eu am inceput lectura lui Ryu cu ::Albastru::: care mi s-a parut fascinant de intens si decadent, dar ireal... Pana am auzit istoria unii vechi amic din generala care si-a petrecut o mare parte din adolescenta in Tokyo si mi-a spus, spre socul meu, k o mare parte din viata teenagers-uri ::cool::: japonezi cam asa este. Am citit apoi Ecstasy, poate din alt (un pic mai subiectiv) punct de vedere ... si am inceput sa (sper eu) percutez un pic mi mult alienarea si singuratatea psihica a acestor oameni, descendenti ai unei istorii zbuciumate mereu, dar etern sub semnul muncii si sacrificiului suprem (psihologic vorbind

)