|
The Man Without a Map
Din nou un film care începe cuminte pentru a deveni apoi tot mai alambicat, sfîrșind prin a te pune în situația tipului din titlu. Avem un detective story ce se transformă pe nesimțite într-un film despre alienare și pierderea identității, o depersonalizare atît de familiară lui Teshigahara. Același erou debusolat pe care-l întîlnim în Woman of the Dunes, de data aceasta prizonier nu al nisipurilor, ci al junglei urbane. Geometria cadrelor e evocatoare în acest sens. Personajele sînt obturate, presate de mediul artificial care le înconjoară. Reflecțiile în oglindă, dedublarea, predomină în multe scene, împingînd persoana propriu-zisă în plan secundar. Un bărbat e dat dispărut. Un detectiv e angajat să-l găsească. Singurele lucruri care-l definesc pe dispărut sînt documentele sale (Woman of the Dunes again). Pare că a avut o serie de job-uri, care de care mai diferite, printre care și aceea de fotograf XXX. În rest nu știm nimic, astfel încît ajungi să te întrebi dacă omul ăsta chiar există sau e doar un motiv folosit pentru metamorfoza eroului. Fiindcă, la un moment dat, cel dispărut nu mai contează. Detectivul nu-l înlocuiește doar în patul conjugal, îi acaparează din acel moment și personalitatea. „Dispărutul” se regăsește în momentul în care toți ceilalți se evaporă, eșuat undeva în „deșertul” urban. Expirîndu-i contractul, îi expiră și Eul.
Vot: Muratova.
|