|
O limitä precis definitä nu existä, ci mai degrabä o zonä foarte întinsä, între filmele virtualmente complet comerciale, si cele în principiul totalmente de continut. Extremele "pure" sunt infime...
Ce-ar fi un film 100% comercial? Poate doar un porno färä poveste, strict expozitiv; sau unele comedii burlesti din perioada filmului mut, tot asa, continând doar gaguri de tip slapstick lipsite de orice sens, spre a amuza la cel mai primitiv mod; altfel, chiar si cel mai cretin Mortal Kombat, chiar si cel mai rutinier western, cel mai gory-si-atât slasher, cel mai siropos romance, tot contine niste rudimente sub-procentuale de substantä, la nivelul: pozitiv si negativ, lupta dintre bine si räu, specularea angoaselor spectatorului, sau a curiozitätii lui macabre, sau a visärii la împlinirea în dragoste, respectarea unor reguli de naratiune empirice, etc...
Asemenea un film eminamente de continut... Tarkovski? Aproape, dar nu! Chiar si un film ermetic ca "Zerkalo" se vinde (si încä bine!), e evident cä introspectia, filosofia, teoria färä nimic facil si ieftin tot au pasionatii lor. In principiu, un film absolut de continut, cu zero valoare comercialä (confirmatä prin faptul cä ruleazä si NIMENI nu cumpärä mäcar UN bilet) devine o absurditate inimaginabilä.
Ca atare, categoriile "în sine" sunt cvasi-inexistente. Toate filmele se situeazä într-un loc sau altul de pe axa dintre cele douä extreme. In rest, e de ajuns doar sä ai un nivel elementar de culturä, ratiune si bun-simt, ca sä le identifici corect pozitia si sä-ti declari preferintele.
|