Brave (2012)
Un film animat extrem de curajos. Are atata indrazneala si cutezanta incat trece foarte sublim de la curaj la impertinenta. Insa doar intr-o singura ocazie punctuala apare acest tip de anomalie. Bine ca e numai atat! (referire la momentul in care "vrajitoarea inregistrata" isi prezinta meniul disponibil cu toate optiunile sale, aducand aminte de un robot telefonic modern). Acest episod se vrea probabil unul amuzant, dar nu e deloc asa.
Si stau si ma intreb: Daca tu regizor, reusesti sa creezi o asemenea atmosfera incat chiar si orice adult privitor este vrajit de lumea de poveste pe care o propui spre vizionare, de ce oare incerci acest artificiu neinspirat care sa il smulga pe acesta, intr-un mod atat de brutal, din placuta transă in care era intrat si pe care o gusta cu bucuria unui copil? Serios ca nu inteleg ce anume s-a vrut cu acest moment futurist introdus intr-o lume arhaica, de basm. Iar cand te gandesti ca 3 minti luminate au luat o astfel de decizie, Mark Andrews, Brenda Chapman si Steve Purcell, te doare capul. Sa nu mai pomenesc de cv-urile halucinante ale celor 3 si deci, de experienta uriasa pe care acestia o au in domeniul filmului animat, ca atunci durerea provocata de stupidul episod creat si lasat la montaj prosteste, risca sa se transforme intr-o migrena de toata frumusetea.
Despre film ca si produs Disney, numai cuvinte de lauda. Ma bucura enorm ca marele studio s-a intors in lumea basmului clasic si ne aduce tot felul de productii cu printese si printi, cu vrajitoare si magie si cu imparati, imparatese sau regate. Acest gen de "animated features" a reusit sa isi recastige locul intre release-uri si cu o cadenta cam de o lansare la 2 ani, Disney scoate pe piata si astfel de minunatii. Lucrurile au intrat in normal odata cu
The Princess and the Frog (2009), cand, dupa atatea animalute ca:
Chicken Little (2005),
Bambi II (2006),
Ratatouille (2007) sau
Bolt (2008) alternate de personaje mecanice gen:
Cars (2006) sau
WALL·E (2008), creatorii de la Pixar-Disney au redescoperit lumile de peste mari si tari si care incep cu "a fost odata ca niciodata":
Tangled (2010),
Brave (2012) si mult indragitul
Frozen (2013).
Despre personajele din
Brave: ursoaica este de-a dreptul fermecatoare. Are gratia unei regine, are masivitatea unei salbaticiuni ucigase si mai are si acea privire in care graficienii au reusit sa puna toate sentimentele pe care o mama, sotie regina sau femeie ar trebui sa le exprime. Sa reusesti sa transmiti atat de mult si cu o asa intensitate doar din privirea personajului pe care il creezi este fantastic, cu atat mai mult cu cat el este unul animat.
Merida in schimb imi aminteste de Janet Devlin, roscata irlandeza atat de firava si de copilaroasa si care ne-a incantat cu acea prima auditie intr-un show de talente; un farmec anume avand si accentul atat de specific zonei din care se trage. Totusi, ca tot veni vorba de accent, in unele momente vocea celei care o anima pe Merida, Kelly Macdonald, m-a cam deranjat la ureche. Avea un fel de nota falsa in momentele de trecere de la starea de furie la cea de calm si facea parca sa fie prea barbateasca inflexiunea vocii, prea matura daca vreti.
Concluzie: Un film splendid pentru copiii de orice varsta. Pana la un 50 de anisori, am luat o marja mai marisoara, asa, ca sa am unde ma include si pe mine, toti acesti copii mai mari vor redescoperii placerea de a se lasa furati de o poveste, in aceeasi masura si cu aceleasi emotii cum o faceau in perioada demult apusa a copilariei lor.
Ps. Ca un subiect de reflectie, in acest basm nu apare Fat-Frumos. Filmul nu se incheie cu o nunta ce sa dureze 3 zile si 3 nopti, iar fata nu devine automat mireasa. Iata ca se poate si iesi din sablonul clasic si totusi sa oferi aceeasi senzatie placuta si nostalgica.
Nota 8,21!