"Aurora"
 

trei teaser trailere din aurora aici

impresii? :)

din lentoarea cadrelor, ma mir ca filmul are doar 3 ore.
totusi, mi-a placut ce am vazut.

Clipul 2 aduce a Kaurismaki. Arata promitator...

"lumea" il aseamana mai degraba cu ascunsul haneke

iar incepem raportarile la cutare sau cutare....:-?

daca ritmul si stilul se aseamana de ce nu le-am face? haneke e cel mai des pomenit nume cand vine vorba de cum e aurora

pai si atunci care e smecheria daca a facut un film in stil "haneke"?
unde e originalitatea?

nu cred ca intrebarea e pe bune :)

ba e foarte pe bune.
daca gasim 10 pictori capabili sa faca o copie perfecta la un picasso, asta inseamna ca ii asociem imediat cu talentul lui picasso?

nu inteleg cum ai ajuns de la "'lumea' il aseamana mai degraba cu ascunsul haneke" la copii perfecte dupa picasso

pai indemanarea lui cristi puiu de a face filme in stilul lui haneke este sinonima cu indemanarea unui pictor de a picta in stilul lui picasso (deci nici macar de a face copii).
si intreb: ce aduce nou cristi puiu daca este asemanat cu haneke?
avem nevoie de un cristi puiu sau de un haneke romanesc?

asemanarile cu haneke nu lasa loc pentru originalitate sau cum? sunt sigur ca-ti dai seama cat de mult exagerezi si chiar n-are rost sa ducem discutia la un nivel pur teoretic

Keepy, dacä mä iubesti...! Please!

mda, mda, mda....(:|

Multumesc. :)

nu, acum serios, asa cum spuneam si in primul mesaj, pare misto filmul.
si cristi puiu pare bine integrat, ca actor.

Serios si eu - cele trei teasere nu mi-au fäcut nici o impresie.
Dar, cunoscându-l pe Cristi, acord mari sanse filmului.

am un feeling ca o sa-mi placa mai mult ca MDL deci e pe bune :D

Din ce-am vazut in teasere nu m-am ales cu nici o traire sau vreun entuziasm. nu e nici Cristi prea entuziast ha ?

Un thriller pe dos de Cristi Puiu

Alexandra Olivotto (Adevărul)

Scufiţa Roşie, nuditate şi o poveste implicând crimă, cu Cristi Puiu în rol principal şi totodată de regizor şi scenarist: filmul „Aurora“. I-a luat cinci ani lui Cristi Puiu pentru a reveni pe ecrane cu un nou lungmetraj. „Aurora“ este însă o realizare de excepţie, care desfide apartenenţa la orice gen.

http://www.adevarul.ro/cultura/Un_th...254975011.html

Un film ambiţios, care impresionează în egală măsură cu Moartea domnului Lăzărescu (producţie cu care Cristi Puiu obţinea premiul secţiunii Un Certain Regard în 2005), dar mai ales filmul românesc ce construieşte cele mai adânci momente de aşteptare pentru spectator. Şi cele mai sumbre. Iar universul creat se distinge prin expresivitatea crudă şi sordidă a unei lumi surprinse în goliciunea ei inestetică şi morbidă.

Personajul principal, inginer metalurg (jucat de regizorul însuşi), este într-o tăcută şi sumbră căutare a ceva, pe tot parcursul filmului. Bântuie pe drumuri înglodate, printre căi ferate şi remorci abandonate pe terenul viran dintre casele Chitilei - aici bărbatul pândeşte o femeie cu doi copii. Îşi străbate dintr-o cameră în alta apartamentul igrasiat, cu pereţii decopertaţi, cu bucătăria în dezordine, murdară. Trece pe lângă un abator. Este abătut, stăpânit de gânduri numai de el ştiute. Recuperează de la fabrica unde lucrează (dar unde e săpat pe la spate) două percutoare artizanale necesare armei de vânătoare pe care o are acasă, dar şi banii pe care un coleg amână să i-i înapoieze. Fabrica are pereţii scorojiţi, iar în biroul lui Viorel, că aşa îl chemă
pe protagonist, dosarele sunt prafuite, îngălbenite, vechi. Atmosfera astfel creată pregăteşte terenul degradării umane. Iar realismul capătă tente naturaliste.

Ce i s-a întâmplat acestui bărbat? Ce îl preocupă? Şi, mai ales, ce plan are - pentru că, în mod evident, pregăteşte ceva.
Cristi Puiu jonglează cu indiciile, pe care ni le presară în ritm lent; unele sunt înşelătoare, cele mai multe oferă, însă, coordonatele necesare "citirii" poveştii. Indiciile oferă, totodată, acroşe care ne captează atenţia între momente de apăsătoare aşteptare; apoi, în susţinerea primului indiciu pentru un aspect important al poveştii, mai este dat un al doilea, după care adevărul pe care îl bănuiam este rostit, confirmat. Cristi Puiu îşi lasă spectatorul să emită în gând ipoteze, să construiască în avans povestea, pentru ca - mai apoi- să-l surprindă, cu o evoluţie a întâmplărilor neaşteptată. Un blister cu pastile date pe sub mână, o palpare a unei zone dureroase, în timp ce face duş, mutarea bunurilor, o mamă care îi calcă cămăşile, şi nu o soţie, testarea unei puşti cu percutoare artizanale... toate oferă fragmente foarte îndepărtate între ele dintr-un puzzle. Se va sinucide Viorel? Va ucide? Ce i s-a întâmplat? Cum de a ajuns în această situaţie? Spectatorului i se oferă şansa unui demers detectivistic.

Prima scenă a filmului este una casnică; aici găsim un exemplu de indice fals, care induce în eroare asupra identităţii bărbatului şi a femeii (Clara Vodă) ce discută despre bunica Scufiţei Roşii, având grijă să n-o trezească pe fetiţa (Ileana Puiu) care doarme în camera alăturată. Iar scena finală este una aproape kafkiană, în care sunt implicaţi trei poliţişti, creionaţi în jurul tipologiei standard - nătângi, unul animat însă de un exces de zel în aplicarea procedurilor standard, indiferent de caz, celălalt de o bonomie sterilă şi al treilea (jucat de Constantin Diţă): poliţistul-funcţionar sătul de toate, conştiincios într-un târziu.

Între cele două scene de început şi final: căutări... aşteptări...priviri... tăceri... totul în cadre lungi, în care tensiunea mocneşte insidios. Motivaţia pe care o aduce protagonistul la sfârşit - şi pe care o aşteptam cu toţii - este, totuşi, eliptică, şi prin asta vreau să spun nesatisfăcătoare, expediată. Deşi, până la ea, sunt aduse cel puţin două argumente care cântăresc în empatizarea cu personajul.

Per ansamblu, un film mai profund si mai ambitios decat Marti, dupa Craciun, de asemenea selectionat in sectiunea Un Certain Regard, cu a carui cronica voi reveni numiadecat.

ce admir la cristi puiu e rabdarea de-a dreptul budista de a face un film de trei ore dupa o pauza de cinci ani.

si totusi, imi place subiectul propus de "Aurora".
pot chiar spune ca e genul de film pe care il prefer.
dar e posibil ca, intr-adevar, sa fie atat de lung, incat sa ma faca sa-mi pierd rabdarea.

Nu-mi vine sa cred cat de entuziast e Gorzo.
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/f...spre-aurora-ii

Cate nopti nedormite cum trebuie mai indur pana la premiera in RO? :-S

Eu am luat ziarul, am deschis la cronica, am vazut ca e partea a doua despre Aurora si l-am inchis la loc. Mi se pare interesant subiectul si nu vreau sa mai aflu nimic despre film pana nu-l vad, ca deja mi se pare ca stiu destule oricum. Imi pare rau ca nu pot sa-i citesc cronica lui Gorzo pana nu vad filmul si dupa cum se pare o sa astept mult filmul. Nu chiar nopti nedormite :P dar sunt foarte curios.

Ei, a mai lucrat și la altele: Offset (scenarist), Francesca (producător dar, spun gurile rele, și regizor neoficial).


Eu aștept uichendul ca să văd în sfârșit ultima creație a lui Shin'ya Tsukamoto, care pe lângă toate ipostazele lui Puiu (regizor, producător, scenarist și actor) mai e din când în când și operator de imagine. Aurora va rula probabil foarte curând în România, dar Tetsuo: The Bullet Man nu s-a lansat încă în patria autorului, deși a participat anul tecut în competiția de la Veneția!

ce p'la mea am scris io aici!? =))

Edit: (Inca o nota despre "Aurora" .)
Aveam o mare admiratie pentru faptul ca romanii se abtin (in armonie - mai mult sau mai putin voit - cu Dogme 95) sa recurga la cele mai ieftine mijloace (cinematografice, cel putin) de a atrage atentia - pusti/pistoale, crime etc. - dar se pare ca incepem si noi.
Desigur, motivele astea pot fi fol. cu mare talent si inteligenta, dar ca principiu zic...
Nu vreau sa apuc ziua in care o sa descoperim si noi exploziile. :-&

cronica lui gorzo e absolut gretoasa in pupincurismul ei.
redau un fragment la intamplare:

"Filmul nu e numai despre ce face acel om cu puşca lui de-a lungul unei zile şi jumătate; e şi despre ce se întîmplă în acel timp cu Soarele şi cu Pămîntul – despre cum noaptea se face ziuă, apoi ziua – noapte, apoi noaptea – zi".

da, dom'le, puiu e Dumnezeu, iar filmul e despre Geneza!

o alta mostra de gretosenie:

"Pentru Puiu, accesul la transcendenţă în arta filmului nu se poate face decît prin realismul ei congenital, care ţine de capacitatea cinematografului, ca tehnologie, de a capta fluxul lumii, modificările prin care trece aceasta în continuitatea ei temporală".

cum dracu poti sa scrii atat de libidinos??!

Unde-ai väzut filmul, Keepy?
Ai fost la Bucuresti în lunea aia, si pe mine nu m-ai cäutat?
Sau... la Cannes?

adica tu vrei sa spui ca aceasta cronica apartine unui om intreg la minte?
chiar nu e evidenta deraierea mintala a acestui gorzo?
am scris si voi mai scrie filme, dar nu voi dori in viata mea ca acest individ sa scrie vreun rand despre ele!
ma lipsesc de astfel de indivizi, lipsiti de ratiune, de luciditate.

De ce faci asta?
Cum poti sä aduci asemenea injurii celui mai bun critic de film din generatia actualä?
Un om competent, inteligent, cult, echilibrat, cu o ratiune sclipitoare, o luciditate täioasä si o profundä sensibilitate? Singurul lui defect, relativ oricum, e cä uneori manifestä o exigentä excesivä, care poate ajunge sä denatureze concluziile (de exemplu, apropo de "Nunta mutä", sau "Ho, ho, ho").
Dar poti sä-l critici sub acest aspect, pe un ton impartial si just, nicidecum sä scrii mäscärile absolut condamnabile din mesajul de mai sus - care fac numai räu: te compromit si pe tine, ca om, si pe noi, ca site. Mai lipseste sä zici cä vulpea e o felinä marsupialä, si cä cercul e o linie frântä deschisä.
Rusine, Keepy! Rusine obrazului sä-ti fie!

aha, ok.
se pare ca timpul meu pe cinemagia a expirat.
nici o problema.
pit, o sa ma fac ca nu am citit chestiile astea cu "rusine sa-ti fie".
e problema ta daca ii faci cultul personalitatii lui gorzo, care, la randul sau, face cultul personalitatii lui cristi puiu.
gata, baieti, drumurile noastre se despart aici.
plec fara nici o parere de rau.
that's all, folks! :)

si inca ceva: va compromit ca site?
imi spui mie treaba asta, care am stat si m-am luptat pana in panzele albe cu cei care va injurau?
bine. :)
m-am lamurit.
rusine sa-mi fie, intr-adevar....

Da' tu chiar mä enervezi!!! X(
Cum poti sä fii asa de infantil?!?
Adicä faptul cä te cert pentru o iesire prosteascä, la un moment dat, anuleazä recunostinta pe care ti-o port, si meritele pe care ti le recunosc, în alte situatii, mult mai numeroase si semnificative?
Când, de multe ori, ai contributii de valoare, sau esti atacat miseleste, stii bine cä te laud si te apär - si mi-as da si viata pentru dreptatea ta, fiindcä meriti.
Când, rareori, dai cu mucii-n fasole, ca acum, te taxez de nu te vezi - din nou, asa cum meriti.
Asa cä ia te rog, fä bine si lasä fasoanele astea de copilas mofturos.
BUCURA-TE pentru cä esti tratat corect: majoritar laudativ, uneori aspru.
Stai naibii aici, cä avem nevoie unii de altii: noi de Keep cel inteligent si cu bun-simt (nu ca acum), tu de Cinemagia cea elevatä si dreaptä (nu ca atunci când tolereazä iesirile deplasate, indiferent dincotro si încotro).
(Si mai gândeste-te si ce apä la moarä le dai fecaloizilor care ne uräsc - pe tine si pe noi.)

problema criticilor de genul lui gorzo e ca se plaseaza mereu la extreme.
pentru ei, exista doar cronici exaltate, patetice - cum este si cazul Aurorei - si cronici in care desfiinteaza pe cineva.
cale de mijloc nu au.
criticul gorzo are probleme cu simtul masurii, deficienta specifica romanilor.
romanii ori il ridica in slavi pe cineva, ori il decapiteaza.
avem un apetit formidabil pentru ode si omagii, dar si pentru ghilotinari in piata publica.
iar lui gorzo ii place sa se si admire in ceea ce scrie.
pun pariu ca, in timp ce redacta cronica, se decuplase total de filmul in cauza, intrand in transa, fabuland, privindu-se in oglinda si spunandu-si "uau, ce destept esti".

si inca ceva.
de cand a devenit o impietate ca cineva sa nu fie de acord cu un critic? chiar trebuie sa inghitim pe nemestecate tot ce ne livreaza un critic evident partinitor si slugarnic pana la ridicol?

Iar ai uitat ca n-ai vazut filmul inca si, evident, Gorzo l-a vazut. Macar asteapta sa-l vezi si revino atunci...

nu e nevoie sa vad filmul pentru a-mi da seama ca, indiferent de calitatea acestuia, el va fi supraevaluat de gorzo.
chiar nu pricepe nimeni ca sunt anumiti regizori in romania intangibili in fata criticii autohtone?
sunt regizori de care nimeni nu se atinge, care sunt priviti cu evlavie, intr-un paradis al filmelor mirobolante, unice, fara cusur si al criticilor cantate suav din harpa.
totul e perfect in lumea asta desprinsa de realitate.
e ca in pliantele iehoviste, in care copii bucalati traiesc in deplina armonie cu leii tolaniti pe pajisti inverzite.
ok, daca gorzo si altii ca el vor sa devina scribii de casa ai unor regizori, e problema lor.
daca vor sa o faca pe bufonii, daca vor sa-i binedispuna pe idolii lor, sa o faca in particular, nu sa se craceasca in public.

Gorzo a admis ca NU considera filmul o capodopera, si a vorbit mai mult despre stil decat despre filmul in ansamblu. Daca de defecte nu a avut timp/loc/chef sa pomeneasca nu inseamna ca acestea nu exista sau ca nu le recunoaste.

problema criticilor de genul lui gorzo e ca se plaseaza mereu la extreme.
pentru ei, exista doar cronici exaltate, patetice - cum este si cazul Aurorei - si cronici in care desfiinteaza pe cineva.
cale de mijloc nu au.

Neadevärat. Aceastä problemä le apartine criticilor opusi genului lui Gorzo - adicä thalamici, emotionali, impulsivi (precum si anumitor veleitari infiltrati pe usite dosnice pânä-n primele esaloane ale breslei). Criticii analitici, cerebrali, exacti, cum e Gorzo, acoperä laudele färä rerzerve, desfiintärile totale si întreaga gamä a pozitiilor mediane într-o proportie rezonabilä, proprie oricärui critic normal. Deci, "problema" sus-mentionatä nu li se aplicä lor, ci celorlalti.

iar lui gorzo ii place sa se si admire in ceea ce scrie.
pun pariu ca, in timp ce redacta cronica, se decuplase total de filmul in cauza, intrand in transa, fabuland, privindu-se in oglinda si spunandu-si "uau, ce destept esti".

Pariu pierdut lamentabil. L-am cunoscut pe Gorzo acum cinci ani, si l-am privit la început cu reticentä, având aceeasi falsä impresie ca tine. Imediat, însä, m-a surprins în mod pläcut la el tocmai modestia, bunul gust, simtul mäsurii, absenta oricärei megalomanii sau egolatrii. Portretul imaginat de tine mai sus i se aplicä altcuiva (stim amândoi cui - bine cä am scäpat de el), nicidecum lui Gorzo - un om al cärui bun-simt frizeazä de-a dreptul sfiala. (Tocmai ästa e unul dintre motivele pentru care, desi ne citeste constant, nu s-a pronuntat aici, pe forum, niciodatä.)
De retinut si cä, uneori, schimbäm SMS-uri cu comentarii laconice despre cronicile noastre. Adesea, îmi recunoaste creditul pentru unele idei, concluzii sau formuläri, pe care el apoi le preia si le dezvoltä în propriile lui cronici. Asta se cheamä modestie si obiectivitate, nicidecum narcicismul intelectual din crochiul eronat de mai sus.

de cand a devenit o impietate ca cineva sa nu fie de acord cu un critic?

Reciteste ce am spus (mesajul #32):
"Dar poti sä-l critici sub acest aspect, pe un ton impartial si just, nicidecum sä scrii mäscärile absolut condamnabile din mesajul de mai sus..."
Acele calmonii injurioase sunt reprobabile (nu tocmai "impietate", cä Gorzo e un critic în viatä, nu sfintele moaste ale nu stiu cui), nu faptul cä nu esti de acord cu el. Cuvintele, nu opinia.

nu e nevoie sa vad filmul pentru a-mi da seama ca, indiferent de calitatea acestuia, el va fi supraevaluat de gorzo

Ba da.
E nevoie.
Imi pare räu, si mie îmi complicä uneori viata aceastä regulä, dar n-avem ce-i face: nu ne este moralmente permis sä vorbim în necunostintä de cauzä (päcat deosebit de grav, numit ignorantä). Suntem supusi imuabil unei alternative de fier:
- sau avem opinii (si ni le exprimäm) numai despre ceea ce cunoastem;
- sau täcem mâlc (dar nu definitiv! Doar pânä ne vom informa.)
Sunt sigur cä si tu, si eu, putem supravietui acestei reguli. :)

sa fim sinceri....exista cineva in Romania care, asteptand filmul lui Puiu, sa nu fi pregatit si o osana?
s-a creat in jurul acestui regizor o aura inexplicabila de genialitate, de bun inclus in patrimoniul national, de legenda a cinematografiei care, chiar si atunci cand nu face film, e inconjurata cu jerbe de flori.
chiar daca Aurora ar fi fost un rateu magistral, tot s-ar fi gasit suficiente cuvinte preamaritoare la adresa lui Puiu.

apropo de faptul daca am vazut sau nu filmul.
pai eu vorbeam de cronica lui Gorzo, pe care am citit-o, nu de film!
cronica imi displace, nu filmul.

1) Da, cunosc pe cineva din România care, asteptând filmul lui Puiu, nu i-a pregätit si o osana. Din simplu spirit obiectiv, nu de altceva (plus faptul cä douä precedente reusite, oricât de bune, sunt totusi putine numeric, deci insuficiente ca garantie pentru viitor). Ba chiar, deloc impresionat de cele trei teasere, acel cineva începuse sä se pregäteascä pentru o regretabilä dezamägire. Din fericire, actualele comentarii de dupä vizionare l-au linistit în bunä mäsurä - dar tot nu zice hop pânä la vizionare!
(Si garantez cä nu e nici pe departe singurul. Nu se crede unic, Doamne-feri!)

2) Scuzä-mä, mie mi s-a pärut cä vorbeai de cronica lui Gorzo în raport cu filmul. Acum înteleg cä îti displace la nivelul unor elemente structurale si stilistice, nu sub aspectul continutului. Nu-i critici atitudinea fatä de film (ceea ce ar fi fost imposibil, înainte de a vedea filmul), ci anumite componente profesionale la modul general si pur teoretic: structura, ritmul expozitiunii, optiunile lexicale, aliteratiile, constructia frazelor si alte asemenea träsäturi formale.
Gata, m-am linistit.

cred ca lumea a inteles ce critic eu la aceasta cronica.

Din päcate, ai dreptate... :(
Da, lumea a înteles ce critici: atitudinea fatä de un film pe care nu l-ai väzut.
Adicä, exact ceea ce, acum, n-ai dreptul sä critici. Dupä ce-l vezi, da.
Eu am încercat sä fiu diplomat, în mesajul #40, dar dacä tu te încäpätânezi... ce mai pot face? :|

of, sa reiau.

vreau sa spun urmatoarele:
INDIFERENT de cat de bun sau mai putin bun ar fi fost AURORA, criticile romanesti la adresa lui Puiu ar fi fost la SUPERLATIV.
NU TREBUIE SA VAD FILMUL pentru a intui lucrul asta.
si nimeni nu trebuie sa vada filmul pentru a citi printre randurile cronicii lui Gorzo cat de devotat ii este lui Puiu.
doar nu ne-am nascut ieri, ca sa nu recunoastem afinitatile dintre o parte din critica romaneasca si anumiti regizori, ce naiba!

Fii pe pace:
Modorcea o sä-l înjure birjareste.
Posibil si Andrei Rus, din teribilism pustesc.
Si altii.
Deci, lasä-i lui Gorzo dreptul sä laude un film care i-a pläcut, al unui regisor în care crede (ok, fie si cu devotament; e o calitate, nu un defect). Nu-i pretinde sä-l critice doar de-amorul artei, sau în contul eventualelor dude pe care le-ar putea face Cristi la vârsta senilitätii nicolaesciene.

ok, poate ca am fost prea vehement in unele afirmatii.
mai spun doar ca, pentru a fi credibil, Gorzo ar trebui sa fie mai cumpatat in aprecieri.
cand esti un critic evident important (asta o recunosc in privinta lui), prea vizibila atasare de un regizor da un semnal prost pentru increderea publicului in intreaga breasla a cronicarilor de film.
eu as vedea criticul ca pe un arbitru impartial.
in momentul in care viciaza un "rezultat", publicul are tot dreptul sa vocifereze.

In sfârsit, ne apropiem de un limbaj comun! :)
Acum pot exemplifica spunând cä si eu am avut rezerve fatä de cronica super-elogioasä pe care Andrei o fäcuse filmului "Restul e täcere" al lui Nae Caranfil - un film foarte bun, si care mi-e nespus de drag, dar fatä de care rämân totusi la convingerea cä se pronuntase exagerat de sentimental. Cred cä putem anula de comun acord mesajele prea vehemente dinainte, validând discutia doar de la #46 încoace.
(Stiam eu...! ;) )

cum adica sa exprimam opinii doar asupra a ceea ce cunoastem? suna bine dar hai sa vedem, daca sta in picioare recomandarea ta.

cate lucruri apucam sa aprofundam in viata ca sa spunem ca le cunoastem cat de cat? cum apreciem daca cunoasterea asupra unui lucru, pe care o dobandim e reala sau doar o impresie si ce garantii avem, in conditiile in care suntem zilnic bombardati cu fluxuri de informatii de la unele foarte vagi la altele foarte precise, adevarate sau false, despre o imensa multime de lucruri?

comentam doar cand suntem siguri ca stim si nu suntem inselati? atunci unde mai e loc de a exprima ipoteze, supozitii, gusturi, impresii (care NU se bazeaza prea tare pe "a cunoaste/a sti" ci cu precadere pe "a simti" , "a intui" , " a crede - poti crede fara sa cunosti si e legitim sa fie asa, nu poti nega asta decat daca esti materialist-dialectic :P "

my point ? nu CRED ca e o problema sa vorbesti fara sa cunosti pt ca a cunoaste e mai mult sau mai putin o iluzie subiectiva din mintea ta, asupra unei realitati obiective. problema e abia atunci cand esti convins ca detii adevarul absolut si sfarsesti prin a vatama sau a aduce suferinta in jurul tau, intr-un fel sau altul, prin atitudinea ta lipsita de modestie/prudenta.

ma iertati, filozofii de 2 noaptea.... nu cunosc, dar imi dau cu parerea :D

Ca de-atâtea ori, candoarea te-a salvat! ;)

Tendinta asta deviantCRITIQUE e direct proportionala cu impotenta creatoare