|
pentru mine Fargo este un punct sensibil. un fel de alfa si omega al genului. intrigile lui Jerry mi-au amintit dintr-un anumit punct de vedere de carismaticul Iago din Othello. ba chiar tot filmul mi-a amintit de Shakespeare. iar prin imaginile statice cu zapada si masini se creaza (nu odata) o atmosfera hipnotica. atmosfera creata si de muzica lui Burwell. mi-am dat seama de acest lucru ascultand soundtrackul (chiar recomand). dupa aceea, la o noua vizionare am fost atent si la acest detaliu extrem de semnificativ. un scenariu scris de Joel si Ethan este intotdeauna un lucru precis si categoric. iar camera aia, pff... atat de rece, precum zapada si sangele criminalului.
repet, cand vine vorba de cateva filme (printre care si Fargo) obiectivitatea mea = 0.
ps: Buscemi :love:
__________________
Nous sommes du Soleil. We love when we play.
|