"Schimb valutar"
 

*** ATENÞIE, conþine spoilere! ***
(ªi chiar are importanþã, pentru cine va vedea filmul...)

"Schimb valutar" - Dramã ratatã pe ultima sutã...
Nicolae Mãrgineanu: o parþialã revenire?

M-am bucurat sincer constatând cã, dupã lamentabilul eºec cu "Logodnicii din America", Nicolae Mãrgineanu îºi revine parþial, dar lãudabil, spre nivelul cu care ne obiºnuise pe vremuri. "Schimb valutar" este nu numai un film sincer despre o dramã umanã din realitatea noastrã imediatã, accesibil ºi tuºant pentru majoritatea categoriilor de spectatori, ci ºi o poveste de suspense croºetatã într-un stil amintind de admirabilul debut al autorului, cu policierul "Un om în loden", ale cãrei calitãþi ºi defecte se îmbinã relativ echilibrat, în toate compartimentele de creaþie.
Ce-i drept, lucrurile demareazã promiþãtor încã din scenariu, dezvoltat de Tudor Voican dintr-un proiect nefinalizat al regretatului Cãtãlin Cocriº. Voican, un profesionist care ºtie cu ce se mãnâncã dramaturgia de film - "Binecuvântatã fii, închisoare", "California dreamin' (nesfârºit)" ºi o serie de scurt-metraje - pornind de la unul dintre cele mai banalizate delicte din România de-acu' vreo zece ani (ce poate însemna ºmenul pentru viaþa unei victime?), construieºte din start o premisã scenaristicã solidã ºi ofertantã: Dacã un om oarecare, rãmas ºomer, îºi vinde casa, maºina, mobila, pe scurt tot avutul, ca sã plece cu familia în Australia? Dar dacã, la Bucureºti, un ºmenar îi ia toþi banii? Acest nucleu potenþial e îmbogãþit de existenþa socrului exasperant de cicãlitor ºi a copilului incomod de perspicace (scenariul evitã abil cliºeul unei neveste problematice, pe care o lasã blândã ºi supusã), dupã care acþiunea evolueazã pe coordonate atât fireºti cât ºi originale, bine stãpânite de autor: omul nostru rãmâne la Bucureºti, cãutându-l disperat pe hoþ pe la toate casele de schimb valutar, se aciueazã la o basarabeancã studentã la drept care-ºi câºtigã existenþa prostituându-se, îºi anunþã familia cã a gãsit provizoriu un job bun la Frankfurt, ºi... neavând încotro, începe sã practice ºi el meseria ºmenului... Urmãrim, aºadar, traiectoria în foarfecã a protagonistului, care pe de o parte evolueazã, dintr-un biet papagal pârlit spre un om tot mai sigur de sine ºi mai bogat (economisind spre a acoperi paguba iniþialã ºi a finaliza proiectul cu Australia), iar pe de altã parte decade spre a deveni ºi el un escroc lipsit de scrupule. ªi astfel ajungem la imensul rateu al filmului, structurat pe toatã secþiunea sa finalã...
Aºa cum era de aºteptat, conform regulilor de compoziþie dramaturgicã, Emil al nostru îl reîntâlneºte la un moment dat pe pungaº (din pãcate, printr-o soluþie cât se poate de neinspiratã: pur ºi simplu, tot pândind pe la exchange-uri, pân-la urmã-l vede); e ca-n viaþã, e firesc, e banal ºi previzibil - când importanþa crucialã a momentului ar fi presupus mãcar un element interesant, fie ºi doar speculând neaºteptat ºi creator însãºi banalitatea... În fine, passons - cãci în continuare, din fericire, scenariul îºi revine pentru un timp: Emil îl urmãreºte pe ºmenar, nãvãleºte peste el în casã, aflã cã banii lui s-au dus de mult pe jocuri de cãrþi, într-un acces de furie necontrolatã îl ucide, ºi nu se alege decât cu o servietã plinã de ºmenuri... Inevitabil, de la un moment dat, i se va lua urma ºi va fi dat în urmãrire generalã - iar aici survine din nou o stângãcie de opþiune: într-adevãr, a procedat ca un ageamiu, ºi-a lãsat amprentele peste tot (deºi nimic nu sugereazã cã acestea i s-ar fi prelevat vreodatã în trecut) ºi, desigur, e de presupus cã a mai presãrat o dârã întreagã de indicii. Era firesc sã fie prins. Dar la fel de firesc ar fi fost ºi ca ancheta sã rãmânã în coadã de peºte - fiindcã, în principiu, lipseau înseºi indiciile de pornire, care sã punã poliþia pe pista lui ºi nu a altcuiva. Detaliile concrete nu ne intereseazã, întrucât nu avem de-a face cu un film poliþist - însã ar fi fost necesarã mãcar o sugestie probabilã; altminteri, rãmâne într-o ceaþã neglijent de deasã, la nivelul informaþiilor, un plot decisiv pentru viaþa personajului.
Dar, passons ºi peste asta - e doar o problemã de fineþe, nu de reguli bãtute-n cuie. Mergem mai departe ºi ajungem la momentul final, care în scenariu era scris astfel: Emil plãteºte drumul spre Australia pentru sine, nevastã ºi copil, anunþându-i cã din Germania, chipurile, a aranjat totul, urmând sã ia acelaºi avion (el, la business class, astfel evitând întâlnirea pe drum), ajung la aeroport, trec de toate filtrele... ºi, exact în autobuzul de îmbarcare, pe Emil îl recunoaºte un tip ºmenuit de el la un moment dat! Scandal, încãierare, poliþie - ºi protagonistul nostru e arestat la scara avionului, în timp ce soþia ºi copilul, fãrã sã bãnuiascã nimic, îºi iau zborul spre Australia.
Acesta era finalul, firesc ºi rotund dn toate punctele de vedere! Numai cã - ce sã vezi! În perioada de pregãtire, regisorul ºi actorul principal s-au ataºat atât de mult de personaj (ºi, nu-i vorbã, Emil e în principiu un om OK, pe care doar jungla vieþii în România îl împinge pe calea hoþiei ºi a crimei), încât s-au hotãrât sã-l ierte! Hodoronc-tronc, tocmai ei, s-au gãsit sã-l ierte ºi sã-i dea ºansa unei vieþi luate de la capãt, cu familia-n Australia! Aºa cã, în timpul incidentului de pe aeroport, ce se-ntâmplã? Fostul ºmenuit îl zgâlþâie ca scos din minþi, iar de sub hainele lui Emil se împrãºtie tot bãnetul adunat acolo pentru sosirea la destinaþie - împrãºtiat pe pistã de vântoasele Otopenilor, taman precum comoara din Sierra Madre. Lumea, zor-nevoie dupã dolari, busculadã, copilul, din avion, îl vede, îl recunoaºte, coboarã ºi fuge la el sã-l îmbrãþiºeze, Emil îl alungã brutal (cu o motivaþie rãmasã total neclarã!), dar demascatorul, încântat cã ºi-a scos pârleala din banii culeºi de pe jos, îl lasã-n pace ºi doar agitã sfidãtor un pumn de bancnote. Emil urcã în avion, Dorin aºijederea, bulversat ºi necãjit, Ana e derutatã ºi amãrâtã, ºi avionul pleacã bine-mersi spre Australia. Punct ºi de la capãt.
Ca atare, întregul incident îºi pierde sensul. Exact în punctul culminant, se întâmplã ceva în buclã închisã, pe cât de violent, tensionat ºi spectaculos, pe atât de inutil. Ba mai mult, atitudinea auctorialã devine de-a dreptul imoralã - ºi nu fiindcã Emil îl omorâse pe ºmenar; aia, treacã-meargã, e genul de crimã pe care într-o structurã epicã de acest gen o putem accepta, la o adicã. Dar, luni de zile, jefuise oameni nevinovaþi, inclusiv o pereche de bãtrâni delicaþi, politicoºi ºi creduli, care-ºi vânduserã toatã agoniseala de-o viaþã, ca sã plece în Canada, la fiica lor (ca o culme a ironiei, dupã ce-i pradã, Emil iese din sediul bãncii deghizat în Moº Crãciun!). Acea crimã merita s-o plãteascã, prin ricoºeu, cu sentinþa pentru omucidere - iar dimensiunile morale ºi dramatice ale întregului film ar fi crescut exponenþial, cristalizate într-un final admirabil: el arestat în ultima clipã, primindu-ºi o pedeapsã dureroasã ºi pentru noi, spectatorii (prin ataºamentul care s-a format), dar în fond meritatã (deºi nu demonstrativ ºi moralizator, ci mult mai complex ºi subtil), în timp ce familia decoleazã spre un viitor incert, fãrã sã ºtie cã-ºi lasã tatãl în urmã, cu cãtuºe la mâini, atât de aproape ºi atât de departe... Unde e, acum, acest final aºa de sfâºietor, frustrant, bogat atât în sensuri, cât ºi în ºanse de valorificare la nivelul imaginii? Din pãcate, Nicolae Mãrgineanu a preferat sã-ºi compromitã ºansa artisticã, rãpus de duioºia subiectivã. O greºealã de neiertat.
Altminteri, scenariul per ansamblu, dincolo de incontestabilele calitãþi enunþate mai sus, prezintã ºi unele hibe minore, printre care lipsa unor momente puternic marcate, care ar fi fost necesare - în primul rând, decizia lui Emil de a se apuca de ºmen la rândul lui; pur ºi simplu, de la un moment dat vedem cã a început sã-l practice. (Iar construirea unei asemenea secvenþe era strict necesarã dramaturgic, ca mid-point secund, conjugat cu mid-pointul principal: crima - sã nu uitãm cã Emil sfârºea prin a fi pedepsit pentru uciderea unui tâlhar, când adevãrata lui crimã fusese aceea de a fi devenit la fel de rãu ca respectivul, mai ales prin escrocarea cuplului de pensionari cumsecade; aceste douã laturi paralele ale plotului ar fi trebuit sã fie articulate laolaltã atât prin finalul scris de scenarist, cât ºi la nivelul mid-pointului - cum am explicitat mai sus). Apoi, drumul degradãrii lui e simplu ºi liniar - nu-l jaloneazã nici un punct dilematic, nici un prag moral de trecut... În general, povestea curge coerent, fluent, lin... chiar prea lin... Momentele de tensiune, fireºti în contextul faptelor (telefonul din care aflã cã a fost cãutat acasã pentru crimã, descinderea poliþiºtilor la domiciliul lui Lili) sunt insuficient angrenate dramaturgic ºi speculate stilistic.
Totuºi, e posibil ºi ca, la fel ca în cazul finalului, sã le fi atenuat regia - care, din pãcate, nu mai e ce-a fost odatã... Deºi, slavã Domnului, scutitã de gafele din "Logodnicii...", se pare cã intervenþia regisoralã a lui Nicolae Mãrgineanu ºi-a pierdut rezonanþa din filmele sale predecembriste - culminând cu admirabilele "ªtefan Luchian" ºi "Un bulgãre de humã", unde fiecare procedeu (secvenþã, mizanscenã, construcþie de personaj, relaþie dramaticã, fragment narativ, compoziþie de cadru sau combinaþie plasticã) avea o reverberaþie amplã, cu profunde tuºe lirice. Acum, totul parte sã sune înfundat, lemnos, staþionar. Putem spune cã scenariul e transpus pe peliculã corect, la un nivel principal, cu cãderi în derizoriu pe alocuri, ºi tresãriri sclipitoare în alte privinþe. Cel mai sever s-ar putea reproºa previzibilitatea omniprezentã, amplificatã chiar ºi faþã de scenariu: în clipa când îi vedem pe Emil ºi Ana împachetând banii, ghicim cã s-a zis cu ei (ºi, amintindu-ne titlul, ºtim ºi cum); nici n-apucã Andi Vasluianu sã deschidã gura, ºi e clar cã-l va ºmenui pe omul nostru; n-apare bine Lili, cã parc-o ºi vedem ajutându-l pe Emil, ca o târfã cu suflet mare ca-n atâtea alte filme; degeaba sunt ei camaraderesc platonici, momentul trecerii la fapte pluteºte în aer; ba chiar, e de ajuns sã se întrerupã amândoi din destuparea sticlei de ºampanie, ca sã anticipãm ejacularea precoce a acesteia, de la sine - în raport cu actul lor intim abia antamat.
Existã ºi o notã clarã de didacticism, mai ales în primele secvenþe, dinaintea plecãrii la oraº - demonstraþia, intervenþia scutierilor, reportajul de la actualitãþi (inclusiv, ºi mai ales, ostentativul comentariu din off), toate aratã efectiv cu degetul, silabisind. Deºi în continuare mai puþin deranjant, tonul explicit stãruie sinusoidal, cu rãzvrãtiri în punctele esenþiale - boschetarul care cerºeºte lângã telefonul public, sau ostentaþia de-o grosime aproape daneliucianã cu care 78,2% din personaje sunt puse, au n-au treabã, sã vorbeascã numai cu "este multe". ªi altele, de aceeaºi facturã.
Câºtigã, în schimb, componenta dramaticã - tensiunea ºmenului iniþial, deºi cam facil rezolvatã, se simte totuºi; iar în segmentul final, cu drumul spre Otopeni, trecerea prin filtre ºi transferul la avion, Mãrgineanu reuºeºte sã creeze un suspense neaºteptat de palpabil. Se mai disting anumite porþiuni ale zonei umane - personajul principal, în banalitatea lui deliberatã, e convingãtor ºi ataºant; Lili, dincolo de toate stridenþele ºi cliºeele ei, are la rându-i substanþã sufleteascã ºi scânteieri de umor - iar spaþiul mizerei sale cãmãruþe 2x1 reuºeºte sã schiþeze un univers personal, mai ales prin înghesuiala de pe minuscula mãsuþã sãrbãtoreascã, de ziua ei. Dacã umorul, în genere, nimereºte cam pe-alãturi, duioºia ºi omenia sunt mult mai bine aºezate în tiparele lor.
Contribuie la aceasta ºi actorii - mai bine zis, partea pozitivã a garniturii: Cosmin Seleºi, în Emil, e surprinzãtor de adevãrat ºi consistent într-un personaj atât de întins (ºi aprofundat), la opt ani dupã absolvire, marcaþi de ºase roluri mult mai puþin semnificative; Aliona Munteanu o compune pe Lili cu aplomb, dezinvolturã ºi haz - plus, din nefericire, paradoxalele îngroºãri ale dulºelui grai, pe care ºi l-a adus de-acasã (ºi, probabil contând pe autenticitatea lui, s-a simþit îndreptãþitã sã apese prea mult pe pedala specifiului basarabean). Meritã mustrãri severe totala sub-folosire a lui Andi Vasluianu, al cãrui ºmenar avea nevoie de o dezvoltare apreciabil mai amplã, în primul rând datoritã influenþei sale decisive în poveste, cu ambele prilejuri când apare (ca hoþ, apoi ca victimã a crimei), dar ºi din considerentul semi-subiectiv al palierului de aºteptare care s-a creat în relaþie cu talentatul nostru actor. Doru Ana, robust ºi subtil ca de obicei, compune un plutonier de poliþie bonom-mârlan, simpatic întregit în ultima apariþie, când reiese cã ºtia mult mai multe decât dãdea de bãnuit, relevându-se drept un corupt bun la casa omului. Schiþe frumoase de portret compun Theodor Danetti ºi Tatiana Iekel (bãtrânii înºelaþi), iar Petre Pletosu, ca serviabil ºofer de autocar internaþional, pune o binevenitã patã de culoare. În rest, figuri necunoscute, false pân-la Dumnezeu (reportera de la poliþie, subofiþerii care nãvãlesc strigând "Unde-i criminalu'?!", diverºi ospãtari, taximetriºti, trecãtori...) Nu rezolvã mare lucru, din pãcate, nici copilul Patrik Petre, dresat cam rigid ºi insuficient adus "în stare" înainte de a se da "motor". Vali Uritescu e Vali Uritescu (ºi avea nevoie la rându-i de mai mult, cel puþin ca pondere, dacã nu ºi ca întindere), iar Coca Bloos, în tandem cu el, pur ºi simplu se pierde în peisaj - ce-i drept, ºi cu contribuþia aºa-zisului operator Marian Sârbuºcã; atunci când va învãþa el sã filmeze actorii þinând seama cã-s vii, nu ca pe niºte statui vãzute din spate, promit sã dau de bãut. Acelaºi Sârbuºcã încã mai are de învãþat sã-ºi aleagã focalele în funcþie de conþinutul cadrului, sã citeascã mai sensibil fizionomia ºi mimica, sã renunþe la bãile de luminã nejustificate, sã expunã corect, sã punã sharfful ºi, când e nesigur de ceva, sã-l întrebe pe cameraman ce ºi cum. De mirare cã un fost operator ca Mãrgineanu acceptã la camerã un non-operator ca Sârbuºcã - mai ales cã ºi-a adus o contribuþie deloc neglijabilã la fatidicii "Logodnici..."
Nu-mi amintesc nimic despre muzica lui Petru Mãrgineanu - ceea ce, cum spunea Strauss, e cel mai mare compliment care i se poate aduce unui compozitor, de vreme ce partitura trebuie sã creeze o simbiozã cu întregul organicã ºi discretã pânã la autoestompare. Pe acelaºi principiu, combinând absenþa oricãror cascadorii de montaj cu acea creºtere densã de suspense pe care am menþionat-o deja, înþeleg cã ºi Nita Chivulescu ºi-a fãcut datoria aºa cum o ºtim, cu tãieturile ei precise ºi subtile. Nimic special de spus despre decoruri (Nicolae Resteanu), costume (Ina Isbãºescu) ºi sunet (Vadim Staver ºi Cãlin Potcoavã), aºa cã putem fi optimiºti, postulând cã "no news is good news".
Sper ca aceleaºi "good news" sã se repete ºi apropo de Nicolae Mãrgineanu - care, chiar dacã nu va mai fi niciodatã cel din "Întoarcerea din iad", "Pãdureanca" sau "Flãcãri pe comori", ar trebui sã mai aibã resurse mãcar ca bun povestitor în imagini. Meritã.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
14-15 octombrie, 2008
Bucureºti, România

poate ca o solutie ar fi ca regizorii trecuti de o anumita varsta cinematografica sa renunte in a mai regiza filme "de actualitate".
tinerii sunt mai bine racordati la ceea ce se intampla acum in societate,
de ce nu revin regizori precum nicolae margineanu la subiecte "de epoca"?
cum face radu gabrea, de exemplu.

Uite, s-ar putea ca asta sä fie o solutie...!
Cu conditia s-o aplice "constientizat" - sä gândeascä sincer si creator la suprapunerea dintre propria lor desuetudine si caracterul retro al povestii. Altfel, ar exista riscul ca unii sä încerce "modernizäri de viziune" peste calesti si jobene, si-ar iesi niste monstruozitäti - vezi "Supravietuitorul": Serj, în orgoliul lui nemäsurat, încä se mai crede "racordat", asa cä fragmentul din 1978 (deja devenit retro!) n-are "parfum de epocä", ci e doar mortäcinos; în schimb, oarecum mai echilibratä pe ideea asta e portiunea din 1940... Aceeasi relatie care-ar fi putut sä fie constructivä, si nu e decât îngälatä, se relevä si mai penibil din "Orient Express".

Marx n-a observat topicul, si a deschis unul nou.
Am reprodus:

maine vad si eu filmul. poate discutam, da' poate nu. recunosc ca il simpatizez pe margineanu si-mi va fi greu sa fiu obiectiv, adica necrutator...
deocamdata, dau cu aldine aceste fraze ale lui marx de un umor involuntar galgaitor:
"...un melanj de film social, psihologic & policier intrupeaza un sarpe al tramei ce se misca labirintic prin ungherele senzitive ale privitorilor. nu ai de ales, tre' sa pactizezi cu faptele cameleonice ale personajului principal..."

pohete, iar ai venit cu grohaituri fetide? vrei lectii de limba rumuna sau decriptari metaforice?
zi-mi ce n-ai inteles ca sa-ti trimit cifrul (aka abecedarul) pastelat....

Herbie, esti în Bucale? Bagä un fon. Ai numbäru.

o remarca generala: rog moderatorii sa observe si sa sanctioneze expresiile vulgare ale lui marx.

@marx
exista - imi pare rau ca n-ai aflat pana acum si, mai ales, nu sesizezi chiar tu - stilul pretios-ridicol, flamboaiant, gongoric, deloc potrivit cu subiectul abordat. iti lipseste, cum am mai spus-o, cu bunavointa, si altadata, simtul limbii... si atunci, chiar bine intentionat, dorind sa scrii frumos, o violezi...

@pitbull
nu, din pacate.

bhai poiete, decat sa scriu plictisitor-scofalcit ca tine, sterp si obscur, mai bine fortez niste cuvinte sa devina obraznic-abrazive.
si care era nepotrivirea? metaforele mele defineau percepetia mea asupra unui act artistic, recte filmu discutat.

ps: imi place cum tzipi dupa moderatori. asa, cu gatlejul sufocat de flegme si de neputinta polemica :lol: :lol: :lol: :lol:

marx, provoci umorul fara sa ai umor (vezi inceputul acestei polemici, pe care eu am vrut-o amicala).
de ce te refugiezi - las - in insulta? afla ca nu ma supar pe cei de care mi se face mila. ar fi bine, totusi, sa reflectezi la ce ti-am spus.

Propunem:

bhai = dragä
poiete = poete, poetule, domnule (cetätene) poet
plictisitor-scofalcit = trenant-comprimat-facial
tine = dumneavoasträ
sterp = steril, minereu; zgurä; balast; etc.
obscur = întunecos, morbid, subexpus
obraznic = insolent, nesimporcin
recte = poponete
tzipi = livni
gatlejul sufocat de flegme = afectat de o faringitä acutä
neputinta = posibilitati limitate
:lol: :lol: :lol: = :) :) :) (eventual: :love: :love: :love: )

ohhh, puiutz, ce sensibil ejti....
sa reflectez la ce, smeritule?! la problemele tale de gust?! daca tie asemanarea cu un "sarpe" ti se pare gongorica, suprasolicitanta si neadecvata e problema ta herpetofoba :oops:

ps: zici ca nu esti in bucuresti, dar maine te vei uita la film. ruleaza si la caminul cultural din colhozul tau?!

e clar. eu iti arat pilonii putrezi pe care ai construit o casutza, iar tu te uiti la degetul meu... nu le ai cu scrisul, cu stilul, marx.
las' ca ne intalnim, candva, la o bere si iti explic.
subiect inchis.

hehehe, nu le am cu scrisu, cu stilu, cu comprehensilu.... sunt o gaura goala in care intra prihanita multime vida.
si zici ca ma imparti la zero cand intalnesti o bere?!

Poate nu ar fi varianta plauzibila.

Colhoz sau raioane, Raionul Balti sa zicem :lol: :lol: :lol:

Nici Rayon de soleil nu sunä räu.

Patrick Petre este actor (ProSport)

Fiul cel mare al lui Florentin Petre, Patrick, ºi-a fãcut debutul în cinematografie. Puºtiul în vârstã de 11 ani a primit un rol în pelicula "Schimb valutar”, care ruleazã începând de vineri în cinematografe.
"Actorul principal, Cosmin Seleºi, mi-a spus cã bãiatul meu s-a descurcat de minune la filmãri. La fotbal ºtiu ce-i poate pielea, acum sã-l vãd ºi în film”, a spus mândru mijlocaºul celor de la Terek Groznîi.

Nicolae Margineanu si Cosmin Selesi despre ultimul lor proiect


De ce Schimb Valutar?

"A fost chiar titlul scenariului scris de Tudor Voican", explica Nicolae Margineanu. "Mi s-a parut un titlu foarte bun care reprezinta povestea. Nu m-am gandit nicio clipa sa-l schimb. Scenariul a fost scris dupa o idee a regretatului Catalin Cocris, care nu mai este de cativa ani printre noi. El era regizor de film si acesta a fost filmul cu care ar fi trebuit sa debuteze. Era grav bolnav cand scenariul a fost gata si din din acest motiv n-a putut sa intre in productie. La vreo doi ani, l-am intalnit pe Tudor Voican si m-am interesat de soarta proiectului. Citisem scenariul si imi placuse foarte foarte mult. Eram convins ca il preluase unul din tinerii regizori si Tudor Voican mi-a spus ca inca nu gasise pe cineva, n-au fost interesati de un film cu caracter social. Tudor chiar vroia sa-mi propuna sa intru cu el la concursul CNC. Ceea ce am si facut deoarece cu el am si obtinut finantarea."

"Partea cea mai frumoasa intr-un film, pentru mine cel putin, este cand nu ai inceput inca filmarile, cand faci prospectiile, cand gandesti distributia si ai libertatea sa iti imaginezi tot ce va urma sa fie. Pentru ca mai apoi, esti destul de constrans de conditii obiective de filmare: de decor, de programul actorilor, de bani. Si de multe ori incepe o lupta destul de surda pentru a face filmarea, cu surprize placute cateodata. De exemplu poate sa fie un actor care sa ridice foarte mult stacheta, sau poti avea un decor care te inspira, dar in general esti constrans. In aceasta prima parte a filmului am avut o colaborare foarte placuta cu Tudor Voican care a fost deschis si cred ca povestea s-a imbunatatit destul de mult. Aceasta colaborare a durat de fapt, pana la sfarsitul filmarilor. Pentru ca am hotarat de comun acord ca nu este bun finalul si am incercat sa refilmam scena. Dar, din pacate, unul din actori se tunsese, si-atunci a trebuit sa asteptam sa ii creasca parul. Scena era de iarna si pana i-a crescut parul, s-a facut primavara. Am amanat astfel cu un an de zile terminarea filmului. Insa nu-mi pare rau, pentru ca finalul pe care l-am facut acum este mai bun si ajuta mult povestea filmului.

Cum au fost alesi actorii

"Pe Cosmin Selesi il cunosteam, il vazusem in piesa Sunshine Play, scrisa de Stefan Peca si regizata de fiica mea, Ana Margineanu, unde el face un rol admirabil. E un actor formidabil. Am ramas uluit atunci cand am vazut, a fost un adevarat recital. Eu deja aveam scenariul in mana si imediat m-am gandit la el pentru ca era categoric capabil sa faca aceasta trecere de la un provincial naiv care poate s-o pateasca in Bucuresti, poate sa fie fraierit si apoi sa ajunga spre final un escroc versat care pacaleste alti oameni. El putea sa faca trecerea aceasta intr-un mod convingator, sa faca trecerea de la victima la agresor.

Pe Aliona Munteanu n-o vazusem la "Dansez pentru tine", nu sunt un fan al televizorului in general. Dar, in momentul in care am cautat o moldoveanca, pentru ca asa era descris in scenariu, cineva mi-a spus ca este o fata care luase premiul doi parca la acel concurs. Si am chemat-o pe Aliona Munteanu. N-o mai vazusem pana atunci, dar in momentul cand a intrat pe culoarul sediului unde noi faceam probele, in doua secunde m-am hotarat, cred. Vorbea tare, era trasnita, avea limbajul acela moldovenesc, era ceva, focoasa, inimoasa, numai suflet tot timpul. Nici nu ma stia, cred. Discuta cu cei din echipa, cu care se cunostea. Si-atunci m-am hotarat pe loc. Sigur, a mai dat niste probe, s-au facut niste formalitati. Am anuntat-o totusi mai tarziu, dar hotararea atunci a fost luata. Din pacate ea a plecat in Canada, dar poate, da Domnul sa fie bine pentru ea. Desi cred ca acolo e foarte greu ca actor. Ea aici face un rol foarte bun dupa parerea mea si e plina de calitati, e foarte buna actrita si cantareata, buna dansatoare, are foarte foarte multe daruri. Si ca om este minunat", spune Nicolae Margineanu.

Nicolae Margineanu a mai regizat: Binecuvantata fii inchisoare, Faimosul paparazzo, Priveste inainte cu manie, Padureanca.

Cum s-au inteles actorii la filmari

"La inceput Cosmin era destul de rezervat. Cred ca el dorea pe altcineva. Dar incet incet, Aliona l-a fermecat si pe el, ca pe noi toti dealtfel, cu stilul ei. Improvizeaza, nu face nimic la fel, in fiecare secunda e altfel. A adus foarte multa prospetime si l-a ajutat pe Cosmin foarte mult, dupa parerea mea. Cosmin e actor foarte bun, dar lucreaza elaborat. Gandeste bine rolul, are un talent extraordinar, pe cand Aliona improvizeaza intotdeauna. Are har, e foarte naturala, foarte talentata. Am avut cateva surprize cu ea, nu mi-a venit sa cred. Era mult peste asteptari. A avut o scena in care politia ii forteaza usa si vrea sa intre in incapere. El iese cumva pe geam. Si de unde Aliona era in situatia sa fie prinsa, se repede cu asa o forta in politistii, incat ii deruteaza. E atat de feroce si de rea, incat am ramas uluiti. Parca vedeam alta femeie, alt personaj. Ea e de obicei draguta, agreabila, cu umor, cu dulceata. Dintr-o data devine o soacra, parca numai fierea era in ea. Jos cu palaria, am spus atunci cu toata echipa. A fost un moment de tacere cand si-a facut scena. Nu i-am dat eu vreo indicatie, n-a ajutat-o cineva in mod special, din strafundurile ei a pornit rezolvarea scenei.

Mie mi se pare personajul ei reprezentativ pentru aceasta perioada de tranzitie pe care o traim, care e plina de surprize. Toti am avut surprize mai mult sau mai putin dureroase, dar am avut cu totii. Am avut surprize la oameni, peste noapte vezi ca un om s-a schimbat, ca face alta politica. Dar pentru asta, spectatorul cred ca se va identifica cu aceste doua personaje care lupta cu disperare sa-si faca dreptate, sa supravietuiasca cumva intr-o Romanie destul de ostila, destul de indiferenta la grijile lor. "

Lumea isi da in petec putin, uita sa se apere

"Aceasta perioada ofera foarte multe subiecte interesante. Multe dintre ele treci pe langa ele, iti imaginezi ce subiect de film ar fi, cochetezi cu ele, vine alt subiect si-l sterge. Sunt multe subiecte si sunt pentru ca lumea e foarte rascolita in perioada asta. Lumea isi da in petec putin, se dezvaluie cu usurinta, uita sa se apere. In Occident, sau pe vremea lui Ceausescu, era o carapace prin care fiecare se ferea. Si-o construise foarte bine, avea locul lui in societate, masca lui pe care si-o punea, spunea ce trebuia sa spuna, gandea ce trebuia sa spuna, era acoperit. Ei, acum nu mai e asa, acum sunt descoperiti. Havel a spus foarte frumos. Un muncitor l-a intrebat la un moment dat: "E adevarat ca in capitalism e jungla?" Si el a raspuns: "Da, e jungla." Noi am stat pana acum in gradina zoologica si, dintr-o data, s-au deschis portile. Din cauza aceasta, multa lume e vulnerabila, e nepregatita. Unii au spirit de initiativa, s-au descurcat foarte bine, altii nu. Au fost obisnuiti cu slujba, cu micul lor venit de la stat, si dintr-o data mica lor stabilitate sare in aer.
Fiind tanar, personajul Emil crede ca poate sa rezolve orice, chiar rezolva, dar plateste pentru ceea ce face. E proverbul asta romanesc: Fa-te frate cu dracul pana treci puntea. Cred ca mai bine n-ar fi fost. Pentru ca sunt situatii, in care faci tot posibilul, si uiti si de morala, uiti de tot, de cele bune si drepte si faci totul ca sa iesi dintr-o situatie. In momentul in care ai iesit, de-abia atunci iti dai seama ca ceva se schimba in interiorul tau, ca ceva a ramas intiparit, ca lucrurile astea nu se uita. Si asta poate e mult mai grav decat daca n-ai fi batut palma cu dracul. Daca te-ai fi comportat cum trebuie, ieseai mai greu din incurcatura, dar cu constiinta curata. Personajul nu-si da seama, nu realizeaza ca zi de zi, in aceste luni in care ramane in capitala, el se schimba foarte mult. Realizeaza spre final si dintr-o data, a devenit o fiara, nu mai e om, nu mai e omul care era altadata. Poate isi va reveni, ca sunt perioade si perioade, dar asta nu putem sa stim.

Cat au durat filmarile

"Filmarile propriu-zise au durat cam doua luni, doua luni si ceva. Am avut foarte multe locuri de filmare. Din cauza asta filmul a fost destul de greu, administrativ, vreau sa spun. Am luat o pauza de un an de zile datorita finalului. A trebuit sa refacem finalul si am mai stat un an de zile. Cred ca asta a prins bine. Pana atunci l-am mai revazut la montaj, s-a mai asezat. Am filmat in vreo 40 de locatii, foarte multe, iar Cosmin Selesi a fost prezent in fiecare zi. Nicio zi de filmare n-a fost fara el. Filmul e pe umerii lui categoric. Aliona vine cu prospetimea si cu farmecul ei, si da savoare filmului fara indoiala, dar greul l-a dus Cosmin."

Momente amuzante

"S-a mai intamplat cand Cosmin isi facea rolul cu schimbul dolarilor, sa vina vreun client si sa-i ceara sa ii schimbe bani. S-a intamplat o data, cred. Apartamentul lui Lili, personajul feminin al filmului, trebuia sa fie o camera foarte foarte mica, de 2 pe 3, nici 6 metri patrati nu trebuia sa aiba. Si lucrul asta trebuia sa se vada in film. Pentru o echipa de filmare intreaga, asa ceva nu se poate. Si nici sa construim decorul platou nu ne permiteam. Am gasit o camera care era dubla si am facut un perete fals. Peretele acela se tragea intr-o parte si in alta ca sa putem circula, depinde de ce unghi aveam. Dar in momentul in care era cate un contra-plan si trebuia sa fie loc pentru echipa. Operator, noi, Lili, era si Cosmin pe langa ea si nu se mai putea respira. Si se tineau toti sa nu rada, erau scene pline de haz."

Momentul cel mai dificil al filmului

"Filmarea finala de la aeroport a fost cel mai dificil moment de realizat. Contribuiau destul de multe elemente. In primul rand a fost foarte scumpa, se percep taxe destul de mari. Si din aceasta cauza, am zis sa nu filmam opt ore, sa filmam doua ore sa platim mai putin. Datorita faptului ca am fost intr-o tensiune foarte mare si eram cu o masina de vant care sufla banii, cu foarte multe probleme tehnice care trebuiau sa coincida pentru realizarea cadrului, am ratat filmarea. Am filmat, dar n-a iesit bine. Pana la urma am negociat o a doua filmare la aeroportul Tiriac si-am reusit sa filmam o zi intreaga si sa facem scena finala. O alta zi dificila a fost filmarea grevei. Am ragusit, toata echipa, pentru ca e galagie si trebuie sa te faci auzit cu portavocea. Am filmat cu mai multe aparate, am blocat o strada, a fost destul de complicat", concluzioneaza regizorul Margineanu.

Schimb Valutar vazut de Cosmin Selesi

"Domnul Margineanu ma stia de la fiica dansului, Ana Margineanu, cu care eu am lucrat foarte mult in teatru. De fapt, e singurul regizor de teatru cu care am lucrat dupa ce am terminat scoala. Am lucrat cu Ana foarte mult si ne-am inteles foarte bine. De-acolo ma stia domnul Margineanu si ma bucur ca nu l-am dezamagit si ca a avut incredere in mine. Mi-a dat scenariul si mi-a zis: "Cosmin, vezi cum e. Vrei?" Si-am zis: Da, domnule Margineanu, vreau."

Gionloc dixit:
http://agenda.liternet.ro/articol/78...b-valutar.html

:(
Am vrut sa il vad azi la ora 15 la Studio si nu s-a putut. S-a sistat proiectia din lipsa de spectatori. Nu mergea sa platesc eu mai multe bilete, n-am inteles de ce (nu ca m-as fi bucurat prea tare, dar deh! sa sprijinim si noi Fondul Cinematografic) Asa ca, bucurati-va, care l-ati vazut.

In jungla tranzitiei
Articol de Andrei Gorzo


Schimb valutar e o drama ingrijit lucrata (la standardele filmelor romanesti), dar foarte conventionala.

Atunci cand isi pierde locul de munca (la o fabrica din provincie), Emil vinde tot ce are, cu gandul de a incepe o viata noua in Australia. Dar tranzitia e o jungla si un om ca el e o prada usoara: abia sosit in Bucuresti, se lasa smenarit de toti banii. Ca sa supravietuiasca, se transforma el insusi intr-un pradator - intr-un smenar si un ucigas. Aceasta drama de tranzitie, semnata de Nicolae Margineanu si intitulata Schimb valutar, are un aer de anii '90 (cand si mafia schimbatorilor de valuta era in plina glorie), dar e mai ingrijit construita si (cu exceptia finalului) mai putin emfatica decat un film din perioada aceea. Daca ar fi aparut acum 10 ani, s-ar fi distins in peisaj prin simplul fapt ca e un film facut de niste profesionisti - de niste oameni care stiu de ce sfori sa traga ca sa creeze suspans sau umor. Dar, intre timp, Cristi Puiu si altii au ridicat imens stacheta in materie de realism si, in comparatie cu ce fac ei, realismul lui Margineanu si al scenaristului sau, Tudor Voican, e subtire si conventional - e fundamental neinteresant. Emil (Cosmin Selesi) e rareori strident de fals, dar nu e nicio clipa profund veridic. Poate ca nici Selesi nu e alegerea ideala (e prea proaspat, prea usurel - insuficient de uzat la trup si la spirit pentru viata pe care se presupune ca a dus-o Emil), dar, indiferent de casting, transformarea lui din muncitorul care-si interpeleaza tovarasii cu "ce mai face baietii?“ in smenarul bucurestean care-si vrajeste victimele cu o dictie perfecta, tot ar fi mirosit a schema. Si el, si prostituata cu care se aliaza (Aliona Munteanu) sunt subtiri din conceptie: nu e nimic de descoperit in ei - sunt construiti din idei de-a gata despre "realitatea romaneasca“ si despre "natura umana“.

Ca-n majoritatea cazurilor, Andrei puncteazä la fix.
E foarte interesant cä remarcä lucruri care mie-mi scäpaserä, ceea ce duce la o utilä complementaritate între articolele noastre.

hehehe, se intampla exact ce prevestea Tudor Voican inainte de lansarea filmului in cinemauri, anume: unii cronicari vor critica din nou finalul (la fel ca la Marilena de la P7).
da, filmul nu exceleaza la nivel de casting, dar umileste de departe Boogie (ca etalon de "regal" pt unii scribareti) la scenariu.

Nope, desi e destul de bun, nici nu se comparä cu "Boogie" - dar, desigur, antiminimalistii resping ideea. Iar finalul e scris bine, si ratat din tentativä de ajustare regisoralä - într-o manierä tipicä pentru Märgineanu când îl apucä sentimentalismele extraprofesionale: "ne-am atasat asa de mult de personaj, încât am vrut sä-i mai däm o sansä" (cum cu gurita lui a märturisit, la conferinta de presä).

filmele alea minimaliste devin banale cand se inmultumesc, anuland orice interes.

iar finalul reprezinta exact corolarul filmului: personajul reuseste sa "evadeze" din iadul social romanesc, dar isi pierde relatia familiala, deci, intrand in alt iad... (skimb de angoase ;) )

Just, tocmai de-aia am si atras atentia, în finalul analizei la "432" si încä într-un loc (nu mai stiu unde), cä sper ca minimalismul sä nu cadä în manierism. Când o va face, voi fi printre primii care sä-l tragä de urechi.

Ca sens, finalul ar putea fi, eventual, interpretat si asa, dar formula actualä îl dezarticuleazä structural. DACA tot au vrut sä-l schimbe, trebuia ca în functie de noua optiune sä refacä o serie de repere si linii dramaturgice - atât de ordin imediat, la nivelul secventei, cât si pe toatä întinderea filmului.

pierde, pierde, e ok,
insa problema e cum pierde!

daca era in stan si bran episodul depe aeroport era ok, intr-un film care vrea sa fie luat in serios e destul de putin (sau, pe cealalta latura - e prea exagerat, prea nefiresc pentru a fi credibil).

e ca si cum ai citi un roman mai repede prost, dar te entuziasmezi la final ca, uite, ce morala frumoasa a avut. si, de fapt, morala iti pare frumaosa fiindca ai auzit duminica trecuta predica la biserica si popa zicea taman ce ai citit in roman.

fara tot felul de acolade fara sens, fara ingrosari si sublinieri puerile, fara o abordare 'usuratica' a detaliilor - ca aci e problema peliculei, stilul de prezentare, nu substanta momentelor - filmul putea fi mai bun.

acea secventa conceputa burlesc noteaza de fapt delimitarea intre o lume materiala (a banilor obtinuti prin minciuna ce zboara instant la cea mai mica bruscare ) si una morala (copilul caruia nu-i pasa de bani, ci sa-si imbratiseze tatal).
un film nu trebuie sa fie realist cap-coada, ci trebuie sa aiba si pete distonante, pt a ramane un produs estetic, nu o copie ieftina a unei pseudo-realitati obscure.

Da, numai cä, din päcate, nobilele semnificatii de fond enuntate initial nu reusesc sä fie comunicate estetic, din cauza bulibäselii compozitionale. Sigur, e foarte adevärat ce spui, cä uneori se pot construi licente prin care päräsim stratul realist, intrând în tangentä cu alte categorii (fantasticul, suprarealismul, absurdul, s.a.m.d.), dar acest lucru se face deliberat, constient si foarte atent. Din päcate, aici nu e nici vorbä de asa ceva. I-a biruit duiosia, si au rasolit finalul.

In interviul postat pe pag 1 zice Margineanu:


Pana la urma, l-a corupt pe Voican la prostii?

Deduc cä da. Cam la fel a spus si la conferinta de presä.

is de acord cu ce spui, insa pentru filmul asta are doar o relevanta teoretica.

daca indeplinea anumiti factori - o anumita conduita in poveste, o anumita tratare - sa tinda spre o implinire cinematografica a fiecarei secvente (vezi abordarea episodului in care batrinii is inselati de Emil: o realizare eleganta, in care sensul il descoperim de-a lungul a trei-patru secvente care, pe parcurs, par a nu avea un sens comun. e un episod care implica spectatorul, care il activeaza in raport cu imaginea cinematografica, il face sa rationeze - sa caute sens intr-o insiruire de imagini in miscare), daca nu era plin de scapari pina in acel moment (finalul, pe aeroport), daca nu era atit de superficial si atit de badaran - aduce pe ecran, fara discernamint, toate semnele mizeriei sociale asa cum presa de mina a doua le vira in gura cititorilor de ani de zile - intr-un limbaj precar, de multe ori prea vulgar - asadar, daca filmul era mai curat, daca nu supralicita unde nu era nevoie, atunci ceea ce spui tu era valabil.

in felul in care arata acum, ceea ce spui tu e valabil in sens de proiectie - putea fi asa daca...
SV atinge morala subliniata de tine, insa la un nivel care, dpdv al grijii narative (sau dpdv estetic), lasa de dorit.

In urma schimbului valutar sau
Schimb valutar - Cum vinzi fericirea familiei in Schimbul Valutar.


Una peste alta.. un film bun. Un film pe care-l savurezi, dar pe jumatate ca sa nu ti se aplece. Sa nu ti se aplece nu pentru ca ar fi prea bun..dar nici prea prost. E potrvit si ...echitabil. Jumatatea aia pe care o lasi.. o lasi din cauza finalului. Acolo.. parca s-au pierdut laolata si scenaristul si regizorul, incercand sa arate tot mai mult din personajul schimbat(in rau, datorita multelor intamplari triste prin care a trecut)sa arate; soarta copilului/ a familiei, mama buimacita, lacomia oamenilor.. si etc. Finalul te face sa revezi(memorezi) tot ce nu era bun in film.
Pe langa faptul ca .. ingramadesc (scenaristul si regizorul) toate aceste lucruri.. mai vedem si un fel de graba in a rezolva acest final plin de simboluri. Protagonistul se intalneste cu unul din oamenii pe care i-a talharit (si aici o sa ma intorc putin la momentul fraudularii pentru ca trebuie laudata constructia comicului in efectuarea talhariei. Cu toate ca pe parcursul filmului mai vazuzem genul asta de talharie, pe alocuri f putin comica, aici momentul a fost f bine dus spre un comic rasunator [in toata sala] prin constructia perfecta a momentului si jocul actoricesc impecabil) exact in masina care ducea spre avion, locul la care nici nu te-ai fi gandit.
Insa.. treci peste moment, treci dar cu greu, pentru ca, genul asta de momente au fost punctate pe alocuri prin poveste, probabil.. ca sa fim pregatiti pentru intalnirea asta din masina. Insa ea ramane in continuare... dovada superficialului fortat. Foarte fortat.
In rest, inca odata, mi-a placut.

nu am vazut filmul insa inteleg ca i se reproseaza o lipsa de linearitate intre durata/parcursul filmului si finalul sau, ca finalul e prea fantezist sau smuls din ritmul in care fusese pana atunci povestit filmul.....sincer nu vad de ce e asta o problema.

poate pt ca suntem rezistenti la schimbari bruste?
mie una mi se pare revigorant si electrocutant (in sens bun) sa ai astfel de rupturi nu numai in film ci in general in tot ce ajungi sa ti se intample.

nu va plac socurile?
:D

Well.. si asta totusi e film si trebuie sa pastreze o anumita liniaritate. Insa, intr-un fel ai dreptate dar ar fi fost binevenita schimbarea asta daca se realiza in limita bunului simt.
Altfel.. am citit cronica lui Pitbull si eu sunt de acord cu el... dar nu in totalitate. Intradevar, daca el ar fi ajuns dupa gratii iar familia ar fi pornit pe un drum nou, filmul ar fi mers in directia buna dar cred eu.. nu suficienta. Bine ... aici iti ramane sa alegi intre a te cufunda in simboluri si nuante artistice sau a conserva si o doza mica de minimalism.
Eh..si aceasta doza de minimalism; asa cum zicea si Pitbull, suspansul creat, in aeroport, e foarte bine dozat si eu as fi mizat in continuare pe el, bineinteles... alegand o alta intorsatura de situatie ( care nu-mi vine acum in minte, dar nu arestarea) si care sa se mufeze pe povestea filmului, pe linia actiunii. Insa, suspansul nu l-as fi distrus cu intalnirea din masina.

mdea, cati oki, atatea interpretari.

finalul este vadit derizoriu pt ca intreg filmul se axeaza pe aceasta geometrie: si cum e Emil inselat, cum incepe el sa insele pe altii, cum face amor cu Lili & stuff, doar ca finalul este ingrosat pt a observa cu totii semnificatia "schimbului".
oricum, mi se improprie abnegatia unora sa demoleze un film bun, cu o regie onesta, in contrast cu pupincurismul unui film, recte Boogie-bleah, care are multe carente cinematografice (de la tehnica precara, constructia dialogurilor, structura personajelor), dar pana la urma cui ii pasa?!
fiecare ramane cu "filmul" sau.

Slavä Domnului, pe-aici încä nu l-a demolat nimeni, si nici nu väd de ce ar face-o - e genul de film bunicel care n-are de ce sä te înfurie.

Da.. nu te infurie, pentru ca si acesta iti injecteaza acel optimism cu privire la directia cinemaului romanesc, asa cum au facut mai multele filme romanesti ale noului val.

ma refeream la cineva care scrasnea sa-i ofere o nota de trecere, un tolerant 6, parca...


dar ce se intampla cu gospodin sherbet, inca admira peretii cinematografului raional?!

Cine, dragä, cä nu väd? :? Unde?
Iar 6 e o notä nici "demolatoare" (aia ar fi 0-4), nici "tolerantä de trecere" (comme 5), e sever-adecvatä; as crede cä un 7 ar fi mai potrivit (dar, cum nu agreez sistemele astea de notare, mä abtin).

fi si tu mai consecvent cu linkurile expuse kiar de tine.

dap, 7 ar fi nota potrivita, dar e posibil si un supliment de 0,5 pt ca Margi nu a distrus filmul ;)

da, aveti dreptate, (cred ca) merita 7!
eu oscilam intre 6 si 7... si e prima data cind mentionez o nota la un film. voiam sa fie clar ca filmul nu e prost! dar putea fi ceva mai bun...

m-am oprit la 6, pina la urma, din cauza ezitarilor lui NM in a contura o imagine relevanta si articulata elegant despre o situatie generala - mizerie sociala, aci. cind cineva inghesuie toate situatiile posibile in relatie cu ceva - doar doar or fi si cele potrivite acolo, doar doar o prinde mai multi spectatori in plasa astfel intinsa, - dovedeste o pregatire conceptuala subtire (superficialitate in ceea ce priveste constructia dramatica. nu oricum e bine! in anumite feluri nu e bine, sau, ma rog, nu vei obtine mai mult decit o treaba asa si asa).

un contraexemplu e Mungiu. lui ii reuseste exemplar munca de decantare, de eliminare a resturilor care ingreuneaza naratiunea, care o destabilizeaza sau o deturneaza. daca cititi scenariul lui Occident si vedeti filmul in paralel veti intelege ce vreau sa spun.


a, uitasem: Boogie reuseste sa fie relavant si onest in tema pe care si-o asuma! in Boogie tocmai detaliile sint cele care contureaza povestea, pentru cine are nasul fin sa le simta! iar detaliile astea, nuantele, sint eliberate intr-un flux firesc al povestirii, prin intamplari naturale, nu sint subliniate grosolan, nu sint imbracate in straie tipatoare!

Acum si voi, ba ca merita 7, ba ca merita 7,5 sau 8.
Hai sa-i dam 10 doar pentru ca este singurul elev din clasa si doamna invatatoare vrea sa abandoneze satul acum cind ceilalti copii merg la scoala in satul vecin unde au pus termopane.

Pentru un regizor cu experienta sa este un film mediocru.
Poate ca daca era filmul unui DEBUTANT merita un 7.
:)
Era o idee buna sa semneze pe generic N.Margineanu sau MN ... si poate salutam cu totii un debut promitator. Ne faceam ca nu intelegem despre cine-i vorba.

Inteleg ca-l simpatizati pe om dar asta-i alta poveste.

Voi posta aici prima cronica scrisa de mine.E de inceput deci e lipsita de talent.

Schimb Valutar-2008
Cronica de film

Sincer sa fiu acest film m-a lasat pe ganduri dupa ce am iesit din sala cinematografului Europa.Tot drumul spre casa am fost serios fara a schita nici o expresie,nici macar un simplu zambet si nici acum nu imi dau seama de ce.Posibil sa fi intrat atat de puternic in atmosfera incat sa simt din starile lui Emil personajul principal al noului film regizat de Nicolae Margineanu.Am incercat in mintea mea sa alcatuiesc un mic top personal al celor mai expresive personaje dintr-un film romanesc post-comunist,iar Emil este printre primii trei alaturi de Luca din “Furia” si Ovidiu din “Marfa si Banii”.Stereotipul acelui personaj nesigur si furios aruncat dintr-o inocenta greseala intr-o lume murdara,violenta si nemiloasa.Si cand situatia pare sa revina la normal acest parfum plutind nederanjat de nimeni tot ce a fost construit si gandit se desface,itele se incurca,iar tu spectatorul nu poti decat sa iti pui o intrebare care cu toata simplitatea sa se lasa cu raspunsuri dureroase:De Ce?
Drama lui Emil pentru ca vorbim despre o drama care sparge bariere si caractere nu te lasa cu lacrimi in ochi,dar nici indiferent ci furios,iar mai multe explicatii nu cred ca as putea sa ofer.
Recunosc ca nu am fost fan Nicolae Margineanu si singurul film regizat de dumnealui pe care l-am vazut a fost “Undeva In Est” din 1991 care mi s-a parut interesant si atat.Cineastul nu a reusit sa imi ia ochii nici cu “Binecuvantata,fii inchisoare” si nici cu “Logodnicii in America” ca sa nu mai zic de cele de dinainte de Revolutie.Dar odata cu acest film imi promit sa acord mai multa atentie acestui cineast.
Starea despre care am vorbit mai devreme este data de povestea acestui film.Emil(interpretat excelent de Cosmin Selesi) este un sudor cu un salariu de nimic ce are intretinut o sotie(ascultatoare,iubitoare si supusa) si un baietel(istet si afectuos).Toate par sa mearga groaznic cand fabrica la care lucra Emil se inchide,muncitorii intra in greva la care participa si eroul de unde iese sifonat(a se citi plin de sange) si cu coada intre picioare.Cand necazurile par a nu mai avea iesire cei doi soti gasesc o solutie:sa vanda tot ce au si sa plece in Australia cu copilul si inceapa acolo o noua viata.Zis si facut.Apartamentul vandut la fel ca si masina plus mutatie acasa la parintii sotiei pana la obtinerea actelor necesare plecarii peste granita.Cuplul suporta cu stoicism reactiile socrului nervos(un Valentin Uritescu cu aparitii de scurta durata,dar savuroase) care nu are puterea sa le inteleaga suferintele.Trecand peste toate acestea urmeaza un pas foarte important:Emil trebuie sa plece la Bucuresti pentru a obtine actele necesare.Nimic mai greu.Ajuns acolo este informat ca trebuie sa schimbe leii(205 milioane lei vechi) in dolari pentru a achita costurile necesare.Ajuns la banca cu pricina Emil observa un tip care oferea un curs mai bune si naiv isi doreste sa schimbe lei in acest fel.
Dar tipul ii schimba leii cu niste dolari falsi(a se citi ziare) si il lasa balta invins si umilit.Scena numararii pseudo-banilor si expresia lui Emil acumulata cu o teama nebuna este antologica.In acel moment totul pare naruit din varii motive:ia-l pe escorc de unde nu-I,politia nu ii poate oferi decat o desantata ignorant plus cum sa se scoata in fata nevestei cea plina de speranta.Emil pare sa nu inteleaga de ce tocmai este pus la o asa grea incercare,dar soarta i-o scoate in drum pe Lili(excelenta aparitie) o prostituata basarabeanca,haioasa,frumoasa gfoc si cu veleitati de studenta la Drept.Aceasta va incerca sa il ajute pe furiosul Emil sa treaca peste momentul greu.Dar cum am spus furiosul Emil vrea cu orice pret sa isi recupereze banii si reuseste sa dea de urma escrocului pe care il surprinde in proprie locuinta si il ucide necastigand nimic decat o servieta cu banii falsi si o crima pe constiinta.
Emil devine meschin mintindu-si familia ca a gasit o oferta excelenta de munca in Germania si ca mai dureaza timp pana vine si plecarea in Australia.Desi nu este drept Emil devine la randul sau un escroc ieftin,dar pe de o parte gesturile sale pot fi intelese.Pentru el familia este mai presus de orice si pentru aceasta accepta compromisuri:aventura cu Lili,escrocheriile.
Dar Emil incet incet se schimba devenind un om rece si calculat opus lui Emil de la inceputul filmului.Acesta scorneste planuri dupa planuri pentru a-si duce familia catre o viata mai buna.Si cand totul pare perfect si iti doresti sa vezi acea familie cum isi lucreaza pamantul in tihna Emil trebuie sa plateasca pentru toate greselile sale.
Nu se poate dezobisnui de viata de escroc si isi pierde in mod tragic familia,dar intr-un mod care doare chiar si pe spectatorul din sala.
Rolul lui Emil ii vine ca o manusa lui Cosmin Selesi(cine isi mai aduce aminte de rolul sau din”Bucuresti-Wien 8:15 stie la ce ma refer).Nu ma gandesc ca un alt actor l-ar fi putut inlocui.Jocul actoricesc este foarte bun si asta din partea tuturor actorilor prezenti in film aceasta este opinia mea cel putin.Desi nu ma asteptam decat la un film mediocru “Schimb Valutar” este un film bun care m-a pus pe ganduri,mi-a oferit sentimentul de amaraciune pe care poate si-l propune.Eu asa m-am simtit.
Drumea Bogdan

Bogdane dragä, despre cronica ta se poate spune cä e lipsitä de experientä, nu de "talent" - care e un dat nativ; cine nu-l are, în veci nu-l va gäsi, iar cine-l are, poate si trebuie sä si-l cultive, învätând si mai ales practicând. Deocamdatä nu-mi pot da seama dacä ai sau nu ceea ce s-ar putea numi "talent de critic", dar observ semne promitätoare, care dau sperante de viitor. Pari sä descifrezi corect filmul, si sä-ti gândesti logic si coerent demersul analitic. Toate imperfectiunile pe care le-am remarcat sunt formale, revendicându-se de la lipsa de experientä - se pot remedia usor, în timp.
Dacä vrei sä te formezi ca analist de film, putem discuta în detaliu, pe text.

Multam pentru aprecieri si putem discuta in detaliu,dar nu cred ca aici este locul potrivit:)

Schimb valutar a luat menþiune la Festivalul de la Montpellier.

http://www.cinemed.tm.fr/newsletter/...ewsletter.html

For whoever wants it, se pare cä se gäseste pe-aici, pe undeva:
http://romania-inedit.3xforum.ro/top...lme_Romanesti/

l-am vazut acum.
deloc rau.
bun si scenariul lui Tudor Voican.
mea culpa pentru diverse critici mai vechi la adresa lui.