Turneul Forumistilor: Twinsen ne propune Machuca

[Twinsen]

Film: Machuca (http://www.imdb.com/title/tt0378284/maindetails)

Propus de: Twinsen

Perioada de votare: 5 august 2012 - 12 august 2012

Oricine vede filmul poate vota fie Thumbs up fie Thumbs down, cu conditia sa comenteze alegerea. Pentru Thumbs down e suficienta vizionarea primelor 60 de minute.

[Twinsen]

WARNING!

This movie has actual people in it who are not symbols or figments of imagination. These characters exhibit human behaviour which might make someone emotional and therefore cause them to stop noticing the lensing and the framing. The story is also more concerned about getting you to understand the conflict presented instead of focusing on metaphors and fragmentation, as any half-decent art statement should obviously do. While some critics admitted to liking it, they are obviously out of their minds. Proceed with caution!

[rvn]

nu stiu de ce, dar ma asteptam la o prajiturica din partea ta, T. si cand colo ne tratezi cu o maciuca!
multumim. e buna si asta in lipsa de altceva...

[Twinsen]

Eh, o maciuca poate provoca senzatii tari...

[rvn]

Eh, o maciuca poate provoca senzatii tari...
nu poate, ci sigur. intelectualii stiu cum e! ha ha ha

[robertsandu]

Cam așa trebuie să arate un film de artă reușit. Machuca este acel gen de producție la care eu răspund instinctiv. Aduce la stil cu Bicycle Thieves, un alt film care mi-a plăcut enorm.

Machuca nu este un film formalist. De fapt, cred că este cât se poate de umanist.Tehnicile de filmare și procedeele artistice prin care sunt abordate secvențele nu ne distrag atenția de la ceea ce contează mai presus de toate în acest film: drama socio-umană a unei perioade foarte agitate din istoria chiliană, așa cum este ea transpusă de Gonzalo, Pedro, Silvana (un personaj învins de ura unui război civil crunt) ș.a.

Mi-a plăcut în mod deosebit că Wood n-a încercat să ducă filmul într-o zonă a ideologiilor și a politizării excesive, ci a insistat exact pe ce trebuie, pe oameni. Mai exact, pe cei care au avut de suferit cel mai mult în acea perioadă dificilă pentru chilieni - copiii. Deși în final, veți vedea, nu se sfiește să aleagă o parte, Machuca este o dramă de mare valoare, care avansează fără să sară niciodată de pe șine către un final emoționant.120 de minute care te fac să simți... și să te enervezi.

Cred că pelicula a reușit cu brio în registrul cel mai important, acela de a capta esența socialismului lui Allende în perioada de final a regimului și de a o reda prin ochii inocenți ai unor copii aparținând din lumi diferite. Despre prietenie (mai bine zis despre iluzia unei prietenii imposibile), despre bogăție și sărăcie, despre valori, despre nonvalori, despre suferință, despre inocență, dragoste (de mamă, de soră, de părinte sau de ce vreți voi). Și poate mai presus de toate, despre durerea lucrurilor pe care pur și simplu nu le poți controla. Dar care, inevitabil, se întâmplă.

Un entuziast Thumbs Up!

[MinRep]

Un THUMBS UP marginal din partea mea. Nu vreau sa spun ca mi-a placut mai mult filmul asta cand se numea "Au revoir les enfants", pentru ca nu suna prea bine, dar adevarul este ca mi s-a parut ca scenariul filmului a imprumutat destul de mult. Cea mai flagranta secventa este cea in care copii se ridica in picioare pentru a-l saluta pe preotul demis de noul regim. Nu sunt prea mare fan al secventei Oh, captain! My Captain! din "Dead Poets Society", dar acolo macar aveai certitudinea relatiei puternice dintre studenti si profesor. In "Machuca" am avut mai degraba impresia ca baietilor nu le placea foarte mult de preotul care fura startul la probele de sport (o scena care pare suflata din "Kes", btw) si ii punea sa lucreze in gradina scolii. De aceea, secventa respectiva mi se pare foarte subreda si - in ciuda dedicatiei de la sfarsitul filmului - mai degraba nesincera.

"Machuca" este, totusi salvat de cele trei personaje principale foarte bine scrise si de interpretarea naturalista, autentica a copiilor. Andrés Wood are cateva momente de inspiratie pe parcursul filmului...putine, dar le are: secventa din gradina scolii, primele doua manifestatii la care participa Gonzalo ca vanzator de steaguri, prima scena in care copii degusta laptele condensat (si nu numai), momentul in care elevii exmatriculati sunt numiti de catre autoritati etc. De asemenea, exista si cateva secvente in care nu am fost sigur ca stie ce vrea sa faca cu aparatul de filmat... Dar ceea ce ii reuseste cu adevarat este finalul si, sincer, cam asta conteaza. Ultimele 10-15 minute accelereaza viteza naratiunii si, in ciuda faptului ca sunt povestite evenimente politice de mare importanta, focusul principal este asupra lui Gonzalo, care in aceste secvente incepe sa se descopere pe sine insusi cu adevarat. Secventa revelatoare, cand Gonzalo scapa din ghetoul din care sunt culesi "bastinasii", fiind probabil ultima data cand il va vedea pe Machuca, este foarte poignant (desi cred ca Wood a exagerat cu desaturarea culorilor, a la "Saving Private Ryan")

THUMBS UP

[robertsandu]

Cea mai flagranta secventa este cea in care copii se ridica in picioare pentru a-l saluta pe preotul demis de noul regim. Nu sunt prea mare fan al secventei Oh, captain! My Captain! din "Dead Poets Society"

Fiecare cu părerea lui, însă nu cred că a te ridica în picioare și a aplauda pe cineva în semn de respect poate fi considerat un trademark al vreunui film. Practic, este singura modalitate prin care îți poți arăta recunoștiința față de o persoană într-un mod sincer și solidar. Am făcut-o și eu în școala generală și cu siguranță că nu m-am luat după Weir. E ceva instinctual și o chestie de moment. În fine, tu ai interpretat scena ca o imitație, eu nu.

[MinRep]

Cea mai flagranta secventa este cea in care copii se ridica in picioare pentru a-l saluta pe preotul demis de noul regim. Nu sunt prea mare fan al secventei Oh, captain! My Captain! din "Dead Poets Society"

Fiecare cu părerea lui, însă nu cred că a te ridica în picioare și a aplauda pe cineva în semn de respect poate fi considerat un trademark al vreunui film. Practic, este singura modalitate prin care îți poți arăta recunoștiința față de o persoană într-un mod sincer și solidar. Am făcut-o și eu în școala generală și cu siguranță că nu m-am luat după Weir. E ceva instinctual și o chestie de moment. În fine, tu ai interpretat scena ca o imitație, eu nu.
Nu vreau sa insist asupra scenei respective, pentru ca nu e chiar asa de importanta. Faptul ca e furata din alt film nu ma deranjeaza asa e tare, oricum. Ma deranjeaza ca nu functioneaza in contextul filmului. Wood & co nu au insistat asupra relatiei dintre copii si preot, iar acesta din urma mi se pare mult prea caricaturizat, asa ca momentul nu functioneaza, nu m-a convins.

[Twinsen]

Eu unul nu stiam nimic despre conflictul social si militar din Chile inainte sa vad Machuca. Filmul asta a facut insa ceva mai important decat sa-mi descrie conflictul: mi-a aratat cum sunt oamenii din Chile si m-am atasat de ei, iar indirect am inteles si sursa problemelor.

Scenariul mai imprumuta de de ici de colo si are unele plot holes, insa esenta sa e una originala si e compusa din Gonzalo si istoria specifica a evenimentelor. Spun Gonzalo pentru ca dincolo de interpretarile de exceptie a tuturor celor trei actori principali, Gonzalo are profunzime si originalitate reala ca personaj. N-o sa-l gasiti nici in Au revoir les enfants, nici in Dead Poets Society nici in alt parte. Iar lovitura de stat din Chile e evident specifica tarii respective, iar Wood reconstruieste cu migalozitate atmosfera tarii sale in epoca respectiva.

[robertsandu]

Eu unul nu stiam nimic despre conflictul social si militar din Chile inainte sa vad Machuca. Filmul asta a facut insa ceva mai important decat sa-mi descrie conflictul: mi-a aratat cum sunt oamenii din Chile si m-am atasat de ei, iar indirect am inteles si sursa problemelor.


Este valabil și pentru mine. Poate că există mici imperfecțiuni în Machuka, dar pot spune că descrie cu succes o perioadă agitată din istoria acelei țări. Și asta contează cel mai mult până la urmă, din punctul meu de vedere. Povestea este dramatică, bine redată, personajele sunt foarte profunde, iar o mare parte din secvențele la care participă sunt savuroase. Cel puțin pentru mine este un film de minimum 9.

Știam oarecum indirect de lovitura de stat din 1973, cea care "l-a produs" pe tiranul Pinochet, din acele interviuri celebre Frost/Nixon - pentru că CIA-ul american a jucat un rol important în prăbușirea regimului Allende. Dar nu știam natura exactă a conflictului. Pot spune că pelicula lui Wood a mai lămurit lucrurile pentru mine. Iar asta nu-i puțin lucru. Machuca este acel gen de film pe care nu trebuie să-l descoși din punct de vedere tehnic, al modului în care este construit. It's all about the story. Și da, cred că povestea este foarte interesantă de la început și până la final.

[rvn]

cu migalozitate
minutiozitate parca suna mai frumos.;)

[Twinsen]

cu migalozitate
minutiozitate parca suna mai frumos.;)
Ok, dar unde e comentariul tau despre film? :P

[rvn]

Ok, dar unde e comentariul tau despre film? :P
uite-l:
puteam sa jur ca vei propune un film dintr-o astfel de zona tematica, fiindca, T, nu-i asa, ai o slabiciune pentru dramele adolescentine, filmele cu si despre copii..:P

intr-adevar, principala calitate a filmului o reprezinta interpretarea celor trei copii actori si cu o oarecare uimire am descoperit un triunghi amoros destul de timpuriu, dar nu vulgar, ca-n filmul acela mexican propus de mine (cum au apreciat unii), ci o relatie izvorata mai ales din nevoia de acceptare, acel gen de prietenii pe care numai copiii stiu sa le lege, indiferent de ceea ce spun sau cred oamenii mari. cei doi baieti, Machuca si Infante, sunt diferiti ca structura interioara si sunt exponentii in miniatura a claselor sociale din care provin. prin intermediul relatiei lor, suntem martorii unor scene care ne arata atat depravarea si ipocrizia clasei burgheze care se afla in pericol de a pierde puterea, cat si amploarea pe care o luase comunismul, ideologia marxist-leninista, in acea perioada, a anilor 70, cand America de Sud era dominata de cultul personalitatii lui Fidel Castro si ceea ce a insemnat dictatura comunista in Cuba. inteligenta, slabiciunile, frivolitatea,teribilismul varstei ,forta fizica ca autoaparare,gelozia,complicitatea, penuria de alimente, violenta fizica si verbala,incapacitatea unui sistem educational de a face fata noilor vremuri, toate aceste ingrediente definesc compozitia epica a filmului, definesc personajele,clasele sociale din care provin si conflctele: intre slabi si puternici, intre inteligenta si forta pumnului, intre ideologii, intre bogati si saraci, intre femei si barbati, intre adolescentii care vor sa-si marcheze teritoriul si sa-si impuna personalitatea.
si acum sa dau votul: THUMBS UP. mi-a placut mult de tot scena aceea de la final, cand baiatul bogat s-a salvat folosindu-se de acele simboluri ale bogatiei si consumului capitalist, pe care le destesta (fiindca stia cum erau obtinute).
in film a fost spus a un moment dat un mare adevar: bogatii intotdeauna isi mostenesc averile, iar marea bogatie castigata de saraci este educatia.

[Twinsen]

puteam sa jur ca vei propune un film dintr-o astfel de zona tematica, fiindca, T, nu-i asa, ai o slabiciune pentru dramele adolescentine, filmele cu si despre copii..:P
Cum o spui suna parca as fi pedofil :p Dar da, imi plac filmele despre copii si despre maturizare pentru ca surprind momentele in care ne creem cea mai mare parte din principiile dupa care ne vom conduce restul vietii. Ma bucur ca ti-a placut.

[rvn]

sper ca n-ai uitat ca ai deschis threadul asta. vezi, analizez si eu din cand in cand...
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=91198

da, mi-a placut filmul. e genul de film de care nu te plictisesti in ciuda lentorii cu care se misca imaginea, are o poveste personala, crosetata pe fundalul unei lupte politice pentru putere. Chile a fost un teritoriu cucerit de spanioli si influentele in sistemul social si educational sunt inca destul de prezente. momentul la care ne aflam in film, a fost unul important pentru expansiunea comunismului ,fiindca a fost perioada cand ideologia socialista si partidele comuniste au castigat teritorii si multi adepti, inclusiv din randul intelectualilor.
propaganda comunista a facut ravagii peste tot in lume si bineinteles ca America de Sud a fost subjugata de autoritatea si peronalitatea lui Fidel Castro, ca lider politic de necontestat in aceasta parte a lumii. dictaturile militare impun puterea unui grup de oameni cu forta armelor.razboiul civil este cel mai distrugator si dramatic fiindca victimele colaterale sunt in principiu,femeile si copiii.
daca regizorul a reusit sa redea atmosfera autentica din Chile a acelor vremuri si a respectat adevarul istoric are un mare plus. mie asa mi s-a parut si gasesc destul de reusita chestia asta, fiindca nu a exgerat cu efectul documentarist, lasand loc artisticului sa se desfasoare, fiindca ceea ce a vrut el de fapt, nu a fost un film exclusiv politc, istoric, ci sa disece,intr-un mod destul de simplu si curat , interiorul, tarele a doua clase sociale care s-au aflat in conflict si incompatibilitate dintotdeauna.

[Twinsen]

fiindca ceea ce a vrut el de fapt, nu a fost un film exclusiv politc, istoric, ci sa disece,intr-un mod destul de simplu si curat , interiorul, tarele a doua clase sociale care s-au aflat in conflict si incompatibilitate dintotdeauna.
E partial adevarat, insa cred ca cel mai mult a vrut sa redea povestea unor personaje. Sigur, personajele reprezinta oarecum clasele sociale din care provin, insa in esenta povestea lor e una individuala.

[rvn]

cu toate ca s-a insistat destul de mult cu camera pe chipurile celor trei copii, ceea ce am spus eu transpare din comportamentul lor, dialog si evenimentele la care ei participa. povestea lor cam "impropriu" spus, fiindca n-are pana la urma nimic original, asemenea relatii conflictuale se nasc in orice colegiu privat cu pretentii din lume. intotdeauna a existat o dominatie de acest gen a copiilor bogati, asupra copiilor saraci,care ajung in mediul lor datorita burselor.
ceea ce este deosebit la filmul acesta, din punctul meu de vedere, evident, este ca nu am mai avut parte de zbenguiala, farsele nesarate si eterne dintre fratiile nascute in universitatile Americii de Nord, ci am fost sensibilizati de cu totul altceva, mult mai real si dur, mai complex, prin prisma a ceea ce se intampla in societatea chiliana la acea vreme.

[Twinsen]

Final de vot

Thumbs up: 3
Thumbs down: 0

[loud.rocks]

L-am vazut si eu in aceasta dupa-amiaza, dar a trebuit sa plec imediat dupa si n-am avut timp sa scriu despre el. O sa las maine un mic comentariu, si un mic thumbs up :).

[Chambord]

Din acelasi context istoric va recomand Missing (1982) de Costa-Gavras.
Top-notch casting / acting / script ... and film.
Won Palme D'Or

http://www.imdb.com/title/tt0084335/

[loud.rocks]

Interesant, il am si eu de mult pe lista, dar nu pare sa semene prea mult cu ceea ce prezinta Machuca. Mi se pare ca seamana ca subiect cu Spoorloos (1988) (http://www.imdb.com/title/tt0096163/), desi nici pe asta nu l-am vazut inca...

Cat despre filmul propus... am vazut ca a fost comparat cu Ladri di biciclette, Au revoir les enfants sau Dead Poets Society. Cu primul nu vad nicio legatura, in schimb cu Au revoir.. mai ales se aseamana din foarte multe puncte de vedere: prezentarea diferentelor de personalitate intre copii ce provin din medii culturale diferite sau de etnii diferite, relatiile formate intre ei, legatura pe care o au cu preotul, etc.
Desi mi-a placut mai mult Au revoir, care parca si-a pus amprenta mai adanc si mi-a ramas la fel de “proaspat” dupa ca si in timpul vizionarii, Machuca pare mai usor de urmarit, te prinde foarte repede si-ti mentine curiozitatea pe tot parcursul filmului; personajele sunt dezvoltate suficient si bine individualizate iar fiecare creeaza o anumita simpatie (poate Gonzalo mai putin).
Desi ma asteptam sa aiba in prim plan tema politica, ma bucur ca flmul s-a concentrat in cea mai mare parte pe cei trei si conflictul politic a trecut in plan secund. Poate un pic prea (melo)dramatic pe final, cred ca as fi preferat o abordare asemanatoare cu cea a lui Malle, dar oricum mesajul a fost suficient de explicit. Thumbs up din partea mea.

[robertsandu]

Cat despre filmul propus... am vazut ca a fost comparat cu Ladri di biciclette, Au revoir les enfants sau Dead Poets Society. Cu primul nu vad nicio legatura

Ambele pelicule, atât Ladri di Biciclette cât și Machuca, ne vorbesc despre perioade istorice pline de tulburări politice și sociale, din perspectiva unor copii aflați la hotarul dintre inocența copilăriei și primele frământări mature. Asemănări există.

[rvn]

mi se pare ca unii dintre voi si-au exprimat deja preferinta intre cei doi baieti. nu mi-e clar ce v-a determinat sa alegeti, modul cum a fost conceput personajul sau expresivitatea actorului?
Machuca era mai impulsiv, si ca atare, pe fata lui se putea vedea reactia fata de situatia in care era pus raportand la scenariu. avea acel inceput de barbatie a adolescentului obisnuit cu greutatile vietii, cu saracia, cu violenta mediului social de unde provenea.
Gonzales, avea alura tipica a unui baiat fragil, sensibil, datorita in mare parte si legaturii stranse cu mama sa. el ajunsese la varsta cand dorea si trebuia sa se desprinda de aripa ei protectoare si Machuca a devenit "surogatul "perfect.
deci, concluzia mea este ca, cei doi baieti,neavand asemanari, nici fizice, nici de alta natura, nici macar sociale, nu se pot compara, partitura lor interpretativa necesitand abordari cu totul diferite din perspectiva ambilor.
si inca ceva ce-am uitat sa spun de prima data: nu mi-a placut rolul fetei. in viata reala, nu-mi place acest gen de fata, de femeie. adevarat, avea deja scopuri practice in viata si reusea sa supravietuiasca in ciuda abandonului familial. dar nu mi-a placut ca trasaturile ei de caracter au fost prea accentuate. ea, mi s-a parut vulgara, mult mai lipsita de sensibilitate in comparatie cu cei doi baieti.

L.E. poate si din acest motiv Gozales a fost atras de ea. a fost uimit sa descopere o fata salbatica, independenta, neobisnuita cu protectia materna,dar care imita perfect gesturile unei femei mature din clasa sociala de unde provenea.

[Twinsen]

Pentru mine Gonzalo e mult mai interesant ca personaj. El e cel care evolueaza cel mai mult de-a lungul filmului si isi creeaza propriile valori.

Machuca e un baiat simpatic din popor si cam atat. El nu trebuie nici o clipa sa faca vreo alegere semnificativa, nu are dileme vizibile, se lasa pur si simplu dus de val. Gonzalo e cel care alege sa fie prieten cu Machuca, o alegere pe care o repeta la un nivel mult mai semnificativ la final, cand se revolta impotriva mediului sau social.

[robertsandu]

Pentru mine Gonzalo e mult mai interesant ca personaj. El e cel care evolueaza cel mai mult de-a lungul filmului si isi creeaza propriile valori.

Machuca e un baiat simpatic din popor si cam atat. El nu trebuie nici o clipa sa faca vreo alegere semnificativa, nu are dileme vizibile, se lasa pur si simplu dus de val. Gonzalo e cel care alege sa fie prieten cu Machuca, o alegere pe care o repeta la un nivel mult mai semnificativ la final, cand se revolta impotriva mediului sau social.

Și mie mi se pare mai complex Gonzalo Infanti ca personaj. O dovadă că el are inițiativa și că el este în primul rând care pune motorul acțiunilor filmului în mișcare este și scena cu lucrarea de control, când puștiul deștept ia foaia celui slab și o completează în locului lui, pentru a-i da o mână de ajutor (nu prea mare, cum am aflat ulterior). Și secvența cu steagurile sugerează o mai mare implicare a lui Gonzalo. El este intrusul în mediul lui Machuca. Cât despre acesta din urmă, mi se pare clar un personaj-produs al sărăciei chiliene din anii 70.

Oricum, regizorul a păstrat o anumită notă de obiectivitate în discursul său. Tocmai când credeam că l-a idealizat poate prea mult pe micul Infanti, vine scena din final (bine subliniată de @rvn într-un comment anterior) care aruncă o pată gri și pe Gonzalo. Carevasăzică, o gândi el ce trebuie, însă o face de pe poziția celui căruia nu-i lipsește nimic. Iar când e aproape să fie băgat în aceeași oală cu comuniștii lui Allende, se refugiază repede în tocmai acele diferențe dintre clase cu care a încercat atât de asiduu să se lupte. Și pe care a căutat să le renege.

[rvn]

Gonzalo e cel care alege sa fie prieten cu Machuca, o alegere pe care o repeta la un nivel mult mai semnificativ la final, cand se revolta impotriva mediului sau social.
se revolta, este adevarat, dar in final, se intoarce acolo unde ii era locul. am gasit sugestiva privirea lui Gonzalo si operatorul a insistat secunde bune pe chipul lui. in privirea aceea am gasit durerea ca-si parasea prietenul, neputinta, iar rusinea ca se salva folosindu-se de bogatie,fugind spre ea, a durat doar o clipa. pentru mine, fuga lui mancand pamantul, a insemnat sfarsitul unei aventuri si atat.

[Twinsen]

Gonzalo e cel care alege sa fie prieten cu Machuca, o alegere pe care o repeta la un nivel mult mai semnificativ la final, cand se revolta impotriva mediului sau social.
se revolta, este adevarat, dar in final, se intoarce acolo unde ii era locul.
N-as zice asta. Aproape oricine ar fi incercat sa-si salveze pielea in fata soldatilor, iar apoi evident ca ramane acasa, unde sa se duca? Dar dispretul oglindit pe fata lui cand o vede pe sora lui vorbind cu mosul cu bani si mai ales gestul de la final cand pleaca val-vartej din scoala sugereaza ca e departe de a se complace.

[loud.rocks]

@rvn - m-am referit mai mult la tipul de personaj, nu la expresivitatea actorului sau la felul in care si-a jucat rolul (si asta pentru ca toate cele trei performante mi s-au parut foarte bune, si aproximativ egale).
Nu-mi place, in general, tipul de personalitate a lui Gonzalo. Si nu pentru faptul ca ar fi rasfatat, ci pentru atitudinea sa in cea mai mare parte a filmului. E rece in relatiile cu membri familiei (mai ales cu mama sa - ma refer aici in special la primele 30-40 de minute din film) si foarte nepoliticos cu adultii pe care-i intalneste. Nici la scoala nu are vreun prieten, nu exprima vreo parere sau nu incearca in vreun fel sa-si impuna personalitatea in nicio situatie.
Prietenia cu Machuca incepe sa se clatine foarte repede, o data cu aparitia Silvanei, adica de la scena cu laptele condensat incolo, de unde incepe sa fie gelos si invidios intr-o oarecare masura pe Machuca.
Despre scena din final nu prea stiu ce sa zic; pe de-o parte pare las ca le-a intors imediat spatele Silvanei si lui Machuca (si nici nu parea prea afectat de moartea fetei), dar pe de alta parte, este totusi un copil pus intr-o situatie pe care nu si-ar fi imaginat-o vreodata, si e absurd sa te fi asteptat la vreo fapta eroica. (totusi, mi se pare un pic cam mult spus ca se revolta impotriva mediului sau social).

Intr-adevar, Machuca este totusi un personaj destul de plat;
mi se pare clar un personaj-produs al sărăciei chiliene - o caracterizare foarte buna - dar in acelasi timp pare mult mai sincer si mai plin de viata decat ceilalti doi.

[Twinsen]

Nu-mi place, in general, tipul de personalitate a lui Gonzalo. Si nu pentru faptul ca ar fi rasfatat, ci pentru atitudinea sa in cea mai mare parte a filmului. E rece in relatiile cu membri familiei (mai ales cu mama sa - ma refer aici in special la primele 30-40 de minute din film) si foarte nepoliticos cu adultii pe care-i intalneste. Nici la scoala nu are vreun prieten, nu exprima vreo parere sau nu incearca in vreun fel sa-si impuna personalitatea in nicio situatie.
Gonzalo e cel care indemnat de ceilalti copii sa-l loveasca pe Machuca, il apara si se alege si cu o piatra in cap ca bonus. Gonzalo e cel care merge cu ceilalti sa vanda stegulete la demonstratii desi evident nu are nici o nevoie de bani, iar ca multumire e facut mereu "snob" de Silvana. Sau poate ti-a scapat scena cand o musca din greseala pe Silvana, isi cere scuze si ca raspuns ceialti doi iar il jignesc repetat si pleaca cu bicicleta lui. Machuca ti se pare "mai plin de viata" eh? Pai normal, pentru ca cel care sufera si e neindreptatit e Gonzalo. El se ofera pe el insusi ca prieten, in timp ce in ceilalti doi constiinta de clasa sociala e acuta.

Cat despre relatia cu mama lui, mie mi-a fost evident ca o iubeste. Crezi ca e simpla o relatie cu o mama care te duce acasa la un mos bogat ca sa si-o traga cu el, in timp ce tu stai singur si o astepti sa termine?

[Mercutio]

l-am descoperit aseara din intamplare la sectia filme spaniole si din america de sud si, desi e cam tarziu, daca tot l-am vizionat, tin sa spun si eu cateva cuvinte. poate e mai mult o chestie personala, dar eu gasesc ca autorii hispanici au o tendinta spre sentimentalism. si nu ma refer doar la cineasti, ci si la scriitori. niciodata nu m-am putut apropia de literatura sudamericana, atat de apreciata de unii, si nici cu filmele nu ma omor. e ceva ce tine de cultura lor, inclin sa cred. nu intamplator ei au inventat telenovelele. ca e vorba de dragoste sau de ura, de revolta, de patriotism: mereu aceste trairi sunt exagerat reprezentate. e simptomatic si in cazul filmului de fata. desi a inceput relativ bine, pe parcurs se impotmoleste in sentimentalism, se impiedica de clisee. scene precum cea cu baietii rai din curtea scolii, cea in care Machuca il saluta pe parinte la plecare, si in special cea de la sfarsit, in care soldatii o impusca pe fata sunt prea cheesy, diluand si stropul initial de originalitate al povestii. cu mai mult echilibru ar fi fost un film bun. asa insa, ramane unul bunisor.

[robertsandu]

[QUOTE=loud.rocks]

Machuca ti se pare "mai plin de viata" eh? Pai normal, pentru ca cel care sufera si e neindreptatit e Gonzalo. El se ofera pe el insusi ca prieten, in timp ce in ceilalti doi constiinta de clasa sociala e acuta.


Evident că este nedreptățit Gonzalo, mai ales pentru că Machuca și Silvana sunt doi indivizi puternic zdruncinați de viața pe care o duc. Nu sunt educați, asta e clar, de unde și generalizările fetei cum că oricine are bani e snob, indiferent de cum se poartă cu ceilalți. Sunt copii de mahala cum se spune și reacționează ca atare în scena când vor să-i fure bicicleta. Machuca sare în apărarea surorii lui la acea fază - așa cum e normal, family comes first. Nu știu cât este blamabil un individ pentru faptul că nu a avut parte de o copilărie normală. Mie nu-mi displace băiatul ăsta, pentru simplul motiv că prea multe lucruri importante pur și simplu nu depind de el. De asta l-am și numit produs. Mai mult mă întristează.

Și legat de prietenia ciudată dintre Gonzalo și Machuca, nu numai Pedro are de câștigat, ci și micul Infanti. El are parte de o aventură și de o ocazie de a mai scăpa din viața rutinieră pe care o duce. De aceea se și oferă să meargă să vândă steaguri. Nu atât pentru că vrea să ajute, cât pentru că este ceva ce nu a mai făcut niciodată. Personal, sunt tentat să cred că, măcar o parte dintre acțiunile lui benevole sunt mânate mai degrabă de egoism, decât de altruism. Una peste alta, eu zic că o catalogare de genul Gonzalo - copilu' bun și Machuca - copilu' rău este greșită.

[robertsandu]

@Mercutio, da, și eu am remarcat sentimentalismul despre care vorbești, însă nu am nicio problemă cu el.

Oricum, să tratezi un subiect atât de delicat pentru chilieni ca trecerea de la Allende la Pinochet și să o faci cu răceală și obiectivitate maximă nu cred că-i cea mai strălucită idee. Până una alta, e preferabil să te simți bine când vezi un film, chiar și cu riscul câtorva clișee.

[Twinsen]

Una peste alta, eu zic că o catalogare de genul Gonzalo - copilu' bun și Machuca - copilu' rău este greșită.
Nu am facut o astfel de catalogare. Atata doar ca, in relatia dintre cei trei, Gonzalo e cel care ofera cel mai mult si primeste cel mai putin. Asa cum ai spus tu insuti Machuca e "personaj-produs al sărăciei chiliene". Asta nu-l face un copil rau, dar il face mai putin interesant pentru mine decat Gonzalo care isi are propria sa evolutie interioara.

[robertsandu]

Una peste alta, eu zic că o catalogare de genul Gonzalo - copilu' bun și Machuca - copilu' rău este greșită.
Nu am facut o astfel de catalogare. Atata doar in relatia dintre cei trei, Gonzalo e cel care ofera cel mai mult si primeste cel mai putin. Asa cum ai spus tu insuti Machuca e "personaj-produs al sărăciei chiliene". Asta nu-l face un copil rau, dar il face mai putin interesant pentru mine decat Gonzalo care isi are propria sa evolutie interioara.

Nu am zis că ai făcut acea catalogare. Am spus doar că, în opinia mea, ar fi greșită. Nu sunt însă de acord că Gonzalo primește cel mai puțin.

[Twinsen]

Nu sunt însă de acord că Gonzalo primește cel mai puțin.
Depinde cum privesti lucrurile. Primeste niste experiente de viata, dar care in general il fac sa sufera din motive care nu sunt sub controlul sau, de care practic nu e "vinovat".

P.S. Filmul de saptamana asta e tot despre niste tineri care se confrunta cu situatii dificile, desi din cu totul alta perspectiva si stil decat in Machuca. E mult mai original, mai bine filmat si cu un "rawness" remarcabil, dar e si mai putin accesibil. Da, rvn, imi place genul asta de filme :))

[loud.rocks]

@Twinsen - toate actiunile si prietenia in sine dintre cei doi au loc mai mult sau mai putin din cauza faptului ca Gonzalo (de fapt cam amandoi) nu au alti prieteni buni; pana la aparitia studentilor noi, Gonzalo inghitea cam orice de la baiatul blond: il ajuta la teste, il lasa sa-i manance sandvisul, suporta orice din partea lui. Cam tot ce face impreuna cu cei doi nu e doar pentru ca-i pretuieste cu adevarat ca prieteni si doreste sa le dea o mana de ajutor cu steagurile (nici macar nu stiu in ce masura intelege situatia lor, sau situatia politica generala), ci mai degraba pentru a iesi din monotonia cu care era obisnuit.
Nici eu nu am zis ca Gonzalo e rau si Machuca e bun; am si precizat ca mi s-au parut personaje aproape la fel de bine jucate si conturate, ci doar ca Gonzalo mi-a placut ceva mai putin.

@Mercutio – si mie mi s-a parut prea dramatic spre final. Ceva in genul finalului din Au revoir les enfants mi s-ar fi parut mult mai adecvat pentru film.

[robertsandu]

Nu sunt însă de acord că Gonzalo primește cel mai puțin.
Depinde cum privesti lucrurile. Primeste niste experiente de viata, dar care in general il fac sa sufera din motive care nu sunt sub controlul sau, de care practic nu e "vinovat".

P.S. Filmul de saptamana asta e tot despre niste tineri care se confrunta cu situatii dificile, desi din cu totul alta perspectiva si stil decat in Machuca. E mult mai original, mai bine filmat si cu un "rawness" remarcabil, dar e si mai putin accesibil. Da, rvn, imi place genul asta de filme :))

Cred că cea mai sugestivă scenă este cea aproape de final. În perioada pre-Machuca, Gonzalo îi dădea mereu colegului cu părul blond să copieze de la el. Ca un băiat docil și prea puțin îndrăzneț pentru a se putea opune.

După aventura cu Pedro și Silvana, lucrurile se schimbă total. În loc de răspunsuri, Infanti scrie cu litere de-o șchioapă "ASSHOLE" pe lucrarea de control a nesuferitului puști. E un copil schimbat, a învățat să deosebească grâul de neghină și a devenit acum suficient de matur încât să poată face deosebirea între cei care îi sunt prieteni și cei care doar caută să profite de pe urma sa.

[rvn]

Da, rvn, imi place genul asta de filme :))
da, si nu am zis-o cu rautate, ci ca o simpla dibuire a preferintelor tale. dupa cum cred ca ti-ai dat seama si tu, imi plac si mie, dovada fiind alegerea Liliei.