... it's PAST TENSE...
* eye can always bitchslap you with pronounciation but i'm not gonna ...
* toodles

[tailgunner]

you can start by learning the correct spelling of the word pronunciation

[Pitbull]

Intr-adevär, o-ul din zona rädäcinoasä:

pronounce v.
pronouncing adj.
pronounced adj.
pronouncement n.

...se pierde în zona rämuricioasä:

pronunciation n.
pronunciation spelling n.
Received Pronunciation n.
spelling pronunciation n.

Domnu' sef de salä (recte Moderator de Cafenea), ar fi bine sä dai split mai din sus de undeva, si sä faci din stringul ästa final un topic nou, de discutii despre limba englezä. Un fel de:

Much is dulshe shî mumoasä...
în tandem cu deja existentul
Mult îi cool and beautiful...

Nu de alta, da-n ultima vreme urlä lumea anglo-saxonä de "abaut", "picters", "wheather" si multe alte "masterbations". Ia sä fim noi mai engleji decât Tony Blair!

[Gaandalf]

pronunciation
la cateva cuvinte imi mai da si mie cu virgula ... ce baºca mea!

e.g. pronuntia la wrath m-a enervat de cand ma stiu ... so fcuk Steinbeck & his Grapes of Wrath.
sau
mounth - cativa ani buni am scris month ... lenea!

[tailgunner]

mounth ?

month? mouth? moth? mount? which is it, then? :huh:

[Ambra Blu]

* nu e numai kudos to sau for ... it has another meaning as well but i'm not gonna share it with you. I KNOW si nu ai cum sa ma contrazici ... "kudos on that" - and you won't find THAT anywhere in your text book ...
* aren't este present ... eu am scos in evidenta ca NU A FOST - which is quite the opposite of present tense ... it's PAST TENSE...
* eye can always bitchslap you with pronounciation but i'm not gonna ...
* toodles

1. Hai sa invatam engleza cu baiatul din Constanta: ai vrut sa-l feliciti pe individ, dar ai incurcat prepozitiile. Nu-i nimic, nu e nici prima si nici ultima oara cind o faci.

2. Iar eu am alunecat pe mintea ta plata: eu am zis ca am - la modul general - dreptate.
3. Lol. Eu iti fac jocuri de cuvinte si tu te lauzi ca stii sa reciti poezii. Stupizdule.

[Gaandalf]

1. Hai sa invatam engleza cu baiatul din Constanta: ai vrut sa-l feliciti pe individ, dar ai incurcat prepozitiile. Nu-i nimic, nu e nici prima si nici ultima oara cind o faci.
aloooo! centrala ? suna ocupat ... lasati mesaj dupa beep ....
*BEEP:
"distinse domnule ambra! dupa cum observ ca la dvs suna mai tot timpul ocupat, tin sa va informez ca nici macar ptr o fractiune de secunda nu am avut intentia de a felicita pe cineva ... chiar din contra ... am vrut sa scot in evidenta un simplu si foarte veridic fapt ca e un prost, un xerox invechit. Aceasta felicitare mata inca n-ai inteles-o ca ai tradus kudos mot a mot. Intreaba niste US soil inhabitants cu ce sens mai este folosit kudos si pe urma sa vii ma ma albesti la coae."
all in favour of acknowledging ambra as stupid say I:
eye

[Gaandalf]

mounth ?

month? mouth? moth? mount? which is it, then? :huh:
Hai sictir!

[Ambra Blu]

[aloooo! centrala ? suna ocupat ... lasati mesaj dupa beep ....
*BEEP:
"distinse domnule ambra! dupa cum observ ca la dvs suna mai tot timpul ocupat, tin sa va informez ca nici macar ptr o fractiune de secunda nu am avut intentia de a felicita pe cineva ... chiar din contra ... am vrut sa scot in evidenta un simplu si foarte veridic fapt ca e un prost, un xerox invechit. Aceasta felicitare mata inca n-ai inteles-o ca ai tradus kudos mot a mot. Intreaba niste US soil inhabitants cu ce sens mai este folosit kudos si pe urma sa vii ma ma albesti la coae."
all in favour of acknowledging ambra as stupid say I:
eye

Hello Dearest G-possy
Here comes the H-train, get on board.
Vezi ca se scrie motamo, ca e deja apropriat de limba romana, asta una si, doo, nu am tradus kudos 'motamo' pentru ca, la dracul, este un singur cuvint, in timp ce motamo ar implica o analiza pseudo-patognomonica.

PS: Si hai sa nu ne ardem totusi in slang, ok, mr k samaroo? Nu de alta, da' ma pis pe tine si te scot de tot din focuri cu toti aburii tai de english-speaking b'atch.

[Gaandalf]

asteptam un reply mai bunicel dar nimic concret ... macar am clarificat ca nu felicitam ci insultam ... cat despre traducerea la "kudos on that" - te tot scalzi in ceata ... good 4 you!
till then get a fresh batch of english & then come talk to me ...

*singurul in aburi esti tu la buc - sweatin' ur balls off - io ma pregatesc de plaja - sâc!

[Pitbull]

Dar inefabilul "sictir", cum se ortografiazä corect, si mai ales ce voieste pentru ca sä însemneze...?
Prima parte o mai stiu unii, c-au cetit "Toate pânzele sus" când erau mici, dar a doua? Kudos on, under, around and beyond those who know!

[Ambra Blu]

asteptam un reply mai bunicel dar nimic concret ... macar am clarificat ca nu felicitam ci insultam ... cat despre traducerea la "kudos on that" - te tot scalzi in ceata ... good 4 you!
till then get a fresh batch of english & then come talk to me ...

*singurul in aburi esti tu la buc - sweatin' ur balls off - io ma pregatesc de plaja - sâc!

Intr-adevar, mi-e cald ca am mers prin soare si devin extrem de intolerant cu dobitocii: ca atare, sa stabilim bazele unui dialog constructiv, inseamna sa accepti ca 'kudos on' nu este proper English, as I said. It is bad English, English as they speak it in Constanta.

Si, doi, cauta pe google cuvintele alea de ti le-am zis, sa nu simt ca am investit aiurea efort in tine. Cit traiesti, inveti.

[Gaandalf]

am cautat ceva si te-am regasit in cele de mai jos:
flaimuc
chiomb
lud
cherapleº
motoflete

don't be shy! ... te-am mai rugat odata - fa cu ochii mai la stanga de mesaj si priveste avatarul meu!

[Ambra Blu]

am!

Ai mincat lapte de tata si te-ai facut voinic.

[Gaandalf]

eu n-am tata ...
permite-mi sa iti spun ca in final am aflat de ce esti asa cum esti ... eu nu pot sa o spun asa de bine ca cel pe care il citez:

Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani din nastere. Si
ei sunt bieti oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliti de cand
se stiu. Au devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca nu
tine sa fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate ghiseele, au
rezolvat numai urland. Pentru ca doar fiind mitocani au avansat
social, calcand peste cei blanzi.

e vorba de Mircea Cartarescu
te-am pupat dearest ambra!

[Ambra Blu]

eu n-am tata ...e vorba de Mircea Cartarescu


Mircea Cartarescu are tata? Mircea Cartarescu e tatal tau?

[Gaandalf]

eu n-am tata ...e vorba de Mircea Cartarescu

Mircea Cartarescu are tata? Mircea Cartarescu e tatal tau?
nu cred ca exista cineva pe acest forum care sa simuleze prostia mai bine ca tine ... am sa mai caut dar ma indoiesc ca voi gasi...

[Ambra Blu]

nu cred ca exista cineva pe acest forum care sa simuleze prostia mai bine ca tine ... am sa mai caut dar ma indoiesc ca voi gasi...

Iau complimentul cu tot cu reversul medaliei: nu cred ca mai e cineva pe forumul asta care sa simuleze inteligenta mai bine ca tine.

[Gaandalf]

sociopath - one who is affected with a personality disorder marked by antisocial behavior.
:lol:
u made my day!
u make it everyday!
:sick:

[Ambra Blu]

Gandalfica, linku' de mai jos nu mai are nici o legatura cu tine, dej' nu mai tre' sa raspunzi, ok?

http://www.idea.ro/revista/index.php?nv=1&go=1&ch=24&ar=41

[herbert]

mai, Ambra, tare te mai chinuie paranoia...
acum iti ridici poalele in cap si te repezi la Gaandalf. ce ai, ma, cu omu'?
linisteste-te, ca nervii fac rau la bila pe caldura asta...
uite, iti spun eu niste adevaruri. tu esti cel mai mare, no 1 planetar: cel mai mare regizor, scriitor, compozitor, cinemagist, critic de film, anglist, polemist... unic. tu si daca ajungi la o inmormantare ai vrea sa fii in centrul atentiei (asa, sa mori virtual, sa iei locul mortului), pentru ca nu suporti nici o clipa sa nu se vorbeasca admirativ dsp tine si sa nu fii iubit...
linisteste-te, multa lume te... iubeste pe acest forum...

[Ambra Blu]

mai, Ambra, tare te mai chinuie paranoia...
tu si daca ajungi la o inmormantare ai vrea sa fii in centrul atentiei

Desigur, daca ar fi inmormintarea mea. In rest, vezi ca paranoia are alte simptome.

[herbert]

Desigur, daca ar fi inmormintarea mea. In rest, vezi ca paranoia are alte simptome.

paranoia ta e unica, speciala... doar stii ca nu te inscrii in "parametrii normalitatii".

[Ambra Blu]

paranoia ta e unica, speciala... doar stii ca nu te inscrii in "parametrii normalitatii".

Hai ca m-ai gidilat frumos cu asta.

[Longshot]

certati-va daca vreti sa va certati. dar tineti-o si voi in niste limite. sters ultimele patru mesaje cu injuraturi.

[silver_boy]

ca bine le zici... "nene iancule"

Pe nisipuri miºcãtoare
Magda MIHÃILESCU


Ce s-ar fi întâmplat dacã, într-un moment de lehamite, dupã anunþarea rezultatelor concursului de scenarii de anul trecut, când nu a primit nota de trecere, Cristi Puiu s-ar fi închis în casã, sã admire sclipirea Ursului de Aur de la Berlin ºi nu ar fi bãtut la uºa Ministerului Culturii, riscând dezaprobarea unora dintre cei mai apropiaþi colegi ai sãi? Domnul Lãzãrescu, eroul filmului sãu, ºi-ar fi prelungit agonia. Premiul Un Certain Regard de la Cannes s-ar fi dus pe alte meleaguri, iar proiectul ar fi avut soarta celor care urmeazã sã fie finanþate „la pachet”, prin decizia din toamna trecutã, de curând reactivatã, a MCC, care a descoperit cã mai dispune, totuºi, de niºte fonduri, pentru a-i susþine pe cei aflaþi sub baremul stabilit iniþial. O „revelaþie” asemãnãtoare celei a guvernului, brusc intrat în posesia banilor necesari mãririi salariilor bugetarilor, cãrora le întorsese energic spatele cu puþin timp în urmã. Mereu vigilentã, Asociaþia Cineaºtilor a dat în judecatã CNC-ul, iar acum, când intrarea în producþie a refuzaþilor, fãrã sã mai treacã prin proba unui alt concurs, a devenit iminentã, ºi-a fãcut public protestul. Justã în esenþã, ieºirea în arenã, pe mine una, m-a întristat, totuºi. Mi-a adus aminte, dacã mai era nevoie, cã aparþin, prin profesie, prin destin, unei cinematografii nu numai dramatic viciate, ci ºi vulnerabile, gata oricând sã transforme, precum în Macbeth, binele în rãu ºi frumosul în urât. Valurile succesive de erori în administrarea cinematografiei noastre, permanenta repezire la ciolan a unora, neprimenirea, ani de zile, a celor aflaþi în vârful luãrii deciziilor, bâjbâiala în gãsirea sau mãcar în translarea unor modele eficiente în alte þãri au drept efect devierea chiar ºi a celor mai bune intenþii, judecata exasperatã, la grãmadã. Stãm, mereu, pe nisipuri miºcãtoare pe a cãror suprafaþã ne este greu sã ne þinem echilibrul ºi sã gândim nuanþat. „Practicile de alocare de fonduri publice pe bazã de clientelism, trafic de influenþã ºi jocuri de culise” se pot evidenþia prin unele dintre numele proaspeþilor beneficiari, dar este cel puþin nedrept sã-i arunci în aceeaºi barcã pe Sergiu Nicolaescu ºi pe Ovidiu Bose Paºtina, pe Corneliu Vadim Tudor ºi pe Nicolae Mãrgineanu sau pe Radu Igaszag. Cu un an în urmã, unul dintre cei mai talentaþi documentariºti ai generaþiei ’80, enigmaticul Bose Paºtina, a îndrãznit ºi el sã aspire la un lungmetraj de ficþiune ºi acum se vede în tagma „profitorilor”. A trãit cu iluzia cã un proiect – Tatãl fantomã – semnat de tânãrul sãu coleg Lucian Georgescu împreunã cu Berry Gifford, nimeni altul decât scenaristul lui David Lynch, va spune ceva comisiei din care fãceau parte, pentru prima oarã, reprezentanþi ai tuturor organizaþiilor de profesioniºti. S-a înºelat. Barry Gifford a trecut cu brio de proba Cannes-ului, cu Wild at Heart (Sailor ºi Lula, Palme d’Or 1990), dar nu ºi de a noastrã. Ce ironie! Remarcabilul scenarist se poticnea la noi, dupã ce venea de unde venea. Cristi Puiu fãcea experienþa invers, se împotmolise la el acasã pentru a câºtiga afarã. Dacã dincolo de toate pârghiile ce vor fi puse de acum încolo în funcþiune, dincolo de mult sperata reconstruire a unui sistem, nu se vor gãsi, întotdeauna, oamenii în stare sã citeascã un scenariu supus aprobãrii cu onestitate ºi, deopotrivã, cu talent, cu imaginaþie, vom continua sã avem câþiva cineaºti, dar nu o cinematografie.

[Cinemania]

situatie, de altfel, asemanatoare cu cea a tineretului care pleaca in valuri prin strainataturi pentru o mai mare apreciere...fie ea si materiala

ca in politica, pana nu vor lasa laba dulaii de pe ciolan, cinematografia nu va scapa de aceasta boala

[Ambra Blu]

A trãit cu iluzia cã un proiect – Tatãl fantomã – semnat de tânãrul sãu coleg Lucian Georgescu împreunã cu Berry Gifford, nimeni altul decât scenaristul lui David Lynch, va spune ceva comisiei din care fãceau parte, pentru prima oarã, reprezentanþi ai tuturor organizaþiilor de profesioniºti. S-a înºelat. Barry Gifford a trecut cu brio de proba Cannes-ului, cu Wild at Heart (Sailor ºi Lula, Palme d’Or 1990), dar nu ºi de a noastrã. Ce ironie! Remarcabilul scenarist se poticnea la noi, dupã ce venea de unde venea.

Hai sa nu mai vedem conspiratii peste tot unde nu e cazul: respectivul scenariu la The Ghost Father era super penibil.

[EgoN]

f. misto numarul recent din Dilema, Eleganta 8)

[Alex Leo Serban]

why, thanks :oops: !
egon's got taste.
prietenii stiu.

[EgoN]

pt. articolul lui plesu, pt. scrisoarea catre fiul inexistent a lui cosasu, pt. articolul lui mircea vasilescu, pt. tema numarului (articolul nervos al a.l.s-ului despre placerea aristrocratica de a displacea, pentru farmecul subtil a lui crisbasan), pt. o analiza obiectiva a Anonimului ("pt. frisca festivalului, poate ar fi nevoie si de un blat (o selectie mai buna a filmelor)) si pentru multe,multe altele....pentru tot Stilul elegant al revistei.

[name]

despre placerea aristrocratica de a displacea
S-a vazut. :sick:

[marx]

Dilematograful lui Gorzo scartaie penibil: localnica din Glasgow (Ae Fond Kiss) e ...... irlandeza.
Atunci, Dublin-ul e vreun buric scotian?

[Alex Leo Serban]

vaide... logica ta, marxule! (k cu geografia stai bine)
gagica din filmm e kiar irlandeza, stabilita la glasgow - what's wrong with that, intr-o lume on the move & multiculturala & what not??
SE VEDE K N-AI VAZUT FILMUL... :lol:
gorzo is right, & nu-i scirtie nimic.

[herbert]

pt. articolul lui plesu, pt. scrisoarea catre fiul inexistent a lui cosasu, pt. articolul lui mircea vasilescu, pt. tema numarului (articolul nervos al a.l.s-ului despre placerea aristrocratica de a displacea, pentru farmecul subtil a lui crisbasan), pt. o analiza obiectiva a Anonimului ("pt. frisca festivalului, poate ar fi nevoie si de un blat (o selectie mai buna a filmelor)) si pentru multe,multe altele....pentru tot Stilul elegant al revistei.
cel mai "elegant" de la Dilema - plasat in pagina 3, ca o interfata - este patronul Dinescu. Cam asa scrie Mircea in atelierul sau de croitorie (nu e un citat exact, n-am timp): " o bomboana tavalita prin c**** nu este numaidecat o bomboana fondanta" - despre "schimbarea" PSD...
mie imi plac mult prezentarile de carte pe care le face Claudiu Constantinescu - niste bijuterii. cred ca e cel mai telentat critic literar tanar, pacat ca nu scrie si cronici literare dezvoltate...

[EgoN]

paul cernat e pe departe cel mai bun 8), iar pe locul 2, marius chivu.

[herbert]

paul cernat e pe departe cel mai bun 8), iar pe locul 2, marius chivu.
Cernat si Chivu isi construiesc edificul la vedere, publica peste tot, puncteaza decisiv (uneori strateigic) si o fac bine. il cred pe Claudiu Constantinescu cel mai bun ca potential. mai tii tu minte oare, EgoN, cronicile sale splendide din Romania literara, publicate in tandem cu Niki Manolescu, cand invatacelul era chiar mai bun decat maestrul?... pe urma s-a plictisit, a abandonat cronica literara...
mie imi place si cum scrie "carliontata" Luminita Marcu, si cel care "strica sticle pe trotuar" (apud Liiceanu) - Costi Rogozanu...

[fitzcarraldo]

mai tii tu minte oare, EgoN...
Mai tii minte draga Marie, cand erai mica si imbujorata-n vie, of, of, mai, mai ....

[herbert]

mai tii tu minte oare, EgoN...
Mai tii minte draga Marie, cand erai mica si imbujorata-n vie, of, of, mai, mai ....
mai nume (fitzcarraldo), din nou freci menta in Buftea. te mananca bomboniera? acusi Emanuel iti aplica o jordie pe spinare...

[fitzcarraldo]

te mananca bomboniera? ...
Dor de mentosane ?


Uite niste versuri, ca sa-ti mai treaca :


Федеральные министерства,
федеральные службы и федеральные агентства,

руководство деятельностью которых осуществляет
Президент Российской Федерации,

федеральные службы и агентства, подведомственные этим федерал&#1100

[herbert]

mi-a placut, e interesant si bine scris. Dorin Tudoran - "aceasta sepie care te seduce". Pacat ca e cam repede-manios uneori.
asadar, lume buna: Bunuel, Jean-Francois Revel si "fiul lui Arghezi" - Eli Lotar.
evident, nu puteau lipsi oligoidele simpatii de stanga...

Oportunismul exterminator
• de Dorin Tudoran (publicat in "Jurnalul national", 14.10. 2005)

Exista intotdeauna ceva "pe sfarsite"...
Aflat in Ciudad de Mexico (Distrito Federal), incerc sa iau urma unor umbre. Una din ele este Luis Buñuel, ucis de o ciroza hepatica in aceasta metropola imensa in 1983. Caut in zadar atmosfera de la restaurantul Ambasadorii, unde nedespartitii Buñuel si Jean-Francois Revel au rapus nenumarate sticle de "Mandarin, Claquesin si alte Amer Picon", aperitive franceze la moda prin anii ’50. Exista o pauza de 14 ani in creatia celebrului regizor spaniol – intre 1933 si Grand Casino (1947) –, tacere intrerupta, spune o nota, doar de compilatii facute pentru Muzeul de Arta Moderna din New York, cum ar fi Vaticanul lui Pius al XII-lea (1940).
Las Hurdes (1933), cunoscut si sub numele de Tierra sin Pan (Pamant fara paine), este un documentar extrem de dur despre viata mizerabila a unor tarani dintr-o regiune a Spaniei uitata si de Dumnezeu, si de generalul Franco. Acestuia din urma, Buñuel i-a fost un dusman constant. Atat de inversunat, incat regizorul a fost acuzat ca, spre a dramatiza ce era si asa mai mult decat dramatic, ar fi falsificat una dintre scenele filmului: o capra care aluneca si cade de pe un varf de munte a fost de fapt impuscata de unul din membrii echipei de filmare. Proba ar constitui-o fumul datorat unui foc de arma, vizibil in partea dreapta a ecranului.
Directorul de fotografie al documentarului a fost Eli Lotar, fiul instrainat al lui Tudor Arghezi. In 1960, Revel il intalneste pe Lotar intr-un sfarsit de saptamana in casa celebrului fotograf Henri Cartier-Bresson din Saint-Dye-sur-Loire. Lotar evita sa vorbeasca despre Buñuel, o tacere ce starneste amintiri.
Reintors la Paris in primavara lui 1951 pentru lansarea lui Los Olvidados (Cei uitati), film ce il readuce pe Buñuel in atentia criticii si a publicului, spaniolul se reintalneste cu legiuni de prieteni ai unei tinereti de o boemie legendara. Refuza insa sa-l vada pe Lotar. Fiul lui Arghezi se face vinovat de un pacat mortal – realizase cateva fotografii si scurtmetraje pentru Planul Marshall.
Renegarea lui Lotar de catre Buñuel il trimite pe Revel cu ani in urma, cand ambasadorul sovietic in Mexic – tara unde Revel lucra la Institutul Francez – ii expediaza o copie a documentarului Caderea Berlinului. Faimosul trio Buñuel-Custodio-Revel se cufunda in scaunele intimei sali de proiectie de la Paseo de la Reforma. La sfarsitul filmului, parerile lui Revel si Buñuel sunt diametral opuse. Primul considera pelicula un produs ilar, vehicul greoi al propagandei staliniste. Buñuel pare cazut intr-o transa admirativa si murmura la nesfarsit: "Este foarrrte frumos; foarrrte, foarrrte frumos". Desi asemeni lui Buñuel, "tovaras de drum" al Uniunii Sovietice, Alvaro Custodio e mai aproape de parerea lui Revel.
Povestind acest episod la un sfert de secol de la derularea lui, autorul Absolutismului ineficace nu-i reproseaza neaparat lui Buñuel ca in anii Razboiului Rece s-a aflat de partea Moscovei. Ce i se pare cu adevarat de neiertat este abdicarea de la orice independenta estetica. Si atunci, cu ce drept il reneaga Buñuel pe Eli Lotar? Cu dreptul "oportunismului exterminator" pentru care, ne reaminteste Revel, intelectualii sunt foarte dotati. Si cu dreptul ce face posibila coexistenta intre geniu, lasitate si neghiobie in persoana unuia si aceluiasi artist, chiar si atunci cand e vorba de un Picasso.
Cand Buñuel ii spune lui Revel ca Lotar lucreaza pentru Planul Marshall, si asta suna in gura spaniolului ca "echivalentul moral" al lui "face parte din Gestapo", Revel simte apropierea unei prapastii. Exista intotdeauna ceva "pe sfarsite" – o dragoste, o aventura artistica, o prietenie. Oportunismul exterminator grabeste asemenea sfarsituri si le da un gust teribil de amar.

[silver_boy]

Avem timp ( Octavian Paler)

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident
oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam
raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l
reinventam, avem timp sa ne facem prieteni,
sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le
uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu
le-ntelegem. Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta, murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le
impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca.
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul
... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie Altora s-ar putea
sa nu le pese. Am invatat ca dureaza ani sa castigi
incredere si ca doar in cateva secunde poti sa o
pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE
ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul
cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot
altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci.
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva >>

Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu
cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand
trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa
fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe
chiar si la
distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea
tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un
prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi
iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea
influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna
ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se
iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul
loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe
in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva
ore
De catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca si atunci cand
crezi ca nu mai ai nimic
de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l
ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani
oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

[Airlight]

genial coane, de un'e-ai luat-o ? sursa, ca sa zic asa :)

[silver_boy]

textul mi l-a trimis o gagica pe email...(ne mai palerim din cand in cand)

Ma intreb de unde l-o fi luat Paler ...lol

well, seriously talk, iti recomand ( in caz ca nu ai citit ) Viata pe un Peron, Don Quijote in Est, Viata ca o Corida, Aventuri solitare...
Crede-ma, Merita !

[Airlight]

nu ca n-as fi citit suficient pe Paler in adolescenta (eu, nu d-nul).

nu stiam insa textul si imi pare suficient de matur si de profund ca sa-l remarc.

mersi de referinte anyway.

in contrapartida, versiunea mai colocviala a lui Vonnegut, data la o absolvire de MIT:


Ladies and gentlemen:

Wear sunscreen. If I could offer you only one tip for the future, sunscreen would be it. The long-term benefits of sunscreen have been proved by scientists, whereas the rest of my advice has no basis more reliable than my own meandering experience.

Enjoy the power and beauty of your youth. Oh, never mind. You will not understand the power and beauty of your youth until they've faded. But trust me, in 20 years, you'll look back at photos of yourself and recall in a way you can't grasp now how much possibility lay before you and how fabulous you really looked.

Don't worry about the future. Or worry, but know that worrying is as effective as trying to solve an algebra equation by chewing bubble
gum.

The real troubles in your life are apt to be things that never crossed your worried mind, the kind that blindside you at 4 p.m. on some idle Tuesday.

Do one thing every day that scares you.

Sing.

Don't be reckless with other people's hearts. Don't put up with people who are reckless with yours.

Floss.

Don't waste your time on jealousy. Sometimes you're ahead, sometimes you're behind. The race is long and, in the end, it's only with yourself.

Remember compliments you receive. Forget the insults. If you succeed in doing this, tell me how.

Keep your old love letters. Throw away your old bank statements.
Stretch.

Don't feel guilty if you don't know what you want to do with your life. The most interesting people I know didn't know at 22 what they wanted to do with their lives. Some of the most interesting 40-year-olds I know
still don't.

Get plenty of calcium. Be kind to your knees. You'll miss them when they're gone.

Maybe you'll marry, maybe you won't. Maybe you'll have children, maybe you won't. Maybe you'll divorce at 40,maybe you'll dance the funky chicken on your 75th wedding anniversary.
Whatever you do, don't congratulate yourself too much, or berate yourself either. Your choices are half chance. So are everybody else's.

Enjoy your body. Use it every way you can. Don't be afraid of it or of what other people think of it. It's the greatest instrument you'll ever own.

Dance, even if you have nowhere to do it but your living room.

Read the directions, even if you don't follow them.

Get to know your parents. You never know when they'll be gone for good.

Be nice to your siblings. They're your best link to your past and the people most likely to stick with you in the future.

Understand that friends come and go, but with a precious few, you should hold on.Work hard to bridge the gaps in geography and lifestyle, because the older you get, the more you need the people who knew you when you were young.

Live in New York City once, but leave before it makes you hard.

Live in Northern California once, but leave before it makes you soft.

Travel.
Accept certain inalienable truths: Prices will rise. Politicians will philander.

You, too, will get old. And when you do, you'll fantasize that when you were young, prices were reasonable, politicians were noble, and children respected their elders.

Respect your elders.

Don't expect anyone else to support you. Maybe you have a trust fund. Maybe you'll have a wealthy spouse. But you never know when either one might run out.

Don't mess too much with your hair or by the time you're 40 it will look 85.
Be careful whose advice you buy, but be patient with those who supply it. Advice is a form of nostalgia. Dispensing it is a way of fishing the past from the disposal, wiping it off, painting over the ugly parts and recycling it for more than it's worth.

But trust me on the sunscreen.

[europe_east]

ha! nu stiam ca a fost dat la o absolvire! :D in schimb stiam cantecul de mai demult, si stiu ca m-am dat de ceasul mortii sa il inregistrez...

[KORBEN]

THIS is talking of fu Ckin nonsense

[Alex Leo Serban]

eu o stiam in varianta baz luhrman, semi-rapaita pe mtv parca...
ma recunosc in versul cu '40-year olds...'
&, btw: salutari din china!
azi beijing, poimiine shanghai... :P

[europe_east]

cum era aia cu "president nixon visiting china: 'it is indeed a great wall' "... now, is it? :D

[herbert]

salutari din china!
azi beijing, poimiine shanghai... :P

als-ule, nu te mai saturi de aventuri...
doua pericole majore: gripa aviara si "comunismul fara consoane".
daca tot ai cheltuit o groaza de bani, macar sa obtii un interviu de la strabunica lui Wong Kar-wai... :)

[Alex Leo Serban]

'marele zid' miine, inainte de shanghai (de unde expresia: azi aici, miine-n shanghai...)
ieri bifat orasul interzis; nu stiu de ce-i zice asa: parea ca toata populatia chinei, bashca turistii, iesise sa-l viziteze in acelasi timp :lol: !)
don't worry, it's all been paid for - doar nu va imaginati ca, zgircit cum sint, as fi scos un sfantz pt 'vizita de pace & pretinie'??

[EgoN]

ma bucur ca articolul lui bucurenci "Voi scuipa pe reclamele vostre", are si o continuare, de data asta la o scara mai mare : :P
obviously, articolul zilei : http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3040

[Alex Leo Serban]

textul lui db trebuia sa mai astepte pina la a fi postat pe liternet: el apare vinerea asta in dilema veche.
i-am spus autorului sa-l retraga de pe site-ul amintit.
macar pina vineri.

si, desi apare in pagina pe care o pastoresc, nu sint de acord cu pdv-ul sau!

[Ambra Blu]

Ce e asta, fratre? Judetul si naduful intelectualului cu negustorul?
Ce e cu apelurile astea la revolta? Ce treaba au mortii de la revolutie cu mesh-urile de pe Unirii? Ce e, fratre, cu influentele astea din Frederic Beigbedier, sau cum se scrie (Iti dai seama ca fiecare reclama de pe fatadele Bucurestiului contine o minciune prin omisiune? (noi) ti-am pregatit o superoferta, (noi) iti oferim zeci de minute gratuite!;(noi) iti dam credit doar cu buletinul. Chiar crezi ca lor le datorezi toate lucrurile astea?)? S-a trezit anticorporatistu sa mature pe strazi. Gimme a fucking break cu revolte din astea de trei parale.

[EgoN]

ideea e asa:
si mie imi displace discursul stangist, detest anticorporatistii, numai ca aici mi se pare o discutie mai nuantata.
mai degraba as merge pe ideea lui perjovschi din emiunea fotograme cand spunea ca " nu mai vezi fotbalul din cauza reclamelor, ala (doroftei) avea tatuaj pe spate...nici asta nu-mi place".
adica putina decenta si bun gust in centrul bucurestiului nu mi se pare o atitudine retrograda. 8)

[Ambra Blu]

Ca om care imi cistig un leu vinzind branduri, iti garantez ca nimeni din industrie (ma enerveaza folosirea lui 'industrie', are un aer basit exclusivist) nu se intoarce nici in somn la reclamatia anti-reclama a lui bucurenci. Eu inteleg ca violenta titlului si a tonului e imprumutata de la Boris Vian, inteleg ca scrie radical-stingist, dar nu gasesc cuvenita juxtapunerea revolutie-reclama. Cum sa poti compara un slogan comunist cu unul publicitar? Ce, te pune vreo agentie sa ii fredonezi sloganele? Iti da vreo firma in cap ca nu cumperi adidasi de la ei ci castraveti de la altii? Eu zic ca bucurenci se cred la salvati Delta Dunarii ( o initiativa de salutat in picioare, jos palaria) si daca acum, iarna, e inghetat pe acolo, s-a gasit sa isi probeze tonul che guevarist impotriva reclamelor ca, probabil, aia era tema Dilemei Vechi pe saptamina viitoare. Da, poate deranjeaza panourile alea in mijlocul Bucurestiului (pe mine, unul, nu, ma cred in Europa), dar nu trebuie sa dai in ele cu un ton din ala asianic, care face apel la revolutie, ca sa induioseze inimile. Pentru ca asta, dragul mosului, suna deja a ton de PS announcement.

[cherryblossom]

si eu lucrez tot 'in industrie' (chiar ca suna naspa), insa cred ca Bucurenci are dreptate pe alocuri... prin alte capitale nu prea vezi atitea reclame prin centru.. totusi lucrurile nu stau asa rau, cred ca se vor reglementa si la noi niste lucruri odata cu intrarea in UE...

[herbert]

mai ramanea ca Bucurenci sa-l cheme si pe Teoctist sa faca o slujba la Universitate. nu-l inteleg pe postmodenistul asta?! in ce lume traieste? da, s-a putea (e de dorit) sa vina si sobrietatea, decenta in reclama pe sol romanesc, dar mai este pana acolo. toti (adica toti capitalistii incepatori) au trecut prin faza asta. adevarul mic pe care il contine compunerea lui Bucurenci (nevoia de bun-gust, decenta, sobrietate, respect...) putea fi spus in cateva fraze... el s-a intins si a facut o salata imposibila, mai invocand aiurea si mortii revolutiei. eu n-as publica chiar tot ce scrie Bucurenci. in aceasta chestiune chiar n-am dileme...
hai ca m-am enervat un pic...

[Pitbull]

Da, väd cä toti ati subliniat esentialul: overreacting. E cam ca si cum te-ar cälca unul de trei ori pe picior, din vina lui, iar tu te-ai lansa într-un monolog exaltat despre "iubeste-ti aproapele ca pe tine însuti" si alte pilde morale biblice.
Personal, mult mai mult decât panarama panourilor mä deranjeazä "discretele" ad-uri si promotion-uri personal-agresive - le-as zice, "spam-uri non-virtuale" (mormanele de hârtoage multibältate care-mi umplu zilnic cutia de scrisori, fluturasii cu care mä opresc pe stradä PREA MULTI pusti si pustoaice, si alte alea).
Apropo, am citit cândva, prin 1986, o antologie de proze S.F. editatä de americani, având tocmai tema asta: publicitatea. Una dintre cele mai incitante era "The Tunnel Below the World", de Friedrich Pohl. E foarte interesant sä väd cum träim acum multe dintre ipotezele postulate acolo de acei "maestri ai anticipatiei" (o formulä lemnoasä, dar care în spetä se potriveste, mänusä!).

[Airlight]

a reprosa unui intelectual ca e tezist e ca si cum ai reprosa unei femei ca e frumoasa..

problema apare cand nu e, cand nu reuseste sa convinga, indiferent de argumentele pe care le are..

ca lucrator mai vechi in "industrie" :), adevar va zic voo ca avem prea putine: postere, bannere, display-uri, mesh-uri, pos-uri alea alea. Chiar daca "indecente" si galagioase, ele sunt indicatoare corecte ale unei economii sanatoase care pana la urma o s-o ia din loc, in ciuda legislatiei de tot rahatul sau a smecheriilor guvernamentale de dupa usa.

Dupa mine e dreptul si mandria lor de a-si exhiba virtutile - reale sau imaginare, chiar nu conteaza - produselor lor, fie si cu riscul de a crea un mic vacarm comercial intr-un peisaj altfel teribil de cenusiu si insipid.

AB: mi-a placut aia cu negotul si judetul.

what about BS announcement ? :D

[cherryblossom]

Herbert a punctat corect problema, abundenta de reclame e semn ca se misca ceva in economie. Mai avem mult pina sa ajungem la nivelul celor din afara, atunci ne vom permite sa curatam zonele mai bune de reclame. Eu am o problema mai mare cu programele TV asaltate de manelisti sau diverse specii asemanatoare. Guta si Adi de Vito sint idolii copiilor, this is crazy!!

[Leonard]

http://www.gandul.info/2005-12-16/semanau

[KORBEN]

this really is talking of fu cking nonsense
sa risipesti cuvinte dsp articolul unui om de paie al "intelectualilor"
poate va apucati sa va trageti pe dvd emisuinea lui uber d tot kktu de pe tvr1, aia in care micul maimutoi o arde retro-crypto-comunist, gen teleenciclopedia meets cantarea romaniei cu prezentator la sacou visiniu care va spune el care este destept cum stau lucrurrile cu "arta"

[herbert]

this really is talking of fu cking nonsense
sa risipesti cuvinte dsp articolul unui om de paie al "intelectualilor"
poate va apucati sa va trageti pe dvd emisuinea lui uber d tot kktu de pe tvr1, aia in care micul maimutoi o arde retro-crypto-comunist, gen teleenciclopedia meets cantarea romaniei cu prezentator la sacou visiniu care va spune el care este destept cum stau lucrurrile cu "arta"

mai KORBEN, de ce esti sangeros?!
in cazul lui REALbucur e nevoie sa te enervezi doar pt a demonstra ca existi, nu e necesar mai mult...
nici mie nu-mi place emisiunea lui Bucurenci. e drept ca eu l-am vazut in sacou albastru...

[Alex Leo Serban]

cunoscuta fiind antipatia lui korben fata de bucurenci - ca si a mea fata de korben -, v-ati astepta poate sa-l contrazic.
well, surprise, nici mie nu-mi place emisiunea cu pricina... si i-am spus-o si lui db, asa ca nu birfesc! (e drept, n-am vazut decit una-doua...) dar problema e emisiunea - mai exact, formatul ei (or lack of, whatever) -, si nu db.
who friggin needs prezentari live de documentare?! si de ce 'tematice'??
& s.o.

dar ma mir copios ca kenny-boy korben are timp sa se uite chiar la orice...
dupa cum nu ma mir ca herr ecumenical herbert incearca sa impace pe toata lumea :)

[herbert]

cunoscuta fiind antipatia lui korben fata de bucurenci - ca si a mea fata de korben -, v-ati astepta poate sa-l contrazic.
well, surprise, nici mie nu-mi place emisiunea cu pricina... si i-am spus-o si lui db, asa ca nu birfesc! (e drept, n-am vazut decit una-doua...) dar problema e emisiunea - mai exact, formatul ei (or lack of, whatever) -, si nu db.
who friggin needs prezentari live de documentare?! si de ce 'tematice'??
& s.o.

dar ma mir copios ca kenny-boy korben are timp sa se uite chiar la orice...
dupa cum nu ma mir ca herr ecumenical herbert incearca sa impace pe toata lumea :)

als-ule, eu n-am antipatii decisive, obositoare & umilitoare pe acest forum - un loc de - pt mine - buna-zabava si curiozitate intelectuala... ironiile tale nu ma ating, asa ca te rog frumos sa nu te obosesti...

[europe_east]

http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/4539688.stm

http://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/4534052.stm

[M_olecula]

http://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/4534052.stm

Lol

[BeNnY]

http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/4539688.stm


Mie mi se pare amuzant ca au simtit nevoia sa puna o harta acolo ca sa localizeze Polonia.

[Alex Leo Serban]

als-ule, eu n-am antipatii decisive, obositoare & umilitoare pe acest forum - un loc de - pt mine - buna-zabava si curiozitate intelectuala... ironiile tale nu ma ating, asa ca te rog frumos sa nu te obosesti...

poate ca eu nu percep ironiile tale, ca mi-s mai nesimtit de felu meu, dar nu pot sa nu constat cit esti de iritabil...
oare de ce?
PS pe mine, sincer, ironiile prod. proprie nu ma obosesc niciodata; dimpotriva - sint sport & relaxare! :w00t:

[silver_boy]

Un scurtmetraj românesc, în prima linie a favoriþilor
Magda MIHÃILESCU (Gandul. 4 Februarie 2006)


Georges Brassens este iubit aici, la Clermont-Ferrand. Nu neapãrat pentru cã a scris un cântec, devenit celebru, dedicat oamenilor din Auvergne („Chanson �* l’auvergnat“). Cred cã ataºamentul se trage, mai ales, dintr-o încãpãþânare comunã: aceea de a nu lãsa pe nimeni sã se atingã de ceea ce îþi este mai drag pe lume. „Poþi sã-mi iei nevasta – spunea artistul – evident, tot pe note, poate adresându-se celui care îi va lua locul, dupã moarte – nu ai decât sã-mi iei ºi papucii, dar dacã te vei atinge de pisica mea, va fi vai de tine…“. Aºa ºi cu împãtimiþii festivalului, cele câteva zeci de mii de tineri care iau în stãpânire sãlile. Au îndurat totul, o iarnã cum nu a mai fost de mult pe aici, au trecut peste necazurile pricinuite de imensul ºantier care este, de mai bine de un an, oraºul, din cauza amplasãrii liniilor unui „tramvai uºor“, dar totul are o limitã, totul pânã acum o sãptãmânã, când primãria a anunþat desfiinþarea Braseriei festivalului, locul privilegiat al întâlnirilor de dupã proiecþii. „Este ca ºi cum cineva ar vrea sã ºteargã o parte din istoria noastrã“, mãrturisea un bãrbat acum matur, crescut odatã cu festivalul ajuns la cea de-a 28-a ediþie. Dacã nu ar pune totul la inimã, dacã nu ar þine ca la ochii din cap la tot ce este legat de soarta, de evoluþia în timp a festivalului, dacã nu s-ar bate pentru fiecare palmã de pãmânt ce se cuvine filmului de scurt metraj, clermontezii nu ar fi izbutit sã facã din întâlnirea anualã cel mai credibil reper pe harta unui gen cinematografic.
Am impresia cã pânã ºi ministrul Culturii, oricât ar fi el de ocupat cu treburi importante, a înþeles cã nu este de glumit, odatã ce a promis ceva nu numai festivalului, ci tuturor celor prezenþi, francezilor interesaþi de destinul filmului scurt. Anul trecut, pe vremea aceasta, Renaud Donnedieu de Vabres fãgãduia „inventarea unui nou cadru economic, financiar ºi juridic, în favoarea filmelor de scurt metraj, pentru cã – susþinea domnia sa – nici o soluþie parþialã nu va fi de ajuns“.

Astãzi, vineri, când scriu aceastã corespondenþã, peste numai câteva ore, ministrul se va întâlni cu organizatorii filmului, cu ziariºtii – nu numai cei „de-ai casei“, ci ºi strãini, pentru a anunþa „intrarea în acþiune a planului de relansare a producþiei de filme scurte“. Mã voi duce. Dacã în þarã nu prea am avut prilejul sã vãd un ministru luat la bani mãrunþi pentru ceea ce a fãcut sau nu atunci când este vorba de mersul cinematografiei – ºi numai noi ºtim cât de împleticit a fost el în România – mãcar în strãinãtate sã nu pierd ocazia. Pânã atunci, în aceastã, de fapt, ultimã zi a competiþiei, când fiecare încearcã sã recupereze ceea ce a pierdut, încep sã-ºi ia zborul ºi primele pariuri.

Hazardate, pentru cã, dacã trebuie sã alegi dintr-o masã de ºaptezeci de titluri (mã refer numai la competiþia internaþionalã) nu poþi jongla decât cu ghicitul „în mare“: încotro o vor lua premiile, cãtre filme cu tematicã socialã (multe ºi apãsãtoare), cãtre cele fanteziste, va domina Europa sau Asia? Scriam, data trecutã, cã mã abþin sã lansez vreun pronostic, în ceea ce priveºte „Preþul inocenþei“ al Geaninei Grigoraº. Acum am speranþe, ºi încã foarte mari. Juriul presei care, spre deosebire de alte locuri, aici este numit chiar de conducerea festivalului, nu de Federaþia internaþionalã a criticii, juriu din care am bucuria sã fac parte, a hotãrât sã aplice, însã, aceleaºi reguli ale FIPRESCI, altfel spus, sã aibã în vedere, mai ales, acele filme care pot însemna ºi descoperirea unui nume încã nepremiat la un alt mare festival. Fãrã concurenþa asiaticului amintit alaltãieri, tânãra noastrã cineastã a trecut în prima linie a favoriþilor.

[silver_boy]

...and today

Premiul presei internaþionale pentru Geanina Grigoraº
Magda MIHÃILESCU (Gandul 6 Februarie)

Este a doua oarã când numele unui tânãr cineast român este chemat pe podiumul celui mai important festival de scurt-metraj din lume, deschizãtorul de drum fiind Hanno Höfer, acum patru sau cinci ani, cu „Ajutoare umanitare“, distins cu premiul Canal +.
În alþi ani, Premiul presei a coincis când cu al juriului, când cu al publicului sau al altor organisme. S-ar putea spune cã, de data aceasta, selecþia fiind pe cât de bogatã, pe atât de variatã, fiecare a avut de unde sã-ºi aleagã preferatul. Criticii, alãturi de care am cernut producþiile competiþiei internaþionale, s-au oprit, în cele din urmã, dupã o a doua rundã de deliberãri, asupra „Preþului inocenþei“, aºa cum speram, la capãtul primei întâlniri. Dacã ziariºtii francezi, cei din juriul Presei naþionale, au preferat construcþii mai sofisticate, colegii mei au îndrãgit filmul Geaninei Grigoraº, realizat în calitate de studentã a UNATC, tocmai pentru lipsa retorismului, pentru „limpezimea ºi fineþea analizei relaþiilor umane într-o conjuncturã viciatã de filosofia banului“, cum susþinea în pledoaria sa Thomas Martinelli, criticul ziarului „Il Manifesto“ (Italia).
Thierry Zamparutti din Belgia a fost impresionat de drama eroinei, fata vândutã pentru a scãpa de sãrãcie, „dar pe care nu o aºtepta decât infernul, fie cã rãmâne, fie cã pleacã“.
Este a doua oarã când numele unui tânãr cineast român este chemat pe podiumul celui mai important festival de scurt-metraj din lume, deschizãtorul de drum fiind Hanno Höfer, acum patru sau cinci ani, cu „Ajutoare umanitare“, distins cu premiul Canal +. Din pãcate, Geanina Grigoraº nu a fost prezentã la Clermont-Ferrand.
De altfel, UNATC nici nu a anunþat presa din þarã cã are un film selecþionat într-o competiþie de o asemenea anvergurã. Sã trecem.Marele Premiu al acestei ediþii a revenit unui argentinian, lui Gustavo Tanetto, autorul unei istorii blând-amare despre paradoxurile comunicãrii umane în zilele noastre. Eroii sãi din „Zidul despãrþitor“ corespondeazã pe chat, plâng în acelaºi timp la un film al lui Woody Allen, fãrã sã ºtie cã sunt la doi paºi unul de altul.

Despre singurãtate vorbeºte ºi asiaticul Heng Taig (stabilit în Australia) în „Ultimul jeton“, despre solitudinea altor vârste, când nici un câºtig nu-þi mai poate schimba viaþa. Juriul, din care a fãcut parte ºi cunoscutul cineast iranian Mohsen Makhmalhof, i-a acordat Premiul sãu special. Ministrul Culturii, Renaud Donnedieu de Vahne, atât de aºteptat, dupã cum scriam data trecutã, nu a venit cu mâna goalã, ca sã zic aºa, ci cu dovada suplimentãrii bugetului destinat producþiei de scurt-metraje cu 1,8 milioane de euro (în total: 6,1 milioane). Ceea ce înseamnã cã fiecare film scurt va beneficia de un ajutor de 78.000 de euro, în medie, cel actual fiind de 45.000. Un calcul simplu indicã o creºtere de 48 la sutã! Pe mine, una, mã apucã ameþeala.

[Alex Leo Serban]

un excelent articol despre oscarurile 2006
aici

http://agenda.liternet.ro/articol.php?art=2439

enjoy!

[Mala Portugal]

http://www.sfin.ro/articol.php?id=4174&pager_text=0

Pentru cine n'are rabdare sa citeasca articolul, propun un mic experiment. Se ia cuvantul " Tiananmen " si se da un image search. Prima data pe www.google.com, apoi pe fratiorul lui chinez , www.google.cn . Well, fratii google nu sunt gemeni

[Cinemania]

pentru ca in China regulile sunt altele decat pentru restul lumii :D

[Airlight]

Indian filmmaker wraps movie in 2 hrs 14 min

By Madhu SomanThu Mar 2, 9:05 AM ET

An Indian film maker has attempted a world record by finishing a 74-minute feature, loosely based on Terri Schiavo's protracted right-to-die battle that gripped the United States in 2005, in 2 hours and 14 minutes.

Engineer-turned-director Jayaraj's "Atbhutam" (Wonder) tries to capture the drama of mercy-killing in the last hour-and-a-half in the life of a US-based Indian-born playwright suffering from pancreatic cancer.

"I felt the power. When we started at 11.46 a.m., the whole crew was in a trance ... a kind of invisible energy, and we were just flying one from one sequence to the other," 45-year-old Jayaraj told Reuters by phone from the city of Hyderabad.

"And just before the last shot, when my associate said 'one shot left', that's when I realized my dream is finally going to come true."

The record-breaking attempt has been forwarded to the Guinness Book of World Records with authentication letters from Ramanaidu, himself listed as the most prolific producer with 110 films, and an official from the Andhra Pradesh state government, who were present for filming.

Jayaraj opted for an Oregon hospital as his setting since the state's 1997 "Death with Dignity Act" made physician-assisted suicide legal.

Terri Schiavo, a Florida woman brain-damaged for 15 years, and her husband fought a protracted legal battle that gripped the United States before her feeding tube was removed in March, 2005.

Jayaraj approached studios in the United States and Britain five years ago with a story on mercy killing inspired by a euthanasia plea on behalf of an Indian chess player and muscular dystrophy patient by his mother who wanted to donate his organs.

"I originally wanted to make the movie in less than 10 hours. They all discouraged me since the producers couldn't imagine a movie getting completed in such a short time," said Jayaraj, who produced the movie, filmed in December, himself.

"Atbhutam" is scheduled for an end-March release.

The Schiavo saga reaffirmed the multiple award winning director's belief his was an idea whose time has come.

"The Schivao story where we had a husband supporting euthanasia and the patient's parents opposing it, inspired me to do the story again," he said.

"Atbhutam" portrays the dilemma of the playwright's attorney wife, who supports his wish to die, and his old parents who were unaware of such a thing until they meet him in the hospital.

Jayaraj, a veteran of 26 films including "Atbhutam," has won critical acclaim for his brand of experimental cinema.

He avoided multi-camera shoots for his world record attempt and instead used three separate cameras which he moved from one setting to the other.

"We'd planned things, including the lighting, in such minute details, that within a couple of minutes of canning one shot, the lighting for the next scene was switched on and the floor was made ready," said S. Kumar, the film's director of photography.

Copyright © 2006 Reuters Limited.

[herbert]

mai multe comentarii dsp "macelarul" din Balcani, care s-a gandit sa moara si el putin...
textul lui Mihaies e ca intotdeauna expresiv.

Dictatorii mor de frica

Mircea Mihaies

Slobodan Milosevici provine dintr-o familie de sinucigasi. Tatal, Svetozar, individ agitat, nevrotic, cu vagi studii preotesti, isi pune capat zilelor pe cind Slobodan e inca in liceu.

Zece ani mai tirziu, mama, Stanislava, fanatica activista de partid, suferinda de depresii cronice, isi leaga streangul de git si se arunca in gol. In timpul bombardamentelor americane asupra Belgradului, viteazul Slobodan anunta, plin de emfaza, ca „dusmanii poporului“ nu vor pune niciodata mina pe el, pentru ca se va sinucide. Evident, de dragul patriei. Adica al ciotului geografic ce mai ramasese din „Marea Iugoslavie“ lasata mostenire de Tito.
Probabil ca vor fi destui cei gata sa regrete zgomotos disparitia lui „Slobo“. Probabil ca si mai multi isi imagineaza ca „ecuatia balcanica“ se va complica prin disparitia ultimului calau din butoiul cu pulbere al Europei. In opinia mea, situatia nu numai ca nu se complica, dar se simplifica. Scapati de presiunea si inevitabilul sentiment de culpa, guvernantii de la Belgrad vor putea, in fine, sa reintre in viata politica internationala pe usa din fata. Cit timp Milosevici era in viata, n-aveau cum sa nu tina seama de prezenta zgomotoasa si nu arareori violenta a sprijinitorilor acestuia. Acum, cind dictatorul si-a dat obstescul sfirsit, Belgradul poate readuce maneta istoriei la punctul zero.
Sigur ca eliminarea unui dictator nu rezolva toate problemele unei tari. Dupa cum e limpede ca nu dictatorul singur le-a creat pe toate. Cind te afli si in fata unei populatii temperamentale, gata sa se inflameze din te miri ce fleac, e greu de spus unde incepe nebunia liderului si unde cedeaza ratiunea maselor. Cind, in 1986 - asadar, imediat dupa intrarea in politica inalta a lui Milosevici - Academia de Stiinte de la Belgrad emite un act prin care albanezii din Kosovo sint etichetati drept „plosnite“ ce trebuie stirpite, e limpede ca nebunia nationalista a lui Slobodan venea pe un teritoriu dinainte pregatit. Fiul sinucigasilor n-avea decit sa aprinda fitilul. Explozibilul il adusesera, inaintea lui, altii.
In acest moment recapitulativ, cind Milosevici si-a incheiat existenta acolo unde trebuia sa si-o incheie - intr-o celula de inchisoare -, e greu sa nu vezi paralelismele dintre viata acestuia si viata Iugoslaviei. In ambele cazuri e vorba despre identitati vulnerate de resentimente adinc inradacinate, de dorinta de revansa, dar, mai ales, de o enorma insecuritate emotionala. Stiu din experienta directa ca razboaiele din Iugoslavia au fost indelung dorite, cu fanatism pregatite inca din anii optzeci. Evident, liderii politici si militari visau la o cu totul alta turnura a lucrurilor: la transformarea Serbiei, din membra privilegiata a federatiei iugoslave, intr-o forta dominatoare in cadrul unui mic imperiu al „slavilor de sud“. Felul in care erau tratate minoritatile (prietenii mei din Banatul sirbesc o pot marturisi oricind) indica o clara sete de a subjuga si de a batjocori pe oricine nu impartasea valorile „Marii Serbii“.
In mod normal, o data cu disparitia lui Milosevici, reduta a nationalismului, sovinismului si arogantei, ar trebui ca locurile in boxele de la Haga sa fie ocupate de generalul Mladici si de fostul lider al sirbilor bosniaci, Radovan Karadgici (altmiteri, un poet plin de fineturi). Nu e sigur ca lucrurile vor sta asa. E mai putin cunoscut ca, pe tot parcursul procesului de la Haga, marxistului Milosevici i-au fost furnizate materiale care proveneau inclusiv din arhivele serviciilor secrete. Or, astfel de lucruri nu se pot petrece decit cu complicitatea unor inalti oficiali. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca destui oameni politici de la Belgrad sustin, si in clipa de fata, idei similare celor care au dus la prabusirea unei tari care, in 1990, atinsese un grad de prosperitate pe care romanii nu-l vor avea nici peste citeva decenii.
Simbolul sinucigasului a marcat, iata, citeva decenii din viata vecinilor nostri sirbi. Ca stat, Iugoslavia a reusit, in cele din urma, se se sinucida. Ca fiu de sinucigasi, Slobodan Milosevici n-a urmat la litera tragicul destin al parintilor. Poate pentru ca dictatorii, in dementa lor, ii imping la moarte pe altii. Gura mare a lui Milosevici a atras asupra Iugoslaviei blestemul focului, al violentei si al mortii. In singuratatea celulei de la Haga, el va fi fost vizitat, mai des decit se astepta, de spectrele sutelor de mii de oameni pe care i-a avut pe constiinta. Si probabil ca, fara garzi de corp, fara incurajarile multimilor isterice, fara puterea abstracta, dar letala, a partidului, paranoia a cedat sub asaltul fricii. Ramas cu sine, el nu mai avea pe cine sa minta. Lasati cu propria lor singuratate, dictatorii se dovedesc a fi cei mai lasi dintre paminteni.

-------
vedeti si comentariul lui Traian Ungureanu, tot in Cotidianul, care-l prinde in peisaj si pe Iliescu (Ion Ilici)

[keyzer soze]

egon & female in dilema, coordonati de als. bravo mai!

[Pitbull]

Basca faptul cä s-ar fi cuvenit un bob zäbavä (mäcar trei zile de täcere, dintr-un respect elementar pentru decedat - si, implicit, fatä de noi însine, ca oameni - chiar dacä atitudinea fatä de el ca persoanä, si mai ales ca dictator, poate fi polarizatä), articolul mi se pare excelent, si ar merita un topic aparte, cu discutiile din dotare. Mai deunäzi vorbeam cu cineva din Olanda, pe M.S.N., despre paradoxul ästa teribil al fostei Iugoslavii si reala ei "sinucidere" - ce-a fost în perioada comunistä, si ce-a ajuns dupä cäderea sistemului. Odinioarä, ne uitam peste Dunäre si oftam cu dor; acum, oftäm cu amarul în suflet. E o lectie a istoriei pe care n-o putem ignora.

[raptor]

In singuratatea celulei de la Haga, el va fi fost vizitat, mai des decit se astepta, de spectrele sutelor de mii de oameni pe care i-a avut pe constiinta.

HAIDA-DE! departe de mine gandul de a-i lua partea lui milosevic, da' ce balade trazneste nenea...gasesc articolul undeva in "no man's land"-ul dintre prost si infantil, mazgalit cu vopsea rosie de "subiectiv" si urland a gandire tip "proteve e numa' unu"(adica lirism grasuit altoit pe o ciosvarta de idee). herberte,herberte, parca le ziceai mai bine (din parti) inainte sa se dea de stire ca esti doar un berbeleac din Nisporeni.