N-am avut rabdare sa vad de ce e topicul asta asa mare, dar voiam numai sa remarc ca tipul din Paranormal Activity e unul din cei mai enervanti si nesimtiti boyfriends din cati am vazut vreodata on film. Nu am putut sa trec peste cat de magareste se purta cu tipa aia. Cam jumate din film, in loc sa ma concentrez pe sperietura, amenintam ecranul cu pumnul. N-am putut sa empatizez mare lucru cu nici unul din ei.

N-ai pierdut chiar nimic. ;)

Hm. Interesant.

:)) de acord rau numai k la mine a fost invers : m-am concentrat asa de rau pe bantuiala ca n-am mai injurat de cat de varza erau

pow ......filmul e un adevarat succes is e si low buget adica mai precis cei 3.000$ au scos peste 100de milioane.....ultima parte e cea mai tare desigur mai ales daca te uiti la ea pe la 2-3 noaptea

Intrucat un user intreba la “Vreau sa stiu” cu ce soi de camera a fost filmat Paranormal Activity 1, mi-a adus aminte accidental de acest film - in masura in care vizitez aproape zilnic acest Forum - si de felul in care el a “functionat” (ghilimelele sunt optionale) in randul spectatorilor de peste tot, dar mai ales din Statele Unite.
Asadar, as propune trei variante ale succesului sau – in randul spectatorului ocazional,a cinefilului, dar si prin randurile unor critici nenumiti - asa cum le-am exemplificat in cronica din debutul anului trecut.
Desigur, totul este relativ, deci discutabil, dar totusi…

Ca si in The Blair Witch Project, sau in mai recentul Cloverfield, P. A. 1 isi atinge efectul scontat folosind trei elemente distinctive, vitale chiar, in buna functionare a instaurarii fricii in randul spectatorilor (?).

1. Lentoarea epicului in prima jumatate a filmului, o capcana ,de altfel, intinsa celor brusc deveniti sceptici, convinsi ca durata ramasa nu mai are timp sa-i sperie (?).

2. Voita rigiditate si inflexibilitate a tehnicii punctului de vedere, extremizata aici, sub forma unei anexe la tehnica filmarii cu camera subiectiva (in care firul epic este vazut, pe rand, doar din perspectiva personajelor) – modalitate straveche de evocare cinematografica a actiunii, dar cu avantajul de a nu-i oferi ochiului privitor decat un camp de adancime restrans/limitat, printr-o restrictionare vizuala, sortita in acest “nou” tip de horror-gore (cum l-am vazut eu!) sa ne puna imaginatia la lucru, intrebandu-ne in majoritatea timpului ce se intampla in stanga sau in dreapta imaginii – cateodata voit-nefocalizata (?).

3. Rarefierea secventelor-soc, pastrate indeosebi pentru finalul antologic, fatale pentru protagonisti si definitorii pentru film, ce materializeaza “realist” ceea ce la inceput nu parea decat o forma acuta de paranoia indusa de atitidini narative si caracterologice, dar “pregatitoare”, in prima jumatate a filmului (?).


Concluzie personala:

(…) Pelicula economa (minimalista, in sensul realizarii ei in limita unui buget foarte redus) ce exploateaza prin mijloace rudimentare o serie de frici existente in majoritatea dintre noi – de supranatural, de zgomote asurzitoare si neobisnuite si de intuneric – P.A. … e “preistoric” si “inovator” in acelasi timp.

As mai adauga, la cele enumerate de tine, naturaletea. Naturalete atit in reactiile personajelor, cit si in dezvoltarea plotului. Ancorarea in realitate, paradoxala pentru un horror, dar rezultat direct al stilului "mockumentarist", are efectul scontat. De unde angoasa? Pai din faptul ca te pregatesti pentru un horror, dar ceea ce vezi pe ecran nu coincide deloc cu asteptarile tale. Cu alte cuvinte, e horror tocmai pentru ca nu e horror (in sensul ca nu-ti ofera ceea ce te-ai astepta sa-ti ofere). De aici si huiduielile si denigrarea acestui sub-gen. Majoritatea se simt inselati in asteptari, ei vor un horror in acceptiunea clasica a cuvintului si primesc cu totul altceva. Primesc un soi de documentar a la Discovery Channel, de care, treptat, se plictisesc, ratind probabil puseurile angoasante plasate pe parcurs. Desigur, atunci, ca vor avea parte de frustrare la final. Dupa cum spuneai, SMC, totul e extrem de "lumesc" la inceput. "Lumescul" asta pregateste terenul pentru angoasa. Care incepe sa se insereze treptat. Tu, ca spectator, iti identifici realitatea proprie, cu acel "lumesc". Totul pare normal. Apoi, cind primele elemente cu iz supranatural invadeaza realitatea aceea sigura de pe ecran, ele patrund si in realitatea ta, usa fiind larg deschisa pentru ca, nu-i asa, am avut parte de o ora de normalitate, ce se mai poate intimpla de acum incolo? Asadar totul e orchestrat in asa fel incit, atunci cind frica se instaleaza, aceasta este justificata de si functioneaza prin acea prima ora de normalitate.
Recomand, pe aceiasi felie, Lake Mungo (2008) si The Fourth Kind (2009).

@SMC, mi-ai stirnit curiozitatea cu acel "horror-gore". De unde, totusi, gore-ul? Sa fie un gore strict la nivel intelectual?:D Gore-ul plasmuit de subconstientul nostru avid?

Multumesc ca participi Windom, dar si ca sprijini stacheta pe care sper ca am ridicat-o in receptarea conceptului acestui film. (Sper ca nu vom vom avea parte de postari de genul "filmu' e nashpa!" ori "super-tare film!".)

Raspunzandu-ti acum,

Filmologic vorbind, nu cred ca "gore-ul" "Paranormalului" este este unul de nivel intelectual. Desi se poate vorbi si despre asta, insa mi-e teama ca intelesurile vor fi cate pareri... Mai degraba cred ca este unul... insinuant, reformator, demarand o noua estetica a (sub)genului - cum ziceam, cu radacini in B.W.P. si culminand cu cvasi-documentarul "The forth kind", pe care nu-l vazusem cand am scris de "P. A". Anticipam atunci un nou racord la (sub)gen, ba chiar o reformulare a lui, nu doar o populara "senzatie tare", generatoare de isterii colective.

SMC ... subscriu !
Filmul iti impune acea frica nu prin prezenta creaturilor, fantomelor sau altor "chestii" ne-lumesti, ci prin lipsa acestora, lasand intr-un "flight mode" imaginatia spectatorilor.
Ai scris ca nu ai vrea sa gasesti comentarii de genu' : "naspa film" sau "foarte frumos"! Inca o opinie similara cu spusele mele in mai multe topic-uri. Nu inteleg cum majoritatea useri-lor
"dicteaza" intr-un mod infinit aceste cuvinte, la rubricile multor filme...uneori reusind sa dubleze, ba chiar sa tripleze, spusele in cadrul aceluiasi film. In fine, am vrut sa adaug un contur ideilor enumerate de tine si as vrea o promovare a genului respectiv din punctul de vedere al mai multor persoane, dar fiecare intelege horror-ul intr-un alt mod, uneori prostesc. Nu doar vampirii varcolacii si ... the giant bullcrap ar trebui sa sperie publicul devorator de groaza, ci si acele "mici fenomene paranormale" ce iti produc fiori pe sira spinarii doar daca incepi sa gandesti : "maybe it's for real" !

dupa mine acest film este genial...cu buget mic...profit maxim.. iar filmul a fost bun:)

Well, asa cum in comedie, umorul e mai 'genuine', atunci cand personajele nu-si dau seama de faptul ca sunt simpatice si nu ti se arunca glumele in fata, asa si in cazul filmelor horror; cateodata e mai de efect ceea ce nu vezi, fiindca imaginatia poate fi mai infricosatoare decat orice imagine 'gore'. Ba mai mult chiar, de cele mai multe ori gore-ul nu te sperie, ci te scarbeste, asa ca PA inscrie un home-run prin asta, producand genuine thrills, daca se poate spune asa si nu umple lentilele de sange doar de dragul shock value-ului.

Am vazut aseara partea a doua, din pacate nu a mai avut acelasi impact. Din mai multe motive: mai intii, elementul inedit s-a dus, tot ce era de vazut ai vazut in prima parte, prin urmare nimic nou sub soare. Sperieturile sint de aceeasi factura insa mult diluate si fara prea mult efect (cu citeva exceptii - scena din bucatarie fiind una dintre ele). Daca in prima parte, secventele surprinse noaptea de catre camerele de supraveghere orchestrau inteligent tensiunea, aici ajung sa plictiseasca. In plus, mai exista cele doua personaje antipatice - batrina menajera si fiica adolescenta, trintite acolo fara rost si fara cap. Se vede de la o posta ca la cirma nu se mai afla acelasi om. Pacat. Sper doar sa se opreasca aici si sa nu o mai dea pe continuari. Nu e chiar un film prost, dar m-a lasat cu un gust amar...

Nici nu aveam asteptari de la partea a doua. De la inceput m-am gandit ca va fi total in umbra primului. Actorii au jucat foarte slab, iar atmosfera in general a fost tare kitsch-oasa. Se simte zdravan schimbarea regizorului Oren Peli, care pe buna dreptate nu a vrut sa faca o a doua parte.

Amandoua filmele sunt bune ..... dar nu chiar cele mai de groaza ale anului , cred k pana si Drag me to hell e mai de groaza ca paranormal activity ...

Partea a doua este penibil de plictisitoare. Pentru mine a fost ceva de genu " prima noapte - o oaie, a doua noapte - doua oi, a treia noapte - trei oi... si, am adormit! Oricum am facut deosebitul efort sa-l vizionez pana la capat, in mare parte din cauza sotiei (cica ii era frica, de ce oare, de cine?! nu stiu...), si chiar nu are nimic filmul asta!

Destul de slab filmul, doar ultimul sfert de ora mai este ceva de el.Blair Witch 1 a fost cu mult mai bun.

Puteti voi sa ziceti ce vreti... Paranormal Activity are idee originala, buget mic (cu care a facut incasari colosale). Bugetul mic nici nu iese in evidenta, avand in vedere ca tot filmul e filmat cu o camera de amatori, cu alte cuvinte imaginea e justificata. E un film horror care se apropie mai mult de realitate, nu ca filmele horror cu monstrii, varcolaci s.a.m.d. care mie mi se par niste porcarii.

Nu mi se pare ca ar trebui comparat cu Blair Witch Project, pentru simplu fapt ca si acolo e filmat tot cu o camera, sa fim seriosi...


Intradevar, Paranormal Activity 2 e un C***T.

Adevar graiesti fiule, dar si primul ramane un KKT.