struck down in her prime by her own stupidity ...
:lol:

Scumpe M0n0
Lectia Number One:
"Despre ce e vorba în filmul cutäricä" e un tip de întrebare pe care trebuie s-o lasi în urmä. Asa-l întrebam eu pe tata, la 4 ani, când îi ceream sä-mi explice fiecare film, dupä ce se termina.
In orice film, dar mai ales în alea importante, "este vorba despre" multe: despre temä, despre idee, despre subiect - sau, mai clar: un film DEZBATE (sau "trateazä") o TEMA, prin intermediul unui SUBIECT, pentru ca în final sä COMUNICE o IDEE (sau mai multe!).

Exemplu (tratat foarte simplificat):
"Otto e mezzo", ("8 1/2" sau "Opt si jumätate"), de Federico Fellini.
TEMA: conditia artistului (despre asta vorbeste)
SUBIECTUL: criza de creatie a unui regisor, inspiratä din propria situatie a lui Fellini, care dupä ce fäcuse opt filme si jumätate în cheie neorealistä, simtea nevoia sä-si gäseascä alt drum (ceea ce a si fäcut).
IDEEA: (sistemul de idei al acestui film e atât de complex, încât comitem aproape un sacrilegiu comprimându-l într-o singurä frazä, dar sä încercäm, totusi...) Orice artist se regäseste pe sine însusi în oamenii care l-au fäcut sä fie ceea ce este (de la nastere si pânä în prezent); un fel de: "eu sunt voi".

Prin urmare, de fiecare datä când te incitä un film despre care se sugereazä cä e "mare", pregäteste-te pentru o adeväratä aventurä a descoperirii si cunoasterii!
Iar acum, fä bine si buchiseste acest topic paginä cu paginä. Vei gäsi multe îndrumäri în acelasi sens.
Baftä multä si cap limpede!

Asa am sa fac...tanks...

si nu numai un artist. ;) numai ca, in viziunea lui fellini, un artist este dotat cu mult mai multa sensibilitate.

Evident. Aici, Fellini vorbeste în primul despre sine însusi; la nivelul imediat urmätor, desigur, despre creatorul de filme; apoi, despre conditia artistului în general; si, în sfârsit, despre ORICE OM (artist sau nu). Astfel se deschide un film ca "8 1/2" spre UNIVERSALITATE.

Oarecum ...

:lol: draguta entimema, stimabile, numai ca e aplicabila oricarui film mai de doamne ajuta la capitolul reflexivitate, iar daca scoatem pasii intermediari 2 si 3, oricarui film. Soiul asta de receptivitate optimista se deschide ea spre UNIVERSALITATE (eu as spune mai degraba spre GENERAL :) ) cu voiosie umanista.

e 'te, na ! :shock:

Carti de cinema.
 

Haideti sa facem un top 5 al cartilor de cinema citite,mai bine.Le vom discuta,le vom analiza,le vom taxa daca e nevoie,le vom prolifera prin intermediul forumului.
Propunerile mele:
1.Cinematograful,Acest necunoscut (I) Functiile cuvantului in film - D.I.Suchianu (1973)
2.Varstele Peliculei (vol.1,2,3) - Tudor Caranfil
3.La Nouvelle Vague - Michel Marie (2010)
4.Francois Truffaut,Barbatul care iubea filmele - Magda Mihailescu (2009)
5.O privire critica asupra filmului romanesc - Mircea Duumitrescu (2005)

...sau orice alta carte de cinema pe care a-ti citit-o si vreti sa o dezbatem pe forum.

Thx,Liviu!

Nimeni... nimic,pe aici... orice?!
Rog...
Mult...?!
:-O

in general, cartile despre cinema, ca si cele despre pictura, teatru, muzica, sunt anoste.
nu cred sa fie preferinte prea evidente.

eu cred ca e o idee binevenita.
recunosc, n-am citit nimic pana acum, nefiind in domeniu, dar daca tot nimerisi pe-aici, uite ca vreau sa invat cate ceva despre asta.
@sebi,
o sa incerc sa fac rost de carti. te felicit pentru initiativa.

Venind de la tine rvn-ule,ceea ce parea natural si evident (considerand ca suntem o mana de oameni priceputi la filme),iau asta ca pe un compliment.:)
Dar te-as ruga,ca pe viitor,sa mi te adresezi pe pe numele de utilizator.
Multumesc!
Si... no ofense!:)

Promiteam candva unei prietene dragi,forumiste,ca o sa dau un nerv "Cartilor..."
Asa ca iata,cum era era privit "Padurea Spanzuratilor" de un prieten drag mie, Eugen Atanasiu,in Romania Libera ,pe 28 martie,1965:

"Regizorul cladeste cu o dinamica confruntare a constiintei eroului cu realitatea obiectiva ,exterioara si lui,si formulelor anchilozate ale demagogiei militariste.Agitatia febrila a eroului este tradusa cu maxima transparenta si fidelitate.Lumina,o lumina puternica si orbitoare,obsedanta chiar,invadeaza periodic ecranul,sugerand patrunderea treptata a adevarului intr-o constiinta incatusata de stupide,de false,de reactionare prejudecati.Jeturile coplesitoare de lumina articuleaza fraza cinematografica,ii inoculeaza noi energii.Sa nu uitam ca aceasta lumina este ea insasi un element de simbol,caci apare la inceput proiectata din liniile unde lupta trupele romane,starnind furia dusmanului.(Sa nu ucizi lumina,de oriunde ar veni ea,ii spune Klapka.Dar apoi tot el ii ordona lui Bologa distrugerea reflectorului).De aceea planurile nu se inlantuie prin intunecare,asa cum se obisnuieste,ci prin explozii de lumina in imensitatea ecranului lat,marcand parca fiecare izbanda a lui Bologa asupra lui insusi pe un drum ocolit si cu meandre ,introducand naratiunii cinematografice o unda de curaj si optimism."Padurea Spanzuratilor" devine astfel un admirabil film artistic dedicat sentimentului patriotic ,felului in care acesta se poate naste in imprejurari istorice concrete in formele lui cele mai pure si mai inaltatoare ,animat de dragoste pentru popor ,pentru umanitatea in suferinta - pana la supremul sacrificiu.


(Extras din "Cele mai bune 10 Filme Romanesti Ale Tuturor Timpurilor - Stabilite prin votul a 40 de critici",volum coordonat de M.Mihailescu si C.Corciovescu)

Sau...priviti ce inseamna manipulare sensurilor cuvintelor sub cenzura de marele
maestru Suchianu,din acelasi volum,privitor la "Secvente" al lui Tatos.

"In ciuda aparentelor cele trei povesti se leaga.Legatura nu e artificiala sau formala:"liantul"este ceva mai mult dureros decat "singuratatea"sau nefericirile conjugale.Este acel zbucium al creatorului in CAUTAREA ADEVARULUI (sublinierea mea).Acest fundament uman comun n-are nevoie de montaj acrobatic american.(...)
Adevarul brut e la fel de adevarat ca si cel botezat FICTIUNE(subl.mea).Adevarul "de arta" difera de adevarul "de toate zilele" prin acea ca un cineast a avut norocul sa-l intalneasca recunoasca si sa l pastreze".

din Romania Literara ,decembrie '82.

Sau...favorita mea:

"Cheia estetica a acestui film imi pare aceea a unei ironii grave.Filmul exprima,dupa mine,o atitudine critica si autocritica fata de faptul ca exista,inca,o prea mare distanta intre esentele ori fenomenele fundamentale ale vietii in curgerea ei ,in datele ei actuale si calitatea oglindirii ei in film".
Natalia Stancu,in Scanteia,'82.

Is that a masterpiece,or what?

SMC, inteleg mai mult primul comentariu decit al doilea, poate vrei sa detaliezi de ce este al doilea preferatul tau. Primul se leaga de un citat al unui profesor de-al meu, de care, atit profesor, cit si citat, imi amintesc destul de des in ultimul timp: "ca sa sugi maduva trebuie sa spargi osul". Ceea ce mi se pare interesant este ca o opera de arta, poate chiar perfecta, nu valoreaza nimic daca privitorul nu a transcens o anumita stare; atit artistul cit si privitorul trebuie sa fi spart osul ca sa ajunga la esenta.

Epica sincronicitate!!! =))

LE: Ma refer la "coincidenta" dintre dezgroparea acestui topic si deschiderea topicului meu de la "Acum pe ecrane" .

@SMC

replica a doua (Natalia Stancu) impacheteaza in termeni profunzi ideea ca sferele realitatii nu pot fi cuprinse intr-o relatare cinematografica. o afirmatie kantiana in care mintea umana devine cinematografia, spusa in alti termeni decit ai lui kant. neamtul spune ca noi nu avem acces la realitate asa cum este ea (nu vedem lucruri-in-sine), ci realitatea noastra este in fapt ceea ce reuseste mintea noastra sa 'decripteze' din exterior in conlucrarea sensibilitatii cu intelectul. replica citata de tine e un fel de pozitie anti-bazin din prima etapa a francezului, o replica scrisa in spiritul anului 3 de litere, cind cuvinte cu iz metafizic voiesc sa descrie jerbe de lumina in capul cititorilor. iar termenii critica si autocritica sint prezenti acolo din necesitati politice. is termeni cheie pentru ceea ce inseamna atitudine comunista (serioasa).

iar Suchianu cu zbuciumul creatorului in cautarea adevarului :-S, parca discuta Eminescu din perspectiva ontologiei lui Platon. cred ca recursul la (si refugiul in) metafizica e greu de evitat sub regimuri totalitare, dar afirmatiile celea sint destul de hazlii odata depasit contextul.

daca poti, citeste 'Estetica filmului', a aparut la IDEA in 2007, e o buna introducere in teoria cinematografica structuralista si poststructuralista. de acolo poti sa pleci spre carti si mai serioase cu privire la cinema.

anemona@
Intuitia imi spune ca l-a spart,da' io n-am decat maduva spre oferit.:">

gionloc@
- cu Kant ma pierzi - si ma bucur sa fiu pierdut,ca nu mi-a placut neamtu' niciodata.
- termenii "critica"si "autocritica" cred ca sunt receptati de tine defectuos.Cred ca ei se refera strict la maniera cineastului-actor de a se vedea pe sine in propriul film.(Iti recomand o re-vizionare).
- si sa nu uitam,vizavi de Such.,"ca iesirile sale din context" -viabila observatie de-a ta,aici,si as mai zice eu ...NU NUMAI AICI - si-au avut menirea de definitivare a unor terminologii,care, directe sau indirecte,au pus bazele unei scoli filmologice - asa,"neoficiala"(ghilimelele sunt optionale),cum exista ea azi.
- o sa am in vedere "Estetica..."

...si ca tot mi-adusei aminte de termenii "critica" si "autocritica",carora tu le-ai incredintat "sarcini comuniste",iata inca o ipoteza ce pare a sprijini cele mai sus de mine spuse,aparute in "Contemporanul",in 1982,in scrierea lui Mircea Alexandrescu...

"Alexandru Tatos preia provocarea pe care un artist autentic trebuie sa o infrunte si incearca sa raspunda la o intrebare fundamentala : cata arta si cat adevar contine actul sau? Incursiunea in laboratorul de creatie al acestui film despre film, mai curand decat film in film, Tatos o face cu o subtila detasare de sine si cu o totala abdicare in fata obiectivului ei : adevarul si acuitatea observatiei artistului despre lumea in care exista".