Bine faci. Vezi ca P.A. a fost premiat la Screamfest:D Asa ca, mai acorda-i eventual o sansa...:P

am văzut un festival... insignifiant, dacă aş fi citit înainte, chiar nu m-aş fi uitat.
fătuca a ţipat într-adevăr realist. ;)

Subscriu! Filmul meu favorit este The Others shi va ramane pt o serie de motive insa acest Paranormal Activity m-a lasat cu gura cascata...pt ca nu am auzit nimic de el, i-am gasit numele intamplator pe net...anyway...M-a tzinut in priza intr-una, m-am speriat cam de prea multe ori. Ashadar...mi-a placut mult! Pt un low budget e o capodopera!!!

Cum puteti voi compara filme pe care nu le-ati vazut? Din auzite? Din inchipuiri sau plasmuiri? Ma macina chestia asta. Cum e posibil asa ceva? Adica, Windom, tu vorbesti pentru altii sau pentru un alter ego? Nu pot sa pricep. Si nu ca e vorba de Avatar. Ideea in sine ma descurajeaza.
CUM?
Eu, spre exemplu, o sa ma duc saptamana viitoare sa-l vad si la cinemtograf (pe PA) - rezervarea e deja facuta, locuri bune, seara - poate nu am fost suficient de inspirat cand l-am vazut prima oara. Asta nu inseamna ca o sa-mi schimb parerea radical. Dar poate e un film strict de cinema. E si asta o posibilitate. Nu o exclud. Ma sperie/scarbeste mai mult gore-ul decat astea gen PA. La Saw 6 as fi fost mult mai incantat daca nu erau primele 5 minute si tot asa. :)

Stiu ca nu va place IMDB, poate nici RT, but here goes (trageti voi singuri concluziile):
[IMG] [/IMG]
[IMG] [/IMG]

Si conform Wikipedia citez:
"While the movie was stuck in limbo, Oren Peli and Jason Blum screened the film for international buyers at a theater in Santa Monica along with a sold-out crowd consisting mostly of teenagers."
Deci?

Da, amuzant. Pit e atins in orgoliu ca am spus ca nu e horror. Am fost dragut sa nu-l incadrez in acest gen, pentru ca astfel e un horror sub-mediocru. Are suspans, da, dar nu sperie, cu exceptia unei scene.
De exemplu, momentul culminant cand coboara Micah jos dupa Katy, si incepe sa tipe, what the fuck, si toate alea, si noi ne uitam la usa aia. Nu te sperie. Te intrebi ce naiba se intampla, dar nu te sperii, curiozitatea e mai mare decat frica. In fine. Sau faza cu placa de ouiji care ia foc. S-a speriat cineva la faza asta? Cel mult scoate un "hmm...". Si uite ca din doua fraze am povestit tot filmul.
Si Windom o da cu cerebral... mda... am filozofat mult la filmul asta... era demon, era spirit, era micky mouse obsedat sexual de tzatzoasa de Katy? Si e cerebral in comparatie cu Avatar. Bravo.
Avatar e blockbuster, vrea sa scoata bani, dar Cameron are si putin mandrie profesionala si a dat maselor ceva de calitate. Paranormal Activity a avut acelasi scop, sa scoata cacalau de bani, dar au apelat la marketing agresiv la adolescenti, si din tweeter in tweeter s-a ajuns la 100 de milioane de dolari. Imi pare rau, dar nu o sa cred pe nimeni cand spune ca PA e mai bun ca Avatar. Nu o sa cred ca el/ea crede sau stie ce spune.

@Windom:
#63 - Bravo!

@Drago:
De ce ai bolditalicizat "märeata"?

@Marius:
Mhm.

Film prost.Nu merita atentie.:-&

Cinemaniacule sau Disciple, trimiteti-mi topicul ästa la "Acum pe ecrane", vä rog, sä-l unesc cu cel de acolo. La sfârsitul anului, vi-l trimit înapoi, aici.

minunat
 

am vazut si eu Blair Witch Project ... e mic copil pe langa asta..

area 51, "continuarea" cu extraterestri a lui Paranormal Activity, se lanseaza in ro pe 29 octombrie

sa dea Cel de Sus sa fie un film decent. nu m-ar deranja. chiar admit ca sunt curios. imi suna a ceva gen District 9. si-o baga Spielberg codita?
punem pariu ca nu o sa aiba nici macar juma din "hype"-ul lui PA oricat de bun si original ar fi? :)

Toate activităţile paranormale suferă o creştere a intensităţii în momentul în care sunt filmate.
Cam asta spunea şi personajul principal, Katie (Katie Featherston), atunci când prietenul ei, Micah (Micah Sloat), începe să filmeze cu o cameră semiprofesională (chiar cea cu ajutorul căreia a fost făcut filmul) şi să se joace de-a Blair Witch Project(1999, regia Daniel Myrick si Eduardo Sánchez).
Acest film reprezintă exemplul cel mai bun de cum să te faci cunoscut caselor mari de producţie. I-a luat regizorului Oren Peli doi ani până când a convins distribuitorii că acest film merită să ruleze în cinematografe şi bine a făcut, dar nu pentru că ar fi avut vreo idee originală, care să ne surprindă lăsandu-ne cu gura căscată, ci pentru că a luat această idee (doar schiţată in documentarele reproductive de pe Discovery) şi a construit-o minut cu minut astfel încât la sfârşitul ultimei secvenţe din film să te lase fără grai.
Dupa multe emisiuni în care s-a discutat despre activităţile paranormale, care ne-au umplut micile ecrane cu reproduceri superficiale şi martori mai mult sau mai putin plătiţi, era şi timpul ca cineva să profite de această idee, iar regizorul a ales cea mai bună metodă (şi cea mai ieftină) de transpunere pentru marele ecran, transformând activităţile paranormale într-o experienţă homemade. Acest tip de transpunere, sub forma unei filmări de familie aflată în vacanţă, ne face să relaţionăm cu personajele şi implicit cu acţiunea, nu datorită povestii simple, ci datorită poveştii spusă simplu. La fel ca şi în alte producţii de acest gen, timpul până la primul plot point durează mai mult decât în mod obişnuit, pentru ca spectatorul să se acomodeze cu personajele şi cu locul acţiunii. De exemplu, în Cloverfield (2008, regia Matt Reeves) primul plot point are loc în jurul minutului 18, în Blair Witch Project în jurul minutului 20, iar aici prima activitate paranormală se desfăşoară pe parcursul minutului 10.
Cum spuneam mai devreme, construirea secvenţei finale este făcută minut cu minut şi se raportează la intensitatea activităţilor paranormale. Nu putem şti cu siguranţă, dacă evenimentele au avut loc în ordinea prezentată sau nici măcar daca acestea s-au petrecut (şi nici nu prea contează), dar instinctul regizoral al lui Oren Peli l-a îndemnat să aranjeze modul de desfăşurare al activitătilor într-un crescendo, o metodă simplă, dar foarte eficace în cazul de faţă. O metodă care ne ademeneşte, care ne captează şi care ne face sa ne dorim mai mult, şi să ne simţim martori oculari la un eveniment asupra căruia nici noi nu putem interveni cu ceva.
Cheia succesului acestui film este reprezentată în mare parte şi de scenariu. Un scenariu scurt, clar şi concis, care oferă o doză mare de realism. Un realism sustinut de un joc actoricesc natural şi convingător, care ne atrage şi ne îndeamnă să relaţionăm cu ceea ce se petrece.
Suspansul filmului este construit într-o manieră hitchcockiană, prin faptul ca nu ne arată raul, dar ne face să-i simtim prezenţa. Una dintre metodele de presimţire a răului este reprezentată de ataşarea ceasului camerei. Acesta merge pe fast-forward când nu se întâmplă nimic, iar revenirea la un ritm normal anunţă câte un incident (de unde ne aşteptăm mai puţin). De asemenea, trecerea la derulare accelerată în timpul acceselor de aşa-zis somnambulism al lui Katie, arătând că stă aproape nemişcată în picioare, preţ de câteva ore, privindu-l pe Micah cum doarme, devine o imagine la fel de infricoşătoare. Toate aceste secvenţe (numerotate în film prin zile de activitate) sunt prezentate prin cadre largi, lungi şi fixe reuşind să ofere spectatorului mult aşteptaţii fiori de pe şina spinării în momentul în care “entitatea” mişcă un pic uşa înainte şi înapoi sau loveşte de câteva ori în tavanul de deasupra patului.
Acestea fiind spuse, Paranormal Activity oferă o doză bună de sperieturi, care l-a facut să devină cel mai profitabil film al tuturor timpurilor iar pe Oren Peli un regizor care promite multe, mai ales că următorul său proiect, “Area 51”, va respecta întocmai reţeta succesului primului său film.

Cred ca filmul functioneaza daca reusesti sa intri in atmosfera. Dar cand toata ideea filmului porneste de la o supersitie ridicola, prezentarea ca un fel de documentar il arunca in ridicol pentru unii. Mie mi s-a rupt de demoni si de tot cand au baga faza cu placa ouiji. Si in genere, tot stilul filmului m-a lasat rece. In final, am ajuns sa ma uit ca la un fel de Big Brother.
Tocmai acea idee de realism mi-a stricat toat experienta urmaririi acestui blockbuster. Daca il faci film, pot sa cred multe, pentru ca e un alt univers acolo, si ok, merg cu valul. Dar asa, spectatorul intra in univesul filmului cu legile si convingerile din lumea reala, si functioneaza daca el crede ca exista demoni, fantome si etc. Vorba ta, dupa toata Ghost Hunters - mania, trebuia sa vina si asta.

Filmul e facut pentru a fi urmarit in sala de cinema. Unde e intuneric si liniste. Toate filmele sunt facute pentru a fi urmarite in sala de cinema. In al doilea rand: nu e blockbuster.

Eu cred ca Paranormal Activity este un film de vazut la cinema dar nu singur.Apropo exista 2 finaluri la film?Daca da,care?

Vezi-l la cinema, cu äla "care este", apoi ti-l povestim si pe älälalt "care este".
Apropo, zi-i lu' tätâne-tu cäci curând vin la el c-un proiect rupere! Michael Moore e mic copchil, pe lângä ce pun eu la cale!

De fapt sunt 3 finaluri , unul mai naspa decat altul :))

Adevarul e ca, cu cit esti mai redus la minte, cu atit ti se pare mai nashpa. Dar sa ramina doar intre noi secretul asta, sa vedem citi se mai dau de gol...:-$ ;)

Depinde ce întelegem prin "naspa". Chiar dacä un redus la minte ar folosi, aici, "naspa" în sens räu, rämâne valabilä si optiunea intelighentä - aia de "naspa" în sens bun.