ok, dar nici 'artistic' nu prea sta in picioare - mai ales a propos d 'mdl', pt k atunci ar trebui sa n intrebam C E 'artistic'?? a repeta o reteta pateticos-demonstrativa, kre nu aduce nimic nou in planu expresiei (genu d film bleg-retard kre poate placea unora k dragomrra) sau un desant brut, brutal & proaspat asupra realului, kre-l atak dintr-un unghi nou, sau makr inedit ('mdl')?? c t faci cu neorealismu (vs marcel carne, sa zicem), era el mai putin 'artistic'? dar 'free cinema' (vs tarkovski)? dar 'dogma 95'?
kestia asta cu 'ingust-realist' ma face sa am sentimente ambivalente; adik, da, p d o parte sint d acord - ai d a face numai cu realismu, what u see = what u get etc, there's no room for the innner life of characters blabla; pd alta parte, atunci cind ac 'inner life' nu este reprezentata cu geniu (adik k la fellini-tarkovski-(uneori)lynch), rezultatu este mult mai discutabil & mai precar decit descrierea realista pura & dura - kre, spuneam, mi s pare mai onesta din ac pdv...
toti epigonii aia plapinzi & priapici din cinema-u ro, kre au 'copiat' de-a valma stilu fellini sau tarkovski, nu si-au dat seama (k deh, nu-i ajuta cerebelu) k e absurd sa copiezi un STIL, pt k ala e la fel d personal k amprentele digitale sau grafia unui individ - k, altfel spus, fellini & tarkovski (eventual lynch) NU au propus o gramatik (precum hitchcock), ci o modifikre la nivel morfologic, k sa zic asha: au folosit alte cuvinte, mai apropiate d (i)realismu lor imediat & interior.
a vbi cu cuvintele altuia e caraghios...

vazui si io filmul.

schnabel reuseste ceva interesant: sa transforme litera S din genul de jocuri video si filme (precum rambo) FPS (first person shooter). filmul sau e un FPS - first person sufferance.
mi s-a parut cea mai ingenioasa latura a realizarii treaba asta cu actiunea la persoana I (cit a fost).

dincolo de latura asta, insa, exista o gramada de momente care pot fi privite prin prisma expresiei 'nisipuri miscatoare'. dificultatea de a prezenta istoria din spatele filmului este evidenta si este frumos subliniata de Pitbull in cronica sa. dar e ceva ce scirtie aici: realizatorul pare a fi transpus cinematografic povestea mai mult de dragul sau, al artei sale (contemporane, cea din galerii), ale carei culori si constructe se vad in mai toate scenele in care jean-do nutreste imposibilul (prin raportare la starea sa). cea mai elocventa contructie in acest sens e cea in care fluturele incepe sa-si agite aripile pentru a parasi carcasa - dupa discutia telefonica mijlocita de mama copiilor sai - imparateasa conduce un carucior, intram in sala in care zace scafandrul, etc - acolo parca ar fi o instalatie proaspat montata de schnabel.

mai departe: povestea e frumos impachetata, are metafora, are puncte crincene (unde reuseste sa puna spectatorul fata in fata cu absurdul, grotescul si durerea situatiei in care se afla personajul principal), insa tocmai din cauza acestor (prea) evidente cautari artistice (- metaforele) filmul m-a facut sa ma intreb daca nu cumva schnabel vrea sa insele. au fost momente in care simteam ca schnabel disloca povestea (drama personajului) pentru a interveni el insusi in favoarea artei sale non-cinematografice. a se vedea:

secventele video-clip - pe piesa U2 si pe Don't Kiss me Goodbye - rememorind drumul spre si sederea in Lourdes alaturi de dra fotomodel + solutiile arty la serii de imagini de tip David Attenborough...

la care pot fi adaugate si anumite locuri pe care le-am gasit (prea) comune (starii in care se afla personajul principal) - pofta de a o saruta pe doamna logoped, amorul pe plaja - care ar avea rolul de a prinde in film spectatorul neobisnuit cu reveria artistica: atrage spectatorul in poveste prin aceste puncte comune, la care oricine se gindeste, pe care oricine le poate investiga dincolo de orice contact cu o poveste de acest gen, si, odata sutura spectator-film produsa, realizatorul ii poate servi pastile imagistice artsy incit il va lasa cu gura cascata (si usor nedumerit - dar, deh, e un mare artist in spatele filmului, va spune spectatorul).

datorita tuturor astora, nu pot sa nu spun ca am avut senzatia ca schnabel cauta sa insele constant in tendinta sa de a oferi Marea Arta. chiar daca pastreaza in prezentare un umor viu, el nu vine sa contrabalanseze metafora. si cum metaforele sint problematice...

[oricum, in prezentare, ca stil, nu e nici pe departe confuz precum Aronofsky in The Fountain, iar dpdv al coerentei si al emotiei, Le S&P nu poate fi comparat cu un Million Dollar Baby.]

[dar cu asta ocazie pot sa spun inca o data ca moartea domnului lazarescu este un film foarte bun. tratarea lui cristi puiu-i mult mai potrivita, totul invita o meditatie (o questie intelectuala) pe marginea unei realitati, circumscrie o problema si o supune analizei (posterioare vizionarii). schnabel lucreaza cu sentimentele, iar aci terenul e nesigur, poate fi lesne suspectat ca intinde capcane.]

ca de obicei, scrii niste kestii f sobre care produc ilaritate.
1. crezi ca doar schnabel, cand "lucreaza" cu sentimentele, ademeneste capcane (ma refer la iluzii, utopii, aperceptii si tot ce presupune un arsenal psihoemotional)?
2. tare sunt curios la ce-ai meditat post-vizionar la MDL.

2. Pân-la Gionloc, cazul meu:
La "päcatul nepäsärii" (cum am spus si în titlul cronicii).
La un întreg sistem de considerente morale privind ajutorarea aproapelui.
La aceiasi factori morali, apropo de consideratia fatä de animale.
Ca rezultat, la faptul cä respectul, compasiunea, îngrijirea, ajutorarea, nu sunt "ierarhice"; e totuna cu a salva (sau a ignora) un rege sau un aurolac, un om sau trei pisici.
La morala crestinä în general.
La eticä în sensul cel mai larg.
La probleme legate de încredere si responsabilitate.
La degradarea sistemelor publice de la noi (în spetä, cel medical, dar nu numai; din nou cum arätam în cronice, boala e a tuturor: politienesc, legislativ, administrativ, etc., etc...)
La sansele si perspectivele noastre, ca societate, de a ne reveni.
La relatia dintre orgoliu si responsabilitate (personajul "rezidenta").
La caducitatea profilului medical paternalist-autoritar (Ardeleanu).
La mârlänia endemicä (vecinii).
La altele.

cui nu-i pasa? vecinii se implica- adevarat, la nivelul lor mediocru, dar o fac, asistenta de pe salvare ii dubleaza Golgota lui lazarescu, fiecare medic in parte incearca sa-i rezolve problema...

ti se pare ca un spital tre sa arate neaparat ca o institutie monahala?!
medicina se ocupa cu functionalitatea omului, nu cu morala lui, de aceea se culeg bosketarii de pe strada-cand sunt gasiti iarna inghetati prin parcuri, si li se face respiratie gura-gura cand n-ai aparate suficiente.

toate spitalele prezentate in film kiar erau ok. eu am avut parte, la un moment dat, sa nu am hartie pt un EKG la o bolnava cazuta pe jos kiar in holul spitalului. eu de unde dreacu sa ghicesc ce posibile disfunctii avea pt a stii precis ce sa fac?! asa ca am mers pe intuitie...
fatza de sistemul sanitar din state, care a depasit orice limita a inumanitatii, in romania inca ai sanse sa fii vindecat kiar daca n-ai bani in buzunar.

Intrebarea era "la ce ai meditat" - nu "ce concluzii ai tras". Iar eu... AM MEDITAT la acele lucruri.
Tocmai asta e: "M.D.L." te pune pe gânduri. Iar rezultatele sunt, în parte, chiar unele dintre cele arätate de tine (evident, angrenate într-un context mult mai larg). La un nivel, tu ai perfectä dreptate - dar eu pot riposta de la un alt nivel, contrazicându-te în multe privinte; dupä care tu revii de la un nou alt nivel, bulversând la rândul täu argumentele mele; si tot asa... Problematica e atât de gravä, încât ne e greu sä däm verdicte absolute.

nu frate, filmul lui puiu nu lasa loc de echivoc. e doar o copie fidela a ceea ce se intampla in sistemul sanitar din romania. iar eu nu resimt ca traiesc intr-un insectar filosofic.

"Copie fidelä" e la primul nivel, al imaginii (în sens larg, nu doar operatoricesc).
Dar, prin felul cum combinä aceste imagini fidele în sine, te propulseazä într-adevär într-o agora, sau forum (nu insectar) filosofic.

ma feresc sa fac comparatii cu MDL dintr-un motiv simplu: nu le gasesc deloc puncte comune. nu orice film in care apar oameni in halate si suferinzi pe patul de moarte trebuie comparat cu cel al lui puiu. daca se face vreo ecranizare dupa moartea lui ivan ilici a lui tolstoi (poate s-a facut, habar nu am), o sa faceti paralele intre eroul respectiv si lazarescu? si indiferent cat de mult mi-a placut MDL, pe care-l consider in continuare cel mai bun film romanesc dupa revolutie, nu gasesc necesar ca subiectele de genul asta sa fie tratate doar in maniera respectiva, realism dur.
aici, in scafandrul si fluturele e pur si simplu o retrospectiva asupra vietii vazuta de un redactor sef cu locked-in sydrome, al unei reviste glossy. nu stiu la cata gravitate&sobrietate te poti astepta de la un semenea film, ca doar nu era dostoievski pe moarte si nici tarkovski regizorul. schnabel ne fura ochii, pluseaza de multe ori, filmul zici ca e un playlist de clipuri frumoase in heavy-rotation, dar cateodata ii ies smecheriile si reuseste sa fie emotionant si sa aiba in acele momente o gratie surprinzatoare.
nici nu stiu daca il pot numi film, dar mie mi-a placut.

de acord cu tine in privinta comparatiei cu mdl. cele doua filme se afla in registre estetice diferite si subiectul in sine nu e suficient ca sa justifice apropierea.
dar nu sunt sigura ca emotia provocata de scafandru e una proprie filmului si viziunii cinematografice a lui schnabel. ceea ce impresioneaza este povestea in sine care cred ca ar fi provocat aceleasi sentimente daca ar fi fost realizata de altcineva. emotia est efectul proiectiei noastre asupra unui personaj cu care ne identificam vrand-nevrand si a carui destin ne terifiaza; cu atat mai mult cu cat se zice ca e inspirat din evenimente reale.
nici stilul de filmare nu mi se pare ca vine din cine stie ce vocatie artistica ci e un fel de exercitiu academic de absolvent de arte vizuale. care nu ar fi nici o problema daca nu s-ar simti o atitudine aroganta din partea regizorului. parca ar transmite ceva de genul "na! ca v-am dat gata"

Mä rog, la un nivel implicit, asta se simte pe tot parcursul filmului, si mai ales în gradul acelor supralicitäri stilistice despre care vorbeam; explicit, dar mai indirect, se regäseste în atitudinea mocofäneascä de la Cannes.
Orice comparatii cu "M.D.L." sunt relative, si se referä strict la punctul comun (si esential) al subiectului: medicina. Cum spuneam în analizä, la început, subiectele de naturä clinicä sunt foarte problematice si dificile estetic, fiind proiectate pe altä paradigmä - deci, transpunerea lor în artä necesitä un efort de creatie special, pentru a gäsi cele mai bune solutii. Cei doi autori aleg formule cu totul diferite: Cristi Puiu una mai sigurä, si reuseste 95%; Schnabel una mai riscantä, si reuseste 35%. Cam atât.

Vazut ieri -> nu e neaparat un film prost dar e un film steril

mala dear, do yrself a favour & ignore her! :lol:

We are here to serve. 8)
...Totusi, sunt dator sä-ti spun cä în analiza mea gäsesti si räspunsul la întrebarea pe care i-ai pus-o Malei mai sus - desi, evident, formulat mai putin explicit.

Mami, dacä mä iubesti, reformuleazä tot mesajul, cä n-am înteles nimic. :huh: Ce anume mä întrebi...?

A, va sä zicä NU MA IUBESTI?!? :shock:
Cum, Tati, nici tu...? NICI TU????? :( :o :((
Toate jurämintele noastre din garä de la Megidia, pupicii din grädina publicä din Fetesti, savarinele de la Orsova, poza cu statuia lui Madam Clissy, weekendu' äla nebunesc din Valul-lui-Traian - toate alea au fost... averse? Debit pluvial? Precipitatii în sud-estul tärii? :w00t:
Gata. Merg sä mä tzîp de pe balcon. :hmm: Fie-mi tzärâna usoarä si îngerii aproape.

...Da-nainte, îti zic:
Räspunsesem numai fiindcä am presupus, în naivitatea mea, cä pânä revine Mala si probabil räspunde, erai curioasä sä afli si opinia mea privind acea perspectivä asupra subiectului (cu "nu prost, dar steril"), desprinzibilä dintr-o analizä pe care o receptionasesi destul de afin (desi într-o cheie mai favorabilä decât cea definitorie). Dacä însä nu e asa, înseamnä cä mesajul meu devine surprins de tautologie si izbit de redundantä, si te rog sä-l ignori.

asa-ti trebuie, nea pitbulle, dk t bagi in troak - serve u right!
... auzi, sa intri cu asta la povesti, p mp... jeez! :shock:

si uite cum a reusit Dragomara, cu ultimele cuvinte, sa fie cat de cat on topic :)

Dragä Pui, pe mine nu m-a interesat sä scriu corect (doar stiu si eu de moneda aia otomanä numitä medgidie), ci în CONTEXT - vezi decorul primului si celui mai bun sketch cu Tanta si Costel (Coca Andronescu si Octavian Cotescu), de Ion Bäiesu, äla care-ncepea cu replica: "Bä, ce cäldurä, "bä, ce cäldurä... "bä, ce cäldurä...!" - din care am citat scenografic, cä asa scria în decor: "Megidia" si "Bufetul gäri".
Si totusi - nu! NU CRED în iubirea alternativ-conditionatä - si nici în cea conditionat-alternativä! Adicä tu mä iubesti numai când sunt asa si nu pe dincolo? Numai când nu plouä si afarä-i cald? ASTA se cheamä amoare la tine? Ei bine, aflä cä eu NON-STOP te iubesc si te ador, ca pe-un pui de curcä chior, chiar si când fugi dupe mine cu fäcäletul prin ogradä cä n-am dat gräunte la gäini, si când postezi despre poziile lui Vasile Cârlova în topicuri dedicate filmelor franceze, si când mä pui sä curät cartofii cä tu tocmai ti-ai dat cu lanolinä pe mâini, si când zici "Ce topic tembel - nici nu l-am citit cä n-am avut räbdare!", si când mä lasi lihnit de foame cä ti-au venit prietenele la septic, si când scrii "cine mi-a sters postarea din 31 februarie, h. 17:45 noaptea", si când dai pe cizmulite rosii la Romarta ultimii mei bani de bere, si când ne admonestezi la modul: "De ce nu respectati opiniile altora, luati omul asa cum e si gânditi toti la fel ca el!", si, si, si...! ASTA-I DRAGOSTEA CE-MI PLACE! :love: (Carol Quintul).

Acum chiar cä mä duc sä beau vertion englezesc. Chiar cä! :x

of