Bine faci. Vezi ca P.A. a fost premiat la Screamfest:D Asa ca, mai acorda-i eventual o sansa...:P

am văzut un festival... insignifiant, dacă aş fi citit înainte, chiar nu m-aş fi uitat.
fătuca a ţipat într-adevăr realist. ;)

Subscriu! Filmul meu favorit este The Others shi va ramane pt o serie de motive insa acest Paranormal Activity m-a lasat cu gura cascata...pt ca nu am auzit nimic de el, i-am gasit numele intamplator pe net...anyway...M-a tzinut in priza intr-una, m-am speriat cam de prea multe ori. Ashadar...mi-a placut mult! Pt un low budget e o capodopera!!!

Cum puteti voi compara filme pe care nu le-ati vazut? Din auzite? Din inchipuiri sau plasmuiri? Ma macina chestia asta. Cum e posibil asa ceva? Adica, Windom, tu vorbesti pentru altii sau pentru un alter ego? Nu pot sa pricep. Si nu ca e vorba de Avatar. Ideea in sine ma descurajeaza.
CUM?
Eu, spre exemplu, o sa ma duc saptamana viitoare sa-l vad si la cinemtograf (pe PA) - rezervarea e deja facuta, locuri bune, seara - poate nu am fost suficient de inspirat cand l-am vazut prima oara. Asta nu inseamna ca o sa-mi schimb parerea radical. Dar poate e un film strict de cinema. E si asta o posibilitate. Nu o exclud. Ma sperie/scarbeste mai mult gore-ul decat astea gen PA. La Saw 6 as fi fost mult mai incantat daca nu erau primele 5 minute si tot asa. :)

Stiu ca nu va place IMDB, poate nici RT, but here goes (trageti voi singuri concluziile):
[IMG] [/IMG]
[IMG] [/IMG]

Si conform Wikipedia citez:
"While the movie was stuck in limbo, Oren Peli and Jason Blum screened the film for international buyers at a theater in Santa Monica along with a sold-out crowd consisting mostly of teenagers."
Deci?

Da, amuzant. Pit e atins in orgoliu ca am spus ca nu e horror. Am fost dragut sa nu-l incadrez in acest gen, pentru ca astfel e un horror sub-mediocru. Are suspans, da, dar nu sperie, cu exceptia unei scene.
De exemplu, momentul culminant cand coboara Micah jos dupa Katy, si incepe sa tipe, what the fuck, si toate alea, si noi ne uitam la usa aia. Nu te sperie. Te intrebi ce naiba se intampla, dar nu te sperii, curiozitatea e mai mare decat frica. In fine. Sau faza cu placa de ouiji care ia foc. S-a speriat cineva la faza asta? Cel mult scoate un "hmm...". Si uite ca din doua fraze am povestit tot filmul.
Si Windom o da cu cerebral... mda... am filozofat mult la filmul asta... era demon, era spirit, era micky mouse obsedat sexual de tzatzoasa de Katy? Si e cerebral in comparatie cu Avatar. Bravo.
Avatar e blockbuster, vrea sa scoata bani, dar Cameron are si putin mandrie profesionala si a dat maselor ceva de calitate. Paranormal Activity a avut acelasi scop, sa scoata cacalau de bani, dar au apelat la marketing agresiv la adolescenti, si din tweeter in tweeter s-a ajuns la 100 de milioane de dolari. Imi pare rau, dar nu o sa cred pe nimeni cand spune ca PA e mai bun ca Avatar. Nu o sa cred ca el/ea crede sau stie ce spune.

@Windom:
#63 - Bravo!

@Drago:
De ce ai bolditalicizat "märeata"?

@Marius:
Mhm.

Film prost.Nu merita atentie.:-&

Cinemaniacule sau Disciple, trimiteti-mi topicul ästa la "Acum pe ecrane", vä rog, sä-l unesc cu cel de acolo. La sfârsitul anului, vi-l trimit înapoi, aici.

minunat
 

am vazut si eu Blair Witch Project ... e mic copil pe langa asta..

area 51, "continuarea" cu extraterestri a lui Paranormal Activity, se lanseaza in ro pe 29 octombrie

sa dea Cel de Sus sa fie un film decent. nu m-ar deranja. chiar admit ca sunt curios. imi suna a ceva gen District 9. si-o baga Spielberg codita?
punem pariu ca nu o sa aiba nici macar juma din "hype"-ul lui PA oricat de bun si original ar fi? :)

Toate activităţile paranormale suferă o creştere a intensităţii în momentul în care sunt filmate.
Cam asta spunea şi personajul principal, Katie (Katie Featherston), atunci când prietenul ei, Micah (Micah Sloat), începe să filmeze cu o cameră semiprofesională (chiar cea cu ajutorul căreia a fost făcut filmul) şi să se joace de-a Blair Witch Project(1999, regia Daniel Myrick si Eduardo Sánchez).
Acest film reprezintă exemplul cel mai bun de cum să te faci cunoscut caselor mari de producţie. I-a luat regizorului Oren Peli doi ani până când a convins distribuitorii că acest film merită să ruleze în cinematografe şi bine a făcut, dar nu pentru că ar fi avut vreo idee originală, care să ne surprindă lăsandu-ne cu gura căscată, ci pentru că a luat această idee (doar schiţată in documentarele reproductive de pe Discovery) şi a construit-o minut cu minut astfel încât la sfârşitul ultimei secvenţe din film să te lase fără grai.
Dupa multe emisiuni în care s-a discutat despre activităţile paranormale, care ne-au umplut micile ecrane cu reproduceri superficiale şi martori mai mult sau mai putin plătiţi, era şi timpul ca cineva să profite de această idee, iar regizorul a ales cea mai bună metodă (şi cea mai ieftină) de transpunere pentru marele ecran, transformând activităţile paranormale într-o experienţă homemade. Acest tip de transpunere, sub forma unei filmări de familie aflată în vacanţă, ne face să relaţionăm cu personajele şi implicit cu acţiunea, nu datorită povestii simple, ci datorită poveştii spusă simplu. La fel ca şi în alte producţii de acest gen, timpul până la primul plot point durează mai mult decât în mod obişnuit, pentru ca spectatorul să se acomodeze cu personajele şi cu locul acţiunii. De exemplu, în Cloverfield (2008, regia Matt Reeves) primul plot point are loc în jurul minutului 18, în Blair Witch Project în jurul minutului 20, iar aici prima activitate paranormală se desfăşoară pe parcursul minutului 10.
Cum spuneam mai devreme, construirea secvenţei finale este făcută minut cu minut şi se raportează la intensitatea activităţilor paranormale. Nu putem şti cu siguranţă, dacă evenimentele au avut loc în ordinea prezentată sau nici măcar daca acestea s-au petrecut (şi nici nu prea contează), dar instinctul regizoral al lui Oren Peli l-a îndemnat să aranjeze modul de desfăşurare al activitătilor într-un crescendo, o metodă simplă, dar foarte eficace în cazul de faţă. O metodă care ne ademeneşte, care ne captează şi care ne face sa ne dorim mai mult, şi să ne simţim martori oculari la un eveniment asupra căruia nici noi nu putem interveni cu ceva.
Cheia succesului acestui film este reprezentată în mare parte şi de scenariu. Un scenariu scurt, clar şi concis, care oferă o doză mare de realism. Un realism sustinut de un joc actoricesc natural şi convingător, care ne atrage şi ne îndeamnă să relaţionăm cu ceea ce se petrece.
Suspansul filmului este construit într-o manieră hitchcockiană, prin faptul ca nu ne arată raul, dar ne face să-i simtim prezenţa. Una dintre metodele de presimţire a răului este reprezentată de ataşarea ceasului camerei. Acesta merge pe fast-forward când nu se întâmplă nimic, iar revenirea la un ritm normal anunţă câte un incident (de unde ne aşteptăm mai puţin). De asemenea, trecerea la derulare accelerată în timpul acceselor de aşa-zis somnambulism al lui Katie, arătând că stă aproape nemişcată în picioare, preţ de câteva ore, privindu-l pe Micah cum doarme, devine o imagine la fel de infricoşătoare. Toate aceste secvenţe (numerotate în film prin zile de activitate) sunt prezentate prin cadre largi, lungi şi fixe reuşind să ofere spectatorului mult aşteptaţii fiori de pe şina spinării în momentul în care “entitatea” mişcă un pic uşa înainte şi înapoi sau loveşte de câteva ori în tavanul de deasupra patului.
Acestea fiind spuse, Paranormal Activity oferă o doză bună de sperieturi, care l-a facut să devină cel mai profitabil film al tuturor timpurilor iar pe Oren Peli un regizor care promite multe, mai ales că următorul său proiect, “Area 51”, va respecta întocmai reţeta succesului primului său film.

Cred ca filmul functioneaza daca reusesti sa intri in atmosfera. Dar cand toata ideea filmului porneste de la o supersitie ridicola, prezentarea ca un fel de documentar il arunca in ridicol pentru unii. Mie mi s-a rupt de demoni si de tot cand au baga faza cu placa ouiji. Si in genere, tot stilul filmului m-a lasat rece. In final, am ajuns sa ma uit ca la un fel de Big Brother.
Tocmai acea idee de realism mi-a stricat toat experienta urmaririi acestui blockbuster. Daca il faci film, pot sa cred multe, pentru ca e un alt univers acolo, si ok, merg cu valul. Dar asa, spectatorul intra in univesul filmului cu legile si convingerile din lumea reala, si functioneaza daca el crede ca exista demoni, fantome si etc. Vorba ta, dupa toata Ghost Hunters - mania, trebuia sa vina si asta.

Filmul e facut pentru a fi urmarit in sala de cinema. Unde e intuneric si liniste. Toate filmele sunt facute pentru a fi urmarite in sala de cinema. In al doilea rand: nu e blockbuster.

Eu cred ca Paranormal Activity este un film de vazut la cinema dar nu singur.Apropo exista 2 finaluri la film?Daca da,care?

Vezi-l la cinema, cu äla "care este", apoi ti-l povestim si pe älälalt "care este".
Apropo, zi-i lu' tätâne-tu cäci curând vin la el c-un proiect rupere! Michael Moore e mic copchil, pe lângä ce pun eu la cale!

De fapt sunt 3 finaluri , unul mai naspa decat altul :))

Adevarul e ca, cu cit esti mai redus la minte, cu atit ti se pare mai nashpa. Dar sa ramina doar intre noi secretul asta, sa vedem citi se mai dau de gol...:-$ ;)

Depinde ce întelegem prin "naspa". Chiar dacä un redus la minte ar folosi, aici, "naspa" în sens räu, rämâne valabilä si optiunea intelighentä - aia de "naspa" în sens bun.

Ceva imi spune ca respectivul nu se referea la "naspa" in sens bun...

Aici puteti vedea cele 3 finaluri:

http://www.trilulilu.ro/zambilici/c98fb681cada75

Oricum, cred ca finalul ales pentru varianta screener ramine cel mai eficient, prima varianta trimitea filmul in horror conventional tipic hollywoodian, iar a doua e prea scurta si mult mai lipsita de efect decit cea ramasa in picioare...

Mai bine redus decat figurant care comenteaza filme pe care nu le-a vazut ...

Eu am vazut doar ala de la cinema.Mersi Windom.Ma uit mai pe seara la toate ca sa aiba efect ;)

Eu nu am inteles din astea care e al treilea.Am inteles ala cu moartea lui Micah si cu politistii care o omoara,dar atat.Imi explicati si mie?

O idiotenie de film.Nici macar nu am putut sa-l percep ca pe un film.Cred ca voi confundati filmul cu emisiunile reality show.(:|

Spoilers!!!

Primul e cel in care politia o omoara, al doilea e cel in care elementul supranatural apare "pe fatza" iar al treilea e cel in care Katie isi taie gitul.

@Windom:Why TF isi taie gatul?
@cremaxx:E facut ca sa para asa.Dar nu e.

De ce isi taie gitul? Gaseste tu o explicatie si probabil e cea buna.;) Fiecare intelege ce vrea, aici sta tot farmecul, nu-ti serveste un final care sa explice totul ca celelalte filme horror pentru retarzi aparute in ultima vreme precum ciupercile dupa ploaie...

Pentru ca o durea prea mult si nu mai vroia?Oricum mie-mi place cel mai mult finalul in care vezi demonul nenica si faci pe tine de frica.

Sincer cred ca filmul asta v-a dat peste cap..sau cum se zice: v-a dat pe spate.
Cred ca fiecare dintre voi ,cei care l-ati vazut integral, partea-a 2-a din P A (observ ca deja exista PA-ul) o sa fie din cele mai nereusite esecuri din PA-urile voastre.

Nu pot sa cred ca un astfel de film va faceti sa credeti anumite chestii ET a fost domn pe langa asta,iar Pasul pe Moon cred ca nici nu se compara cu asta.
Cred ca filmul asta reflecta persoanele credule care nu prea mai stiu ce inseamna realitatea si Science Fiction.Sau nu prea mai fac deosebirea intre cele doua subiecte.>:)

Ete flaps!

Eu l-am vazut pe cel cu sfarsitul al doilea, si m-a lasat destul de buimac, credeam ca ala e uncut edition :)

Hai sa facem altceva: eu ma filmez si voi ma urmariti.

Sau: Eu ma filmez si dupa ce va spun eu ca am terminat filmul o sa-l urmariti.

Care din cele doua variante le preferati? Voi nemancatilor.......>:)

niciuna!

mai gandestete ...>:)

Box Office Mojo - The sequel to the surprise hit film Paranormal Activity is now scheduled for October 22, 2010.............................................. .................................................. .................. no comment.

Primul Paranormal Activity a fost filmat in 2007, de ce esti asa de surprins ca al doilea va fi gata in Octombrie:P ?

n-ai cu cine....

Mai tragic e: "Ai cu cine, n-ai cu ce..."!

N-am avut rabdare sa vad de ce e topicul asta asa mare, dar voiam numai sa remarc ca tipul din Paranormal Activity e unul din cei mai enervanti si nesimtiti boyfriends din cati am vazut vreodata on film. Nu am putut sa trec peste cat de magareste se purta cu tipa aia. Cam jumate din film, in loc sa ma concentrez pe sperietura, amenintam ecranul cu pumnul. N-am putut sa empatizez mare lucru cu nici unul din ei.

N-ai pierdut chiar nimic. ;)

Hm. Interesant.

:)) de acord rau numai k la mine a fost invers : m-am concentrat asa de rau pe bantuiala ca n-am mai injurat de cat de varza erau

pow ......filmul e un adevarat succes is e si low buget adica mai precis cei 3.000$ au scos peste 100de milioane.....ultima parte e cea mai tare desigur mai ales daca te uiti la ea pe la 2-3 noaptea

Intrucat un user intreba la “Vreau sa stiu” cu ce soi de camera a fost filmat Paranormal Activity 1, mi-a adus aminte accidental de acest film - in masura in care vizitez aproape zilnic acest Forum - si de felul in care el a “functionat” (ghilimelele sunt optionale) in randul spectatorilor de peste tot, dar mai ales din Statele Unite.
Asadar, as propune trei variante ale succesului sau – in randul spectatorului ocazional,a cinefilului, dar si prin randurile unor critici nenumiti - asa cum le-am exemplificat in cronica din debutul anului trecut.
Desigur, totul este relativ, deci discutabil, dar totusi…

Ca si in The Blair Witch Project, sau in mai recentul Cloverfield, P. A. 1 isi atinge efectul scontat folosind trei elemente distinctive, vitale chiar, in buna functionare a instaurarii fricii in randul spectatorilor (?).

1. Lentoarea epicului in prima jumatate a filmului, o capcana ,de altfel, intinsa celor brusc deveniti sceptici, convinsi ca durata ramasa nu mai are timp sa-i sperie (?).

2. Voita rigiditate si inflexibilitate a tehnicii punctului de vedere, extremizata aici, sub forma unei anexe la tehnica filmarii cu camera subiectiva (in care firul epic este vazut, pe rand, doar din perspectiva personajelor) – modalitate straveche de evocare cinematografica a actiunii, dar cu avantajul de a nu-i oferi ochiului privitor decat un camp de adancime restrans/limitat, printr-o restrictionare vizuala, sortita in acest “nou” tip de horror-gore (cum l-am vazut eu!) sa ne puna imaginatia la lucru, intrebandu-ne in majoritatea timpului ce se intampla in stanga sau in dreapta imaginii – cateodata voit-nefocalizata (?).

3. Rarefierea secventelor-soc, pastrate indeosebi pentru finalul antologic, fatale pentru protagonisti si definitorii pentru film, ce materializeaza “realist” ceea ce la inceput nu parea decat o forma acuta de paranoia indusa de atitidini narative si caracterologice, dar “pregatitoare”, in prima jumatate a filmului (?).


Concluzie personala:

(…) Pelicula economa (minimalista, in sensul realizarii ei in limita unui buget foarte redus) ce exploateaza prin mijloace rudimentare o serie de frici existente in majoritatea dintre noi – de supranatural, de zgomote asurzitoare si neobisnuite si de intuneric – P.A. … e “preistoric” si “inovator” in acelasi timp.

As mai adauga, la cele enumerate de tine, naturaletea. Naturalete atit in reactiile personajelor, cit si in dezvoltarea plotului. Ancorarea in realitate, paradoxala pentru un horror, dar rezultat direct al stilului "mockumentarist", are efectul scontat. De unde angoasa? Pai din faptul ca te pregatesti pentru un horror, dar ceea ce vezi pe ecran nu coincide deloc cu asteptarile tale. Cu alte cuvinte, e horror tocmai pentru ca nu e horror (in sensul ca nu-ti ofera ceea ce te-ai astepta sa-ti ofere). De aici si huiduielile si denigrarea acestui sub-gen. Majoritatea se simt inselati in asteptari, ei vor un horror in acceptiunea clasica a cuvintului si primesc cu totul altceva. Primesc un soi de documentar a la Discovery Channel, de care, treptat, se plictisesc, ratind probabil puseurile angoasante plasate pe parcurs. Desigur, atunci, ca vor avea parte de frustrare la final. Dupa cum spuneai, SMC, totul e extrem de "lumesc" la inceput. "Lumescul" asta pregateste terenul pentru angoasa. Care incepe sa se insereze treptat. Tu, ca spectator, iti identifici realitatea proprie, cu acel "lumesc". Totul pare normal. Apoi, cind primele elemente cu iz supranatural invadeaza realitatea aceea sigura de pe ecran, ele patrund si in realitatea ta, usa fiind larg deschisa pentru ca, nu-i asa, am avut parte de o ora de normalitate, ce se mai poate intimpla de acum incolo? Asadar totul e orchestrat in asa fel incit, atunci cind frica se instaleaza, aceasta este justificata de si functioneaza prin acea prima ora de normalitate.
Recomand, pe aceiasi felie, Lake Mungo (2008) si The Fourth Kind (2009).

@SMC, mi-ai stirnit curiozitatea cu acel "horror-gore". De unde, totusi, gore-ul? Sa fie un gore strict la nivel intelectual?:D Gore-ul plasmuit de subconstientul nostru avid?

Multumesc ca participi Windom, dar si ca sprijini stacheta pe care sper ca am ridicat-o in receptarea conceptului acestui film. (Sper ca nu vom vom avea parte de postari de genul "filmu' e nashpa!" ori "super-tare film!".)

Raspunzandu-ti acum,

Filmologic vorbind, nu cred ca "gore-ul" "Paranormalului" este este unul de nivel intelectual. Desi se poate vorbi si despre asta, insa mi-e teama ca intelesurile vor fi cate pareri... Mai degraba cred ca este unul... insinuant, reformator, demarand o noua estetica a (sub)genului - cum ziceam, cu radacini in B.W.P. si culminand cu cvasi-documentarul "The forth kind", pe care nu-l vazusem cand am scris de "P. A". Anticipam atunci un nou racord la (sub)gen, ba chiar o reformulare a lui, nu doar o populara "senzatie tare", generatoare de isterii colective.

SMC ... subscriu !
Filmul iti impune acea frica nu prin prezenta creaturilor, fantomelor sau altor "chestii" ne-lumesti, ci prin lipsa acestora, lasand intr-un "flight mode" imaginatia spectatorilor.
Ai scris ca nu ai vrea sa gasesti comentarii de genu' : "naspa film" sau "foarte frumos"! Inca o opinie similara cu spusele mele in mai multe topic-uri. Nu inteleg cum majoritatea useri-lor
"dicteaza" intr-un mod infinit aceste cuvinte, la rubricile multor filme...uneori reusind sa dubleze, ba chiar sa tripleze, spusele in cadrul aceluiasi film. In fine, am vrut sa adaug un contur ideilor enumerate de tine si as vrea o promovare a genului respectiv din punctul de vedere al mai multor persoane, dar fiecare intelege horror-ul intr-un alt mod, uneori prostesc. Nu doar vampirii varcolacii si ... the giant bullcrap ar trebui sa sperie publicul devorator de groaza, ci si acele "mici fenomene paranormale" ce iti produc fiori pe sira spinarii doar daca incepi sa gandesti : "maybe it's for real" !

dupa mine acest film este genial...cu buget mic...profit maxim.. iar filmul a fost bun:)