![]() |
A fost o evolutie logicä a discutiei; problema pusä de Keep e atât de cuprinzätoare, încât asemenea tangente nu sunt excluse - fie si mai subtile, eventual.
|
Da, dar nu stiu cum se face ca toate topicurile interesante pun probleme cuprinzatoare care se pierd in tangente subtile.
|
Da, e drept, subiectul e deschis multor piste de dezbateri.
Pe de alta parte, eu ma gandeam si la nocivitatea daruirii totale pentru actul artistic. Si imi vine in minte un interviu cu Alexandru Repan in care vorbea despre faptul ca un alt mare actor, regretatul Sandu Sticlaru, isi deschisese la batranete un atelier de confectionat chei. Repan punea aceasta initiativa pe seama dorintei actorului de a scapa de "osuarul" personajelor jucate de-a lungul timpului si care isi lasasera amprenta asupra psihicului. Prin activitatea sa practica, Sandu Sticlaru incerca sa guste viata reala, palpabila, sa se elibereze de dedublarile scenei. Un fel de tratament psihiatric... |
Originally Posted by Mistah J:
De fapt, cum ai spus si tu, toate sunt discutabile... E una dintre cäile fundamentale ale Domnului de a ne pune la încercare: situatii plurivalente, ambigue, deloc clare, în care suntem datori sä däm dovadä de discernämânt - "dreapta socotealä", în limbaj bisericesc.
Originally Posted by Neuptolem:
|
Îmi amintesc de un citat, dar nu reţin de unde îl ştiu:
"Orice act de creaţie este mai întâi un act de distrugere." E clar că nu orice creaţie duce la artă, dar cred totuşi că citatul s-ar potrivi şi artei. Consider că o artă adevărată le poate face pe amândouă: atât distrugerea, cât şi vindecarea. [Poate nu aceleiaşi persoane sau poate nu în acelaşi timp]. |
All times are GMT +2. The time now is 22:12. |
Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.