Wrongfully Accused (1999)
Cand nu esti un simplu fugar ratacitor,
The Fugitive (1993), iar pentru a-ti demonstra nevinovatia esti instare sa dezlegi un razboi galactic,
Star Wars (1977) +
Star Wars: Episode V - The Empire Strikes Back (1980), in ajutorul tau fiind gata sa intervina atat Charlie cu ingerii lui,
Charlie's Angels - Tv Serie (1976-1981) cat si Harry alaturi de bunul sau prieten John McClane,
Dirty Harry (1971) +
Die Hard with a Vengeance (1995), vei calatori fara odihna de la nord la sud,
North by Northwest (1959) si din trecut in viitor,
Back to the Future (1985) pentru a-ti sustine cauza. Demoni de pe alte lumi sa se porneasca impotriva ta,
High Spirits (1988), si tot nu vor reusi sa te opreasca, asa cum nici lui Ben-Hur, William Wallace or Ethan Hunt,
Ben-Hur (1959) +
Braveheart (1995) +
Mission: Impossible (1996) nu le-au putut sta nimeni in cale. Plus ca la sfarsit, intr-o atmosfera pur irlandeza,
Lord of the Dance (1997), vei dobandi si fata, impreuna cu care, pe puntea celui mai celebru transatlantic, sa visati ca puteti zbura pe deasupra oceanelor lumii,
Titanic (1997).
Acest sinopsis realizat in atatea titluri cinematografice, vrea sa demonstreze cat e de mare concentratia de filme bune care sunt citate pe parcursul actualei pelicule. In realitate ele sunt mult mai multe si desi poate nu chiar la fel de notorii, sunt totusi usor de recunoscut. Este, cred, realizarea filmografica ce contine cea mai impresionanta pleiada de trimiteri din intreaga categorie de parodii-spoofs.
In rolul principal, in aplauzele noastre, eternul curtenitor, Don-Juan, (Leslie Nielsen)! Cam rigid, ce-i drept, pentru un astfel de rol si pentru implicatiile ce-i revin din atribuirea lui actorului de 73 de ani, Nielsen se revanseaza compensand prin carisma. Un personaj predestinat filmelor de gen, septuagenarul domn stie cum si unde sa puna accentele, (un discurs pronuntat mai apasat sau o grimasa la momentul potrivit), salvand astfel si scenele terne, insipide, ce nu anunta nimic deosebit. Ca tot fac vorbire de actori, partenera lui Ryan Harrison, Cass Lake, (Melinda McGraw), este si ea asa cum au fost toate rolurile feminine ce au aparut alaturi de celebrul actor, rapitoare, dar, din pacate pentru noi spectatorii, iremediabil cucerita de impozanta prezenta de langa ele.
Simpatic e si credits-ul. Umorul nu se termina odata cu ultima scena a filmuui, cea care aminteste de
Titanic-ul lui James Cameron. Citind cu atentie genericul de inchidere, o sa gasim cateva gag-uri savuroase. Numele sunt prezentate in ordine a(na)lfabetica, incepand cu "A-urile". In realitate, un amestec mai perfect decat e in aceasta lista nu se putea realiza nici daca ar fi fost desemnat un orb care sa scoata biletele dintr-un sac. Urmeaza lista interminabila de cascadori, ei ducand greul unui astfel de film. Ultimele doua astfel de dubluri sunt incadrate la rubrica " cascadori ce au fost raniti si acum se agata cu disperare de viata". Apoi se afiseaza numerele castigatoare la loto, meniul zilei, "oamenii de care nu ii pasa nimanui" - derulati pe repede-nainte; etc. La sfarsit de tot apare si precizarea linistitoare pentru militantii drepturilor masinilor: "nici o masina sau vreun camion nu au fost ranite in timpul expoziilor". Asta da usurare.
Concluzie: O comedie cap-coada, buna, ce incorporeaza in interiorul ei momente parodice emblematice pentru multe alte productii celebre. Necesita o cultura cinematografica medie intrucat realizeaza conexiun si cu filme mai putin comerciale dintre care amintesc:
The Maltese Falcon (1941),
Casablanca (1942),
Dark Passage (1947),
Ben-Hur (1959) sau
North by Northwest (1959). O calduroasa recomandare pentru oricand vreti sa va binedispuneti.
Nota 7,04!