Bine macar ca nu mai susti prima aberatie.
Legat de Bollywood, imi rezerv dreptul de a nu comenta cele postate de tine.
Singura remarca, e ca iarasi ai dat-o cotita in stilu-ti caracteristic. Faci afirmatia rau intentionata si sarcastica cum ca Bollywood-ul produce 200 de filme pe an si apoi enumeri niste clasice de o calitate... Puteai mai mult sunt sigur.
Iar vis-a-vis de duduia pe care te-ai obosit sa o expui in link, nu stiu cine este si sincer, nu voi consuma acum un clik al mausului ca sa o caut pe google. Sa fie sanatoasa.

Iar interventia lui Sandu.... (:| Unde s-a pomenit asa o zicere in schimbul nostru de replici?!
Cititul asta, bata-l vina!

Ps. Pacat Twins ca in calitate de moderator nu aduci si remarci pozitive, constructive. Te ocupi doar de zeflemea ieftina si postari in batjocura. Pana acum am incercat sa cred ca nu e asa, dar... cand faci aceste cut-uri din postari si afirmi exact opusul sensului adevarat, incep si eu sa cred ca e rea intentie. Iar aceasta atitudine dauneaza grav forumului.

N-am citat pe nimeni, asa ca nu prea văd de ce ar trebui să mă refer la schimbul vostru de replici -- care nici nu mă interesează sincer.

Ți-am citit însă cronica și îmi place, dar nu te aștepta să primești vreo validare de la Twinsen. Pentru el tot ce e popular e prost.

Nu inteleg :( Eu eram in asentiment cu tine, incercam si eu sa critic "snobii zilelor noastre" care cu "mitocanie crasa" ataca Hollywoodul si Bollywoodul. Cred ca trebuie sa fie pusi la punct toti mitocanii si snobii aia, cum faceai tu, ca sa se imbunatateasca atmosfera pe forum.

nu e vorba de validari sandu! Nu ma intereseaza aceste lucruri. Putea sa spuna ca e o porcarie, o chestie usuratica pentru telenovelisti. Era parerea lui! Cum ceea ce am postat e parerea mea. Indiferent ca e cineva deacord sau nu. Eu asa am trait si simtit gala. Mi-a placut si am savurat ca pe un bonus si infrangerile marilor favoriti. Atat!

Dar el trunchiat ce am scris alaturand doua bucati distincte si a lasat sa se traga o concluzie ticaloasa.
Ce era daca eu spuneam ca mi-a placut spectacolul dar sunt total dezamagit de castigatori? Ma interna la nebuni? Alaturand "mi-a placut" cu "sunt total dezamagit" reiesea ca nu sunt coerent. Nu? Cam asa au stat lucrurile.

O recomandare pentru toti tinerii ce cauta filme bune, esentiale
 

pentru cultura lor cinematografica.

In the Name of the Father (1993)



Sa incepem cu ... inceputul, adica chiar cu genericul de deschidere. Cantecul compus special pentru a facilita primul contact cu filmul, ce poarta semnatura lui Bono si care urmarit si ascultat pentru prima oara pare o avalansa de notiuni, idei si propozitii fara logica si fara noima, capata dupa o prima vizionare a acestui film, sens si profunzime, transformandu-se sub urechile noastre, intr-un sinopsis al peliculei, foarte bine realizat prin acele jocuri de cuvinte ce pareau inteligibile inainte si prin constructiile pe care le consideram aleatoare intr-o prima faza. Tot acest intro este realizat pe ritmuri irlandeze. Dupa umila mea parere, cred ca e cea mai buna melodie compusa special pentru un generic de deschidere a unui film. Geniala compozitie si genial Bono! Aici puteti asculta aceasta compozitie incredibila, dar recomand in prealabil sa vizionati filmul. O sa intelegeti mai apoi de ce. ( https://www.youtube.com/watch?v=X9m1b_7H6zk )
Acum despre film. Are 7 nominalizari la Oscaruri, care bineinteles ca pentru "cunoscatori", asta nu inseamna nimic, (stiti vorba aia romaneasca, "noi nu facem filme pentru tinichele", rostita chair deunazi de un ilustru castigator de un premiu la un festival de film la care probabil ca a fost inscris cu forta...),dar eu cred ca o astfel de performanta de a obtine atatea nominalizari, reprezinta totusi o incununare si o recunoastere a acestei productii ca fiind una de referinta pentru cinematografie.
De aceea, chiar acest review il realizez ca un apel adresat tinerilor cinefili de a parcurge si acest film, ce obligatoriu trebuie sa fie bifat de oricine apreciaza o realizare aproape perfecta din toate punctele de vedere. Cu un joc actoricesc impecabil, nu degeaba in film avem privilegiul sa il urmarim pe cel mai galonat actor al tuturor timpurilor, - sectiunea actor principal -, Daniel Day-Lewis, dar nici ceilalti actori nu fac doar figuratie. Fiecare contribuie cu intreg talentul lui pentru a realiza aceasta capodopera.
Scenariului nu am cum sa ii cunosc gradul de acuratete in ceea ce relateaza despre Gerry Conlon si simtamintele acestuia si nici nu il vom sti vreodata. Cunoastem doar detalii despre evenimente si despre cronologia in care acestea se petrec, iar din aceasta perspectiva, filmul modifica unele dintre ele, dar per total, se poate spune ca este o adaptare extrem de bine scrisa. O importante deosebita o are participarea lui Gerry Conlon insusi la realizarea scriptului, iar acest amanunt da o veridicitate acelor trairi si stari pe care Gerry le-a simtit pe perioada detentiei.
Filmul are mici clisee introduse pentru a tusa tonurile dramatice, mai mult decat era necesar, dar nici acestea nu afecteaza prea mult povestea si perceptia asupra ei. Doar dau o usoara senzatie de incarcatura ... teatrala, nederanjanta, din fericire. (un exemplu ar fi mentiunea ca in realitate tatal si fiul nu au impartit niciodata o celula asa cum prezinta filmul).
Regia este profesionista si atat. Jim Sheridan nu este vreun vizionar sau vreun artist cu sclipiri, insa in creatiile sale face totul dupa manual. Mai mult, permite actorilor principali sa se manifeste liber, sa faca risipa de talent, ceea ce e o mare bila alba si chiar o stiinta in fond, atata timp cat nu pare ca prin aceasta libertate, ar pierde filmul din mana. Asa "netalentat" cum il acuza unii ca ar fi, Sheridan are in cv putine filme, dar majoritatea cu o greutate ce altora nu le reuseste decat o data in toata cariera. (ex: My Left Foot: The Story of Christy Brown (1989), The Field (1990), acest In the Name of the Father (1993), In America (2002) sau de ce nu, Brothers (2009)).
In concluzia acestui review o sa mai repet indemnul catre generatia noua de devoratori de filme si iubitori de cinema si o sa le recomand acestora, inca o data, acest film extraordinar. Vizionati-l si revizionati-l! Nu o sa regretati!
Nota 8,67!

Facebook-ul ca personaj principal.
 

The Social Network (2010)

Un film despre un fenomen social, devenit ulterior un stil de viata. Este un fel de biografie a facebook-ului, o biografie de ochii lumii, o biografie transformata destul de agresiv in reclama. Este tipic stilului american de a-si prezenta realizarile care cuceresc lumea intr-o aura de realizare socialista a maretii republici. Propaganda pura.
Trecand insa peste aceasta tentativa de spalare de minti, filmul, ca produs cinematografic de entertainment este placut, este bun. Are un ritm ce usor poate crea vertijuri spectatorilor, mai ales noua celor ce folosim subtitrarea si nu dublajul. Insa, odata obisnuiti cu aceasta avalansa de dialoguri, presarata si cu glume inteligente, filmul captiveaza. Cu un aer tineresc, croit pe masurile utilizatorilor retelei, care nu sunt deloc putini la numar si cu o poveste interesanta, filmul isi minimalizeaza intr-o oarecare masura actorii. Ii trece in plan secund, scotand in prim-plan aceasta platforma. Practic scenariul se foloseste de actori pentru a prezenta reteaua de socializare, nasterea ei, modul de crestere ca numar de utilizatori si in final, reteta financiara pe care o genereaza.
Totusi, actoriceste vorbind, Eisenberg isi face rolul vietii, desi nu i-am urmarit cariera, in afara a 2-3 filme gen The Hunting Party sau Now You See Me, unde este un actor tertiar, cam pe post de figurant, pot sa afirm ca, daca nu se va mai crea un alt scenariu croit pe omul Eisenberg, (aceasta aparenta de adolescent etern), acest rol din Reteaua de Socializare va ramane cel mai important al intregii sale cariere. Spun asta pentru ca aici, efectiv rolul se muleaza pe persoana si nu invers cum e normal in cazul actorilor.
Asadar, un film in aparenta bine documentat, chiar un fel de reportaj despre facebook, simpatic si tineresc. Sincer ii inteleg pe cei mai inaintati in varsta si care declara ca nu pot sa patrunda in atmosfera filmului. Pur si simplu nu le este adresat!
Un 7,87!

Sentimente reale surprinse cu camera de filmat. Tata-fiica in spectacolul vietii
 

On Golden Pond (1981)

De necrezut! Henry Fonda impreuna cu fica sa Jane isi etaleaza practic povestea de viata in acest film. (nu ad literam ci ca incarcatura emotionala, bineinteles). Cunoscute fiind neintelegerile dintre cei doi, mai mult din partea fetei catre tatal ei, filmul pare sa fie acel mediator familial, atat de dorit de Henry.
Cu o interpretare de gala a celor cei doi protagonisti, (Katharine Hepburn si Henry Fonda) si secondati de Jane Fonda, impresia degajata este cea a unei familii adevarate surprinse cu camera video intr-un moment dat al vietii lor. Nimic nu tradeaza regia, scenariul, productia, montajul. Totul e firesc, familial parca. Dialogurile, pe langa faptul ca sunt firesti, normale, sunt dementiale. Umorul din spatele mormaielilor lui Norman este de cea mai buna calitate. Replicile, ca cea din final, dupa toata tensiunea si tragismul acelei scene, sunt sarea si piperul acestei productii fara varsta. (-Unde vrei sa pleci? Nu esti tu cavalerul meu pe cal alb?/ -Ba da! Dar fara cal, ca mie nu-mi plac caii! :x )... Sublim, emotionant si natural.
Si cand te gandesti ca acesta a fost ultimul film facut de catre Henry Fonda, in chiar ultimul an al sau de viata... alaturi de fiica sa... Emotionant! O ultima sclipire, orbitoare, a unei stele ce a apus.
Asa cum am mai spus, sa nu se creada ca este un film cu si pentru varsta a 3-a. Din contra! Este un film atemporal, pentru orice varsta si mai ales un clasic. O lectie de viata ce trebuie privita, doar ca,.. trebuie sa fii destul de matur (sentimental), ca sa il poti si patrunde. Nota 8,47!

ai o slabiciune incontestabila pentru sentimentalisme (n-am zis ieftine!!!). pe de alta parte, familia Fonda, merita numai aplauze.

Excelent! sau cum intreaga cinematografie romaneasca poate sa-si ia notite.
 

Låt den rätte komma in (2008)

O alta poveste cu vampiri! Cam asa imi rasuna in minte acest titlu, atunci cand m-am decis sa-l vizionez. Iar filmele cu vampiri sunt atat de plictisitoare, de previzibile de puerile, incat am inceput sa evit acest tip de filme asa-zise apartinatoare ale genului horror. Horror doar cu numele, ca de suspans si tensiune nici nu poate fi vorba.

Dar la acest film ... surpriza totala! Inca dintru inceput, fiind o productie "de cartier" as putea spune, adica lipsindu-i tipicul productiilor americane, (pelicula... este totusi suedeza), asadar, inca de la inceput, mi-a fost rasturnat tot sistemul de valori, sistem pe care mi-l construisem singur, in ceea ce priveste acest gen de filme cu si despre vampiri si pe care l-am prezentat mai sus.
Pe masura ce povestea evolueaza, experienta vizionarii este din ce in ce mai placuta si mai surprinzatoare. Daca la inceput te ia pe nepregatite si esti un pic naucit de acest fel de a nara, total atipic noua, raportat la tot ce am vazut pana acum, la final nu poti fi decat multumit ca ai avut parte de ceea ce probabil a fost una din cele mai placute experiente cinematografice ale ultimul timp.
Total nou ca si concept, total nou ca si abordare, filmul este un exemplu pentru industriile cinematografice europene si nu numai; tuturor tarilor care investesc bani de la bugete in realizarea de filme. Fara efecte speciale costisitoare, sau mai bine zis fara efecte speciale deloc, diferenta o face povestea, adica scenariul. Filmat in locatii... banale, (de cartier), cu un buget de doar 4 mil $, filmul si-a triplat banii.
Un exemplu in ideea că a realiza ceva deosebit si de a place publicului nu sunt doua notiuni incompatibile. Nu orice e bun trebuie sa fie si inaccesibil publicului asa cum gresit ni se induce impresia de catre invechita breasla cinematografica romaneasca, (aici ma refer la intreaga casta ce s-a aciuat in aproape toata industria cinematografica romaneasca).
Aaaa! Si a si intrat pe lista scurta la BAFTA, reusind mai apoi sa aiba recunoastere si peste ocean, ceea ce nu e putin lucru; Parerea mea!
Un film surprinzator, foarte bun si sincer din punct de vedere al interpretarii si de ce nu, chiar al legaturii ce se creaza intre cele doua personaje-copii. Nota 8,46! Il foarte recomand!

Americanii s-au grabit, ca si in alte ocazii, sa faca si varianta lor: http://www.imdb.com/title/tt1228987/?ref_=nm_flmg_tk_1 Nu am vazut decit originalul, dar sint curioasa si de a doua varianta. Sint curioasa daca au surprins esenta filmului sau s-au axat pe efecte vizuale, au incercat sa socheze. Daca cineva l-a vazut poate scrie ce parere are. Poate o sa-l vezi chiar tu, alali, si o sa scrii despre el in curind.

Let the right one in, in ciuda ingustarii voite a povestii si a imbinarii realului cu fantasticul e o poveste universala spusa atit de simplu, fara accentuari exhibitioniste, fara accentuari dramatice, curge atit de natural in ciuda nenaturalului.

Ma intreb daca varianta americana a scazut faima variantei suedeze. Nu stiu unde sa caut statistici de genul asta, gen incasari pe fiecare film, participari anuale la diverse vizionari/festivale, nr. de DVD-etc vindute pentru fiecare varianata, eventual pe ani.

Let me in e unul din remake-urile bune. Nu e chiar la valoarea suedezului, dar e totusi un film mai mult decat decent, departe de rateurile care sunt de obicei remakeurile. Din pacate nici nu aduce mare lucru in plus, if anything.

Btw, se discuta prea mult de bugeturi, bani facuti, spectatori avuti etc. Iar BAFTA e zero barat ca relevanta, mai rau decat Globurile de Aur.

Nu inteleg cum vine ideea cu varianta americana sa fi scazut faima originalului. A fost o perioada de vreo 2 ani intre ele, daca remake-ul putea sa faca ceva era sa readuca in discutie originalul si sa-i faca astfel reclama. De altfel nu am mai vazut mentionat remake-ul, dar originalul inca mai apare prin liste cu filmele deceniului trecut.

Varianta americana e incomparabil mai proasta decat originalul. Nici nu am rezistat pana la final. Si nu are nicio ratiune de a exista, in afara de a "traduce", in toate sensurile cuvantului, originalul pentru bizonii americani incapabili sa citeasca subtitrari.

To be fair, asta nu e chiar un lucru iesit din comun. :P


Aici sunt de acord cu tine, dar mie mi s-a parut ca a fost tradus chiar binisor pt bizonii americani. :D Doar ca nu a venit cu nimic al lui, ceea ce il face cam inutil daca ai vazut deja varianta mai buna.

Au trecut ani de cand am incercat sa ma uit la remake, asa ca nu mai pot comenta detalii, dar din punctul meu de vedere sunt doua filme care exprima lucruri diferite. Iar ce spune originalul e mult mai profund si emotionant decat remake-ul. A avea more or less aceleasi evenimente centrale nu inseamna defel ca ai filme asemanatoare. Chiar si un eveniment din lumea reala poate fi privit foarte diferit de doi martori distincti.

P.S. Alali ar trebui sa incerci si Ginger Snaps daca n-ai facut-o deja. Doar primul film, continuarile sunt mediocre.

=))
Dah! Twins!

Legat de Ginger Snaps, nu, nu l-am vazut! Dar l-am luat ca tema pentru azi.
De remake, nu stiu ce sa spun anaemona.... Mi-a placut prea mult acesta ca sa il amestec cu o alta varianta. Idubitabil voi ajunge mai apoi, peste 1-2 ani sa am impresia ca nu stiu ce secventa din al doilea face parte din primul... Asa ca .... Nu stiu!

Eu zic ca nu exista niciun motiv sa mai vezi si Let Me In daca ai vazut originalul. E un remake decent mai ales daca il compari cu alte remake-uri (gen Shutter, Kairo etc.), dar daca te raportezi strict la original e la mare distanta, la toate aspectele.

ei uite, contrar parerii lui loud.rocks, o sa ma uit la film. Asa ca sîc! :P si o sa imi impartasesc impresiile cu voi. Sa speram ca nu ma va dezamagi.
Singurul remake mai bun ca originalul, pentru mine a fost Ring. Doar prima parte. Pana acum... ma rog.

:)) zici ca mi-ai face mie imi ciuda daca te uiti :P. Eu ziceam ca nu exista motive pentru ca nu doar ca nu aduce nimic in plus, dar ii este net inferior originalului; e de-a dreptul enervant sa vezi aceleasi scene (mai ales la un interval de cateva zile, cand inca ti-e proaspat Let the Right One In) aproape complet lipsite de atmosfera aia haunting, cu un acting destul de superficial si la mare distanta de naturaletea filmului suedez.

In alta ordine de idei, sper si eu sa nu te dezamageasca :P.

Jocul teoriilor ... gresite.
 

The Others (2001)

Daca numesc acest film ca fiind de autor, cred ca nu gresesc cu nimic. Desi facut in maniera corporatista, cu implicarea Miramax, filmul si-a pastrat in mare masura independenta ca viziune. Amenabar reuseste sa-si realizeze propriul scenariu in maniera in care l-a simtit si gandit.
Chiar de la inceput, filmul are o nota distincta. Acea boala ciudata face ca actiunea sa fie deosebita, atipica pentru acest gen horror. Apoi apar regulile care produc o tensiune suplimentara, ca ulterior, atmosfera apasatoare sa fie completata de lumina, o lumina nesanatoasa si artificiala. Astfel, tot filmul are un colorit aparte. O munca impresionanta a lui Javier Aguirresarobe, in calitate de director de imagine. Nu obisnuiesc sa fac aprecieri tehnice, dar aici este ceva deosebit si trebuie apreciat ca atare.
Provocarea cea mai mare vine totusi de la schimbarile permanente de directie a cursului povestii. De aici si acest "joc al teoriilor". Este practic imposibil pentru orice privitor sa nu aiba in fiecare moment o tentativa de a intui deznodamantul sau macar directia in care pare sa se indrepte povestea. Efect minunat reusit datorita manierei de constructie a filmului, datorita viziunii si modului in care Amenabar a gandit si realizat acest film. Insa in final realizezi ca toate aceste supozitii la care involuntar filmul te impinge sunt gresite, deznodamantul neputand fi intuit sub nicio forma.
Iata deci o alta nota distincta a acestui film. Finalul! Unic, surprinzator si imposibil de intuit, el constituie un mare plus pentru orice film, cu atat mai mult pentru un film in care suspansul este principala intentie, dupa cum marturiseste insusi regizorul.
Ca interpretari avem o Nicole Kidman... adica Nicole Kidman, acompaniata insa minunat de cei doi copii, mai ales interpretarea fetitei, Alakina Mann, care este o permanenta provocare pentru Kidman. Nici cei trei servitori nu fac nota discordanta in acest regal interpretativ.
Concluzionand, avem un film superb, cu o atmosfera cum numai un geniu ca cel al lui Amenabar putea crea si cu o atentie la detalii care se poate observa din materialele bonus care insotesc dvd-ul ce a aparut pe piata din Romania.
O recomandare ce o fac tuturor celor ce vor sa vada ceva deosebit. Obligatoriu de urmarit insotit de scurtele comentarii ale regizorului, producatorilor si actorilor ce vin ca material bonus. Minunat este si micul clip in care il vedem pe tanarul regizor supervizand inregistrarea coloanei sonore care-i poarta numele.
Un 7,99 pentru aceasta provocare la gandire.
Ps. Spoiler! Intentia era sa intitulez review-ul: "Constiinte bantuind sau bantuite?" , dar o astfel de intrebare pusa in titlu ar fi tradat chiar deznodamantul, ceea ce era un mare deserviciu pe care l-as fi adus tuturor celor care nu au avut placerea de a urmari filmul.