Cultura Cinematografica -- Cum se face?
 

As avea si eu o intrebare: cum se face cultura cinematografica? M-am cam saturat de privit zeci/sute de filme doar din perspectiva amatorului care incearca sa se regaseasca in ele la nivel personal sau care e impresionat de vizual/auditiv... sau pur si simplu se amuza. Si Forumul de altfel mi se pare de altfel structurat un pic cam naiv: aici se vorbeste despre filmul cutare, aici despre cutare, daca le amesteci esti off topic... In fine, limitarile mediului, dar as vrea sa va intreb, voi cum faceti sa "lecturati" un film? Ce carti cititi sau ati citit? De cate ori vedeti un film? Ce urmariti? Cum priviti un film?

PS: Deja am vazut destule filme si am impresia ca pentru a "avansa" as avea nevoie de o metoda... Azi am vazut House of Flying Daggers si am avut clar senzatia ca am de a face cu un ALT fel de cinema decat cel traditional... Ca si Hero de altfel. Doar ca simteam ca parca era o limba pe care n-o intelegeam... Suna melodios si gesturile erau revelatoare, dar limba -- necunoscuta! In afara de ritm, culori, muzica (muzica: Shigeru Umebayashi again :love:) ce anume face cinema-ul asiatic din ultima vreme, de exemplu, atat de ALTFEL? Asta doar asa ca o intrebare specifica in contextul general.

offtopic, @emanuel
Am mai navigat pe forum si am constatat ca ai sters unele posturi. Nu era necesar. :shock:

@europe_east
Depinde si ce vrei sa faci cu ea.

Claude Chabrol (Infernul, Ceremonia :love: ), spunea in cartea lui autobiografica ca cea mai buna scoala de film "este mersul la cinematograf", el se considera un regizor al cinematecii. Am detectat tonul frustratului la el. Descria cum Louis Malle reusise sa faca film inaintea lui. Parintii lui Malle, care aveau o fabrica de carnati, ii dadusera banii necesari pentru a debuta. Chabrol a trebuit sa astepte sa-i primeasca de la stat.

As mai adauga o intrebare la nedumeririle tale : in Romania, este nevoie cu adevarat sa termini UNATC pentru a face film ?

In principiu, eu sunt de parere ca nu, si sunt de acord cu parerile regizorului francez. Cea mai buna scoala este "cinemateca", acolo poti dobandi cultura cinematografica solida.

Carti despre film ... am citit ceva, plictisitoare, didactice, uneori necesare.

a propos de scoala cinematecii, vezi scoala cinematografului de cartier a lui tarantino
si tot a propos de scoala si invatatura, amintiti-va de Bergman si de arhiva imensa de filme pe care o are in casa sa de pe insula Faro
cat despre lecturi obligatorii - mi-ar place sa citesc volumele Paulinei Kael, textele din 'cahiers du cinema' ale lui godard & co. si autobiografia lui Bergman

un prim pas ar fi sa te opresti de la "a lectura" filmele si sa incepi sa "le privesti"

apoi ar fi util daca te-ai uita la cat mai multe filme, bune, proaste, nu conteaza

ar fi intr-adevar interesant si daca ai apuca sa citesti cate ceva despre film: W. Benjamin, Krakauer, Serge Daney, David Robinson

Tocmai asta ziceam, ca pana acum doar *ma uitam* la filme (nu-s chiar sigura daca a te uita e acelasi lucru cu a privi, dar sa trecem peste asta acum). Recunosc ca am aruncat cuvantul "a lectura" poate aiurea si vad ca ma taxezi... Ideea era ca vreau sa obtin mai mult de la procesul asta de privit... Oricum, multumesc de sugestii.

Eu ma uit la filme din punctul de vedere al regizorului, incerc sa vizualizez tot ce se intampla in spatele camerei, rolul fiecaruia in realizarea filmului, pana si cel al celui mai neinsemnat masinist.

Daca pot sa ma detasez de chestiile astea, inseamna ca filmul e bun si ca povestea m-a prins.

ca o progresie fireasca : a vedea - a viziona - a privi - a lectura.
ma gandesc si acum cu placere la urarea batranului mircea dumitrescu: lectura placuta! :love:

Re: Cultura Cinematografica -- Cum se face?
 

Intrebari atat de grele! Totusi, vreau sa pornesc spunand ca eu nu consider ca am o cultura cinematografica prea... vasta, dar cred ca am vazut si eu destule filme cat sa pot comenta unele lucruri.

In primul rand, sunt si eu de parere ca obtii cultura cinematografica vizionand cat mai multe filme. Incepi sa intelegi unele chestii pur si simplu stand in fata unui ecran. Mai departe, daca vrei sa ajungi sa faci filme sau sa devii critic profesionist, nu stiu ce sa-ti recomand. Dar daca vrei, in acelasi timp, sa fii si un cinefil, posesor de cultura (:D), ar trebui sa te intereseze carti despre istorie cinematografului. Asa afli care sunt filmele reprezentative pentru fiecare perioada, pentru fiecare curent, pentru fiecare regizor marcant si de acolo poti incepe sa-ti construiesti "cultura" in jurul acestor filme.

Sa citesti critica de film ajuta si sunt critici renumiti care merita cititi (cum e Paulina Kael, daca tot s-a dat acest exemplu), numai stai departe de Roger Ebert. Ideea este ca, la un film sau regizor bun, in fiecare critica bine facuta gasesti idei noi. Si, bineinteles, eu sunt de parere ca orice cinefil ar trebui sa detina cunostiinte si din domeniu altor arte sau stiinte, care se impletesc cu arta cinematografica. Unele filme sunt greu de inteles fara cunostiinte solide din literatura, filosofie, muzica, istorie sau pictura (ex: "Portocala mecanica" vs. "Oda bucuriei" lui Beethoven si Shiller, "Blowup" vs. Julio Cortazar vs. "Republica lui Platon", "Nosferatu" vs. expresionismul german vs. curentele postimpresioniste etc. etc. etc.)




Cunoasterea unor limbi straine ajuta...

Un sfat pentru cum sa NU-ti faci o cultura cinematografica: cind vorbeste Mircea Dumitrescu, astupa-ti urechile.

Avand in vedere ca mosulica mi-a facut cunostinta cu Pasolini, Ermmano Olmi si Nikita Mihalkov, da-mi voie sa nu fiu de acord cu tine :hmm:

Bravo lui Mircea Dumitrescu pentru acele caravane cinematografice unde mi-am facut si eu ucenicia de cinefil acu vreo 10 ani, dar prezentarile lui erau jenante prin pretiozitate si filosofaraie gretoasa.

Cultura cinematografica se face prin vizionare de filme - fara discriminare-, tot ce se poate vedea, consultarea unor critici in domeniu, diferite informatii despre filme si cei aflati in spatele lor etc., etc.

oricum nu poti stii totul, dar e fain sa stii cu ce se manca un anumit gen de film, regizor, actor s.a....

cred ca cel mai sigur iti faci o cultura cinematografica atunci cand vezi multe fiulme.... insa, nu pe toate de o data. stai, si te uiti in liniste la fiecare, apoi, daca ai cu cine, discuti despre el, si la sfarsitul zilei te uiti pe imdb, sau intr-o enciclopedie de film (recomand Katz), si citesti ce scrie acolo, cine e regizorul, ce a facut, ce impact a a avut in cinematografie. easy as that.

si oricum, macar o carte despre istoria filmului trebuie sa fi citit... chiar si aia care a fost citita de generatii la rand in atf... Sadoul. hehehe.

Apropo de Sadoul, Daneliuc zicea ca a inceput cu Istoria ... , faceau si ceva concursuri. Daca nu stii nimic si vrei sa incepi de undeva e buna, cu toate ca s-a fumat long time ago.
Partea de cinematografie romaneasca, sub atenta ingrijire RSR, e delicioasa.

Plus ca il confunda pe Lukaks, Georg (estetician) cu Lucas, George (regizor) :)
Aaa, am uitat ca si pe Fellini l-am cunoscut tot prin intermediul lui mosulica
En fin, nu am mai auzit de dumnealui de ceva ani, sper sa fie sanatos si sa-si continue activitatea. Cand o sa fiti cuminti, am sa va povestesc cum am vazut prima data Salo al lui Pasolini, la sala TVR Iasi, tradus 'live' si fara perdea :love:

În genere, tot ce s-a spus mai sus e just.
CINEMATECA e mama, tata, pâinea cu unt, cafeaua de dimineatä, etc., etc.
Väzutul de cât mai multe filme, într-adevär. Totusi, sä nu uitäm cä în prezent se fac (si se difuzeazä) atât de multe, iar densitatea de non-valori pe metru pätrat de ecran e atât de mare, încât TREBUIE sä fii cât de cât selectiv.
Apoi, desigur, lecturi de specialitate. Slavä Domnului, existä o bibliografie imensä. Unul dintre cele mai bune lucruri de la institutia aia de boli nervoase din Matei Voievod (pe vremea mea-i zicea I.A.T.C., pe urmä a devenit U.A.T.C., pe urmä A.T.F., acuma parcä-i zice U.T.F., sau U.F.T., sau F.U.T., sau nu mai stiu cum), e biblioteca. O bibliotecä într-adevär unicä la noi, si dacä esti outsider poti citi la salä.
Väd cä s-au mentionat destule nume de autori mai sus, si sunt bine alesi. Fac câteva precizäri:
Georges Sadoul e într-adevär începutul. Te pregäteste pentru tot ce va urma, iar relatärile lui despre "antichitatea" cinematografiei sunt nepretuite. Ceea ce trebuie sä retii e cä e incomplet ca informatie, depäsit ca viziune esteticä si criticä, si foarte subiectiv, cu nationalismul lui tipic francez (mai ales cä aproape tot ce-i american îi pute). Plus dulceata de capitol "românesc", cum spunea Nume. ;) Oricum, dacä pornesti la drum cu el, nu gresesti.
Bela Balasz, "Arta filmului". O carte sine qua non (sau, cum e mai trendy acum sä zicem: "a must").
François Truffaut, "Le cinéma selon Alfred Hitchcock" - poate cea mai densä lectie de cinema scrisä vreodatä.
Victor Iliu, "Fascinatia cinematografului".
Jean Renoir, "Viata mea, filmele mele" - si, în general, multe alte biografii sau autobiografii (si filmografii) ale marilor maestri. Atentie, multi dintre ei pot pärea (sau chiar sunt) învechiti, dar asta nu înseamnä decât cä trebuie sä stii sä-i citesti selectiv. Adevärul rämâne: ei au pus temelia esteticii cinematografice.
Serghei Eisenstein, "Articole alese".
"Lectiile de regie ale lui Eisenstein".
Sobchack, Thomas & Vivian, "An Introduction to Film" - excelent studiu, desi nu stiu dacä în România mai existä si alt exemplar decât cel pe care mi l-a däruit un coleg al lor.
Tudor Caranfil, "Vârstele peliculei" - tot ca Sadoul, pentru începuturile cinematografului. În general, din Tudor Caranfil se pot folosi mult, dar si cu el trebuie sä fii selectivä, cä are subiectivismele lui - de pildä, nu-i place Tarkovski.
Altfel, în România, multi au comis literaturä cinematograficä, si te poti rätäci usor. As zice cä cei mai de încredere sunt Florian Potra, George Littera, D.I. Suchianu (atentie! Si el era subiectiv, dar în sens "pozitiv": îi pläceau prea multe cäcätisuri, mai ales la bätrânete).
Petre Rado, "Labirintul umbrelor" (pentru expresionismul cinematografic).
...În fine, ca sä nu mä întind, cum am eu obiceiul, mai însir o serie de nume din patrimoniul universal: Propp, Krakauer, Galvano Della Volpe, Georg Lukacs, Viktor Sklovski, Umberto Barbaro, Pauline Kael, etc., etc.

Si apoi, desigur, cum spunea Nae, DISCUTII cu parteneri informati si competenti.
...Si ar mai fi atâtea de spus! Dar, mä rog, astea ar fi niste repere (si niste) autori pentru început, care mi-au trecut în minte acum, cât am scris. Sunt convins cä pe multi si multe le-am uitat, da' nu-i bai. Porneste pe drumul ästa, si ti se vor ivi în cale altele, si altele... si curând vei înväta sä te orientezi prin ele.

P.S.
O, da! Nea Dumi era un dulce! Se vede cä pe multi a pästorit el! Si eu am niste amintiri duioase, si sper sä fie bine.
Apropo, Keyzer: cu faza asta, m-ai fäcut sä uit de "pechinez". Accepti o mânä întinsä, ce zici? :)

Ok, ma risc si eu cu o lista.

Vechituri romanesti:

-Filmul romanesc de altadata, Jean Mihail
-Filme de neuitat, D. I. Suchianu

Romanesti bune:

-Voci si vocatii cinematografice, Florian Potra
-Fascinatia cinematografului, Victor Iliu
-Arta naratiunii in filmul romanesc, Ioan Lazar (chiar f. buna).
-Secolul cinematografului, Cristina Corciovescu, Bujor T. Rapeanu (un fel de imdb comunist, o comoara la casa omului, cui ii pica in mana sa nu stea pe ganduri).
-1234 cineasti romani, c. Corciovescu, Rapeanu ( baza de date, anosta)
Animatie:
A-8-a arta ?

Romanesti proaste, de evitat:

-Contributii la istoria cinematografului in Romania
-Cinematograful romanesc contemporan 1949-1975 (la astea 2 nu aproape ca nu conteaza cine le-a scris)

Film strain

-Arta filmului, Ernest Lindgren
-Cinematografia ca arta, Guido Aristarco (asta intra tot in categoria Sadoul, numai ca este mult mai buna. La fel de veche)
-Lanterna magica, Ingmar Bergman (autobiografie)
-Maestrii filmului francez si Chaplin, Pierre Leprohon
-Limbajul cinematografului, Marcel Martin (recomandabil pt. cei interesati de regie)
Colectia Biblioteca cinefilului, la Meridiana , marfa.

BUNA bibliografie! Bravo!
Pe Aristarco il uitasem, si e ESENTIAL

de cate ori l-am vazut pe Mircea Dumitrescu vorbind despre filme, fie la Europa, fie la Motoare, nu-l asculta nimeni si de obicei enerva pe toata lumea... ti se facea mila cand auzeai atatea comentarii rautacioase despre el, saracu' el chiar se straduia sa zica ceva acolo... :)

Prin 2002, a fost actualizata sub denumirea "Cinema... un secol si ceva (1895-2000)", la editura "Curtea veche". Tot de Corciovescu si Rapeanu, dar mai documentat, mai la zi, cu o coperta mai atragatoare si ceva mai putin comunist.

@MinRep Stiu, stiu, dar avea un pret prohibitiv inca de atunci, era vreo 800.000 in 2002. :w00t:

Cristina si Bujor sunt doi excelenti filmografi. Cärtile lor sunt oricând necesare ca SURSE DE REFERINTA. Dar, pentru CULTURA CINEMATOGRAFICA, baza sunt studiile serioase.

@ europe_east ...
Cea mai mare gresheala se comite atunci knd 20 de oameni vin cu 20 de pareri shi incerci sa le abordezi pe toate shi nu cashtigi nimic ... ba mai mult te bulversezi.

Filmul vizionat trebuie vizionat de placere shi in nici un caz nu incepi sa te uitzi la un film cu ideea ca cine shtie cata cultura cinematografica vei capata in urma vizionarii lui. Dk cautzi sa vezi un film shi in timp ce te uitzi te gandeshti la 1000 de lucruri s-ar putea sa pierzi frumusetzea lui. Cel mai indicat lucru este sa-l vezi cap coada shi dk tzi-a placut tzie atunci pui mana pe o carte sau intrii pe un site shi cautzi sa aflii cat mai multe despre film shi vezi ce ai observat tu se regaseshte in comentariile altora shi dk ceea spun altzii tzi se pare acceptabil.

Alta situatzie mai este aceea knd cineva itzi recomanda un film shi il lauda enorm de mult de nu se mai opreshte. E bine sa vezi filme recomandate dar sa nu te mintzi pe tine shi dupa vizionarea lui sa zici k a fost la superlativ doar ptr k multzi altzii au spus-o. Am intalnit mii de pareri de genu asta... false shi spuse ptr a fi pe placul altora.

Asta este mentalitatea mea, parerea mea.

Superb k-ul si tz-ul ca si mentalitatea.

Cred ca acum e mai ieftina (in jur de 400.000). Dar nu am mai vazut-o foarte recent.

what seems to be the problem nume ?

Am si eu o intrebare pentru voi: cand va uitati/priviti un film, urmariti miscarea camerei? Adica sunteti tot timpul constienti cand se taie, care-i unghiul de filmat, etc? Adica va erijati cumva in operatorul care filmeaza, sau asta numai la filmele proaste?

Intotdeauna, si nu numai in operator. Eu unul incerc sa-mi imaginez tot ceea ce se intampla in spatele camerei. Daca am depasit faza asta inseamna ca filmul m-a prins, ca este peste medie. Indiferent de cat de buna e pelicula si cat de mult m-a prins povestea, incerc sa-mi reconstitui o noapte americana mentala.

da, si eu... in general incerc sa vad tot ce se poate, sa vad dece este incadrat asa personajul, dece din unghiul asta, si dece nu se vede in oglinda... tot felul de chestii din astea, care la regizori ca visconti, fellini, kubrick, tarkovsky, eisenstein, murnau (ca sa numesc numai cativa) au o importanta si o semnificatie de luat in serios.
la fel de interessant este si montajul, desi ala deja nu ma mai fascineaza asa de mult ca operatoria.
interesant mai este insa si scenografia.... incearca sa te concentrezi la un film numai pe ea, si ai sa gasesti chestii incredibile, care daca te uiti numai ca un spectator 'de consum', nu le vezi, si iti scapa... chestii care spun multe despre personajul principal (de exemplu) sau chestii care iti spun ceva despre cum va evolua filmul (si aici nu ma refer numai la 'chechov's gun')...
... da, in concluzie eu ma uit cam la tot ce se poate vedea intr-un film. de aia trebuie sa vad filme de 4-5 ori, altfel.... inteleg numai povestea, un pic din imagine, si un pic din ceea ce a facut regizorul... si sunt filme la care este pacat sa vezi numai atat.

nah, ca aici nume m-a dat pe spate ! :) si eu, in general, urmaresc aceleasi detalii la filme. incerc sa-mi dau seama cum a fost 'lucrat' filmul, cum a fost filmat, montat, sa incerc sa-mi dau seama ce efect a vrut sa creeze regizorul prin intrepatrunderea dintre ele, prin muzica pe care o suprapune peste acestea.

la unele filme, efecte interesante se obtin incredintand mai multe 'compartimente' aceluiasi om. vezi 'the usual suspects', unde muzica si montajul sunt creditate aceluiasi john ottman. gaselnita geniala: este o taietura de montaj socanta, rapida, un prim plan pe fata arsa a unui cadavru gasit in port dupa incendiul de pe vas, odata cu inserarea pe fundal a alarmei vaporului.

unul dintre motivele pt care scriu m-am apucat sa scriu scenarii este ca vroiam sa vad cum merg lucrurile pe un platou de filmare. fie si pe cel al unui sitcom, unde nu sunt decat 3 camera, nu stiu exact cum sunt repartizate: am impresia ca una este mobila, iar doua sunt pt primplanuri.

in orice caz, nu poti citi despre ORICE film si nu are sens sa 'patrunzi' in oricare. doar unde ai impresia ca merita. si cu siguranta nu poti fi atent si la incadraturi, si la taieturile de montaj, si la jocul actoricesc, si la posibilele trimiteri si referinte cinematografice ale povestii, toate la o singura vizionare. pt asemenea filme, solutia recomandata este 'vizionari multiple'.

3, 4 depinde, una e mobila, asa e. La cele mai cu pretentii se foloseste si travelingul. O sa apara in curand Baietii buni, pe protv, am fost la filmari la Buftea. Parea destul de interesant lucrat, incerca sa-si depaseasca conditia. Oricum sitcomul n-are nici o treaba cu cinematograful. E un ... stii tu.

Faze genul prim plan fata - alarma care suna in port ca un strigat de ajutor, sunt larg discutate in Limbajul Cinematografic de Marcel Martin. Am sa povestesc un exemplu misto candva...

aici sunt si nu sunt de acord. este drept ca un film precum 'satyricorn' al lui fellini de care metionai (nu mai stiu unde, parca pe 'otto e mezzo') are pretentii mari de la spectator, cerandu-i cunostinte de mitologie, filosofie s.a.m.d. dar ar fi nedrept sa restrangi comunitatea cinefila (si-asa destul de mititica in romania) doar la categoria (in mare parte destul de snoaba) a cunoscatorilor & devoratorilor de 'arta'. nu asa se masoara sensibilitatea cinematografica, ci mai degraba cultura cinematografica. ajungem acum sa discutam despre ce inseamna sa fii cinefil, un topic pe care eu l-am creat mai demult.

@nume, pitbull

recunoscandu-ma descoperit la capitolul 'carti de cinema' citite, va intreb - unde se pot gasi cartile enumerate de voi ?

De la buchinistii de la universitate (eu mi le-am luat acum cativa ani si costau o gramada de bani, dictionarul Larousse cinema, editia de buzunar, foarte proasta si din '63 era 90.000 in '97).

Mai ar fi sala Dalles, langa Intercontinental, care e foarte bine aprovizionata. Cu ocazia iti recomand sa cumperi tot ce iti cade in mana (mai ales critica) romaneasc. Poate inveti sa scrii klumea despre filme. ;)

daca ai vazut tu... ;) nu stiu, eu nu cred in potentialul acestui domn adrian boncea. el promitea, parca:

-cascadorii, lupte corp la corp etc - loc in cate tv-unea romaneasca nu are experienta. deci, nu poate iesi bine din prima ! oricum, experienta se construieste incercand

-umor - obligatoriu, dar daca au de gand sa ne livreze alta felie din comicul trist din 'la bloc', mai bine nu

si altele...

la faza cu 'sitcomul ca specie inferioara' nu sunt de acord, iar dovada o constituie sitcomuri precum 'cheers', 'fraser', 'seinfeld' s.a. cel putin seinfeld a reusit sa surprinda ritualul vietii de zi cu zi cu o ironie frusta, sa analizeze paradoxalul existentialist si absurdul sitatiilor 'obisnuite', sa omagieze / parodieze / citeze numeroase puncte de referinta din cinematografie (pornind de la spectacolele lui abot & costello la cazul 'JFK' si 'apocalypse now !'), sa fie o parodie a nimicului ce ne caracterizeaza vietile.

daca vrei sa te ti tare pe faze, baga argumente pt care sitcomul nu ti se pare ca poate fi 'arta' (poate nu il echivalam cu cinematograful, nici n-avem cum !). eu am mai explicat ca tot ce inseamna tv intra la categoria 'comercial', chiar daca putem avea rezultate de exceptie.

cu asta nu-s de acord...sorry...

nu stiu, sa vad cat ma tine buzunaru. ;) de scris, nu prea cred ca o sa mai scriu si am explicat de ce.

mai mult m-ar interesa despre cinematografia straina, pt ca in ce priveste cinematografia romaneasca sunt cam la pamant. n-am vizionat prea multe filme (in I rand pt ca n-am avut sansa), si critica, dupa cum stim, in 90% din cazuri se citeste postvizionare.

thx 4 the tips.

aberezi...

Ma lasi cu gunoaile de Cheers si alte jeguri ! Nu ma intereseaza. Rasetele alea ma fac sa vomit, indiferent daca sunt din Seinfeld sau la Bloc.
Sitcom = jeg.
As face, nu zic nu , dar pentru bani multi, adica sa stiu de ce ma prostituez, altfel niet !

Te inseli. La film romanesc, Ioan Lazar si Florian Potra le-au ginit destul de bine... Crohmalniceanu scria in Cinemaul vechi cum n-o sa scrie nici 1000 de ALS sau Gorzo. Am sa revin, le am acasa.

La film romanesc aveam ca reper Arta naratiunii in filmul ro., pe care o consultam inainte de a vedea ceva , ca sa constat daca merita. Filme romanesti, cel putin ce am vazut eu, sunt greu de gasit, mai ales pe huburi sau chestii d-astea, eu le-am vanat la tv foarte multi ani. Din pacate nu se mai difuzeaza. Singurul lucru bun pe care l-a facut Calinescu la tele7abc, a fost ca dadea filme romanesti, pentru ca erau ieftine. Daca nu cumva le lua degeaba. Pe trista TVRM ai sa vezi ca se dau foarte multe, e un tip ramolit acolo, care face niste selectii de exceptie. Iti iei programul tv si urmaresti.
Ai nostri au scris si despre filmul mare, Ioan Lazar cu Teme si stiluri cinematografice si Florian Potra cu Voci si vocatii cimematografice, si ar mai fi. Si revistele Cinema vechi sunt de aur, daca reusesti sa sari peste limbile in c** de la inceput si peste vesnicile anchete. :sick:
Imi place si Chirilov, nu stiu cati ani are, dar le nimerea bine de tot in Pro cinema. Mai scrie pe undeva ? :?

Hai ca am dublu postat si nu stiu daca meriti.....

Poantä:
Anul 1992, fi-miu cu mine-n salä, la Cinemateca, la "Exorcistul" lui Friedkin. Deci, avea 4 ani. In timp ce aia fäcea ca toti dracii pe ecran, el mä tot întreba:
'Da' aici de ce-o aratä în prim-plan?"
"Da' aici de ce-au bägat muzica asta tristä?"
La sfârsit, mä-ntreabä:
"Bine-bine, preotii au murit, da' dracul a murit si el?"
"Nu," zic, "da' s-a dus în iad, sä se mai odihneascä."
"Da," zice, "si sä le povesteascä la ceilalti draci cum a fost pe Pämânt."

(Am sä räspund si serios, da' mai acaná.)

Douä variante SIGURE pentru majoritatea cärtilor, dar numai cu lecturä la salä:
- Biblioteca Academiei Române
- Biblioteca facultatii de film si teatru (cum i-o mai fi zicând acum; aia din Matei Voievod).

Nu prin definitie. Cândva, sitcomul era un gen comic onorabil: simplu, cinstit, cu umor... Cum spune si denumirea: "COMedie de SITuatii". Sä nu-i uitäm pe Billy Wilder, Neil Simon, Noël Coward, Feydeau, Labiche, si chiar Molière, pânä s-ajungem la geniul lui de profunzime.
Ce-i drept, au reusit sä-l nasparleascä si p-ästa. ACUM, da, marea majoritate sunt niste labe triste.

Intercalandu-ma prin discutii...


Stii cum e... cinefil e - intr-o oarecare masura - si tipul care consuma doar filme dintr-un anumit gen (comedii usoare, thriller-uri, filme cu batai etc.), dar in numar mare si prefera sa faca chestia asta decat sa asculte muzica sau sa citesca o carte... Tot cinefil este tipul care merge saptamanal la cinema, pentru a vedea fiecare film aparut si nu pierde nici o "premiera" pe HBO... De asemenea, tot cinefil e si tipul care vede un film la o luna, dar care-si petrece timpul liber analizand filmul ala si comparandu-l cu altele pe care le-a vazut si gandindu-se la ce film urmeaza sa vada...

Nu am incercat sa restrang "comunitatea cinefila", dar aici se discuta despre cultura cinematografica, care presupune sa fi cunoscator de arta si posesor de cultura.

:lol: That was hilarious!


Oricum, departe de a considera toate sitcomurile jeguri, toata discutia asta imi aminteste de o replica a lui Woody Allen din "Annie Hall": cand asista la inregistrarea rasetelor pentru un sitcom, intreaba De ce nu puneti si huiduieli?



P.S.: Se pare ca recent-lansatul DVD cu sezoanele integrale "M.A.S.H." are doua optiuni: cu rasetele de fond sau fara... :D Ce tehnica!

Bravos domle', tu esti un paradox (gandeam cu voce tare nu ma lua in seama).
Cu toate ca nu i-as baga in aceeasi barca pe cei enumerati de tine. Statutul de cinefil mi se pare prea inalt pentru unii.
Ala care se duce la cinema ca sa puncteze cu gagica (ce cliseu :w00t: ), tot cinefil e ? Hai ca devenim offtopic si nu vreau aici.

draga MinRep, te contrazici. ce ziceai tu se refera, intr-adevar, la cultura cinematogafica si, avand in vedere ca cinematografia este o arta compozita (desi eminamente vizuala), da, un 'cultivat' al cinema-ului ar trebui sa aiba cunostinte din mai multe arte - ca sa aprecieze un film la adevrata valoare.

dar NU asta inseamna sa fii cinefil. prin definitie, 'cinefil'=iubitor de filme. cel ce nu devoreaza filme pe bat ca sa-si umple timpul. filmul este o arta extrem de accesibila. pune tu un tiriplici sa citeasca un roman - o sa zica yack ! pune-l sa se uite la un film si o sa se excite pana la cer ! altfel, cel ce traieste pt film, caruia ii place sa analizeze filmul, sa faca analogi intre filme, sa-i placa, la urma urmei, sa citeasca despre film, etc.

ceea ce discutati voi, MinRep si nume, tine de mai multe kestii - de gust, de intelect (de fapt, gustul tine de intelect ! :shock:), de cultura, de mentalitate etc.

ajungem la citatul de mai sus. si mie imi place sa merg o data pe saptamana la cinema. uneori merita, uneori merg din simpla curiozitate, alteori (cand simt ca nu merita), merg pt spectacolul de film, pe care il ador. daca as putea sa vad filme de amiku bunuel, de tarkovski, de fellini s.a.m.d. la cinema, ar fi perfect ! dar nu ma multumesc nici cu cinematecile amarat sonorizate, care difuzeaza copii uzate si netitrate. (imagineaza-ti ce-ar insemna sa vezi un film de truffaut sau de godard netitrat).

HBO-ul il urasc si eu :), dar cateodata mai merita - aduce unele filme recente, bune, dar neajunse pe ecranele romanesti (mie mi-a placut extraordinar de mult weir-ianul 'fearless').

si mie imi placea chirilov. desi pe undeva era cam obositor (nu-mi placeau toate cronicile lui), dar eu il apreciez pt faptul ca reuseste sa scrie destins, aerisit, pt ca are un stil proaspat, pt ca nu este dificil ca ALS in eseuri cinematografice. in cartea despre lvt, cel putin, intelegeam la un moment dat doar ce scria kiri. (ALS era coplesit de neologisme):)

mai scrie ocazional prin observatorul cultural, la 'cosmopolitan' (sectiunea de can-can, parca, ce-i legat de vedete si film), se mai ocupa de festivaluri... ar trebui sa aiba pana-n 35 de ani, pt ca ALS scria ca l-a cunoscut in '94 cand era proaspat absolvent de politehnica.

[quote="notorious"] E bine, inseamna ca nu e contaminat inca ... mai are o sansa.

Pai, da, asta am zis si eu... Ca poti fi cinefil in mai multe feluri (am uitat de cultisti!!! ;) :P), numai ca a avea o cultura cinematografica inseamna mai mult de atat.

mah, nume, stiu ca tu esti baiat foarte destept cu o subtilitate enorma, dar ajuta-ma aici, totusi ? contaminat... cu ce si de ce-ar fi ?