"The Golden Compass"
 

"The Golden Compass" - Un heroic fantasy care se ia în serios...
...ºi-i merge, dom'le!

Decenii de-a rândul, genul heroic fantasy a fost constrâns sã se rezume doar la un public avizat. Îmi amintesc cu cât scepticism îl priveam eu însumi, în anii optzeci - deºi fan avid al SF-ului, cãzusem în capcana ignoranþei, crezând cã în sword and sorcery nu poate fi rost decât de comercialism ieftin ºi viziuni trase de pãr - pânã când, din purã curiozitate, am luat de la biblioteca britanicã "The Chronicles of Castle Brass" (o trilogie din interminabilele serii ale lui Michael Moorcock) ºi, spre surprinderea mea, am fost sedus pe loc. Ulterior, am ajuns sã-mi dau seama cã e o reacþie atât explicabilã, cât ºi simptomaticã - ºi doar spaþiul ºi obiectivul acestei cronici cenzureazã o analizã mai amplã.
Ca sã n-o mai lungim, revãrsarea explozivã a heroic fantasy-ului în mainstream a coincis, în mod firesc, cu perfecþionarea supremã (pleonasm scuzabil) a efectelor speciale de la cumpãna mileniilor. La drept vorbind, în secolul trecut era cam greu sã aduci pe ecran dragoni, vrãjitorii, monºtri, falii în spaþiu-timp ºi inele magice care sã arate mãcar credibil - necum sã mai ºi exprime convingãtor oarece sensuri. La fel de firesc, vectorul fenomenului a fost a doua (ºi cea mai bunã - pânã în prezent) ecranizare a capodoperei "Lord of the Rings" - incontestabil, cea mai celebrã prozã heroic fantasy la zi. ªi, pentru a treia oarã firesc, în urma trilogiei lui Peter Jackson au început sã se reverse atât fluxuri miraculoase, cât ºi (mai ales ºi din pãcate) vome.
Slavã Domnului, noua trilogie a lui Philip Pullman - "His Dark Materials", constând în romanele "The Golden Compass" (1995), "The Subtle Knife" (1997) ºi "The Amber Spyglass" (2000) - la care se adaugã ºi proiectul "The Book of Dust", nu-i un ºtift. Povestirea pe care se bazeazã scenariul lui Chris Weitz e inteligentã ºi miezoasã, complexã ºi coerentã, înscriindu-se cu drepturi depline în categoria fantasticului de conþinut. O comparaþie cu recentul "Stardust" e inevitabilã (fie ºi numai datoritã lansãrii celor douã filme în acelaºi an). Nivelul calitativ e similar, dar se remarcã anumite deosebiri de fond semnificative: dacã "Stardust" recurgea la umor, ºi chiar o autoironie apãsatã, pentru a-ºi valida ideile super-fanteziste, "The Golden Compass" îºi asumã riscul de a se lua mult mai în serios, mizând pe rigoarea demonstraþiei, continuitatea universului fantasmagoric inventat ºi tangenþele atent controlate cu filosofia.
Trebuie sã recunosc cã sunt subiectiv: de când cu Multiversul lui Moorcock, universurile paralele au rãmas tema mea heroic fantasy favoritã. Sub aceastã perspectivã, "The Golden Compass" oferã cel puþin douã satisfacþii ºi o dezamãgire. În primul rând, modelul de sistem al infinitului de lumi coexistente, comunicând numai prin intermediul Prafului (acel "dust" din titlul celui de-al patrulea roman) e incitant ºi sclipitor; în al doilea rând - ºi aici aº zice cã stã una dintre principalele calitãþi ale filmului - universul de desfãºurare a acþiunii reprezintã una dintre rarele transfigurãri reuºite ale propriei noastre lumi, straniu-familiarã, la modul "este ºi nu este...". Ambianþa victorianã târzie, populatã cu artifacte fie veridice, fie S.F. (dirijabilele), fie de-a dreptul fantaste (muºtele-spion), are un parfum aparte, dens ºi penetrant, culminând cu panorama acelei Londre paralele în care un anumit turn aduce cu Big Ben-ul, iar orizontul e strãpuns de "zgârienori ca-n basme" (cred cã e cea mai adecvatã descriere). Iar inevitabilul drum iniþiatic spre nord (de altfel, ediþia britanicã a romanului se intitula "Northern Lights") conþine nu numai sugestii scandinave, ci ºi trimiteri aproape explicite, dar deloc gratuite, la ambiþiile imperiale ruseºti, Siberia, gulag ºi spãlatul creierelor.
Decepþia la care mã refeream e relativã, din fericire, ºi se referã la faptul cã filmul se petrece integral într-un singur univers - celelalte fiind menþionate doar vag, la nivel teoretic. Sper, însã, cã ecranizãrile urmãtoarelor douã romane vor amplifica experienþa acestei transcendenþe magice, ºi mai ales a dinamicii relaþiilor dintre lumile paralele, cel puþin pânã la nivelul "Talisman"-ului lui King ºi Straub, sau al Multiversului moorcockian pomenit mai sus.
Pornind de aici, e evident cã una dintre principalele calitãþi ale filmului e scenografia de decor (Richard L. Johnson, Chris Lowe, Andy Nicholson, Anna Pinnock) ºi costume (Ruth Myers), extrem de creatoare ºi expresivã; aº cita cupeurile motorizate din oraº, armurile urºilor, alambicatele aeronave de tip Montgolfier - ºi, evident, însuºi aletiometrul (titulara busolã de aur), aparatul care rãspunde la orice întrebãri, depisteazã minciunile, prezice viitorul ºi oferã sugestii de modificare a acestuia.
În aceeaºi notã a inventivitãþii fantastice de bun-gust, imaginea lui Henry Braham speculeazã atent ºi spectaculos fãrã ostentaþie tablourile de basm ale povestirii, manevrând cu dexteritate culorile, luminile ºi umbrele - de la paleta naturalã a primelor secvenþe, cu dominante portocalii ºi brune calde, din colegiu ºi oraº, schimbând pe nesimþite registrul spre compoziþiile tot mai întunecate, în tonuri de albastru ºi cenuºiu, din zonele arctice. Cam banalã, din pãcate, repetarea aceleiaºi opþiuni aurii pentru "praf", "cosmos" ºi, în genere, tot ce þine de esenþele fantastice ale poveºtii, pe care am mai întâlnit-o recent în atâtea filme (pânã la nivelul de-a dreptul indigest al "Fântânii" lui Aronoffsky).
Concepþia regisoralã care coaguleazã toate aceste elemente într-un tot (slavã Domnului!) unitar (într-o vreme când prea mulþi cineaºti îºi închipuie, din pãcate, cã fantasticul înseamnã "a da liber la haos") îl impune pe Chris Weitz (autor ºi al scenariului), un cvasi-debutant având la activ doar douã filme germane fãrã rãsunet, un episod de serial TV ºi o colaborare neoficialã la "American Pie", ca fiind un povestitor sigur pe sine, cu simþ epic ºi o profundã empatie cu trama ºi personajele. Periplul Busolei de Aur spre Nord se urmãreºte cu sufletul la gurã, secvenþele de suspense te trag pe marginea scaunului, iar obligatoriile trãsnãi sunt surprinzãtor de convingãtoare (favorita mea: stolul de vrãjitoare zburând pe cer - ºi, ulterior, intervenind cu arcurile ºi sãgeþile în bãtãlia finalã). Weitz are ºi substanþiale resurse emotive - secvenþa duelului dintre cei doi urºi, deºi absolut previzibilã ca deznodãmânt, ºi lipsitã de originalitate (ba chiar, destul de stângace la nivelul mobilitãþii personajelor generate pe computer) îþi cam pune un nod în gât. În plus, omul ºtie sã n-o lungeascã: aproape pe tot parcursul filmului, e adunat, compact ºi eficient - uneori, cu rezultate nu tocmai fericite, ca în final, care e retezat nepermis de brusc (bine-bine, ºtim cã "va urma", dar oriºicât... Sau, ca sã fim totuºi optimiºti, ne putem bucura cã n-o lãlãie ca-n tustrele finalurile din "L.o.t.R", unde personajele dacã nu se pupã, nu se-mbrãþiºeazã ºi nu filosofeazã sentimentaliceºte în câte zece ture la rând, se cheamã cã n-o fac nici mãcar o datã).
În rolul principal (Lyra Belacqua - inspirat nume!), Dakota Blue Richards se vãdeºte o adevãratã revelaþie - incomparabil mai nuanþatã, mai expresivã ºi mai cuceritoare decât tiza ei Fanning, sau Nãicii ºi Veronicile din recentele "...Terabithia" ºi "...Magorium...". O secondeazã un delicios animãluþ polimorf, al cãrui portret se datoreazã în primul rând rafinatei expresivitãþi vocale a lui Freddie Highmore (pentru noi, bucureºtenii, conoteazã aparte ºi numele personajului: Pantalaimon!), ºi o altã creaþie pe computer, unul dintre cele mai interesante, complexe ºi convingãtoare caractere compuse artificial, de la E.T. încoace: Iorek Byrnison, regele de drept al urºilor-de-gheaþã, exilat, alcoolizat, dezabuzat ºi dezarmurizat, cãruia Lyra îi redã ºi demnitatea, ºi armura, ºi tronul. Cei drept, ºi aici vocea face jumãtate din personaj, cãci îi aparþine lui Ian McKellen.
Cu voia dumneavoastrã, Nicole Kidman e la fel de convenþionalã ºi anostã în rolul scorpiei Marisa Coulter, ca în majoritatea rolurilor ei recente (imposibil sã nu de duci cu gândul la delicioasele portrete similare construite de Michelle Pfeiffer în "Stardust" ºi "Hairspray"). Pãcat, cãci partitura îi dãdea posibilitatea unui personaj negativ complex (o singurã secvenþã rãmâne reuºitã în acest sens: cea în care-ºi agreseazã propriul "demon" zoomorf - apropo, foarte pe-alãturi aceastã opþiune lexicalã, când de fapt "daimon" ar fi nimerit drept la þintã!)
Daniel Craig e corect ºi economic, Christopher Lee ºi Tom Courtenay trec aproape neobservaþi, în roluri unde putea fi distribuit oricine (dar, de, afiºu', mã-nþelegi...), în schimb iese din nou în evidenþã, spre câºtigul tuturor, Sam Elliott, în rolul unui viteazo-ºugubãþ pilot de zeppelin. Alte voci de calitate ale personajelor C.G. provin de la Kristin Scott Thomas, Kathy Bates ºi Ian McShane.
Drept pentru care, cã tot vine Crãciunul, aveþi toate motivele sã vã luaþi pruncii de aripã ºi sã le faceþi o bucurie. ªi dumneavoastrã înºivã! (Iar dacã nu gustaþi fantasticul... mã rog, sã nu ziceþi cã nu v-am spus! Eu, unul, aºtept cu nerãbdare "The Subtle Knife" ºi "The Amber Spyglass".)

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
12 decembrie 2007, h. 23:00-24:10
Bucureºti, România

dc scrii 'regisorala'??

Asa scrie Pitbull tot timpul. N-ai observat pana acum?

nu; k eu cind vad cuvinte d-astea sar... :lol:

Hai, mä... Eu eram curios ce-ai scris despre film, si cân' colo... :((
"Regisor", etc., e o cochetärie a mea de protest la adresa inculturii (mäcar în raport cu propriu-mi métier!) Chiar dacä în francezä un nenea ca mine se cheamä "metteur en scène" sau "réalisateur", cuvâtul originar (acum scos din uz) era "régisseur", iar actiunea se numea "régisser" - deci, dublu S citit S! Si-atunci, de unde pânä unde "regizor" (sau, barbar de-a dreptul, cu accentul pe i: "re-g�*-zor")? Päi de le REVIZOR (gogolian sau nu), care e într-adevär corect: "reviser", "reviseur" - s citit z. Confuzia, produsä în prima jumätate a secolului trecut, provine evident din mediile inculte, care habar n-aveau nici de ortografia si fonetica limbii franceze, nici de meseriile astea douä. Asa cä, de când am aflat de la Graur ("Dictionarul greselilor de limbä") de chestia asta, am adoptat-o - ca pe-un donquijottism lingvistic, dacä vrei.
Acuma, zi de film. Pläcutu-þ-o, au ba?

Gramatica frate! 8)
-------------------------------------------------------------------------------------
Din trailer e superb! 8) ;) Nici nu se compara cu Mr.Magnoriam&Lumea-da-Plush ala.

Propozitia pe care ai citat-o e perfectä gramatical. (Are ea alte aspecte discutabile, intentionate... Ia sä vedem, stii?)

Nu-mi vine sã cred! Cine e Neuptolem ãsta? Lui nu-i numãrã nimeni virgulele?
@Pitbull
Mi-ai rãmas dator cu niºte rãspunsuri. E ultima încercare.

Stiu! Admiram, nu replicam taios in neveridicitate.
Boring...sau daca e vreo aluzie la ALS...don't care.

Unul care o sa te manance pe tine.

Ba da. E o echipa CineMagia special angajata si antrenata in acest scop.

Iti va raspunde cand se va opri pisicu'.

Multilol

Da, interesanta cronica. Astept filmul asta, convins mai ales de trailer.
Nu stiu de ce abordeaza problematica universurilor paralele (Multiversului) intr-un basm. Adica bazbaldachii aia nu se puteau desfasura in largul lor daca nu stiau de stringurile lui Michio Kaku, sau what?
Cam multe nedumeriri, as mai adauga, in Romania va fi posibil vreodata un astfel de film dpdv al special effects-ului? Momentan avem probleme si la: http://www.desktopwallpapers.ro/v/3D...r+56.jpg.html?
:lol:

da.
placutu-mi-a :happy:

ps re: regisor: dinsul s afla in ac situatie cu cuvinte precum 'premisa' sau 'filosofie'; acuma, nu stiu tu (probabil k il scrii/citesti tot cu 's'), dar eu in ruptu capului nu voi face asta, pt k mi s pare o pretiozitate... prefer sa folosesc forma intrata in uz curent.
iar uzu n-are nici in clin, nici in minek, de-a face cu logik... k, d altfel, nici gramatik ;)

Apropo: tot de-al dracu', eu scriu "clin / mânec", nu "mânecä" (aka "minek"). Cine stie de ce fac asta, mâna sus!

Nu ºtiu de ce faci tu asta, dar când s-a trecut la grafia modernã, în perioada interbelicã, s-a renunþat la prescurtarea unor cuvinte, adãugându-se ã sau î. Mânec mai gãsim doar în Proverbe ale românilor, de Zanne.



@Pitbull
Poþi sã-mi spui de ce face Neuptolem asta? Cum mi-a verificat el adresa de e-mail ºi de ce nu verificã ºi ceilalþi, sã se convingã dacã sunt sau nu Mistah J ãla?

[/quote]
Sarbatori Fericite, Mistah J!!! :w00t: :hmm:

Nu mai bine a-ti vorbi despre FILM in loc sa criticati greselile de gramatica.

Incä mai astept un räspuns!

Apropo: întrucât refuz orice comunicare cu L.H. aka "M.J." aka "Alakazam", suspendat temporar dialogul cu orice persoanä suspectä de a fi el. Nu e nici un motiv de îngrijorare, în clipa când mi se dovedeste cä respectivul e altcineva, îmi cer iertare pentru cä l-am fäcut sä astepte, si reiau discutia. Deci, totul e o chestiune de timp.
Modalitatea de dovedire a non-identitätii cu L.H. rämâne la latitudinea persoanei. Eu cer un singur lucru: probele sä fie CONCLUDENTE, nu circumstantiale.
Case closed and I'm waiting.

Pai mecanismul legitim n-ar fi pornirea de la prezumtia de nevinovatie? E obligatia acuzatorului sa demonstreze ca cineva se face vinovat de infractiunea de a fi Bubu, nu a invinovatitului de a demonstra ca nu e. Ca asa, eu ii acuz pe Neuptolem, pe ALS si pe Gloria ca sunt tot Bubu. Sa fie banati pana ne conving ca nu e asa.

Da' eu n-am zis sä fie banat, condamnat, pedepsit, päcatele mele! :o Am zis doar cä EU, UNUL, PERSONAL, suspend numai, temporar, dialogul - pânä atunci! A convorbi cu mine e, oare, o fericire atât de mare, încât lipsa ei sä poatä fi comparatä cu o osândä...? :?

Situatia curge de-a dreptul spre cea critica. E la discernamantul si judecata fiecaruia daca vor sa intre in zona aia. Eu unul sunt sigur in proportie de 99.99% ca mirodoni este Mistah J. Priviti-i numai reactiile la mesajele mele, asa ar proceda un necunoscator? Ba mai mult, eu n-am nimic cu Mistah J la modul bannarii, e drept, puterea lui disturbatoare a slabit considerabil fata de perioada lui maxima de bazgauni, in acelasi timp asta nu-i un pretext scuzabil.
Numai o minune ar dovedi ca mirodoni sa nu fie Mistah J, iar minunile nu exista, cel putin pe acest forum, unde eu percep totul matematic, asemenea unui sistem sofisticat si infailibil.
Am avut tangente cu Mistah J dincolo de acest forum (pe messenger) si pot spune ca de acolo au plecat cele mai mari jigniri ale lui la adresa mea.
Iar in concluzie, aproape ca nu imi pasa daca mirodoni este un baietzica cumintzica pisoika, chiar altul (sanse: 00.01%), s-a dovedit a fi la randu-i piperat cu accente bizare (vizibile destul de vag intr-adevar), posibile oricand sa faca o eruptie psihica spre unele anormale si de aici incolo ar incepe jignirile, prefer sa nu intru pe acest taram warriorist, desi as avea motive dar aceste motive aduc o satisfactie net inferioara satisfactiei deciziei de a nu intra: nu-si are rostul pur si simplu.

?! Nici macar nu-mi dau seama daca asta e o dovada de pedanterie sau de naivitate.
Si mai vrei sa fii si scenarist...

Gandurile mele pe 15 decembrie 2007, ora 00:27 intr-o anumita secunda...acum poate as formula altfel dar nu are rost: nu ma intereseaza sa-i demonstrez lui Cazeemeer ceva, doar lui Neuptolem iar tipul asta se pare ca exista dincolo de acest forum, mai ales dincolo de el! ;)
Nu asta era ideea, oricum.

Cazeemeer, abia in noaptea asta am avut "revelatia" si am realizat ce fel de om esti, desi m-am tot intrebat care ar fi cauza isteriilor tale la adresa mea, numai un singur raspuns impaca necunoscuta ecuatiei, iar indiciul este: http://www.cristiserban.ro/blog/wp-c...3/pruteanu.jpg
Intrand acum pe un site-forum al domnului in cauza am fost intampinat cu mesajul: "Ar fi bine sa stingeti calculatorul si sa va culcati!" iar eu replic taios (vorba lu' Pitbull): Ete scartz! :lol:
si daca am un film acum la 03:00 de vazut? 8) Si daca...asa incep capodoperele scenaristicii.
Desi alaltaieri reusisem (in sfarsit!) sa intreprindem un dialog normal (sanatos!) in atelier, azi ma ataci fara nici un motiv pe alt topic facand aluzie chiar la bannarea mea, sunt curios daca aceasta "actiune" ti-ar aduce o satisfactie atat de mare incat (in sfarsit!) sa te poti manifesta sanatos si liber si genial si triplodoct pe forum; iti spun ceva: daca as sti cu adevarat ca ai putea scrie un scenariu genial ce-ar lasa toata tara masca si ar avea sanse la Oscar, m-as banna de buna-voie si nesilit de nimeni insa tind sa cred ca existenta ta este mai nociva decat a mea, cel putin la capitolul nazuinte si aspiratii! :hmm:

Acolo nu te atacam, am trantit numele tau la nimereala, intre 2 oameni pe care nu i-am "atacat" pe forum, asa ca chiar n-aveai de ce sa te enervezi.

Pe de alta parte, asta cu forumul pe care il privesti "matematic, asemenea unui sistem sofisticat si infailibil" a fost genul ala de afirmatie atat de bizara, trantita acolo fara vreo explicatie macar, incat n-am putut decat sa reactionez.

Si care e faza cu Pruteanu? Tu zici ca eu sunt Pruteanu sau il folosesti doar ca un fel de insulta ieftina? Whichever the case may be, iti garantez ca a fi Pruteanu nu e singurul motiv pentru care cineva te-ar antipatiza. De fapt, cred ca daca as fi Pruteanu sau ca el, mi-ai fi simpatic. Nu, problema e mai simpla: oferi o sumedenie de motive de antipatie, incepand cu obsesia superioritatii Hollywoodului, revenirea constanta la retete si formule scenaristice, campania de boicotare a Diverta, monstruozitatile alea cu pretentie de limba engleza, cuvintele pretentioase sau inventate de tine, folosite ca atacuri la adresa chestiilor pe care tu le percepi ca fiind excesiv de culte (as if that's a bad thing) si multe alte chestii ocazionale. Si asta este, nu poti decide cine te enerveaza si cine nu, si pe cine enervezi si pe cine nu. Live with it. Oricum, banarea ta n-am propus-o si n-o s-o propun. Cred in dreptul tau la libera exprimare. Nu cred ca spui si ceva relevant, dar asta deja e alta treaba.

Abia acum aflu câte nume am avut într-o viaþã anterioarã!
De ce nu ai spus aºa de la început, în loc sã mã încurajezi, sã-mi apreciezi nivelul intervenþilor, sã mã înveþi cum se scoate un citat? Trebuia sã-mi spui deschis, sau sã avertizezi la modul general, cã suspectezi orice nou-venit.
Adicã dai în cap unuia, iar dacã acesta îþi dovedeºte cã l-ai confundat, îþi ceri scuze. Dacã e mort, s-au s-a sictirit deja, rãmâne cum s-a stabilit…
Dar tu nu eºti UNUL, PERSONAL, eºti MODERATORUL. Sau, cel puþin, aºa scrie în mai toate locurile pe Forum, iar eu am luat-o de bunã. De fapt Neuptolem hotãrãºte, el a fost cel care a aruncat piatra în apã, ºi ceilalþi nu mai pot acum s-o scoatã. Aº putea sã-l înþeleg, dacã afirmã cã a fost jignirt de acel Mistah J, dar luaþi textele mele la rând, cã nu-s multe, ºi vedeþi dacã am comis eu, Mirodoni, vreun atac la persoanã înainte de a fi acuzat în modul cel mai absurd cu putinþã. Chiar ºi dupã aceea am luat-o în glumã. Nu m-am supãrat decât atunci când am constatat cã nu-mi rãspunzi intenþionat, dar nici atunci nu am jignit pe nimeni. Þi-am trimis un mesaj pe adresa personalã de e-mail ºi la “mesaje private”, dar tot nu mi-ai rãspuns. Pot sã te sun pe mobil, dar nu rãspunzi dacã nu ºtii cine te apeleazã. Te înþeleg, pentru cã pre mulþi ai muºcat ºi þi s-a micºorat agenda cu prieteni, dar, în acest caz, nu vãd cum aº putea sã aduc dovezi CONCLUDENTE. Dacã-mi voi dezvãlui identitatea, nu vom mai putea fi obiectivi.



Da, destul de vag, într-adevãr. Asta în mintea ta, pentru cã în realitate, deloc.

[/quote]
Ai dovedit! scutindu-ma de explicatii...inutile, le-as spune.
Trebuie uns. Scartzaie rau de tot.
Corect!
Era mai mult un compliment. :P R: Sa traitzi, Mr.Cazeemeer! 8)
Nu este obsesie, nu-i superior. Voi fi cat mai succint caci timpul nu-mi permite acum urmand sa reluam aceasta discutie in viitorul apropiat: Hollywoodul aduce o calitate si realizare net superioara filmelor europene/de arta/independente(care exista si in State, desigur), sunt implicati mult mai multi bani, actorii dau mai mult din ei, sunt mai actori DAR! se merge pe linia comerciala, cum spunea Pitbull (ce se face la Hollywood se poate numi arta pana la un anumit punct dincolod e care situatia devine ridicola, tampa chiar), producatorii vor bani si atat, ex: ce s-a facut cu legenda lui Beowulf (vazut aseara, poate am sa-i fac o analiza), cat mai multi bani, si in multe filme se vede dorinta arzatoare de a face cat mai multi dolarei cu exceptii: American Beauty, Good Will Hunting, Rataciti printre cuvinte, etc. filme pe cale de disparitie.
In schimb Cannes-ul/european/de arta percuteaza puternic si biciuitor prin mesaj, revelatia perceputa, synopsisul aproape provocator de insomnii, subliniaza bine ceva anume, nu il uiti usor, DAR! atunci cand il vizionezi treci prin multe momente de cascat (nimic amuzant, asa e!), te ia plictiseala (depinde de la film la film, ex: de ce prima treime din A fost sau n-a fost? nu-si are rostul? de ce ultima treime e mai plicticoasa?), ansamblul deliciilor din timpul urmaririi au o nota stearsa, par invaluite intr-o ceata inexplicabila a neintelesului (se vrea genial, uneori reuseste, alteori...si cu asta sunt in dezacord eu!).
FILMUL PERFECT ar fi o combinatie a celui hollywoodian cu cel cannes-ian. Nu stiu cate exista sau daca exista. Sunt si exceptii de productii de sine statatoare acestor doua retete: acelea sunt filmele care ies in evidenta si castiga totul pe la festivaluri si ne uimesc pe noi, pe voi, pe mine, pe tine. Cu celelalte cum ramane? (aici intra si multe nominalizari).
Nu sunt singurul. Discutam in atelier.
Frustrarile au explodat. Merita, desi realizez ca nu am nici o putere de a-i dobori. A fost si un semnal de alarma pentru unii vizitatori.
Se va rezolva! ;) Oricum, nu-s monstruozitati. :lol:
Foarte bine! Vorba lu' Mircea Badea: de-aia au murit oamenii aia la revolutie, sa putem visa! spera! crede! :hmm:
No problem!

salut m-am inregistrat aici doar ca sa va spun ca voi aveti probleme mari cu mansarda fratilor :?
daca tot ati deschis subiectul the golden compass la ce dracu va duceti voi la gramatica???
halal forum
pa bafta si daca o sa va mai reveniti poate o sa aiba si alte persoane placerea sa vb cu voi

don't make me laugh!

american beauty e varianta comerciala a lu happiness, iar good will hunting e cel mai comercial film a lui gus van sant.

PS. gus van sant NU E EUROPEAN!!! :P

No problem! :hmm:

Supastar, fir-ar sora sa-ti fie, stii tu ce stii :lol: :x - auzisem si eu ca American Beauty este adaptare, de curand. atunci ma intreb de ce siameza sor'-tii Alan Ball a luat oscarul pentru cel mai bun scenariu ORIGINAL??? http://www.cinemagia.ro/movie.php?mo...45&what=awards

2. la care Happiness te referi?
Happiness (1965) / Le Bonheur in regia lui Agnes Varda?
Happiness (1998) in regia lui Todd Solondz care a luat DOAR nominalizare la Globul de Aur pt scenariu? (Uite ca A.B. a lovit-o mai bine).
Intre timp a mai aparut si Iwona cu ale ei prezervative... :lol: http://www.cinemagia.ro/movie.php/Ha...default&hist=1

Si ma mai intreb: de ce Pro-Tv-ul l-a difuzat de vreo 3 ori (atat stiu eu!)? Ce intelegeti voi prin film celebru/ de referinta? De arta? Arta = necomercial? Filmul bun este NUMAI cel necomercial? Atunci ce sa mai spunem DE: Crank, Beowulf, LOTR, Titanic, Casablanca, Pe aripile vantului, The Terminator, Alien, Aliens samd.?? Sunt cumva ele destinate unor ANALFABETI, oameni DE RAND? Marea masa ANOSTA si LIPSITA DE IQ???
Adica, vrei sa spui ca majoritatea celor ce merg in cinematograf din Romania sunt mai prosti ca tine si Cazeemeer, sau what? Aici intra si "sor'-ta"... :hmm:

Pe pagina GWH-ului de pe Cinemagia sta scris this!:
"Sunt unele filme din care nu mai ramane nimic dupa ce le dai la o parte invelisul de Oscaruri. Good Will Hunting nu face parte dintre ele. " why?

E oare Good Will Hunting mai comercial ca: Finding Forrester / Even Cowgirls Get the Blues / To Die For? Ca sa nu mai zic de "maretul": http://www.cinemagia.ro/movie.php/Psycho?movie_id=787

OK! :hmm:

cu asta m-ai prins!
ai dreptate!
mi-ai inchis gura definitiv!
m-ai lasat fara argumente!
mi-e si rusine sa mai spun ceva!

touche!
le coup de grace!

enumerarea asta e de fapt atat de eclectica incat dovedeste ca nu prea poti deosebi calitatea filmelor.

ASA E! :happy:

Cheers!

Fara replica. Pitbull, ALS, Gloria, vizitatori, puteti comenta. :happy:

replica mea este ca subiectul acestui topic ar trebui sa fie Busola de Aur. Hai sa nu divagam inutil si logoreic. tschuss!

A, am inteles, astepti sa se puna in miscare masinaria exacta si inafilibila a forumului. It'll take a while.

Ma refeream la nr de oameni ce-i atrag in salile de cinema:
Primul e un jego-deseu cinematografico-genetic, al doilea dezvoltarea unui poem in cea mai comerciala forma posibila DAR NU NEAPARAT cea mai proasta! ;) , al treilea, al patrulea, al saptelea, al optulea, al noualea faceau parte din arsenalul meu argumentativ, al cincilea si al saselea au atras un numar record de spectatori incat dupa 50-100 de ani nu se vor mai deosebi de al treilea.->..al noualea, exceptand ca Pe aripile vantului a devenit prin comercialitate la fel de celebru precum Casablanca, totusi asta ultimul, e cel mai bun (mai ales in randul scenaristilor) si ar intra in careul de asi alaturi de: "Titanic", "The Terminator" si "Alien". ;)
------------------------------------------------------------------------------------
Am inteles StefanDo, nu citisem. Imi scot peri albi astia doi! :hmm:

Am reusit sa-l vad si eu astazi. Nu dialogul interminabil si inutil de mai sus ci filmul. Tare mi-a mai placut! E adevarat ca te face sa te gandesti un pic la Stardust, insa surpriza a fost ca m-a trimis de cateva ori la marele Star Wars :w00t:. Multe idei bune, peste toate tronand cea cu demonii personali, absolut senzationala.
Pe de alta parte mi-as fi dorit mai multa sensibilitate, mai mult sentiment (vezi Stardust), iar si jocul actorilor a lasat putin de dorit, alegerea fetitei pt acest rol parandu-mi neinspirata.

Busola de Aur a suferit o intercizie - daemonul, sufletul povestii, a fost taiat de Magisteriumul hollywoodian. Cateva sute de milioane si talentul unor oameni implicati in productie reusesc sa anime acest mort viu si sa-l faca vag distractiv in pofida mirosului de antiseptic.

Cartea pe care se bazeaza filmul, prima din trilogia "His Dark Materials" de Philip Pullman, este o aventura plina de imaginatie si un atac pasionat impotriva religiei, in special a catolicismului. In volumele urmatoare Pullman dezvolta o viziune a unui intreg univers cuprins intr-o lupta cumplita cu substrat ideologic, care atrage spre centrul ei pe doi adolescenti. Se pot face numeroase paralele intre acest univers si lumea noastra, iar in esenta trilogia e un manifest scris cu mult talent al vederilor ateiste si liberale ale autorului.

Revenind la film, se observa imediat ca orice referinta explicita la religie a fost eliminata cu grija. Ne aflam intr-o poveste in care nu prea se intelege de ce personajele rele sunt rele, sau de ce gobblerii ar vrea sa separe daemonii de copii. Si in fond ce e un daemon? Din film reiese ca sunt niste animalute dragute, asa ca nu e greu sa-ti inchipui ca gobblerii le vor ca sa la comercializeze la targ, sau se la duca acasa la copiii lor. De fapt daemonul, poate cea mai frumoasa inventie a cartii, e o manifestare externa a sufletului. Fiecare om are un daemon, de obicei de sex opus, care in copilarie poate lua orice forma de animal, stabilizandu-se la maturitate.

Una din cele mai complexe si pline de sensibilitate teme din trilogie e cea a relatiei dintre oameni si daemonii lor si cum are prea putin de a face cu religia ar fi putut fi lasata fara probleme in film. Producatorii insa s-au gandit probabil ca daca tot au eliminat aspectele ideologice ale cartii se pot lipsi si de cele emotionale. Astfel, un copil caruia i-a fost taiat daemonul apare in film destul de suparat, de parca si-ar fi pierdut jucaria. In carte moare de tristete, insa producatorii americani or fi banuit ca astfel de lucruri ar putea, Doamne fereste, sa impresioneze audienta.

Ce a mai ramas dupa ce cartea a fost macelarita cu grija in spiritul hollywoodian? Actiunea si efectele speciale bineinteles. Actori excelenti care scot ce pot dintr-un scenariu care oricat de mutilat, ramane peste medie. Masini zburatoare. Ursi polari renderizati care isi impart labe si sar la carotida unul altuia (singura scena la care un copil de langa mine a plans - de frica, nu de emotie). Pacat.

n-am citit cartile, dar aluzia/critica la adresa religiei este ATAT de evidenta, incat aproape k am strambat din nas din cauza transparentei. exemplele din film sunt numeroase (imi vin in cap 4-5 doar pe moment.)

filmul il prezinta pe un baiat caruia i-a fost incizat/smuls demonul si nu era doar suparat. era tras la fata, extrem de panicat, in stare de joc chiar.

de asemenea se mentioneaza de cateva ori faptul k demonii reprezinta sufletele persoanelor si k exista o relatie speciala atat la nivel psihic, cat si fizic.

inteleg k vrei s spui k sunt mai misto cartile (pe care nu le-am citit, dar e foarte probabil sa fie asa), dar asta nu inseamna k nu tre s fi drept&cumpatat cu filmul (care e si el bun!).

Da, o persoana atenta poate observa aluzii la religie in film. Insa nu exista referinte explicite, pe cand religia era o tema majora a cartii.
Se mentioneaza intr-adevar si probabil m-am exprimat gresit inainte. Ceea ce nu reuseste filmul sa redea e profunzimea aceste legaturi. Daca ai vazut doar filmul, poti sa imi spui ce personalitate are Pan? Cu siguranta nu, pentru ca producatorii au fost mult mai preocupati de renderizarea lui decat de ceea ce gandeste. Uite, dau un fragment din carte, ca sa vezi ce inseamna comunicarea intre Lyra si Pan:

"Pan, do you really think it's not poison in that wine?"
"No," he said. "I think it is, like you do. And I think it's none of our business. And I think it would be the silliest thing you've ever done in a lifetime of silly things to interfere. It's nothing to do with us."
"Don't be stupid," Lyra said. "I can't sit in here and watch them give him poison!"
"Come somewhere else, then."
"You're a coward, Pan."
"Certainly I am. May I ask what you intend to do? Are you going to leap out and snatch the glass from his trembling fingers? What did you have in mind?"
"I didn't have anything in mind, and well you know it," she snapped quietly. "But now I've seen what the Master did, I haven't got any choice. You're supposed to know about conscience, aren't you? How can I just go and sit in the library or somewhere and twiddle my thumbs, knowing what's going to happen? I don't intend to do that, I promise you."

"This is what you wanted all the time," he said after a moment. "You wanted to hide in here and watch. Why didn't I realize that before?"
"All right, I do," she said. "Everyone knows they get up to something secret. They have a ritual or something. And I just wanted to know what it was."
"It's none of your business! If they want to enjoy their little secrets you should just feel superior and let them get on with it. Hiding and spying is for silly children."
"Exactly what I knew you'd say. Now stop nagging."
The two of them sat in silence for a while, Lyra uncomfortable on the hard floor of the wardrobe and Pantalaimon self-righteously twitching his temporary antennae on one of the robes."

Filmul are actori excelenti, efecte speciale bune si actiune vag distractiva (pentru mine, poate pentru altii e mai palpitanta). Asta e exact ce am spus si inainte. Dar asta nu inseamna ca filmul e bun. Nu are mesaj (sau mai degraba are unul foarte generic), iar personajele nu sunt suficient conturate si nu creeaza o conexiune emotionala puternica cu spectatorii. Cand ai o sursa atat de interesanta precum cartea si o distrugi ca sa te apropii cat mai mult de formula clasica hollywoodiana, atunci e clar ca esuezi.

Sigur, daca il compari cu majoritatea filmelor americane atunci se poate spune ca e mai bun. Pe de alta parte insa il poti compara cu Bridge to Terabithia care a redus la minimum efectele speciale, dar a stiut sa pastreze in buna masura spiritul cartii (de data asta pro-religie), inclusiv cu partile care riscau sa provoaca controverse. Rezultatul: Bridge to Terabithia cu un buget de vreo zece ori mai mic, a avut incasari mai mari in primul weekend. Poate boss-ii studiourilor invata ceva din lectia asta, desi ma indoiesc.

pai hotaraste-te: ori e mai bun k majoritatea filmelor hollywoodiene (asha cum afirmi) - si atunci argumentul incasarilor cade! -, ori e facut dupa 'retzeta' si atunci t intrebi dc n-a avut incasari mai mari...

nu neg k cartea e mai buna (n-am citit-o, am citit doar dspr), da spune-mi rpd 10 titluri d ecranizari mai bune decit cartile respective!

mie 'busola...' mi-a placut mult mai mult decit 'lotr' - si am vbit cu o multime d oameni kre sint d ac parere :P

Nu e nici o contradictie. E mai bun decat majoritatea decat datorita actorilor, a efectelor speciale si a ceea ce a mai ramas din povestea originala. Incasarile au fost mari, a fost chiar pe primul loc in box-office, dar nu au reusit sa recupereze bugetul de 200+ milioane.

Ceea ce spuneam e ca daca in loc sa investeasca gramada aia de bani in efecte s-ar fi concentrat mai mult pe personaje si poveste, atunci ar fi iesit un film cu adevarat bun, nu doar in comparatie cu media filmelor hollywoodiene, care e departe de a fi un criteriu a calitatii. Iar LOTR e foarte suprestimat, nu e asa greu sa-l depaseasca, desi personal LOTR mi se pare mai bun.

Adevarul e ca nu inteleg cum au putut sa fie in halul asta de orbi. Aveau in mana o mina de aur, o carte de succes si la public si la critica, cotata de The Observer (cu multa generozitate ce-i drept) printre cele mai bune o suta scrise vreodata si au distrus-o intr-un mod care nu mai are de a face nici macar cu mercantilismul calculat, ci mai degraba cu prostia crasa.

eu cre k publicu e prost

asta e un film ashea, mai rafinat :P

Noroc ca exista o gramada de filme in afara celor hollywoodiene. Si probabil ca publicul e prost, avand in vedere ca se uita numai la ele. Daca Golden Compass ar fi fost un exemplu de rafinament, atunci m-as fi lasat de mult de cinema.

adik, tu kiar faci cinema?? uau

Ok, greseala mea. Sa zicem ca as fi renuntat sa ma uit la filme. Happy now? :P Apropo, daca tot ti-a placut Golden Compass, incearca sa citesti si cartea ca sa intelegi mai bine ce ar fi putut sa fie filmul.

ok - da o sa vezi, e kiar mai rau cu 'atonement'; desi n-am citit cartea, filmu e kk :sick:

o chestie faina: ati observat ca daimonii (de ce au tradus astia "demoni"?)personajelor de gen feminin erau de gen masculin si invers?!; e in concordanta cu ideea de animus-anima din imaginarul colectiv ( teorie dezvoltata de Jung): barbatii au o anima: adica imaginea apriorica a femeii - eul feminin gasit in sufletul barbatului si invers.

Buna observatie, Gloria. Exista totusi exceptii, Pullman specifica in carti ca in unele cazuri daemonii (sau daimonii...) au acelasi sex ca si personajele lor.

pt gay si transsexuali?

well, pana invatam cu totii esperanto trebuie sa mai suportam si traducerile.

ps: tu cum spui daimon sau demon?