[mirodoni]

@ FoxyRoxy

Voiam să nu mai intervin, dar dacă este vorba despre film, cu plăcere.
Mai ales că mi-ai răspuns cu multă sinceritate.

Subiectul filmului este aşa de restrâns, încât din prezentare afli tot ce se va întâmpla în el. De aceea nu m-a surprins nimic. Asta nu înseamnă neapărat un punct în minus. Rămânea de văzut cum se întâmplă.

Nu ma poti convinge de faptul ca filmul a fost prost cum eu nu te pot convinge pe tine ca a fost bun.

În niciun moment nu am afirmat că filmul a fost prost. Am comentat filmul în stilul meu, detaşat, cu ironie, în ciuda cronicilor mult prea elogioase.

(…) filmul este bun, dacă păstrăm ambalajul pe care scrie mare: „Eu când vreau să fluier, fluier” = Eu fac ce vreau indiferent de consecinţe.
Numai că realizatorii şi-au dorit cu totul altceva.

Mi-a placut ideea de a vedea un film despre un tanar care atunci cand vrea sa faca ceva face. Acesta insemnand ca nu-i pasa de consecinte.

(...) tânărul îşi judecă părinţii, dar face aceleaşi greşeli, pentru că tot ca şi ei, el când vrea să fluiere, fluieră, indiferent de consecinţe.

Numai că părerea mea a fost considerată o „tâmpenie absolută”. Şi nu înţeleg de ce, pentră că seamnă foarte bine cu a ta.
Deosebirea este că eu nu văd în tânărul respectiv un erou pozitiv, de urmat, cum îl vezi tu, toţi tinerii care au urmărit filmul, realizatorii filmului şi autorii cronicilor superelogioase.
El avea o responsabilitate, să-şi ocrotească fratele mai mic după ce va ieşi din puşcărie, pentru că pe jurămintele mamei nu putea pune prea mare preţ. Aşa că trebuia să suporte orice şi să nu fluiere când vrea el.
Teoria că viitorul lui şi aşa nu mai conta, şi ca urmare face ce vrea, o dată ce fratele cel mic era la adăpost, nu stă în picioare. Cel puţin nu în acest film. Jurământul mamei nu prezenta nici pe departe o garanţie. .
Valoarea filmului nu se apreciază în funcţie de comportamentul personajelor, dar nu se poate face nici o disociere totală.
Dacă tânărul este tratat ca un personaj iresponsabil, care fluieră exact când nu trebuie, atunci filmul este foarte bun. Totul se susţine. Muncă uşoară, un director foarte înţelegător, care îi rupe raportul contravenţional, dar nu-i dă o permisie, ca la armată, doar pentru că mai erau decât câteva zile până la eliberare, şi totuşi tânărul se revoltă.
Dacă tânărul este tratat ca un erou pozitiv, demn de urmat, filmul nu este bun. Pentru că nu se susţine.