|
mie (oarecum) îmi plac times new roman. nasol e că nu sunt la curent cu noutăţile reale, ca să mă prind de glumă din prima. satira e mereu necesară, mai ales cînd avem ca figuri mondene şi ca guvernatori pe cine avem, adică nişte cîrpe. şi în ţările mai răsărite există satiră, deci nu văd de ce ne-am crede mai breji.
chestiile cu biserica şi isteria îşi vor avea locul, bineînţeles, cît timp la sarmale se înghesuie pensionari flămînzi şi oameni care aşteaptă de la cel de sus asistenţă medicală minimă. credinţa nu e numnai pupatul de moaşte, cum necredinţa nu ia mereu haina nesimţirii, ci se consideră ironic tot o formă de confesiune, aia în inexistenţa vreunei figuri antropomorfe acolo sus. MW, mai închide televizorul ăla, că-ţi înceţoşează capacitatea de nuanţare..
|