"Inception"

[rifa]

http://otakujade.files.wordpress.com/2010/03/inception1.jpg


REGIA:
Christopher Nolan [Following, Insomnia, Memento, Batman Begins, The Prestige, The Dark Knight]

CAST:
Leonardo DiCaprio, Joseph Gordon Levitt, Marion Cotillard, Michael Caine, Cillian Murphy, Ellen Page, Tom Hardy, Tom Hardy, Tom Berenger Ken Watanabe

DATA LANSARII:
30 IULIE 2010

GEN:
ACTIUNE, THRILLER, SCIENCE-FICTION

COMPANIE:
Warner Bros.

COLOANA SONORA:
Hans Zimmer (The Dark Knight, Sherlock Holmes, Batman Begins, The Prestige, Pirates of the Carribean, The Lion King, The Last Samurai etc.)

PREMII:
2010 Guy's Choice Awards - Most MAnticipated Move Of The Year

SITE OFICIAL:
http://inceptionmovie.warnerbros.com/

TRAILERE:

Teaser Trailer (noiembrie 2009)
http://www.youtube.com/watch?v=7DwuVKfjctk

Trailer 1 (martie 2009)
http://www.youtube.com/watch?v=lwJ1sekR6FE

Trailer 2 (mai 2009)
http://www.youtube.com/watch?v=z75o-F6ja2I

Inception Behind The Scenes Featurette (iunie 2009)
http://www.youtube.com/watch?v=d8kCPCx5JXE

Inception Character Featurette (iunie 2009)
http://www.youtube.com/watch?v=fSoEK7p5u00

Inception TV Spot:
http://www.youtube.com/watch?v=-lfXy4LQfo8&feature=related

COMENTARII & PARERI


http://img229.imageshack.us/img229/917/inceptionver13xlg.jpg



Leonardo DiCaprio Interview Talks Inception:
http://www.youtube.com/watch?v=GSbnN...eature=related (http://www.youtube.com/watch?v=GSbnNsKuHxg&feature=related)

Christopher Nolan Interview On Set For Inception:
http://www.youtube.com/watch?v=l8oyy...eature=related (http://www.youtube.com/watch?v=l8oyymCJi-A&feature=related)

Joseph Gordon Levitt Interview Talks Inception:
http://www.youtube.com/watch?v=eDum2...eature=related (http://www.youtube.com/watch?v=eDum2C4eakw&feature=related)

Inception B-Roll Behind The Scenes:
http://www.youtube.com/watch?v=685R2P6j26E

Si postez si cateva reactii de pe twitter din partea criticilor care au avut norocul sa vada filmul.

"I was treated to a sneak peak and all I have to say is this. If any critic says this is a bad movie , never read or support him in anyway. This film is great in every way."

"You have caught glimpses of the remarkable zero G fight in Inception’s trailers and ads, but nothing you’ve seen has fully prepared you for the full breadth of that scene. On its own the fight would be one of the most stunning cinematic action scenes in memory, but in context – as part of an extended, reality-spanning, cross-cutting sequence – it’s breathtaking."

""inception" was mind blowingly brilliant. Tied with Toy Story 3 for best movie this year so far. So intense and emotional and powerful!"

"Saw an advanced screening of Inception over the weekend. It will be THE movie of the summer. A SMART and well executed blockbuster."

""Inception" will be the movie of the year."

"Mark my words, "Inception" is going to be the movie of the forever."

"I just got back from #INCEPTION! Whoaa. Complex & intense!"

"Inception: terrific, textured, mind-bending entertainment. There were moments I had to remind myself to breathe!"

""I'll say no more, except that Inception rewards the attention it demands...In this wildly ingenious chess game, grandmaster Nolan plants ideas in our heads that disturb and dazzle. The result is a knockout. But be warned: Inception dreams big. How cool is that?"


Daca tot vorbim de twilight :-& sa vorbim si de Inception... B-)

B-)
</div> MG]
</div>

<b>EMPIRE MAGAZINE - 5/5 (First Official Review)</b>

<b>The Verdict is: Like The Matrix mated with Synecdoche, New York - or as Charlie Kaufman 007. To paraphrase Casino Royale's Vesper Lynd, it's a meaningful pursuit in a summer of disposable entertainments. With physics-defying, thunderous action, heart-wringing emotion and an astonishing performance from DiCaprio, Nolan delivers another true original: welcome to an undiscovered country.</b>

In review se mai vorbeste de faptul ca finalul lui Memento pare un desen animat pe langa ceea ce ne va oferi Inception, ni se mai spune ca regizorul Christopher Nolan datorita acestui film poate fi ridicat la rangul lui Kubrick sau ca atmosfera este senzationala si emotionala in acelasi timp, Nolan depasindu-se si oferindu-ne un adevarat masterpiece al ultimului deceniu.

<b>Cine vrea sa citeasca review-ul poate s-o faca dupa pozele de mai jos</b> :

http://img534.imageshack.us/img534/4909/dsc06757a.jpg

http://img683.imageshack.us/img683/2276/dsc06755a.jpg

http://img692.imageshack.us/img692/4448/dsc06754u.jpg


<b>Si un alt TV Spot cu mai multe detalii despre plot:</b>

<a href="http://%22http://www.youtube.com/watch?v=D8jHLwznBMA&playnext_from=TL&videos=x6yMU6CcUlQ&feature=sub%22" target="_blank" rel="nofollow">http://www.youtube.com/watch?v=D8jHLwznBMA&playnext_from=TL&videos=x6yMU6CcUlQ&feature=sub

[StefanDo]

de vorbit, am vorbi, dar asa, in gol?
daca in romania vine de-abia pe 30...

[danonino]

S-a discutat despre Avatar cu niste foarte multe luni inainte.

Filmul s-a dovedit a fi o deceptie.

[rifa]

sper ca nu vrei sa insinuezi ca Inception s-ar putea dovedi a fi la fel ca Avatar... :))

StefanDo despre un film poti vorbi si inainte sa apara.. sau ma rog poate duci lipsa de imaginatie. Hai sa-ti dau un exemplu unii poate au asteptari de la filmul asta, alt exemplu e ca ne apropiem de lansarea oficiala de pe 16 iulie cand vor putea fi discutate multe lucruri legate de acest film. Desi, daca stau sa ma gandesc, la reactiile care sunt la noi in tara fata de filme de genul asta ma simt penibil ca am indraznit sa deschid un topic si sa fac lumea sa discute (mai mult sau mai putin) pe tema acestui film. E trist ca la noi filmele de genul asta nu starnesc mari discutii iar afara forumurile sunt pline de discutii pe baza acestui film. Mai trist cand "critici" dau replici inteligente.

[Liviu-]

Mai degraba s-a referit la faptul ca a fost multa vorbarie degeaba. Mai intai se vede filmul si apoi se discuta...

[Windom]

Se poate discuta despre el si inainte de aparitie (asteptari, speculatii) dar nu la Acum pe Ecrane ci la sectiunea In Curind pe Ecrane...;)

L.E. Oricum, cu atitea asteptari, cred ca filmul o sa fie un mare fîs, precum ultimul magnus opus marca Scorsese. Odata corupt de sistem, nu te mai poti intoarce la inceputuri. Iar pentru mine Nolan inseamna Following, Memento si Insomnia (film ce reprezintă tranzitia de la iconoclasm la consumism).

[rifa]

Se poate discuta despre el si inainte de aparitie (asteptari, speculatii) dar nu la Acum pe Ecrane ci la sectiunea In Curind pe Ecrane...;)

L.E. Oricum, cu atitea asteptari, cred ca filmul o sa fie un mare fîs, precum ultimul magnus opus marca Scorsese. Odata corupt de sistem, nu te mai poti intoarce la inceputuri. Iar pentru mine Nolan inseamna Following, Memento si Insomnia (film ce reprezintă tranzitia de la iconoclasm la consumism).


Macar Christopher Nolan vine cu un produs cat de cat original fata de ceea ce apare acum in cinema (remake, comic-book, sequel, prequel). Nolan este unul dintre putinii regizori care nu s-au lasat prada "consumismului" cum ii spui tu. Doar pentru ca ai un film de un miliard de dolari nu inseamna ca "te-ai vandut" si tu... Mi se pare aberant. Tot ce conteaza este materialul final, care produs pentru consum sau nu trebuie sa fie original si in acelasi timp bine executat. The Godfather a fost un film ce a facut aproape 1 miliard de dolari (raportat la zilele noastre) si nimeni nu s-a plans de consumism. Pana si The Dark Knight e un film departe de a fi creat pentru consum. Nu-l putem compara cu Iron Man sau Spider-Man de exemplu. Este important pentru un director sa faca bani tocmai pentru a putea face filme originale. Ca tipi precum Michael Bay au uitat ce inseamna sa faci un film original si practic tampesti publicul cu fiecare film pe care-l scoti e una, dar mai exista oameni precum Nolan care desi pot crea adevarate block-bustere, filmele lor se separa total de prostitutia cinematografica din ziua de azi.

[danonino]

Nu stiu daca filmul asta va fi vreo mare capodopera.
Dupa ce am citit plotul, are sanse sa fie un esec. Nu stiu ce vrea Nolan sa demonstreze in legatura cu mintea oamenilor, dar sa ai un personaj care e capabil sa iti citeasca mintile... e "tras de par" la greu.

[Disciple]

Mi se pare un pic cam nepotrivita atitudinea asta de: "Mi-au placut primele 2 filme, dar dupa s-a comercializat si nu imi mai place...". La Nolan, intr-adevar nu e cazul, si chiar daca nu mi-a placut "The Prestige", Batmanurile m-au rupt in doua. Deci, domnilor, sa fim rezonabili!

Astept cu interes "Inception", pentru ca pare sa aiba multe de oferit si cum ziceam si mai sus numele lui Nolan reprezinta o garantie a calitatii.
Si nu-l mai comparati cu "Avatar", ca iar dati cu mucii in fasole! ;)

[Liviu-]

Dupa ce am citit plotul, are sanse sa fie un esec. Nu stiu ce vrea Nolan sa demonstreze in legatura cu mintea oamenilor, dar sa ai un personaj care e capabil sa iti citeasca mintile... e "tras de par" la greu.

Daca si ideea asta e trasa de par...

Uite de asta ziceam eu ca discutam degeaba. Practic ce discutie constructiva ai putea avea despre un film care inca nu a aparut? "O sa fie bun/prost", "Mi se pare tras de par", "E prostitutie cinematografica" and all that crap. Pe bune acum, cui ii pasa de opiniile astea inainte sa apara filmul? Maxim ce ai putea face dintr-un topic de asta si sa nu fie pierdere de timp e sa prezici ce o sa se intampla in film numai de dragul de a te da mare ca asa s-a intamplat dupa ce l-ai vazut...

Hai sa vedem filmul si apoi vorbim in cunostinta de cauza...

[Windom]

Mi se pare un pic cam nepotrivita atitudinea asta de: "Mi-au placut primele 2 filme, dar dupa s-a comercializat si nu imi mai place...".
Batman poate face oricine, Following ori Memento nu prea. Asta e realitatea, Nolan nu e singurul caz. La fel a facut Spielberg dupa Duel, altii si altii... E extrem de greu sa ramii original in sistem, mai ales atunci cind esti apreciat. Nolan se descurca bine in comparatie cu alti vinzatori de popcorn, regresul se observa insa atunci cind il compari cu sine insusi.

[danonino]

Dupa ce am citit plotul, are sanse sa fie un esec. Nu stiu ce vrea Nolan sa demonstreze in legatura cu mintea oamenilor, dar sa ai un personaj care e capabil sa iti citeasca mintile... e "tras de par" la greu.

Daca si ideea asta e trasa de par...

Uite de asta ziceam eu ca discutam degeaba. Practic ce discutie constructiva ai putea avea despre un film care inca nu a aparut? "O sa fie bun/prost", "Mi se pare tras de par", "E prostitutie cinematografica" and all that crap. Pe bune acum, cui ii pasa de opiniile astea inainte sa apara filmul? Maxim ce ai putea face dintr-un topic de asta si sa nu fie pierdere de timp e sa prezici ce o sa se intampla in film numai de dragul de a te da mare ca asa s-a intamplat dupa ce l-ai vazut...

Hai sa vedem filmul si apoi vorbim in cunostinta de cauza...

Mai citeste o data.
Ti se pare tie ca am zis ca filmul e prost? Am zis ca subiectul si unghiul din care este abordat e dificil pentru o transpunere logica si coerenta, si ca din aceasta cauza, filmul are sanse sa nu fie unul reusit.

[Liviu-]

Mai citeste o data.
Ti se pare tie ca am zis ca filmul e prost?

Nu tu ai zis nici ca e "prostitutie cinematogafica". De ce crezi ca atunci cand am zis bun/prost ma refeream la tine?

Am zis ca subiectul si unghiul din care este abordat e dificil pentru o transpunere logica si coerenta, si ca din aceasta cauza, filmul are sanse sa nu fie unul reusit.

Da? Unde ai zis asta? :-/

[JohnnyAddams]

Deci 30 Iulie este data in care Twilight va fi umilit in Box-Office. Asta e bine, ca calitate nu avem cum sa discutam, Inception va fi cu siguranta capodopera verii si probabil si a acestui an.

[Pitbull]

ca calitate nu avem cum sa discutam,
Oricine poate sä zicä cä ca calitate nu avem cum sä discutäm.
Eu zic cä va fi capodopera verii, a anului, a deceniului, a secolului, a mileniului, a erei noastre, a ciclului nostru cosmic si mai ales a ciclului lunar.

[Windom]

Admirati romantismul desuet din trailer. Bine macar ca-i from the director of The Dark Knight si nu from the director of Memento.=D>

[Chambord]

magnum opus ;)

[StefanDo]

hai sa lasam topicul aici, mai sunt trei saptamani si vine si filmul...

mie discutiile dinainte de vizionare mi se par nu numai sterile, ci si nocive. La film trebuie sa te duci cu asteptari zero si fara prejudecati.

daca nu as lucra la cinemagia, unde ma spoiluiesc la greu citind tot felul de informatii de promovare, cred ca m-as duce la cinema fara sa vad nici macar trailerul!

[Pitbull]

Foarte adevärat.

De retinut aceastä contradictie dintre modurile de perceptie ideale în film si teatru.

La teatru, e cu atât mai bine, cu cât stii mai multe dinainte: sä fi citit piesa, sä cunosti opera dramaturgului în ansamblul ei, opinii critice, sä mai stii si despre alte montäri cu acea piesä, alte viziuni scenice, sä cunosti regisorul, ce spectacole a mai pus, ce conceptii teatrale are, etc, etc...

La film, dimpotrivä - ideal e sä stii minimum spre nimic despre acel film (cum spune si Stef: nici mäcar trailerul, dacä se poate). Experienta sä fie cât mai proaspätä, ineditä, neadulteratä prin nimic anterior.

[Pitbull]

Rifulet
Cu päru' cret:
Obsedat de filmulet?

[rifa]

Mi se pare un pic cam nepotrivita atitudinea asta de: "Mi-au placut primele 2 filme, dar dupa s-a comercializat si nu imi mai place...".
Batman poate face oricine, Following ori Memento nu prea. Asta e realitatea, Nolan nu e singurul caz. La fel a facut Spielberg dupa Duel, altii si altii... E extrem de greu sa ramii original in sistem, mai ales atunci cind esti apreciat. Nolan se descurca bine in comparatie cu alti vinzatori de popcorn, regresul se observa insa atunci cind il compari cu sine insusi.

Corect Batman poate face oricine dar nu The Dark Knight. The Prestige sa inteleg ca nu te-a impresionat.

Tie nu ti se pare normal ca Nolan (sub contract cu Warner Bros) sa si scoata cele 160 de milioane de dolari bagate in film? Lumea ce cunoaste mai mult? Memento sau The Dark Knight? ... E usor sa fi ignorant si sa ignori marketingul si modul in care se practica lucrurile in orice domeniu. Doar pentru ca bagi bani intr-un film si ai si incasari mari nu inseamna ca esti "la fel ca toti". Mi se pare ca dramatizezi putin. Doar nu vrei lumea sa se duca la cinema sa vada "From Director of Memento" ... DA LOL! Garantez ca 80% din cei care se duc la cinema si vad Memento trec peste dar cand vad "The Dark Knight" sunt atrasi pentru ca filmul a avut un oarecare impact. Eu zic sa nu criticati regizorii numai de dragul de a fi la moda. Stiu, e cool sa pari inteligent si sa-ti placa filme de Tarkovsky, Hitchcock, Soderbergh sau Almodovar dar hai sa nu fim ipocriti.

Rifulet
Cu päru' cret:
Obsedat de filmulet?

prietene am adus o stire. daca vrei sa citesti bine daca nu nu comenta aiurea ca sa fim importanti. romanisme... poate unii vor sa afle detalii despre film si citesc chiar daca nu dau reply.

[Windom]

Ce plm de impact a avut The Dark Knight? Faptul ca a ajuns in top 10 Imdb doar pentru ca a beneficiat de locomotiva numita Heath Ledger's corpse? Pentru mine e un Batman ca oricare altul, nici macar cel mai bun. Pe de alta parte, citi au mai facut un film precum Memento?
Nu spun toate chestiile astea ca pe o acuza la adresa regizorilor, intr-un fel e normal sa dai din coate si sa ajungi cit mai sus. Am spus doar ca un Nolan neintinat & virgin face de nshpe mii de ori mai mult decit un Nolan "dresat" si "adus la ordine". Cistigi faima dar iti pierzi sufletul asta e tot. Unii nu au acceptat asta niciodata - Lynch, spre exemplu, a fost futut la Dune, s-a invatat minte si a intors spatele sistemului, ridiculizindu-l.

[Disciple]

Lynch, spre exemplu, a fost futut la Dune, s-a invatat minte si a intors spatele sistemului, ridiculizindu-l.

Dap. Si-a facut " Straight Story", care pe mine m-a rupt, dar care super light and shinny pt stilul lui si a fost si mainstream la vremea lui.

[Windom]

Nu confunda "mainstream" cu "comercial".;)

[JohnnyAddams]

Din cate review-uri am vazut pana acum se pare ca Joseph Gordon-Levitt este cel ce "a furat show-ul"

[StefanDo]

cred ca de la atatea laude cate citesti o sa te duci la film si n-o sa-ti placa :P

[Lecart]

^ asa patesc eu, de-aia de ceva timp evit orice fel de (p)review. Sa vedem, eu il cred in stare.

[danonino]

Mi se pare un pic cam nepotrivita atitudinea asta de: "Mi-au placut primele 2 filme, dar dupa s-a comercializat si nu imi mai place...".
Batman poate face oricine, Following ori Memento nu prea. Asta e realitatea, Nolan nu e singurul caz. La fel a facut Spielberg dupa Duel, altii si altii... E extrem de greu sa ramii original in sistem, mai ales atunci cind esti apreciat. Nolan se descurca bine in comparatie cu alti vinzatori de popcorn, regresul se observa insa atunci cind il compari cu sine insusi.

Corect Batman poate face oricine dar nu The Dark Knight. The Prestige sa inteleg ca nu te-a impresionat.

Tie nu ti se pare normal ca Nolan (sub contract cu Warner Bros) sa si scoata cele 160 de milioane de dolari bagate in film? Lumea ce cunoaste mai mult? Memento sau The Dark Knight? ... E usor sa fi ignorant si sa ignori marketingul si modul in care se practica lucrurile in orice domeniu. Doar pentru ca bagi bani intr-un film si ai si incasari mari nu inseamna ca esti "la fel ca toti". Mi se pare ca dramatizezi putin. Doar nu vrei lumea sa se duca la cinema sa vada "From Director of Memento" ... DA LOL! Garantez ca 80% din cei care se duc la cinema si vad Memento trec peste dar cand vad "The Dark Knight" sunt atrasi pentru ca filmul a avut un oarecare impact. Eu zic sa nu criticati regizorii numai de dragul de a fi la moda. Stiu, e cool sa pari inteligent si sa-ti placa filme de Tarkovsky, Hitchcock, Soderbergh sau Almodovar dar hai sa nu fim ipocriti.

Rifulet
Cu päru' cret:
Obsedat de filmulet?

prietene am adus o stire. daca vrei sa citesti bine daca nu nu comenta aiurea ca sa fim importanti. romanisme... poate unii vor sa afle detalii despre film si citesc chiar daca nu dau reply.

You hit the spot. Bis.
Parca mi-ai citi gandurile. Acelasi lucru vroiam si eu sa il zic.

Leo despre film:
http://screenrant.com/inception-plot-leonardo-dicaprio-ross-44414/

[Redy]

Rifa, nu-l lua prea mult in serios pe Wisdom ca s-ar putea sa te enerveze foarte tare. :)

[Windom]

Vad ca nici nu s-a lansat filmul si avatarzii deja string rindurile.=D> S-ar putea totusi sa fiti nitel dezamagiti. Cica la filmul asta trebuie pusi si citiva neuroni in miscare. Asa ca bagati macar un The Simpsons pina la lansare, ca asa, pe mintea goala, poate va alegeti cu vreun anevrism ori o entorsa cerebrala...

[Redy]

Vad ca nici nu s-a lansat filmul si avatarzii deja string rindurile.=D> S-ar putea totusi sa fiti nitel dezamagiti. Cica la filmul asta trebuie pusi si citiva neuroni in miscare. Asa ca bagati macar un The Simpsons pina la lansare, ca asa, pe mintea goala, poate va alegeti cu vreun anevrism ori o entorsa cerebrala...

...se auzi o voce din beci.

[Pitbull]

Ba de la etaj, cä Ardealu-i mai sus...

[Redy]

Wisdom e ardelean ? :)) O fi ruda cu Boc sau ceva, pentru ca si ala a cazut in cap acum ceva timp.

Intorcandu-ne la subiect, Nolan pare sa fi gasit echilibrul dintre un blockbuster, poveste si efecte speciale. Nu cred ca este un film care va ii va multumi pe criticii nostri sau cel putin nu atat de mult ca Clash of the Titans. Astept cu nerabdare review-ul lui Pit, sper insa ca de data asta sa nu se tiganeasca cu "fanii".

[Pitbull]

Nu, e din altä zonä.

[StefanDo]

ca sa mai citesc pareri penale ca in cazul lui Avatar, cred ca inchid acest topic pana pe 30 iulie, cand lumea chiar va sti ce sa spuna despre Inception

ca sa nu fac asta, mai incet cu atacurile si cu "a, siiiiiiiiiiiigur o sa fie bun!"

[rifa]

corect Stefan.

pentru cei care sunt interesati interviuri direct de pe covorul rosu de la premiera Inception din Marea Britanie.

Leonardo DiCaprio
http://www.youtube.com/watch?v=1uRsmw1wLOM&feature=player_embedded (http://%22http//www.youtube.com/watch?v=1uRsmw1wLOM&feature=player_embedded%22)

Ellen Page
http://www.youtube.com/watch?v=J8YRpXQoOwk&feature=channel (http://%22http//www.youtube.com/watch?v=J8YRpXQoOwk&feature=channel%22)

Marion Cotillard
http://www.youtube.com/watch?v=efRyB5WTSjk&feature=channel (http://%22http//www.youtube.com/watch?v=efRyB5WTSjk&feature=channel%22)

Joseph Gordon Levitt
http://www.youtube.com/watch?v=ODBKm8RuvGI&feature=channel (http://%22http//www.youtube.com/watch?v=ODBKm8RuvGI&feature=channel%22)

Michael Caine
http://www.youtube.com/watch?v=2YEdZfr3XmM&feature=channel (http://%22http//www.youtube.com/watch?v=2YEdZfr3XmM&feature=channel%22)

Cillian Murphy
http://www.youtube.com/watch?v=RkKQ-2aGR28&feature=player_embedded (http://%22http//www.youtube.com/watch?v=RkKQ-2aGR28&feature=player_embedded%22)

Ken Watanabe
http://www.youtube.com/watch?v=iP-cvU7va9s&feature=player_embedded (http://%22http//www.youtube.com/watch?v=iP-cvU7va9s&feature=player_embedded%22)


Variety (90/100)

If movies are shared dreams, then Christopher Nolan is surely one of Hollywood's most inventive dreamers, given the evidence of his commandingly clever "Inception." Applying a vivid sense of procedural detail to a fiendishly intricate yarn set in the labyrinth of the subconscious, the writer-director has devised a heist thriller for surrealists, a Jungian's "Rififi," that challenges viewers to sift through multiple layers of (un)reality. As such, it's a conceptual tour de force unlikely to rank with Batman at the B.O., though post-"Dark Knight" anticipation and Leonardo DiCaprio should still position it as one of the summer's hottest, classiest tickets.

Hollywood Reporter

Bottom Line: A devilishly complicated, fiendishly enjoyable sci-fi voyage across a dreamscape that is thoroughly compelling. In a summer of remakes, reboots and sequels comes "Inception," easily the most original movie idea in ages.

The Wrap

It is not a typical summer movie, but it’s bold and imaginative in the vein of the best summer movies; it’s way too big and spectacular to be an art film, but it can leave you scratching your head in a good way.

<b>IGN (5/5)</b>

At times evoking the works of Jean Cocteau, Stanley Kubrick, and Michael Mann, Nolan has crafted an elaborate cinematic labyrinth where, like the dreams the protagonists are invading, there are different levels, each with its own distinct palette and style. As confusing as the film can be at times (there's one point where there are at least four different storylines going on simultaneously), one never senses that Nolan himself is lost, and that's the difference between a brilliant, multi-layered narrative and a movie that's just a mindjob for the sake of being clever.

<b>Film School Rejects (A+):</b>

I will say this now, without reservation and fully confident that many will agree; Inception is easily the best big budget film of the year thus far. I’ll go further and say that it’s one of the most beautiful, well written, and fully realized high dollar films of the last five years. Inception, is close to perfection.

<b>CHUD (10/10):</b>

Inception is a masterpiece. Making a huge film with big ambitions, Christopher Nolan never missteps and manages to create a movie that, at times, feels like a miracle. And sometimes it doesn’t even feel like a movie; while presented in woefully retro 2D, Inception creates a complete sense of immersion in another world. The screen before you is just another layer of the dream.

<b>Awards Daily:</b>

Imagine a film being made in 2010 where you have absolutely no idea where it is going or how it will end. These were the worlds created by revolutionary filmmakers, like Stanley Kubrick, Woody Allen, David Cronenberg and David Lynch. With Inception we have a film and a filmmaker that has broken new ground and very nearly reinvented the form and he did it all without 3-D. Nolan gets there on the power of the story – and his vision was realized with the aid of the usual suspects – Wally Pfister’s cinematography, Hans Zimmer’s unbelievable score – the art direction, the visual effects – see it on IMAX and it will blow your mind. I am sure more than a few will discover that seeing the movie IN an altered state will also blow your mind, not that I’m advocating that.

<b>Cinematical:</b>

Further, its sublime combination of theoretical and humanistic elements puts it in the company of films like, yes, The Matrix, but more accurately dense, character-driven concept movies like Synecdoche, New York, itself arguably one of the best and most important (if also impenetrable) of the last decade. But it’s also the kind of movie that transcends any easy comparisons, and resists previous standards of achievement, innovation, or impact, which is why it’s difficult to pinpoint the last time I felt quite so passionately about every single part of a cinematic experience. And that may ultimately be the film’s greatest achievement: to consume and possess its audience with that passion, whether you’re as inspired and excited as I am, or disappointed, confused or frustrated as many will no doubt also be.

<b>JoBlo (10/10):</b>

At 148 minutes, INCEPTION is hardly a quick film but it moves with such speed and efficiency that you never “feel” the length. Even when it’s over, the movie stays with you, begging for conversation, discussion, debate and, eventually, another viewing. I’m sure it’ll even pop up in your dreams. Nothing wrong with that. We should all be dreaming a little bit bigger.

<b>Empire (5/5):</b>

Like The Matrix mated with Synecdoche, New York — or a Charlie Kaufman 007. To paraphrase Casino Royale’s Vesper Lynd, it’s a meaningful pursuit in a summer of disposable entertainments. With physics-defying, thunderous action, heart-wringing emotion and an astonishing performance from DiCaprio, Nolan delivers another true original: welcome to an undiscovered country.

<b>Indie Wire (5/5):</b>

As intricate as the script is—Nolan worked on it for a decade—the movie is not just a feat of cinematic wizardry, even though it comes close to the level of technological derring-do carried off by the likes of Stanley Kubrick. (Indeed Nolan works in repeated homages to the late great auteur beyond the obvious use of moving sets on gimbles to allow athletic Gordon-Levitt to bounce weightless and walk on walls and ceilings.) The movie also has heart. So that even if you do get confused (as I did in the James Bond snow section, filmed in the Canadian Rockies), the emotional through-line pulls you along. It’s as simple as The Wizard of Oz: The Extractor wants to go home.

<b>Box Office Magazine (5/5):</b>

In terms of sheer originality, ambition and achievement, Inception is the movie of the summer, the movie of the year and the movie of our dreams. Director Christopher Nolan’s heist film about a group of dream extractors who can invade a person’s subconscious to steal-or plant-vital information may remind you of James Bond, The Matrix, or even Nolan’s own Memento, when in fact it’s unlike any other. A bold, inventive, audacious entertainment, Inception charts a new course for motion pictures and sets the bar very, very high. Matrix-style business should be in order, even though audiences will have to pay strict attention to get the full experience (perish the thought). Simplistic moviegoers who like their blockbusters cooked in predictability may not get it but Nolan fans and those who like their action married to new ideas will flock to multiplexes for repeated viewings.

<b>Variety:</b>

If movies are shared dreams, then Christopher Nolan is surely one of Hollywood’s most inventive dreamers, given the evidence of his commandingly clever “Inception.” Applying a vivid sense of procedural detail to a fiendishly intricate yarn set in the labyrinth of the subconscious, the writer-director has devised a heist thriller for surrealists, a Jungian’s “Rififi,” that challenges viewers to sift through multiple layers of (un)reality. As such, it’s a conceptual tour de force unlikely to rank with Batman at the B.O., though post-”Dark Knight” anticipation and Leonardo DiCaprio should still position it as one of the summer’s hottest, classiest tickets.

<b>In Contention (3.5/4):</b>

Moreover, this could be the film to solidify the director’s place among the modern masters. “The Dark Knight” made its mark on pop culture, yes, but “Inception” doesn’t carry the (however unfair) stigma of being based on pulp fiction. It could leave a footprint far more important on the industry: the fulfilled promise, perhaps thanks to a thinly rewarding summer movie season, that expensive, thoughtful, original filmmaking can pay dividends.

<b>The Hollywood Reporter:</b>

Following up on such ingenious and intriguing films as “The Dark Knight” and “Memento,” Nolan has outdone himself. “Inception” puts him not only at the top of the heap of sci-fi all-stars, but it also should put this Warner Bros. release near or at the top of the summer movies. It’s very hard to see how a film that plays so winningly to so many demographics would not be a worldwide hit.

enjoy.:)

<a href="http://%22http://www.youtube.com/watch?v=U_ZZKWxF2TU&feature=player_embedded%22" target="_blank" rel="nofollow">http://www.youtube.com/watch?v=U_ZZKWxF2TU&feature=player_embedded


Soundtrack-ul de Hans Zimmer ... :

<a href="http://%22http://www.musicme.com/Hans-Zimmer/albums/Inception-%28Music-From-The-Motion-Picture%29-0093624965008.html%22" target="_blank" rel="nofollow">http://www.musicme.com/Hans-Zimmer/albums/Inception-%28Music-From-The-Motion-Picture%29-0093624965008.html

Cata emotie poate sa fie in soundtrack-ul asta... sunt curios cum o sa fie "asezat" pe pelicula... imi aduce aminte de Blade Runner si The Matrix.... Foarte futuristic dar plin de emotie... daca va fi si bine pus in film cu siguranta alta nominalizare la Oscar pentru Zimmer... B-) De la piesa 5 incepe smecheria primele 4 fiind un fel de intro care suna criminal...

[buticut]

Da, astept cu nerabdare filmul si din ce am vazut/auzit pana acum, pare sa fie filmul care salveaza vara asta mediocra, dar ar fi bine sa apesi mai des butonul ala de edit, ca deja am ajuns la pagina a 2-a a topicului fara ca cineva sa fi vazut filmul. Am mari asteptari de la el si cu atatea laude primite ma tem sa nu ma duc la film asteptand o capodopera si iesind cu impresia ca am vazut doar un film bun. Cel mai greu imi va fi sa evit spoilerele, dar sper sa reusesc, nici clipuri nu am vazut prea multe tocmai fiindca vreau sa il vad stiind cat mai putine lucruri. L-om vedea si l-om comenta :)! Pare sa prinda bine la critici, ma intreb daca si publicul devorator de brainless exercises il va primi la fel.

[catalinpetrescu]

O capodopera nu o constientizezi pe loc, nu e instant cofee, toti il asteptam, daca e sau nu capodopera va decide IMDB-ul peste cativa ani, o mana de critici nu conteaza, la un film capodopera trebuie, in lumea de azi, sa se adere social , prin voturi gen IMDB.
Oricum e binevenit, iar Nolan e o garantie, filme cu Batman fac numai artistii adevarati.

[Pitbull]

O capodopera nu o constientizezi pe loc, nu e instant cofee,
Interesant spus, si partial s-ar putea sä ai dreptate.
daca e sau nu capodopera va decide IMDB-ul peste cativa ani, o mana de critici nu conteaza, la un film capodopera trebuie, in lumea de azi, sa se adere social , prin voturi gen IMDB.
Nu, gresit, IMDb-ul nu e o instantä cu discernämânt real, ci doar un fenomen gregar, prea putin creditabil. Chestia cu "sa se adere social, prin voturi gen IMDb" e de tot râsu'! Festivalul National "Cântarea Globalizärii"!
filme cu Batman fac numai artistii adevarati.
Da, sigur. Schumacher, drept pildä. (Joel, nu Ovidiu!)

Oricum, you made my day - AI INAUGURAT prezenta în "De la lume adunate" a perlelor si de pe forum, nu numai din comentariile de pe site! :D
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?p=1532592#post1532592

[catalinpetrescu]

Muaaahahh Pitbull ce placere sa m-a discreditezi, totusi voi combate.
Evident ca nu suporti ideea de IMDB-ul, unde ideea de "critic de film"se dilueaza, existand opinii f bine argumentate si profesionale deseori de la persoane fara un background verificabil, daca nu ai IMDB Pro (ha!),
Zici ca IMDB e o treaba proletcultista
Zau, atunci de ce nu scrii matale pe hartie si incerci sa publici criticile, sa numai butonezi aici pe forumu asta , bineinteles o expresie globalista a comunicarii, repede si convenabil.
Da, sigur. Schumacher, drept pildä. (Joel, nu Ovidiu!)
Falling Down il califica, am facut afirmatia documentat!
Mai departe domnu` Pitbull recunosc ca sint un produs al culturii pop, nu am instructie in film sau alte arte, sint doar un alt forumist, mai vechi ca matale ce e drept si fara privilegii, dar ce iti pot spune f sigur pe mine este ca filmele de Cinema, sint facute pentru vizionare publica cu grad mare de rapandire, drept urmare prin inductie matematica, numai un feedback public si de mare raspandire (IMDB) le poate confirma calitatea si le poate ierarhiza in mod credibil.
Daca este un esec sau o capodopera un film va decide TOT TIMPUL publicul, iar matale care esti "critic de film" trebuie sa ai doar inspiratie, sa sti sa "dai" critica negativa sau pozitiva, daca o nimeresti si filmul place, poti sa spui am zis-o primul, si viceversa e ca la loto.
Apropos, IMDB citeaza la critics din romania decat pe CTP, dar asta e desiguuur din cauza baniilor mogulului Sarbu care si-a bagat reteua provideo la distribuite in lista de referinte a IMDB, si bineinteles a Globalizarii.

[miercuri]

filme cu Batman fac numai artistii adevarati.
Asta e o incheiere asa de apoteotica *plecaciuni* cred ca o sa mi-o pun ca semnatura.

[catalinpetrescu]

filme cu Batman fac numai artistii adevarati.
Asta e o incheiere asa de apoteotica *plecaciuni* cred ca o sa mi-o pun ca semnatura.


Mda, multe semnaturi pot fi apoteotice, de exemplu MILF.

[Pitbull]

filme cu Batman fac numai artistii adevarati.
Asta e o incheiere asa de apoteotica *plecaciuni* cred ca o sa mi-o pun ca semnatura.
Mda, multe semnaturi pot fii apoteotice, de exemplu MILF.

Cä BINE zice! :x
Da' cred si cä pot fiice.
(Dacä se sträduice...)

...Asta nu-i decât un teaser pentru cearsaful de agramatisme si aberatii incoerente postat cu douä mesaje mai sus, prin care onorabilul si-a adjudecat apartenenta cum laudae la topicul de perle "De la lume adunate"; aceeasi mäscarä, dar marcatä cu rosu, ca-n scoala primarä, la locul cuvenit:
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?p=1532618#post1532618

[rifa]

cred ca ati deviat de la subiect grav =))

Pentru cei care sunt interesati click link-ul de mai jos pentru interviuri de pe covorul rosu de la premiera Inception din Los Angeles si mini-concertul sustinut de Hans Zimmer ce include 5 piese din soundtrack-ul filmului. Enjoy :)

http://www.livestream.com/inceptionpremiere

[StefanDo]

mai relevant mi se pare ca ratingul pe rottentomatoes e 87% in acest moment, dupa 67 de cronici. In 2008, The Dark Knight era la 93% dupa mai bine de 250 de cronici.

fragmente din cronicile negative, pentru echilibru

For a motion picture set within the boundless reaches of the subconscious, Inception is depressingly lacking in imagination.

Writer/director Christopher Nolan is too obsessed with the mechanics of the gimmick and plot of Inception to make any intellectual leaps off the screen.

Inception is Instruction Manual Cinema, a film that spends so much time explaining the rules of its narrative conceit that it fails to either emotionally engage or, except in a few notable spots, viscerally thrill.

None of this prattling drivel adds up to one iota of cogent or convincing logic. You never know who anyone is, what their goals are, who they work for or what they're doing.

It's obvious that Nolan either can't articulate or doesn't believe in a distinction between living feelings and dreams -- and his barren Inception doesn't capture much of either.

Awesome design, effects and stunts, but where's the story?

I wanted to surrender to this dream; I didn’t want to be out in the cold, alone. But I truly have no idea what so many people are raving about.

[Liviu-]

Bine ca n-ai dat si ce a scris Armond White, tipul ala e cea mai proasta gluma printre critici pe care am vazut-o pana acum.

Din ce am vazut i se imputa ca nu starneste emotii, dar in schimb e foarte laudat pentru imaginatie (spre deosebire de una din cronicile de pe aici) si mai ales pentru faptul ca te face sa gandesti si ca ar fi o poveste complexa.

Prima cronica negativa a fost negativa pentru simplul fapt ca nu s-a ridicat la asteptarile asupra filmului. Nu am citit-o, dar din cate am inteles nu avea mai nici un argument pentru a sustine faptul ca filmul e prost, dar foarte multa vorbarie despre "too much hype". Probabil asta e si temerea mea, sa nu fi fost umflat prea mult si sa intru cu asteptari prea mari, dar asta nu il face un film prost oricum, ci, in cel mai rau caz, o dezamagire.

[StefanDo]

pe white nici nu-l mai vad, asa cum nu vad reclamele de pe cinemagia :D

[miercuri]

De ce nu e si la noi distribuit mai repede!!!! :(
Iar White e tipul de la New York Press care a laudat Transformers si 2012 si a zis ca The Dark Knight e prost. :P So yeah.

[StefanDo]

si a desfiintat toy story 3 si altele

[Liviu-]

De ce nu e si la noi distribuit mai repede!!!! :(

Indeed :( Acum trebuie sa ma intorc in Bucuresti dupa ce termin sesiunea. Sper macar sa gasesc loc la cinematograf ca sa nu vin degeaba :)) Nu cred ca o sa fie ca la Avatar, dar cine stie...

Iar White e tipul de la New York Press care a laudat Transformers si 2012 si a zis ca The Dark Knight e prost. :P So yeah.

Asta e doar de incalzire...

De exemplu review-uri negative pentru: Inception, Toy Story 3, Madeo, Un prophete, Das Weisse Band, Shutter Island, Fish Tank, Politist, adjectiv, Avatar, Invictus, Up in the air, The Road, Precious, The Messanger, Bad Lieutenant, An Education, Inglorious Basterds, District 9, Bakjwi, In the loop, (500) Days of Summer, Up, Star Trek.

Deci 3 dintre putinele filme mai bune care au iesit anul asta: Inception, TS3, Shutter Island (aici e mai discutabil din cate observ, desi personal il consider departe de a fi prost).

Din anul trecut 7/10 nominalzate pt cel mai bun film la Oscar si vreo cateva din cele mai bune filme straine.

In 2008 e la fel de interesant, 4/5 nominalizate la cel mai bun film si altele.

Gomorrah, Revolutionary Road, Curios case of... , Entre les murs, The Wrestler, Doubt, Grand Torino, The Reader, Milk, Slumdog Millionaire, Un conte de Noel, Changelling, Synecdoche, New York, Vicky Cristina Barcelona, The Dark Knight, Iron Man, In Bruges, 4 3 2.

Asta doar ca filme bune considerate proaste. E mai groaznic invers, filme proaste considerate bune: Jonah Hex, Clash of the titans, GI Joe, Transformers 2, Dance Flick, The Nanny Diaries, I Now Pronounce You Chuck and Larry, Fantastic Four 2 si altele.

Din ce scrie pe RT are vreo 100 pozitive si 300 negative. Ma intreb daca vrea doar atentie sau e chiar atat de praf...

[miercuri]

De ce nu e si la noi distribuit mai repede!!!! :(

Indeed :( Acum trebuie sa ma intorc in Bucuresti dupa ce termin sesiunea. Sper macar sa gasesc loc la cinematograf ca sa nu vin degeaba :)) Nu cred ca o sa fie ca la Avatar, dar cine stie...


Eu vreau sa-mi fac rezervare la avanpremiera, in mod normal nu sunt asa de 'disperata', dar mi se pare atat de frustrant ca avem de asteptat doua saptamani!! Tu inca mai ai sesiune? Eu am terminat de acum o luna din fericire...

[Liviu-]

Si eu ma gandeam sa fac rezervare, dar mai vad pana atunci. Presupun ca nu o sa fie vreun forum-meeting sau ceva de genul, nu? :(

Eu cam acum o luna am inceput-o, dar termin si eu sesiunea duminica si sunt liber sa vad cate filme vreau dupa >:) Finally :D

LE: Un review negativ interesant... bine, o parte :P

"Inception may have been directed by Christopher Nolan, but Nolan's dreams are apparently directed by Michael Bay."

[rifa]

Multi din aia care au reactionat negativ sunt criticii bine cunoscuti din New York, care sunt anti-Nolan, si mai sunt cei 3 tembeli White, Reed, Edelstein... oameni care adora sa fie in centrul atentiei. StefanDo te inseli, filmul sta mai bine decat Dark Knight, Dark Knight cazuse la un moment dat undeva pe la 76 pe la inceput, la fel si Inception. O sa urce stai linistit. Din 205 review-uri actuale de pe web doar 16 sunt negative. Fa un calcul.

Apropo. S-au pus biletele in vanzare deja la movieplex.

Ebert si Roeper au dat 4/4.

http://www.youtube.com/watch?v=sNcUHL8jLEU

[gigabyte]

Am citit cateva reviews-uri pe imdb printe care multi spun ca ideea filmului nu este originala si este inspirata si se aseamana cu animatia japoneza Paprika (2006).:-/

Inception trailer (Paprika)
http://www.youtube.com/watch?v=hw72EyG2z7s

[Liviu-]

Inca un motiv in plus sa vad Paprika, care sta in calculator de vreo juma de an deja. Numai bine am timp sa-l vad exact inainte de Inception ca sa-mi dau seama cat de relevanta e paralela dintre ele, in afara ideei generale. Nu pare sa fie chiar ca Matrix care aproape ca a copiat exact unele scene din GITS.

[rifa]

nici Paprika nu este primul film care este bazat pe o lume a visurilor...

daca e s-o luam de la bun inceput sunt alte filme precum Dreamscape care ar fi putut influenta Inception nu Paprika din 2006 :)) oricum Nolan a recunoscut influenta unor filme dar conceptul sau este original deci nu vad ce-as putea sa reprosez atata timp cat omul recunoaste ... Oricum in ziua de azi sa vi cu o idee originala e foarte greu tinand cont ca s-au cam epuizat.... :-/

Oricum... am rezervat deja 6 bilete la premiera... nu prea mai gasiti s-au epuizat cam toate in cateva ore... mai gasiti pe la marginea randurilor... central nici o sansa..:))

[Pitbull]

central nici o sansa..:))
=)) =)) :)) =)) :D :)) =)) WOW!!!

[buticut]

Din ce scrie pe RT are vreo 100 pozitive si 300 negative. Ma intreb daca vrea doar atentie sau e chiar atat de praf...

Attention whore...Despre Grown Ups a zis ca e "a Humanist Work of Art", comparand filmul cu cele ale lui Mike Leigh, Jean Renoir & Paul Mazursky. Nu am vazut filmul si nici nu intentionez, but c'mon...daca pana si trailerul contine glume rasuflate.

[Liviu-]

Din 205 review-uri actuale de pe web doar 16 sunt negative. Fa un calcul.


Vad ca pe RT a ajuns la 22 negative din 145. Calculele alea deja nu mai sunt valabile...

Ultimul comentariu ngativ de la o persoana care a notat poziiv ultima parte din Twatlight:

"Inception becomes its own nightmare by trying to be "too" smart. "

Sunt curios cum vine asta... pe acceasi pagina sunt inca vreo 3 review-uri care il lauda pentru ca e inteligent. O fi avand 22 negative, dar unele dintre ele pur si simplu nu pot fi luate in serios...

[office20ro]

Unde s-au pus biletele in vanzare ? In reteaua CinemaCity ? Nu gasesc!

[Liviu-]

25 negative, urmaresc ca pe un meci de fotbal :))

Si inca un critic din New York cu o parere nefavorabila legata tot de latura emotionala. Cam 1/3 din cele negative au venit din partea celor din NY, parca chiar bate putin la ochi, chiar daca e NY cel mai mare oras american.

Unde s-au pus biletele in vanzare ? In reteaua CinemaCity ? Nu gasesc!

Apropo. S-au pus biletele in vanzare deja la movieplex.


LE: Inca un "critic" din NY (e in ghilimele pt ca e vorba de Prairie Miller).

Dintre review-urile favorabile mai recente: Repo Man, The Sorcerer's Apprentice, The Bounty Hunter, The Last Airbender, Jonah Hex, Killers, The Spy Next Door, Sex and the City 2, The Back-up Plan. Mi-e si groaza sa ma uit mai departe...

[Liviu-]

Inca un critic din NY (de fapt sunt doua persoane din cate observ)

" Mixes arcane talk about dreams with traditional action sequences resulting in strange and ineffective hybrid." (2/5)

Si tot ei despre un alt film nou lansat:

" A drama about complex matters of the heart and chivalry with Edward the vampire exemplifying a knight's bravery, courtesy, honor, and skill at arms. " (4/5)

Si inca unul, tot din NY:

" Are they handing out joints at the box office for this?" (1/5)

Iar filmului cu vampirasi i-a dat 2/5.

Aproape jumatate din cele negative vin din NY. Or fi aia mai breji (desi cu White si Miller nu prea cred), au ceva cu Nolan sau pur si simplu e un efect de turma in mare parte si se influenteaza intre ei?

Indiferent, filmul pare sa fie macar bun dupa parerea generala, sper sa nu ma dezamageasca :P

[rifa]

A starnit ceva controverse si dispute chiar intre critici si filmul asta... :))

De-abia astept sa-l vad sa-mi pot da si eu cu parerea... hai cu 30 iulie ala mai repede :(

[Redy]

Treaba cu cei din New York parca a fost si cand a venit vorba de The Dark Knight pentru ca Nolan a filmat in Detroit daca nu ma insel. Orgolii stupide ale americanilor, ce sa le faci. :D

[rifa]

Treaba cu cei din New York parca a fost si cand a venit vorba de The Dark Knight pentru ca Nolan a filmat in Detroit daca nu ma insel. Orgolii stupide ale americanilor, ce sa le faci. :D

Chicago:D

[walex]

Are cineva idee va fi si la IMAX la noi?

[rifa]

Are cineva idee va fi si la IMAX la noi?

deocamdata nu se stie, dar daca va fi cred ca dupa 10 august... tinand cont ca premiera e pe 30 si nicidecum in AFI... ci la Movieplex... :-?

[me84]

L-am vazut si eu aseara , nu in IMAX dar pe un wide screen.
Mi s-a parut conform asteptarilor, adica superb!

Sfatul meu e sa nu cautati neaparat sa il vedeti in IMAX, un ecran normal e extra suficient. Mi s-a parut un film al ideilor mai degraba, nu al imaginilor. Imaginea ar distrage mintea de la idee.

Oricum, filmul e original in masura in care se face abstractie ca am vazut Matrix si Dark City.

Mai multe nu zic decat ca merita efortul :)

[rifa]

biletele se vand si pentru 29.07.2010 tot la movieplex se pare ca atunci va avea loc avanpremiera... deja am anulat rezervarea de pe 30 si am mutat-o pe 29 :D

me84 unde l-ai vazut?

[me84]

me84 unde l-ai vazut?

In Londra la un Multiplex. Aici a aparut de cateva zile si e aglomeratie mare sa il vezi chiar si in timpul saptamanii, la IMAX e rezervat pana la sfarsitul lui august :)

[office20ro]

In reteaua cinemacity (cel putin Cinemacity - timisoara) premiera va fi tot pe 30 iulie. Insa nu stiu daca si versiunea IMAX va avea aceeasi data pentru premiera.

Update: Au aparut si datele pentru avanpremiera la Cinemacity - Timisoara. Proiectiile sunt pe 28 si 29 iulie.

[danonino]

me84 unde l-ai vazut?

In Londra la un Multiplex. Aici a aparut de cateva zile si e aglomeratie mare sa il vezi chiar si in timpul saptamanii, la IMAX e rezervat pana la sfarsitul lui august :)

the PR strikes again.

[SMC]

via Pitt...

Inception e miercuri dimineata(pe 28),in obisnuitul centru comercial,la obisnuita ora.



"I never lose - not really"
Jef Costello - Le Samourai,de J.P.Melville

[Pitbull]

Nope, la mine scrie next day (same place, same hour).

[SMC]

Well...
Careva din epeditorii e-mail-urilor se inseala.:D
Asta-i clar!

Eu ma duc totusi si miercuri.:)
Asa am certitudinea ca nu-l ratez.


"I never lose - not really"
Jef Costello - Le Samourai,de J.P.Melville

[rifa]

nu inteleg faza cu 23.07.2010 avanpremiera la Inception adica azi... am sunat la AFI si au zis ca habar n-au de asa ceva ca e o greseala pe site... am intrebat cum de greseala asta s-a dat si pe post.... mi s-a spus ca nu stiu nimic dar ca azi nu e.... pe scurt?

cei mai incompetenti si cea mai proasta organizare.... sa te-arunci sa spui ca avanpremiera e pe 23 dar nimeni de la casele de bilete sa stie ceva legat de Inception... am intrebat daca va fi adus pelicula sau digital pe 28 ca sa stiu daca merita sa ma duc pe 28 la ei sau pe 29 la plazza... raspuns.... "de unde sa stiu eu?" .... niste "doamne" prea tupeiste pe-acolo.... :)

[miercuri]

Eu am rezervat miercuri seara, la Multiplex.

[Federico]

Ok, stim ca IMDb-ul e IMDb-u, dar asa, ca fapt divers: din ce tin minte, "The Dark Knight" avea 9.5 din vreo 100 de mii voturi, iar "Inception" are acum 9.3 din putin sub 60 de mii.

[omudindulap]

De ce tot comparati TDK cu Inception?
In opinia mea un mare aport la succesul de casa al primului l-a avut moartea lui Ledger, fara de care ma indoiesc ca filmul ar fi avut acelasi succes.

Nu ne putem bucura de un film fara astfel de discutii legate de notele de pe imdb sau recenziile negative de pe rotten?

Vedem filmul si apoi vorbim. Zic ca e mai sanatos.

[Federico]

Nu ne putem bucura de un film fara astfel de discutii legate de notele de pe imdb sau recenziile negative de pe rotten?

Vedem filmul si apoi vorbim. Zic ca e mai sanatos.

Discutiile care urmeaza vizionarii, sunt mai sanatoase decat cele care o preced, dar in mare sunt toate niste incastrari trviale in etichete stupide ale inefabilului care difera de la o experienta personala la alta. Asa ca daca tot ne hazardam in comentarii, barem sa ne legam de tot ce ne pica in mana. <):)

In opinia mea un mare aport la succesul de casa al primului l-a avut moartea lui Ledger, fara de care ma indoiesc ca filmul ar fi avut acelasi succes.
Plauzibil... dar n-o sa stim niciodata adevarul.

De ce tot comparati TDK cu Inception?
Pentru ca e relevant. Sunt foarte multe asemanari intre cele doua.

[rifa]

De ce tot comparati TDK cu Inception?

Poate pentru ca e vorba de ultimele 2 filme ale lui Nolan, de aici si comparatia. Desigur, Batman are o intreaga franciza in spate iar Inception doar niste mici sageti catre "Matrix", "James Bond", "Blade Runner" sau "Dreamscape"... In consecinta sa compari cele 2 filme e stupid dar in acelasi timp pot gasi o logica sau mai bine zis un motiv la cei care o fac.

In opinia mea un mare aport la succesul de casa al primului l-a avut moartea lui Ledger, fara de care ma indoiesc ca filmul ar fi avut acelasi succes.

Succesul de casa da, bine zis, l-a avut si Ledger, dar nu cred ca moartea sa ci mai mult jocul sau. Nu am vazut pe nimeni sa spuna "ma duc sa vad dark knight ca e cu ala de a murit". Mai degraba am auzit vorbe cum ca "ala de a murit" a jucat foarte bine si ca filmul e bine realizat mai ales pentru un film Batman... Deci te indoiesti cam stramb zic eu de succesul filmului fara Ledger... Inception, fara o franciza in spate fara actor decedat sau alte clisee a reusit in 7 zile sa incaseze 100 de milioane de dolari numai in state, cifrele internationale neffind inca cunoscute... :)


Nu ne putem bucura de un film fara astfel de discutii legate de notele de pe imdb sau recenziile negative de pe rotten?

Ba da. Dar sunt unii care prefera sa comenteze si chiar sa se lase influentati de notele de pe imdb sau de pe "rosiametrul" celor de la rt.com. Este logic ca si notele de pe-acolo reflecta intr-o anumita masura bunatatea filmului (ce ma bucur ca twilight are 4...) dar nu intotdeauna. Iar ca sa ne referim strict la Inception, tinand cont ca are nota 9,3 si 9,1 in top la egalitate cu cele 2 "vapoare" ale cinematografiei din 60000 de voturi consider ca e un semn bun si ca filmul nu are cum sa fie prost. Poate sa nu-ti placa ideea sau poate sa nu-ti placa unele detalii dar filmul nu poate fi prost...

Vedem filmul si apoi vorbim. Zic ca e mai sanatos.

Asta da. Mai avem de asteptat pana pe 29. :( Prefer sa vad filmul in digital la movieplex decat sa-l vad in alta parte pe 28 pelicula... sau la Drive-In....=))

[buticut]

5 Pagini si doar un singur review din partea unui forumist! Cut it out guys!
Nu stiu cat de mult a influentat incasarile moartea lui Ledger in cazul lui TDK, fiindca daca ar fi fost decisiv pentru box office, atunci si The Imaginarium ar fi avut incasari mari. Au fost mai multi factori care au contribuit la succes, in primul rand campania de marketing excelenta - reclamele promotionale erau all over the place, in al doilea rand reputatia regizorului, care si cu Batman Begins avusese incasari mari si in al treilea rand interesul de a vedea un nou Joker, mai ales ca dupa primele trailere si clipuri toata lumea era like WOW! This looks awesome! Personal cred ca tot ar fi facut sute de milioane indiferent de soarta lui Ledger :(, pentru ca din pacate oamenii nu sunt chiar atat de sentimentalisti. Michael Jackson avea mai multi fani si This Is It a avut incasari mult mai mici.

Am vrut sa merg pe 29 la Inception, dar s-au rezervat toate locurile pana m-am desteptat :(.

[omudindulap]

Da, ai dreptate, sunt mai multi factori care contribuit la succesul lui TDK, nu doar moartea lui Ledger.
Ceea ce pe mine ma deranjeaza este ca atunci cand se vorbeste de Inception, se aduce aminte si de TDK, de parca cele 2 ar fi intr-o competitie ( ba TDK a avut mai multe recenzii pozitive, ba a avut mai multe voturi, mai multe incasari), wtf?

Oricum, de felicitat este Nolan, unul dintre cei mai de succes regizori ai ultimilor 10 ani.

[Windom]

Ceea ce pe mine ma deranjeaza este ca atunci cand se vorbeste de Inception, se aduce aminte si de TDK, de parca cele 2 ar fi intr-o competitie ( ba TDK a avut mai multe recenzii pozitive, ba a avut mai multe voturi, mai multe incasari), wtf?
Trimiterile la TDK se fac inclusiv in trailer. De altfel, e o practica la moda - cel mai de succes film de pina atunci (atentie, nu cel mai bun), devine port drapelul urmatorului proiect regizoral, incercind sa-i legitimizeze valoarea prin apelul la popularitate. E la fel ca in cazul "academy award winner" this or that...

[omudindulap]

Am inteles, dar de ce trebuie s-o facem si noi aici, pe forum?
Nu putem vorbi de filmul care face subiectul topicului fara a-l compara cu predecesorul, cu incasarile si notele sale ? Sa vorbim de fond, nu de forma.
Zic si eu, nu stiu.

[Windom]

De fond vorbim dupa vizionare.;) Acum vorbim de forma. K sa sune, adica. Si mai pastram cite un moment de reculegere pentru Memento... k sa ajungem iar la forma si fond.>:)

[buticut]

Pentru mine asta a fost cea mai evidenta trimitere la TDK...or maybe it's just me...
http://the-reviewer.net/wp-content/uploads/the-dark-knight-joker-poster-500w.jpg


http://www.filmofilia.com/wp-content/uploads/2009/12/Inception-Poster.jpg

[Windom]

Maybe's just the lack of imagination... S-a dus toata pe film si n-a mai ramas de poster...

[Federico]

@omuldindulap: Mai concret decat "forma, nu fond" ... care ar trebui sa fie obiectul si scopul discutiilor in viziunea ta?
Tin minte ca-mi facusem si eu candva sperante ca se poate invata ceva serios de-aici, dar m-am lecuit repede (desi tre' sa recunosc ca sunt cateva topicuri, posturi si cativa useri, cu o mai mica sau mai mare actualitate care au o oarecare importanta pt mine) .
Inainte de a fi condamnabile, important e ca informatiile trecute pe aici sunt adevarate. Daca sunt interesante sau nu, si pt cine anume, e relativ si discutabil.
(Daca vi se pare ca sunt intolerabil de off-topic, mutati mesajul in alta parte sau spuneti-mi, ca deschid eu un thread nou. )

[omudindulap]

Ma refeream la faptul ca discutiile legate de clasamante sau incasari sunt superficiale si ca ar trebui sa asteptam sa apara filmul si sa vorbim in cunostinta de cauza despre modul in care a fost el realizat, nu despre cate voturi a strans sau mama, ce film. Cam asa vad eu. Acum, fiecare este liber sa scrie ce vrea, eu nu am condamnat pe nimeni, departe de mine. Mi-am exprimat un punct de vedere. Decat.

[rifa]

Inception - HBO First Look HD PART1

http://www.youtube.com/watch?v=plLJD9mygcg

Inception - HBO First Look HD PART2

http://www.youtube.com/watch?v=8OYpW_eN9l0

Pentru cine doreste sa urmareasca... :D

EDIT: Daca tot vorbim de cifre, "na poftim" cifre sa va umpleti capul cu ele...

Total Lifetime Grosses
Domestic: $143,663,000 63.1%
+ Foreign: $84,000,000 36.9%
= Worldwide: $227,663,000

In 10 zile si asta tinand cont ca in Germania, Brazilia, Spania, Italia, Argentina acum o sa intre pe piata iar cifrele din Japonia nu au fost luate in calcul tinand cont ca a fost lansat acum 3 zile... :)

[rvn]

deci, Pit, e cazul sa ne fericesti cu cronica matale...
nu de alta, dar Stefan are numai cuvinte de lauda si cineva a remarcat chestia asta, comentand asa:


mike pe 28 iulie 2010 19:28
norocul nostru e ca n-a scris mihnea columbeanu cronica....sa vezi atunci ce-i mai desfiinta regia lui nolan si jocul actoricesc a lui di caprio, pe care(daca pe guy richie l-a numit mr. madona) l-ar fi numit mr. titanic. Dupa ce au vazut cum l-a jucat pe mancaciosul din restaurant in secretul lui bachus, academia de film a decis sa il puna anu asta sa jurizeze oscarurile....mult succes, mihnea columbeanu

[Pitbull]

Cronica, mâine - sunt foarte obosit.

Filmul e un spectacol excelent lucrat, dar foarte gäunos. Poveste räsuflatä, previzibilä cap-coadä.
Pe scurt, o nouä orgie a formelor färä fond - desi putin mai räsärit decät "Avatar" (ca sä nu mai vorbesc de fleoscul de "Prestige".)

E de väzut, desigur, ca o demonstratie de virtuozitate vizualä foarte ambitioasä, dar nu vä asteptati la sensuri majore. N-are.
Si nu înteleg de ce - premisa era foarte ofertantä. Probabil; pe Nolan l-a sedus pojghita superficialä si s-a levenit la dezvoltarea continutului.

(Oricum, eu încä sunt generos; la vizionarea de presä, deceptiile si mistourile abundau: Lucian Maier, Florin Barbu, Angelo Mitchievici - numai din cei cu care am apucat sä conversez.)

Mâine, mai pe larg.

[E.Floares]

Nici eu nu prea am energie sa comentez prea mult.

Ce m-a deranjat pe mine cel mai mult, i-am spus si lui Pitbull azi, faptul ca niciun personaj NU are o motivatie concreta pentru ceea ce face. Personajul Cobb este singurul care are o oarecare motivatie pentru care sa intre in mintea lui Fischer Jr., si anume faptul ca Saito i-a promis... n-am inteles prea bine, ceva de genul ca poate sa se intoarca in Statele Unite, sa-si vada copii, pentru ca el era urmarit de politie. Poftim?! Adica asta e cel mai bun "extractor" din lume si nu e in stare sa intre in mintea unui vames prost, care-i verifica actele si sa-l lase sa se intoarca acasa? Are nevoie de interventia nu stiu carui magnat chinez?
In fine, asta e motivatia lui Cobb... dar colegii lui, care-l ajuta riscandu-si vietile sa intre in mintea aluia, care e motivatia lor? Sunt prieteni de catarama cu Cobb? N-as crede ca banii sunt motivatia, ca doar erau niste specialisti si ei in extractii, puteau face rost de bani la cazinouri fara probleme (exact cum si face Eames).
Deci, conform regulilor principale ale elaborarii unui scenariu, "Inception" are unul dintre cele mai overrated scenarii din ultimii zece ani.
De bine, e destul de zis, are si actorie buna si imagine si muzica si conceptie regizorala... cu scenaristica... cred ca Nolan ar trebui sa se mai gandeasca, sa nu cumva sa faca praf "Gotham"... Ah, ca tot spunea lumea mai devreme si Stefan pe prima pagina (apropo Stefan, eu te-am salutat prin mall azi, cand coborai pe scari), mult mai bun "The Dark Masterpiece".

[StefanDo]

da, te-am recunoscut (dar nu din prima, pentru ca sunt chior, aveai nasul bandajat si tineai o fata de mana :)) )

[rifa]

Am vazut filmul.... cronicile romanesti difera mult de cele ale celor mai bine cotati critici straini... oare de ce?... suntem un pic prea "artsy" ? un pic prea "trecuti" pentru ca apreciem mai mult filme de Almodovar decat cele de Scorsese?.. sau poate pentru ca nu stim sa apreciem obiectiv un lucru... in orice caz am sa postez si eu o recenzie proprie maine seara.... Sunt mirat de faptul ca unii n-au simtit nici o emotie pe parcursul filmului... am auzit un comentariu in spatele meu asta seara "... si Nolan asta alt Bay in devenire"... m-am intors si m-am uitat la persona respectiva.... un tip cu bluza albastra si ochelari 2 pe 3.... i-am spus ca ma deranjeaza comentariile si a tacut... cam astia sunt criticii... vorbesc in timpul filmului si se tin de glume sau cauta acul in carul cu fan ca sa aiba ceva de spus, sa iasa in evidenta... iar ce-am citit mai sus... comparatia cu Avatar e hilara, comica si de prost gust........ revin cu o parere maine seara sunt mult prea obosit...

Nici eu nu prea am energie sa comentez prea mult.

Ce m-a deranjat pe mine cel mai mult, i-am spus si lui Pitbull azi, faptul ca niciun personaj NU are o motivatie concreta pentru ceea ce face. Personajul Cobb este singurul care are o oarecare motivatie pentru care sa intre in mintea lui Fischer Jr., si anume faptul ca Saito i-a promis... n-am inteles prea bine, ceva de genul ca poate sa se intoarca in Statele Unite, sa-si vada copii, pentru ca el era urmarit de politie. Poftim?! Adica asta e cel mai bun "extractor" din lume si nu e in stare sa intre in mintea unui vames prost, care-i verifica actele si sa-l lase sa se intoarca acasa? Are nevoie de interventia nu stiu carui magnat chinez?
In fine, asta e motivatia lui Cobb... dar colegii lui, care-l ajuta riscandu-si vietile sa intre in mintea aluia, care e motivatia lor? Sunt prieteni de catarama cu Cobb? N-as crede ca banii sunt motivatia, ca doar erau niste specialisti si ei in extractii, puteau face rost de bani la cazinouri fara probleme (exact cum si face Eames).
Deci, conform regulilor principale ale elaborarii unui scenariu, "Inception" are unul dintre cele mai overrated scenarii din ultimii zece ani.
De bine, e destul de zis, are si actorie buna si imagine si muzica si conceptie regizorala... cu scenaristica... cred ca Nolan ar trebui sa se mai gandeasca, sa nu cumva sa faca praf "Gotham"... Ah, ca tot spunea lumea mai devreme si Stefan pe prima pagina (apropo Stefan, eu te-am salutat prin mall azi, cand coborai pe scari), mult mai bun "The Dark Masterpiece".

am citit scenariul de la Inception si esti departe rau de idea din film... scenariul nu este considerat unul din cele mai overrated din ultimii zece ani decat de cativa "specialisti".... cat despre prietenia la catarama si ce-ai mai spus tu.. e clar ca nu ai inteles nimic... si sincer, nu trebuia sa citesc scenariul ca sa-mi dau seama de motivatia lor... ma rog... filmul este exact tipul de film pe care multi trebuie sa-l vada de doua ori ca sa poata discuta sau sa poata face o recenzie corecta... multi critici straini si-au schimbat recenziile si notele radical dupa o a doua vizionare....

[miercuri]

Nici eu nu prea am energie sa comentez prea mult.

Ce m-a deranjat pe mine cel mai mult, i-am spus si lui Pitbull azi, faptul ca niciun personaj NU are o motivatie concreta pentru ceea ce face. Personajul Cobb este singurul care are o oarecare motivatie pentru care sa intre in mintea lui Fischer Jr., si anume faptul ca Saito i-a promis... n-am inteles prea bine, ceva de genul ca poate sa se intoarca in Statele Unite, sa-si vada copii, pentru ca el era urmarit de politie. Poftim?! Adica asta e cel mai bun "extractor" din lume si nu e in stare sa intre in mintea unui vames prost, care-i verifica actele si sa-l lase sa se intoarca acasa? Are nevoie de interventia nu stiu carui magnat chinez?
In fine, asta e motivatia lui Cobb... dar colegii lui, care-l ajuta riscandu-si vietile sa intre in mintea aluia, care e motivatia lor? Sunt prieteni de catarama cu Cobb? N-as crede ca banii sunt motivatia, ca doar erau niste specialisti si ei in extractii, puteau face rost de bani la cazinouri fara probleme (exact cum si face Eames).
Deci, conform regulilor principale ale elaborarii unui scenariu, "Inception" are unul dintre cele mai overrated scenarii din ultimii zece ani.
De bine, e destul de zis, are si actorie buna si imagine si muzica si conceptie regizorala... cu scenaristica... cred ca Nolan ar trebui sa se mai gandeasca, sa nu cumva sa faca praf "Gotham"... Ah, ca tot spunea lumea mai devreme si Stefan pe prima pagina (apropo Stefan, eu te-am salutat prin mall azi, cand coborai pe scari), mult mai bun "The Dark Masterpiece".
Voi la ce film v-ati uitat?


SPOILERS




Daca iei in considerare twistul de la final (titirezul care continua sa se invarta) si toate indiciile de pe parcursul filmului ("come back to reality", numele arhitectei - Ariadne!!! ideea de catharsis to name a few), reiese ca totul se petrece in mintea lui Cobb, totul e un vis. Si de data asta, trope-ul asta ultra folosit, chiar functioneaza, acand in vedere ca nu stim daca ni s-a aratat sau nu realitatea din acel univers. Iar datele problemei ne sunt servite de la inceput, cand ne explica ca nu ne amintim/nu percepem niciodata de unde porneste visul si cum se leaga evenimentele si proiectiile. Realitatea lui Cobb, daca o privim ca pe o inchipuire are o coerenta onirica, motivatiile sunt diluate, evenimentele sincopate, personajele apar conveniently si tot asa. De asemenea ni se explica cum functioneaza totemurile (as fi vrut sa le vad mai bine si pe ale celorlalti), Cobb nu are un totem al lui, il are pe al lui Mal. Nu e nimic care sa nege ca Mal nu avea de fapt dreptate atunci cand credea ca lumea in care sunt nu e reala.

Desigur, e mai confortabil sa luam for granted 'realitatea' de la inceputul filmului, dar parca nu se potrivesc toate piesele puzzle-ului.


gata spoilerele




E un film despre VISE. E normal sa aiba mai multe capete de unde sa-l apuci si sa-l descosi, fara sa-ti serveasca certitudini.

I'm glad Nolan happened to Hollywood. Cred ca de la Matrix incoace, n-a mai fost un blockbuster hollywoodian de asa proportii, care sa porneasca de la o idee edgy, complet originala (in sensul ca nu se leaga de vreo carte sau vreo franciza) si care sa puna mintea spectatorului inainte de entertainment value si maiestria tehnica, dar fara a le neglija in vreun fel pe ultimele doua. Pun pariu ca in curand Hollywoodul o sa se apuce sa mulga vaca 'viselor' si o sa iasa un fel de epigoni ai lui Inception. A ramas loc si de un sequel, dar cred ca Nolan isi da seama ca ar stirbi din prospetimea primului, daca ar mai lipi inca ceva de el.

Sentimental vorbind, mi-a placut un pic mai mult TDK, dar nu cred ca are rost la le compar. Unul e superhero movie, cu 'pedigree', si i se aplica criterii un pic diferite. Inception imi pare in schimb un experiment in 'arta' blockbusterelor si in tot cazul unul reusit.
Comparatia cu Avatar mi se pare total deplasata, e ca si cum ai compara un baton de Snickers cu o crema de zahar ars, pe motivul ca amandoua sunt dulciuri. Avatar e exemplul clasic de mura-n gura, Inception totusi ne trimite la cules.

Ah, si n-am apucat sa laud spectacolul vizual. As vrea de fapt sa revad atatea bucati, dar in slow motion, cadru cu cadru. Marele meu of e ca totul s-a petrecut intr-un ritm asa de alert odata ce au ajuns in vis, incat nu mi-a ramas timp sa rasuflu si sa ma minunez de ce aparea pe ecran. Si in TDK mergea repede actiunea, dar parca nu parea atat de condensata. Acceleratia pare ca se produce foarte brusc si mentine un ritm grabit destul de mult timp, ceea ce in final cam dauneaza intensitatii punctului culminant. As fi preferat o progresie mai rasfirata (desi e mai conventionala), cu un moment mai clar de impact. (Pe la unii am auzit ca li s-a parut prea lung, eu cred ca mai era loc suficient pentru inca o jumatate de ora).
Dar sunt departe de a zice ca I didn't enjoy the ride.

And last but not least, the cast! Au fost toti asa de bine alesi! Chiar si fara Christian Bale (m-am tot intrebat totusi, cum de a ajuns rolul la DiCaprio si nu la Bale). Marion, Joseph Gordon Levitt si Watanabe mi-au placut in mod special. Mentiune speciala pentru Cillian whom I :x always and forever. Mi-ar fi placut totusi sa ii fi solicitat mai mult potentialul actoricesc, dar nu vad unde ar mai fi fost loc.

[Disciple]

Eu inca nu stiu ce sa cred despre el. Intr-un mod concret. Mi'a placut, l'am savurat, asteptarile au fost mari, desigur, dar stiu ca am nevoie de o a 2 a vizionare, dar nu pt. ca nu l-as fi inteles, ci pt. ca am nevoie sa imi cristalizez impresiile si oricum vreau sa il mai vad odata.

[rifa]

Pe la unii am auzit ca li s-a parut prea lung, eu cred ca mai era loc suficient pentru inca o jumatate de ora

eh. acei "unii" care au afirmat asa ceva probabil la un film ca Blade Runner dupa prima jumatate de ora se gandesc la clasica hibernare... daca si Inception e un film prea lung atunci nu mai am de zis nimic... mai bine tac din gura... in orice caz cam asa reactioneaza toti care se vad mari critici de film sau care se vad mari cinefili: in loc sa fie obiectivi cauta nod in papura ca sa nu fie si ei in randul lumii ci sa para mai interesanti sau sa arate cat de inteligenti i-a facut natura.... o gandire penibila, o paradigma trista a umanitatii.:))

[Pitbull]

Nu e nici prea lung, nici prea scurt - stä foarte bine în timpul pe care-l ocupä.
Altele-s bubele, mult mai subtile. Tocmai främânt cronica, acus o pun la copt, peste vreo orä, douä, v-o servesc fierbinte. (Preväd de pe-acum burzuluirile si stropselile diversilor fänuleti cu päru' cret, obsedati de filmulet', si care nu pot face deosebirea între idolatrie si obiectivitate, dar sunt si astea bune la casa omului, ca termen de comparatie.)
Apropo de cronica lui Stefan, de pe site - sunt întru totul de acord cu ea, e impartialä si adecvatä; totusi, pe mine filmul m-a inspirat sä adopt un ton putin mai sever.

[gionloc]

apropo de cronica lu Stefan -

inception nu inseamna insertie (insertion)...
inseamna inceput, cauza (aristotelica - daca tot iti lipseste filosofia in filmul asta :P), origine.

cit priveste obligativitatea de a-l vedea, eu nu as obliga pe nimeni sa-l vada >:)

[Judex]

Asa, vere, trimite-i sa vada 'Felicia inainte de toate'. >:)

[gionloc]

nu, n-as obliga pe nimeni sa vada Felicia! :|

l.e. - ce voiam sa spun e ca oricit o fi el de Nolan, filmul asta e cam vraiste in idei, e infiorator de plat. asa ca n-as obliga pe cineva sufere inca o spalare de creier tehnica.

[E.Floares]

@miercuri

Titirezul nu ni-l arata ca s-ar invarti incontinuu sau ca ar cadea, drept urmare de unde stii tu ca e totul in mintea lui Cobb?

[StefanDo]

gionloc, am explicat intr-un comentariu de ce traducerea e gresita. cuvantul este folosit peste tot cu sensul de insertie (sau implantare, daca vrei), avand ca antonim "extraction". Cand vorbesti despre film zici "a, filmul ala despre niste tipi care incep o idee in capul unuia"?... Daca-ti convine titlul in romana, asa ar trebui sa zici ;)

si adaptarile extreme, dar si mot-a-mot-urile neinspirate pot fi plaga traducerilor de titluri

[Judex]

Pai poate ar fi fost mai bine sa fie tradus 'La origini'. :D

[gionloc]

inception ca inceput are noima in ceea ce fac oamenii aia pe ecran:
ca sa modifice o stare de fapt din prezent, ei tre sa ajunga la cauzele prime ale anumitor ginduri si sa le modifice (gindurile alea care ajung sa sustina starea de fapt din prezent). ceea ce fac ei e sa obtina un nou inceput, o noua origine. induc o geneza.

nu am fost atent la toate aparitiile cuvintului inception in film fiindca imi parea limpede ca asta inseamna. si ca e nomral ca ei insereaza ceva, modifica starea de fapt actuala ca sa obtina inception-ul. dar inception tot inceput inseamna si ii bine tradus!
de altfel, creca titlul e cea mai buna idee a filmului!

[gionloc]

Pai poate ar fi fost mai bine sa fie tradus 'La origini'. :D

tu iarasi n-ai primit lapticul la timp?

[rvn]

Asa, vere, trimite-i sa vada 'Felicia inainte de toate'. >:)

mi se pare o idee excelenta!
cel putin adormi...
nu ramai orbit, cu creierul obosit de atatea "tentative de-a scotoci in mintea altora" , efectiv naucit.
"efectele speciale din filme pot dauna grav sanatatii" . as scrie chiar asa pe afise, exact cum apare sloganul binecunoscut pe pachetele de tigari.

[StefanDo]

ceva imi spune ca nu la fel crede si traducatorul :))

s-a chinuit de cateva ori sa traduca inception cu "inceput" si suna ca dracu, mai ales cand cuvantul in engleza e folosit pentru a denumi o activitate

[Judex]

Pai poate ar fi fost mai bine sa fie tradus 'La origini'. :D

tu iarasi n-ai primit lapticul la timp?
Nu. Tu?

[gionloc]

Pai poate ar fi fost mai bine sa fie tradus 'La origini'. :D
tu iarasi n-ai primit lapticul la timp? Nu. Tu?

io am renuntat la lactate de multa vreme, stiind ca sint daunatoare. lucru pe care tu il demonstrezi din cind in cind p-aci!

[Pitbull]

"Inception" - Important e... titirezul!
Toupie or not toupie?

Comparaţiile nu fac o critică - pentru a-l parafraza pe Alecsandri - dar pot fi folosite, pasager, ca accesorii ale argumentelor de fond. Dintre filmele anterioare ale lui Christopher Nolan, acest nou Michael Bay în devenire (cum cu folos menţiona un preopinent), cred că numai "The Prestige" s-ar preta la anumite comparaţii formale, limitate, cu "Inception". Celebrele "Batman: Beginnings" şi "The Dark Knight" se situează pe o cu totul altă paradigmă (cum, iarăşi, s-a precizat). Iar în afara filmografiei autorului, cel mai firesc şi substanţial paralelism este cel cu "Avatar"-ul lui Cameron, de care îl apropie cel puţin trei aspecte esenţiale: perfecţiunea şi ingeniozitatea imagistică, şubrezenia semantică, şi năvalnicul hype promoţional, împins pe cele mai înalte culmi ale gregarului. Mai la obiect, sunt două cazuri de "orgii ale formelor fără fond" - deşi, la drept vorbind, în acest sens "Inception" stă mult mai bine: straturile sale de adâncime, deşi foarte firave ca substanţă, nu sunt totuşi lipsite de inteligenţă, la anumite niveluri intermediare (cel al premiselor dramaturgice, al articulaţiilor epice şi cel al regiei). În rest, sunt inevitabile trimiterile la numeroasele filme şi proze cu temă onirică pe care le pastişează, fără a reuşi să se ridice la înălţimea lor (lucru cu atât mai grav, cu cât unele sunt deja extrem de vechi - dar nu învechite); acestei dezvoltări, însă, i-am rezervat un articol aparte, de sinteză.
Se spune, şi pe bună dreptate, că originalitatea nu înseamnă neapărat a spune ceva nou (deziderat ce tinde spre imposibil, dealtfel, conform principiului că toate poveştile care ar fi de spus s-au şi spus, sub o formă sau alta), ci a spune ceva vechi într-un mod nou. De aici porneşte şi avalanşa de epitete ca "original", "inedit", "nou", "nemaivăzut", care abundă până la saţietate prin comentariile referitoare la "Inception" - sau, în cazul numeroşilor preopinenţi care stau mai modest la capitolul lecturilor, inclusiv de la simpla necunoaştere, parţială sau totală, a înaintaşilor. Ca să disecăm problema acestei originalităţi, dacă nu false, în orice caz neîmplinite, a filmului, se impune să abordăm subiectul la un nivel de concreteţe care riscă să divulge anumite aspecte ce s-ar fi dorit menite să creeze un anumit "mister" (în argoul de specialitate, păcatul "spoilerelor"), drept pentru care avertizez asupra acestei primejdii, cu scuzele anticipate de rigoare.
Aşadar, spre deosebire de numeroasele alte povestiri despre "lumea viselor" pe care le cunoaştem, aici "omida" (adică "găselniţa") lui Nolan este aceea de a combina oniricul cu reţeta de heist-movie: o echipă de profesionişti ai infiltrărilor, care de astă dată pătrund nu în cine ştie ce spaţiu real bine păzit, ci chiar în mintea câte unei persoane vizate, pentru a sustrage informaţii (sau, mai rar şi mai dificil, pentru a le insera - conform termenului din titlu; într-adevăr, traducerea adecvată în română ar fi fost "Inserţia", nu "Începutul"). Cu alte cuvinte, un cuplu dacă / dar dacă foarte ingenios ales şi inteligent combinat. Evident, respectivii suportă un instructaj extrem de laborios, căruia i se adaugă apoi şi multă experienţă - pe departe cea mai bună secvenţă a filmului, cunoscută parţial de pe afişe şi din fotografiile de reclamă, cea în care Parisul "se împătureşte" în jurul lui Leonardo DiCaprio şi al lui Ellen Page, face parte tocmai dintr-un asemenea "vis de antrenament"; dacă tot suntem aici, se impune să subliniem că până în final nu va fi nicăieri egalată, nici ca inventivitate, nici ca plastică (dar îi revine meritul de a amorsa un element ce va juca un rol hotărâtor pe parcursul misiunii propriu-zise: acela al distorsionărilor gravitaţionale, care la rândul lor devin determinante prin relaţia cu kick-ul decisiv).
Se remarcă efortul de documentare şi elaborare al lui Nolan. Cel puţin la un nivel de ştiinţă popularizată, omul nu pare să fi improvizat, folosind cu luciditate diverse noţiuni şi concepte de psihologie şi psihanaliză, şi jonglând abil cu elementele (nu voi intra în detalii aici, dar pentru cine cunoaşte cât de cât domeniul, combinaţiile sunt într-adevăr fascinante; ar fi extrem de relevant punctul de vedere al unui psiholog specializat în disciplina viselor, faţă de acest univers oniric creat de Nolan, şi dezvoltarea lui dramaturgică). Practic cea mai reuşită parte a filmului constă tocmai în evoluţia respectivei invenţii: "spărgătorii de vise" - iar sub acest aspect, se relevă şi faptul că, decât ceea "ce se întâmplă", mult mai interesant e modul "cum se întâmplă"; adică, acea definiţie a originalităţii explicitată mai sus.
La acest nivel narativ, lucrurile stau destul de bine; punctele de pornire ale povestirii sunt gândite creativ şi ofertant, construcţia epică se articulează solid şi dinamic, iar scenariul te prinde şi te duce - într-adevăr, filmul se urmăreşte cu sufletul la gură, graţie inclusiv talentului de povestitor al lui Nolan. Aici începe şi comparaţia semnificativă cu "The Prestige", care plasează "Inception" într-o lumină net favorabilă. Ambele filme erau povestite implicit - formulă pe care Nolan o agreează şi o stăpâneşte bine. Totuşi, în "Prestige", o folosea confuz şi gratuit. Dislocarea spaţial-temporală de acolo nu avea nici o motivaţie de fond (putându-se justifica doar cel mult ca fabricare a unui mister, în raport cu "misterele" iluzionsimului) şi, ca atare, dezorientarea totală de la început a spectatorului, deşi compensată în final (într-adevăr, lucrurile sfârşeau prin a se explica limpede), rămânea totuşi doar parţial acoperită. Cu structura dramaturgică şi stilul narativ din "Inception", Nolan s-a descurcat mult mai onorabil. Şi aici pornim la drum cu un sentiment de derută accentuată, dar ştim că pe parcurs totul se va lămuri - ceea ce se şi întâmplă, dezinvolt şi fără didacticisme. Iar ambiguităţile de pornire nu sunt deloc gratuite, ci se legitimează prin natura subiectului - desfăşurat prin labirinturile mereu obscure ale psihicului uman. În urma acestui tip de combinaţie, se relevă marele merit de povestitor iscusit al lui Nolan, care reuşeşte să incite, să excite şi să satisfacă în final, cu multă eleganţă.
Până aici, putem spune că avem de-a face cu un film extrem de exigent, care deocamdată îşi onorează ambiţiile. În continuare, însă, autorul pare să se lase sedus de tot ceea ce i-a reuşit până acum, pe palierele intermediare ale edificiului artistic, glisând într-o neglijare tot mai accentuată a fundamentului acestuia (iar când temelia unei construcţii e inconsistentă, casa începe să se fisureze, dacă nu chiar să se şi năruie de-a binelea, oricât de impecabil i-ar fi proiectate şi realizate etajele superioare). Un prim neajuns îl regăsim chiar pe firul epic propriu-zis (storyline, în limbaj de specialitate). Deşi e presărat cu răsturnări şi twisturi de tot felul (care fac deliciul vizionării), plotul curge, în fond, absolut liniar: se stabilesc nişte premise, se alege o misiune (dramatic need), se ascut paloşele, se porneşte la drum, se ajunge la destinaţie, se întâmpină câteva obstacole, şi misiunea e dusă la bun sfârşit - după care mai survine şi un cârlig legat de viaţa personajului principal. Toate surprizele de pe parcurs funcţionează la nivelul subploturilor şi al mijloacelor, nicidecum al filonului central - ar fi relevantă aici o comparaţie cu marele maestru al compoziţiilor de acest fel, Philip K. Dick, care stăpânea ca nimeni altul arta de a schimba complet registrul chiar şi de câte patru ori, pe baza unor motivaţii perfect proporţionale cu insolitul acestor răsuciri şi cotituri şocante. Nu ştiu dacă Nolan a citit sau nu "Ubik" (favoritul meu dintre romanele lui Dick şi, cu siguranţă, cel ce atinge apogeul ca formulă de acest gen; dealtfel, se remarcă o asemănare izbitoare între metoda folosită de eroii lui Nolan pentru a visa împreună, şi starea de "semi-viaţă" în care erau plasate pesonajele lui Dick, de asemenea într-o comuniune onirică manipulată); dacă n-a făcut-o, ghinionul lui; dacă a făcut-o, greşeala lui - că n-a băgat la cap tocmai trăsătura esenţială a cărţii: avea acolo exemplul ideal privind modul de a construi un film ca "Inception" (nu imitând, desigur, ci învăţând şi ducând mai departe - fiind el-însuşi, nu vreun biet epigon).
Ceea ce evidenţiază o altă regulă semnificativă a cinematografului (încălcată glorios în "Inglorious Basterds") - imperativul care spune: dă-i spectatorului ceea ce aşteaptă, dar într-un mod la care nu se aşteaptă! În filmul amintit, Tarantino greşea prin faptul că instiga spectatorul să se aştepte la ceva, pentru ca apoi să-i ofere cu totul altceva. În cazul de faţă, păcatul lui Nolan e că, dăruindu-i spectatorului ceea ce i-a promis, o face într-un mod prea puţin diferit de ceea ce aşteaptă spectatorul.
Şi ajungem, astfel, la marea lacună a filmului - vidul de idei.
În fond, ce ne spune nouă "Inception"? Că s-ar putea ca realitatea să fie doar un vis? Mulţumesc, da' pe-asta au zis-o solipsiştii încă de-acu' câteva secole. Că lumea viselor e instabilă? Mulţumesc, ştiam. Că subconştientul e labirintic? Săr'mâna, o ştiam şi pe asta. Că atunci când visezi de cele mai multe ori nu ştii că visezi, dar se întâmplă uneori să-ţi dai seama că visezi şi atunci ştii că visezi dar nu mai ştii dacă... na că mi se limbă plimba-n gură şi mi se pune mintea pe moaţe, vorba Iuliei Blaga. Cu mii de ani în urmă, gândirea chineză a formulat exact acelaşi lucru - într-o singură frază, genială în simplitatea ei, şi fără nici un fel de zorzonele: "Un înţelept a adormit şi a visat că era un fluture care dormea şi visa că era înţelept, iar când s-a trezit, n-a mai ştiut cine era: înţeleptul sau fluturele?" Ba, încă, staţi să vedeţi! Subsemnatul nu e nici chinez, nici înţelept, dar pe la vreo patru ani, am visat că visam ceva cu o vecină din curte, după care m-am trezit din visul din vis şi, în visul care conţinuse visul din vis (adică "la nivelul primar", conform nomenclatorului inceptionist), bunică-mea i-a spus vecinei că visasem cu ea - după care m-am trezit şi din visul ăsta şi mi-am văzut de viaţa mea (sau, mai ştii...?) Când i-am povestit maică-mii, m-am ales c-un pupic pe frunte şi-un "Vai, puiu' mamii, ai visat că visai, ce deşteptuţ eşti!" Exagerez, desigur, ca să priceapă şi Grivei, sau cum l-o fi chemând, dar în esenţă cam aici se situează şi nivelul intelectual al "Inception"-ului.
Sub acelaşi semn al suficienţei şi previzibilităţii stă şi finalul. Încă din primul sfert de oră ştiam că totul se va termina cu o dilemă (c-o fi vis, că n-o fi vis...?), iar de pe la jumătate încolo ne-am prins şi că trăitorul ei va fi Cobb (singurul dintre protagonişti care are o identitate şi o problematică definite clar - toţi ceilalţi, cum bine arăta Emilian Floareş, fiind doar nişte pretexte aninate în jurul lui, ca să se compună echipa). Ca atare, twistul final îşi pierde complet vigoarea, singura sa calitate rămânând la nivelul realizării: modul de a filma titirezul şi alegerea precisă a fotogramei pentru cut; deci, un impact ingenios, dar strict exterior, la nivel de scamatorie, nu de cinema propriu-zis - sau, altfel spus, de meşteşug dibaci, nu de viziune artistică.
Căci, aşa cum am mai spus, şi se cuvine să detaliem, partea de meşteşug a filmului este într-adevăr ireproşabilă. Am vorbit deja de construcţia perfect echilibrată şi flexibil articulată a scenariului, iar flerul narativ al lui Nolan la nivel de regie nu se dezminte nici de această dată. Mizascenele sunt construite creator şi expresiv (de neuitat, la o adică, "snopul de oameni" purtat în imponderabilitate prin hotel - şi nu e decât primul exemplu care-mi vine în minte; ar mai fi reacţiile surprinzătoare ale "proiecţiilor", inserţiile de detalii incongrue, diversele moduri de dezintegrare a decorurilor odată cu capotarea viselor), iar decupajul e diversificat, surprinzător şi perfect adecvat, beneficiind şi de aportul unui montaj (Lee Smith) cu atât mai meritoriu, cu cât dincolo de funcţia sa tehnică îi revine şi sarcina de a stăpâni complexitatea relaţiilor între planurile de desfăşurare a acţiunii (care, cu excepţia unuia, nici măcar nu sunt reale!) Muzica originală a lui Hans Zimmer, în monotonia ei deliberată, obsesivă, sună bine în sine, şi aş zice că este ferită de redundanţă (se aude aproape tot timpul), prin legitimitatea pe care i-o conferă starea afectivă proprie subiectului - dar de la un moment, parcă-parcă începe totuşi să întreacă măsura. Merită totuşi să precizăm că tag-ul final, post-generic, care la anumite filme constă în imagine (mai ales la unele din seria Marvel-Heroes), iar la altele în sunet ("Cloverfield"), aici e un foarte de efect twist melodic, în coda acelui celebru «Je ne regrette rien» (a cărui alegere ca leit-motiv, sincer să fiu, nu m-a convins deloc - l-o fi luat ca s-o convingă pe Marion Cotillard să joace-n film, mai ştii?).
Mai mult decât atât (cum spun avocaţii când vor să repete aidoma argumentul anterior - ceea ce am grijă să evit, de data asta), omul a reuşit să adune o distribuţie admirabilă. Leo DiCaprio dovedeşte tot mai mult, slavă Domnului, că n-a rămas un biet "Mr. Titanic" (mulţumesc comentatorului anonim care mi-a vândut pontul), ci creşte efectiv ca actor de real talent, capabil să stăpânească multiplele niveluri ale unui personaj, ca şi resorturile de compoziţie (cred că prima mară m-au uimit cu adevărat în ăla al lui Ridley Scott... cu Orientul Mijlociu... Cum îi zicea, dom'le...? A, da, "Body of Lies"!). În semi-tandem cu el, Ellen Page (în rolul Ariadna - adică, mă-nţelegi, "aia cu labirintul"! Deci, cât de transparent poţi să fii? Bine că pe personajul lui DiCaprio nu l-au botezat Tezeu, şi pe-al lui Cillian Murphy, Minos Fischer jr.!) îşi confirmă flerul şi inteligenţa de a asocia prospeţimea cu severitatea, deja cunoscute din "Juno", iar Kenji Watanabe e acelaşi pe care-l ştim - adică, un regal actoricesc, subtil, tăios şi uman. Excelent în rol e şi Joseph Gordon-Lewitt, autor al unui portret bogat în simpatie şi umor fără a aluneca pe panta clişeelor, iar Marion Cotillard oferă o compoziţie extrem de interesantă - şi amăgitoare totodată: este liniară, schematică, lipsită de orice profunzimi... dar numai fiindcă personajul ei e doar proiecţia plăsmuită de Cobb, în lupta sa disperată de a-şi menţine în viaţă, măcar mintal, soţia moartă. Michael Caine conturează elegant un crochiu de personaj episodic, iar Tom Berenger, cu mijloace la fel de reduse şi eficiente, construieşte schiţa sumară a lui Browning. Se reţine şi Cillian Murphy (unul dintre actorii favoriţi ai lui Nolan - şi nu numai), mai ales prin delicateţea cu care devoalează vulnerabilităţile magnatului atotputernic, fost fecior de bani gata care abia acum îşi descoperă propria personalitate. De fapt, în jurul lui se ţese una dintre cele mai mărinimoase şanse ratate ale filmului: personajul e situat într-o conjunctură complexă de tip uman, nu anecdotic, pe undeva chiar mai substanţială decât a lui Cobb - unde, în fond, drama se axa doar pe relaţia conjugală, câtă vreme între cei doi Fischer, tatăl (Pete Postlethwaite, nedrept de subfolosit) şi fiul, conflictul atinge zone cu adevărat majore, ţinând de relaţia dintre bogăţie, putere, responsabilitate şi morală; dar Nolan patinează rapid peste această autentică mină de aur a sensurilor, preferând să umfle la maximum prăjitura romanţioasă de dincolo (altfel bună şi ea, în context), până la dimensiunile de gogoaşă dospită.
Şi tot în raport cu Robert Fischer jr., se remarcă alta dintre marile hibe ale filmului, deja semnalată: absenţa unui antagonist real. Atenţie: nu e vorba neapărat de un "personaj negativ"; în atâtea filme, antagonistul e non-uman (natura, boala, războiul, etc.) sau chiar imaterial, de natură noologică (destinul, frica, îndoiala, etc.) Aici, eventualul antagonist de principiu, Fischer, e lipsit de conotaţii negative (fie şi doar în sens relativ), nu are nici o putere reală (în afara prerogativelor de castă), şi nici măcar nu li se opune în mod conştient. Un personaj care ar fi putut evoluat spre un eventual antagonist-surpriză, Browning, e menţinut doar în rol de accesoriu secundar. Nici menirea antagonică a lui Mal nu e dusă până la capăt, menţinându-se la acelaşi nivel auxiliar; iar prezumptivul antagonist noologic (imaginarul, subconştientul, etc.), la rându-i nu este dezvoltat ca atare, ci menţinut (cum era şi firesc, la un nivel imediat) pe post de "mediu ambiant ostil". Omisiunea nu e deloc neglijabilă, fiindcă introducerea unui adversar real (uman sau nu) ar fi oferit tocmai şansa de a evita acea liniaritate şi previzibilitate pe care le acuzam mai sus: cu cât ai un oponent mai robust, cu atât conflictul devine mai intens şi mai complex totodată - iar complexitatea conflictuală este aceea care generează în primul rând cele mai surprinzătoare şi semnificative răsturnări de situaţie. Tocmai de aşa ceva avea nevoie ca de aer "Inception", fiind, în fond, un foarte bun film de consum (chiar cu veleităţi de depăşire a acestei condiţii - pe alocuri realizate), nu unul de conţinut - iar filmele comerciale sunt datoare să respecte mult mai strict canoanele profesionale pe care, altminteri, cele de conţinut le pot contrazice creator, atunci când substanţa lor e îndeajuns de motivatoare. E foarte adevărat că merită cu prisosinţă să fie văzut, şi chiar revăzut - eu însumi abia aştept s-o fac, dar... din păcate, ceea ce se elucidează la a doua, a treia, a pa... (nu, doar până la a treia) vizionare nu sunt nicidecum cine ştie ce semnificaţii majore, ca la Antonioni, Tarkovski sau Bergman, ci doar... îmbârligăturile înciocălate peste măsură ale acţiunii, şi nimic mai mult.
Sub semnul acestei dihotomii stă, în fond, tot filmul. Cum spuneam, Nolan pare să se fi îmbătat cu apa fierbinte a povestirii şi cu cea deasemenea destul de caldă a imaginii (deşi, să fim drepţi - de câţiva ani încoace efectele speciale au cam încetat să ne doboare pe coada fracului), şi să nu vadă ce avea sub nas la nivel de fond: el însuşi îşi construise premisele unui joc de realităţi cu un potenţial atât de mare încât, dacă-l ducea măcar puţin mai departe, avea şansa de a atinge abisuri cu adevărat ameţitoare. La modul cel mai simplist, deja, îndrăzneam să sper că lovitura de teatru din final va oferi măcar o portiţă dincolo de rezultatul misiunii întreprinse, dincolo de problemele omeneşti ale lui Cobb, dincolo de subiectul concret al filmului - o deschidere spre ideile general-umane, spre universalitatea tematică; şi, totodată, îmi spuneam: "Deci, eu prevăd asta - ca atare, ar fi insuficient! Dacă m-a dus cu gândul până aici, Nolan se obligă de-acum să-mi dea şi mai mult decât atât! Ceva ce nici chiar eu nu pot să-mi imaginez! Ia să vedem, ce va fi acel... ceva?" Şi acel ceva va fi... este şi a fost tocmai soluţia imediată, comodă, ultra-telefonată, pe care cea dintâi o expediasem ca fiind prea ieftină: Cobb cu problemuţa lui, care pare să se fi rezolvat, da' on ne sait jamais: e vis sau realitate? To be or not to be? De titirez depinde totul - căci, vorba cântecului: "L'important... La toupie c'est l'important!" Sau, ca-ntr-un calambur din Pif, de prin 1971, când ne dăduse ca gadget un titirez care fluiera: "Toupie or not toupie"?

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
29 iulie, 2010, 10:30-13:58
Bucureşti, România

[rifa]

nu, n-as obliga pe nimeni sa vada Felicia! :|

l.e. - ce voiam sa spun e ca oricit o fi el de Nolan, filmul asta e cam vraiste in idei, e infiorator de plat. asa ca n-as obliga pe cineva sufere inca o spalare de creier tehnica.

si tu esti la fel de plat...cred ca ai suferit o spalare de creier de cel putin 10 ani asa...

@ Pitbull frumoasa cronica... este parerea ta, ti-o accept asa cum este... insa desi nou pe-aici am observat un aer de superioritate pe care-l aplici majoritatii cand vorbesti... inteleg, poate ai o scoala mai buna, poate ai primit o educatie mai buna fata de multi de pe-aici si asta se vede, dar de ce trebuie sa arunci cu noroi in stanga si-n dreapta doar ca sa arati cu ce inteligenta superioara ai fost inzestrat nu inteleg... este mai bine sa fiu obiectiv si simtit decat sa-mi astern ganduri savant-poetice intr-o lectura pe care marea majoritate care o citesc nici macar nu o inteleg... Sa folosim un limbaj academician pe un forum unde cu parere de rau socializeaza multi "incuiati" mi se pare un aer grav de superioritate, o fudulitate romaneasca comparabila cu esenta unui virgin ce se-arunca in discutii intime dupa ce-a zarit prima coperta playboy... inteleg totusi ca in cazul tau acest playboy nu e la prima coperta dar ar trebui poate sa abordezi subiectele cu mai mult tact si rabdare...

In rest frumoasa cronica, nu-ti impartasesc toate ideile, am sa vin si eu cu o cronica probabil asta seara dupa ce vad a doua oara filmul.... Scuza-mi abordarea putin directa, poate e doar o prima impresie gresita...

[Pitbull]

Sa folosim un limbaj academician
Asa e limbajul meu...? Jur cä n-am vrut!

Altfel, mä bucur cä ti-a pläcut cronica, desi nu ne potrivim în toate opiniile (ceea ce e cu atât mai bine - altfel, viata ar deveni o plictisealä îngrozitoare).

Mä simt dator sä-ti spun cä Gionloc este unul dintre cei mai buni critici români de film la ora actualä - si unul dintre cei mai exigenti. Desi adesea am fost foarte dezamägit de virulenta lui fatä de unele filme care mie îmi pläcuserä, mai mult sau mai putin ("Nunta mutä", "Ho-ho-ho!", si altele), totusi îl pretuiesc enorm ca profesionist, si-i respect punctele de vedere. Altminteri, ieri dupä vizionare, ne-am conversat un pic, si-i cunosc mai pe larg opinia despre film. Abia astept sä-i citesc cronica.

[Judex]

Pai poate ar fi fost mai bine sa fie tradus 'La origini'. :D
tu iarasi n-ai primit lapticul la timp? Nu. Tu?

io am renuntat la lactate de multa vreme, stiind ca sint daunatoare. lucru pe care tu il demonstrezi din cind in cind p-aci!
Da, se stie ca lactatele sunt daunatoare, nu-i asa, poetule? =))

Pit, misto cronica. ;)

[marius_em]

Ok, despre titlu, mai exact despre traducerea titlului. Cred ca e corect "Inceputul", sau mai exact "Inceput". Pentru ca ce zice Stefan, ca logic era insertie, e valabil si in engleza, "inception" are la fel de multa logica in acel context ca si traducerea sa in romana.
Am cautat sa vad ce inseamna totusi titlul. Am gasit o idee ca ar fi vorba despre o trimitere la etimologia cuvantului "inception", care e aceeasi cu a romanescului "inceput", si care conform http://www.etymonline.com este urmatoarea:

L. inceptionem (nom. inceptio), from inceptus, pp. of incipere "begin, take in hand," from in- "in, on" + cipere comb. form of capere "take, seize"

Si de aici, acel sens de a fura, ca tot e un heist movie, sau sensul de a lua inauntru (in + capere), a absorbi, referindu-ne la originea unei idei. Deci, daca e sa respectam licenta artistica, macar pentru acest joc de sensuri, "Inceput" e cea mai potrivita traducere.

http://www.economist.com/blogs/johnson/2010/07/film_titles

[Pitbull]

@Judex:
Miersî, vere, miersî! :x
Asa, vere, trimite-i sa vada 'Felicia inainte de toate'. >:)
mi se pare o idee excelenta!
cel putin adormi...
Hai cä poate dau cu mine-n tine! X(

[miercuri]

@miercuri

Titirezul nu ni-l arata ca s-ar invarti incontinuu sau ca ar cadea, drept urmare de unde stii tu ca e totul in mintea lui Cobb?
Pentru ca actiunea de dinainte e preserata cu indicii.
Faptul ca pe Ellen Page o cheama Ariadna e ceva atat de ne-subtil, incat nu are cum sa fie decat un indiciu ca ea e trimisa in mintea lui Cobb, sau inchipuita de mintea lui Cobb pe post de 'deus ex machina'.
Conversatia cu Michael Caine la Paris in care ii repeta ca trebuie sa revina la realitate e foreshadowing, are mult mai mult inteles daca o privesti prin prizma interpretarii asteia.
Faptul ca personajele secundare nu par sa aiba o motivatie clara si graviteaza in jurul lui Cobb.
Onirismul scenelor de urmarire din Africa.
Faptul ca plonjam direct in actiune fara sa stim concret de unde incepe.

Vreau sa mai vad inca o data filmul sa-mi dau seama daca Michael Caine nu e de fapt un personaj cheie si daca Cobb nu e el de fapt targetul, pentru ca dupa ce am mai rumegat la el, inclin spre directia asta.
,
Intregul film e oniric, incearca sa imite starea de visare pe ecran, motivatiile si morala sunt difuze, par concrete, dar nu poti sa le indici exact. Si porneste de la premiza ca visele par reale cand esti in ele, exact si filmul pare ca ne ofera o realitate in timp ce privim, iar abia dupa ce am terminat ne dam seama ca ceva era ciudat. :P Eu prefer sa-l percep ca fiind 'gaunos' in mod deliberat.

Apropo de comparatii, in afara de cea mult prea obvious cu Matrix, relatia lui Cobb cu Mal m-a dus cu gandul la Eternal Sunshine of the Spotless Mind, mi se pare ca exploateaza emotional spectatorul cam in acelas fel. Doar ca in Inception functioneaza ca background si nu e explorata exclusiv.

Absenta antagonistului clasic nu mi s-a parut o problema asa de mare, chiar nu cred ca era loc de ceva de genul asta. Am impresia ca au mers pe ideea ca subconstientul e un antagonist latent. Felul in care Mal e folosita ca saboteur al planului nu e ceva foarte concret, ca un fel de fantoma care apare si dispare dupa bunul ei plac, nu pare o amenintare atat de mare, dar banuiem ca are potentialul de a fi.

[gionloc]

Sa folosim un limbaj academician Asa e limbajul meu...? Jur cä n-am vrut!


da-i pace, nici n-are cum sa fie academician limbajul, eventual doar academic.
iar un limbaj academic nu te face neaparat academician, nu-i asa rifa?

cronica miine - deocamdata ii doar o schitza pe care o imbrac miine dimineata. azi am mai scris ceva despre festivalul pela care am hoinarit prin polonia. despre enter the void, basquiat si wroclaw.

[Judex]

Ei, gionloace, vezi? Asta asteapta lumea de la tine, inclusiv eu, nu contre aiurea-n tramvai. ;)

[E.Floares]

@miercuri

Titirezul nu ni-l arata ca s-ar invarti incontinuu sau ca ar cadea, drept urmare de unde stii tu ca e totul in mintea lui Cobb?

Faptul ca personajele secundare nu par sa aiba o motivatie clara si graviteaza in jurul lui Cobb.

Personajele secundare nu ca nu par sa aiba o motivatie clara, chiar NU au nicio motivatie! Iar asta nu inseamna ca e visul lui Cobb, ca daca avea Nolan curajul sa afirme ca totul e un vis, macar lasa titirezul ala se se invarta in continuare cu aceeasi frecventa, drept urmare autorul a ales cel mai ieftin final posibil si fiecare sa inteleaga ce-o vrea.

Admitand faptul ca totul e un vis, tot e prost faptul ca personajele secundare nu au motivatii si sunt lipsite de profunzime. Daca intr-adevar vroia sa ne pacaleasca ca de fapt totul e un vis (moama, acum mi-am dat seama, e acelasi rol pentru Leo ca-n finalul ala prost si lungit din Shutter Island), i-ar fi facut mult mai motivati si mult mai profunzi, sa nu care cumva nici sa-ti treaca prin minte faptul ca tot filmul e un vis de-al lui Cobb, iar in final, cu titirezul, sa ti-o dea in freza, lasandu-l sa se invarta mult si bine.

P.S. Mi-a placut cronica lui Pitbull, cu toate ca mie imi place mult de Nolan, nu am cum sa nu remarc lacunele imense si neimplinirile din "Inception", Doamne si melodia aia... inteleg ca era mai eficienta o melodie cunoscuta (ca aia sa se trezeasca), dar una mai putin pretentioasa nu gaseau?

P.S. 2 Pitbull, stiu ca au trecut doi ani si ca erai plecat din tara, dar vrei sa faci un mic efort sa faci o cronicuta si la Cavalerul Intunecat? Macar in timp ce bei o bere, tot m-ar multumi :D

[SMC]

Aha...!

Si eu am "taxat" scenariul,gasindu-l bramburesc,excesiv si inutil de cerebral.In linii mari...
Dar meritul lui Nolan (ala pe care i l-am gasit eu) este realizarea unui film in care nu spectaculozitatea vizuala incearca sa distraga de la nenumaratele sala probleme (o impresie personala,in jurul caruia m-am invartit),ci reusita unei... traduceri cinematografice,al carui limbaj independent confera o alternativa spre transcendere a ceea ce n-ar fi putut fi niciodata un roman.Intelegera vizuala a a abstractizarii prea accentuate si speculatiei prea articulate (chiar si sub stratul protector al filmului de fictiune) a fascinatiei regizorului de vise ,ramane atuul lui Inception,aproape imposibil de conceput decat de catre un singur autor.

[miercuri]

Admitand faptul ca totul e un vis, tot e prost faptul ca personajele secundare nu au motivatii si sunt lipsite de profunzime. Daca intr-adevar vroia sa ne pacaleasca ca de fapt totul e un vis (moama, acum mi-am dat seama, e acelasi rol pentru Leo ca-n finalul ala prost si lungit din Shutter Island), i-ar fi facut mult mai motivati si mult mai profunzi, sa nu care cumva nici sa-ti treaca prin minte faptul ca tot filmul e un vis de-al lui Cobb, iar in final, cu titirezul, sa ti-o dea in freza, lasandu-l sa se invarta mult si bine.

Eu tot cred ca ideea e ca experientele dintr-un vis sa nu para profunde, motivate cauzal si logice. Sunt intense, dar nu sunt reale. Nu vad nimic in neregula cu foreshadowing-ul asta, ba chiar ma multumeste.
Pe de alta parte Nolan a ambiguizat enorm finalul tocmai pentru ca a vrut sa lase mai multe alternative valabile, e raman cu a mea, mi se pare cea mai rewarding.

[Pitbull]

In disputa dintre voi, tind sä-i dau dreptate lui Miercuri. Argumentatia ei e mai logicä, mai obiectivä si mai convingätoare.
Dar asta nu salveazä cu nimic filmul. Ii rezolvä doar câteva probleme de profesionalism al constructiei, însä tot nu-i umple vidul de idei (mä refer, desigur, la ideile majore, nu la cele auxiliare, de traseu.). Da, OK, deci e foarte posibil ca acel Cobb sä fi visat tot timpul. Ei, si? Am mai väzut jdemii de filme în care la sfârsit ne prindem cä totul a fost doar un vis - inclusiv minunatul "The Wizard of Oz", al lui Fleming. (Apropo, nici acolo n-o spune pe sleau - rämâne tot în coadä de peste, desi sugestia e destul de clarä.)

[miercuri]

Inteleg obiectiile tale. Pe plan ideatic eu l-as vedea ca pe o metafora pentru creatie, sau mai degraba ca pe un film cu potential de a fi o metafora pentru creatie, dar ne exploatat suficient. Recunosc ca planul asta a fost neglijat in favoarea altora, insa nu ma pot supara pe film. Nu m-am dus cu ideea ca o sa va o capodopera, am vrut doar un blockbuster excelent. Si este cu prisosinta! Pretentiile mele au fost mari de la el, dar m-am limitat la niste standarde mai comericiale. Sunt ca convinsa ca la momentul asta Hollywoodul nu e in stare sa ne ofere un film de aceleasi proportii mai bun de atat. Numai la anul o sa iasa cel putin vreo trei patru superproductii cu superheroes, care vor fi absolut papagalicesti. Si cate altele de genul asta nu mai sunt momentan in productie...
Prefer de la o posta imbarligatura din Inception, chiar daca nu are un schelet solid de idei, fata de un blockbuster standard complet lipsit de imaginatie. Ba mai rau, blockbusterele standard vin de obicei cu invataminte banale si cauta sa ti le bage pe gat, Inception nu ne baga nimic pe gat.

[gionloc]

Ei, gionloace, vezi? Asta asteapta lumea de la tine, inclusiv eu, nu contre aiurea-n tramvai. ;)

da, acum vad.
no, foarte bine,
nu o sa ma mai contrez aiurea, o sa scriu!
si eu va citesc cu drag aci, creca o sa traim in h-armonie :-bd

[Pitbull]

@Mercoledi:
Not even ME could have said it better! :x

Cu asta, m-ai cucerit - asa cä-ti vând un pont!
Stii care era taina Marchizului Curake?

[miercuri]

@Mercoledi:
Not even ME could have said it better! :x

Cu asta, m-ai cucerit - asa cä-ti vând un pont!
Stii care era taina Marchizului Curake?
Multumesc. :">
De Marchizul Curake nu stiu nimic.

[Judex]

Ei, gionloace, vezi? Asta asteapta lumea de la tine, inclusiv eu, nu contre aiurea-n tramvai. ;)

da, acum vad.
no, foarte bine,
nu o sa ma mai contrez aiurea, o sa scriu!
si eu va citesc cu drag aci, creca o sa traim in h-armonie :-bd
No, bun.
Let's watch some bloody movies and hopefully read smart reviews once in a while. \m/

[Pitbull]

De Marchizul Curake nu stiu nimic.
Ni:
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?p=1430913

[marius_em]

Serios? Credeam ca voi starni o reactia ceva la chestia cu "Inceputul/Insertia". What am I, invisible?

[StefanDo]

pai eu am zis ce-aveam de zis si aici si in comentariul la cronica, prin urmare bite my hairy flesh ass :)

vazusi filmul? vino cu altceva daca vrei sa te vizibilizezi

[E.Floares]

Vin eu cu altceva, desi chiar si subiectul asta e ultradezbatut pe imdb... Joseph Gordon-Levitt seamana extrem de mult cu Heath Ledger, si la fata si la interpretare, ma gandesc daca de-asta l-a ales Nolan... :)

[buticut]

Vin eu cu altceva, desi chiar si subiectul asta e ultradezbatut pe imdb... Joseph Gordon-Levitt seamana extrem de mult cu Heath Ledger, si la fata si la interpretare, ma gandesc daca de-asta l-a ales Nolan... :)

...si la voce :). He's a fine actor.

Am rezervare saptamana viitoare la film, aveam si pe maine, dar nu cred ca pot ajunge. Nu o sa mai intru in topicul asta pana nu vad filmul, ca dupa ce am reusit luni de zile sa stau departe de spoilere, in sensul ca nu am vazut nici clipuri, nici interviuri, am dat acum peste unul mare. Thanks Emi :-<

[rifa]

Titirezul: da sau ba? Eu zic ca da...

Fara sa ofer prea multe detalii din film cam asa se-nvarte titirezul nostru...

In zilele noastre apocaliptice din punct de vedere cinematografic, pline de remake-uri, sequel-uri, prequel-uri si multe adaptari stupide, Inception pare o perdea alba trasa peste holurile "Kubrickiene" din Hollywood. Povestea in Inception are un efect devastator la nivel cerebral pentru multi dintre cei cu mintea mai codasa. In schimb, pentru cei cu mintea mai jucausa, Inception nu realizeaza acele grandioase labirinturi logice pe care multi nu le-au inteles. Firul povestii este destul de "scurt si la obiect". Ceea ce realizeaza acel puzzle logic este modul in care Nolan a reusit sa insereze aceste idei in mintea noastra. Modul in care a reusit sa schimbe usa din camera cu oglinda din hol, dusul cu apa rece din baie cu frigiderul din bucatarie. Aranjamentul scenelor este intr-adevar marea realizare a lui Nolan. Ideea filmului? Acest taram fascinant al viselor, acest teritoriu vast al viselor din vise este captivant, emotionant si nu numai. Sunt de-acord ca totul porneste de la punctul X, se parcurge un drum plin de hopuri si totul se termina in punctul Y, dar asta nu inseamna ca filmul nu compenseaza prin logica pe care o promoveaza. Au trecut ceva ani de cand am vazut un gigant blockbuster "holiudian" precum Inception, iar asta e de laudat. Echipa din spatele lui Nolan e de laudat pentru ca Inception nu promoveaza aceleasi bubuituri si explozii infernale, nu promoveaza aceleasi clisee impertinente create in ultima perioada de creierasul manipulativ al lui Bay, nu promoveaza cretinismul si nici consumismul. Inception merita toate aplauzele pentru "tupeul" pe care il are, incercand sa insereze in mintea oamenilor obisnuiti cu Mickey Mouse si Superhero of the Month o idee uitata de ceva vreme: Hollywood-ul poate si trebuie sa fie mai inteligent, mult mai inteligent...

Legat de realizarea Inception, scenariul dupa cum am zis, desi unul cu clare influente (bucati aici din Ocean's 11, bucati aici din Matrix, bucati aici din James Bond, Blade Runner sau Dreamscape), trebuie sa recunoastem ca a reusit EXACT ce si-a propus: sa creeze o capodopera cinematografica "Hollywoodiana" a ultimului deceniu. Inception va ramane mult timp intiparit in mintile noastre cu toate criticile negative si sunt sigur ca peste ani de zile va fi privit ca un "masterpiece of the 21st century". Regia si asezarea scenografica este impecabila. Atentia la detaliu este aproape "Kubrickiana" fara a sari calul. Povestea se invarte in jurul lui Cobb (Leonardo DiCaprio), un fost extractor, acum devenit hot al ideilor/secretelor din visele oamenilor. Cobb, este in cautarea unei cai de intoarcere la copii sai si la tot ce-a lasat in urma din pricina unor evenimente psihologice si fatidice de context. Motivatia sa este puternica in momentul in care Saito, un om de afaceri cu o influenta la nivel international ii propune un "job" in schimbul intoarcerii sale in caminul demult uitat. Job-ul consta in inserarea unei idei in mintea unui tanar rival din domeniul afacerilor. Zis si facut! Cobb accepta fara prea multe constrangeri si-si intemeiaza propria echipa cu care va lua cu asalt lumea viselor din vise. Motivatia echipei sale sta ori in prietenia la catarama cu Cobb, ori in suma de bani promisa ori in profesionalismul lor condus probabil de propriile bariere morale invizibile, majoritatea lucrand cu totii in aceeasi bransa: arta extractiei secretelor din visele oamenilor. "Villain"-ul din acest film, un villain pe care nu multi l-au inteles, este tocmai imaginea in oglinda a lui Cobb dar si sentimentul de vinovatie pe care Cobb il resimte si prin care incearca, macar in vise, sa poata schimba ceva din trecutul umbrit de tragedii. De ce sentimentul de vinovatie? Pentru tocmai acest sentiment proiecteaza in visele sale sau ale celorlalti cel mai influent si diabolic adversar posibil: sotia sa Mal (rau-in spaniola). Inception pare mai mult o poveste emotionanta, axata pe tragedia lui Cobb si drumul sau catre recastigarea caminului pierdut, un drum aproape "biblic" catre o posibila "iertare". Jocul actoricesc ajuta enorm filmul, Leonardo DiCaprio dovedind inca o data, ca trecerea timpului i-a accentuat calitatile artistice iar baietelul din Titanic poate fi dat uitarii, macar pe parcursul celor 148 de minute in care schiteaza caracterul ravasit de propriile constrangeri si emotii. Tom Hardy, acest nou "bad-ass", Joseph Gordon Levitt si Ellen Page, cele doua talente tinere de la Hollywood ce au facut saltul de la productiile indie la adevaratele blockbustere, Cillian Murphy, Tom Berenger sau Ken Wantanabe, fiind cu totii "insertii" esentiale din punct de vedere actoricesc in aceasta lumea infinita a viselor. Esenta puternica insa vine tocmai din sticluta cea "mica": Mal. Mal, personajul creat de Marion Cotillard dupa schitele scenariului lui Nolan este, probabil, cea mai buna aparitie din film. Talentul ei rarisim a iesit din nou in evidenta, creeand un personaj lipsit de emotie, un personaj stangaci dar brutal, un personaj ce l-am simtit in propriile minti ca fiind cosmarul lui Cobb. Pana aici filmul ruleaza fin in mintile noastre, povestea incalcita dar coerenta, firul emotional si jocul actoricesc parand factori principali. Dar sunt ei oare? Executia tehnica a filmului este exact acea perdea alba despre care vorbeam. Atentia "Kubrickiana" la detalii isi are bazele in mainile celor din spatele camerelor sau in a celor din spatele calculatoarelor. Decorurile si peisajele alese sunt superbe, cinematografia exceptionala, multumita lui Wally Pfister (cel care si-a pus amprenta si pe The Dark Knight), montajul este facut ca la carte iar coloana sonora creata de talentatul Hans Zimmer, clar influentata de lucrarea celor de la Vangelis pentru Blade Runner, creeaza o atmosfera incredibila teleportandu-te in cele 4 nivele ale subconstientului din film.

In finalul, filmul are se pare de toate: poveste bine inchegata fara goluri si fara sa-ti dea batai de cap, lupte in holuri de hotel in care gravitatia a oprit ceasurile, explozii, costume, decoruri, peisaje, muzica si nu numai. Christopher Nolan reuseste sa-si depaseasca conditia si sa creeze cel mai bun film al sau. Un adevarat blockbuster psihologic, dar emotionant, plin de actiune dar si de momente empirice fascinante. Inception "e de vis", iar lumea poate lua in calcul asocierea acestui film cu The Matrix sau Blade Runner pentru ca, in zilele noastre, Inception pare a fi acel gen de film ce va primi din ce in ce mai multe laude in timp, fiind practic unul din singurele blockbustere Hollywoodiene ce insereaza idei rare intr-un mod original in mintea oamenilor. Inception este o capodopera Hollywoodiana a ultimului deceniu si zic Hollywoodiana pentru ca despre asta vorbim. Nu vorbesc de capodopere "indie", de filme facute cu un buget de ciocolata de regizori devotati creatiilor simple dar artistice, vorbim de blockbustere Hollywoodiene, iar Inception trebuie tratat ca atare.

NOTA FINALA: 9,5/10.

[E.Floares]

Titirezul: da sau ba? Eu zic ca da...


Mi se pare penibil titlul cronicii tale, de-asta nici nu cred c-am s-o citesc.
Eu zic ca nu.

[rifa]

Titirezul: da sau ba? Eu zic ca da...


Mi se pare penibil titlul cronicii tale, de-asta nici nu cred c-am s-o citesc.
Eu zic ca nu.

Nu-mi prea pasa daca ai s-o citesti sau nu deci reactia ta este irelevanta... cel putin pentru mine. :)

[E.Floares]

Titirezul: da sau ba? Eu zic ca da...


Mi se pare penibil titlul cronicii tale, de-asta nici nu cred c-am s-o citesc.
Eu zic ca nu.

Nu-mi prea pasa daca ai s-o citesti sau nu deci reactia ta este irelevanta... cel putin pentru mine. :)
Cu aroganta asta n-ai viata lunga pe forumul asta.

[Pitbull]

Nu säriti la beregatä!
Emi, iar faci ca cu Disciple?
Eu cred cä aparenta "arogantä" a lui Rifa e doar marea încredere a tineretii în propriile opinii (färä de care lumea nu s-ar învârti), si poate fi canalizatä cu folos. (Apropo, vezi cä-i näscut în aceeasi zi cu mine. Iti dai seama cum o sä mäture el pe jos cu forumistii, peste treizeci de ani?)

[SMC]

Mie mi s-a parut ok.
Autorul si-a sustinut ,si-a argumentat,chiar daca repetitiv,punctul de vedere.
Un sfat,rifa,de care poate vei vrea sa ti cont pe viitor.
Daca imi permiti,desigur...

Renunta la titluri de cronici de tip polemic,chiar daca continutul nu contreaza nici pe departe ceea ce face titlul.Probabil esti la inceput ,astfel explicandu-se entuziasmul tau,pe care l-am apreciat din motive anumite si personale.
Dar...

1. Ca sa faci o cronica de ordin polemic ai nevoie de o buna intelegere a parerii pe care o polemizezi.Iar asta a cam trecut pe langa tine.
2.Cu greu poti polemiza pertinent fara sa mistocaresti.Deci,si la capitolul-umor mai trebuie lucrat.
3.Cum pt.1 atrage pt.2,nu-ti ramane decat sa-ti personalizezi,in cel mai fericit caz,stilul.
Apoi totul vine de la sine.
Vei vedea.;)



"My darling... i am not a drunker,i am a drunk!"
Ray Milland - The Lost Weekend, de Billy Wilder

[omudindulap]

Mi se pare penibil titlul cronicii tale, de-asta nici nu cred c-am s-o citesc.
Eu zic ca nu.
Mie asta mi se pare aroganta, infatuare. Si uite ca ai trait ceva vreme pe forumul asta.
De altfel, cand anumiti useri ti-au atacat/criticat filmuletul, ai sarit in sus si ai inchis topicul.

O vorba din batrani spune Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face. Poate ca ar trebui sa-i citesti cronica, facand abstactie de penibilitatea titlului si, in caz de nevoie, sa-l indrumi pe tanarul forumist, aflat la prima lui incercare (pe forum), pentru ca pe viitor sa fie scutit de astfel de replici tendentioase.
Dar deh, la datul in cap suntem primii. Tact, diplomatie, ce notiuni desuete. Intelepciune? Da de unde..

Scuze de off-topic, dar am simtit nevoia sa intervin.

[SMC]

Off,Doamne,dragul meu Pitt,
Ma inchin (si ma inclin) optimismei tale profetii apropiate.

Chiar crezi ca in treizeci de ani va mai fi cineva care sa scrie despre filme?

:( :|

Face-urile nu pot exprima ceea ce simt.


"My darling... i am not a drunker,i am a drunk!"
Ray Milland - The Lost Weekend , de Billy Wilder

[E.Floares]

De altfel, cand anumiti useri ti-au atacat/criticat filmuletul, ai sarit in sus si ai inchis topicul.


N-am sarit nici in sus, nici in jos si in niciun caz nu am inchis eu niciun topic. In orice caz, aia nu era critica, erau atacuri.

N-am facut decat sa-mi exprim parerea despre textul ala scris de el in calitate de fanatic-inceptionist, care cica ar fi cronica.

[gionloc]

rifa,
primul lucru pe care tre sa il faci e sa iti scrii corect gramatical impresiile!
chiar daca e forum e foarte important. asta e prima ta carte de vizita - felul in care iti redactezi sau expui verbal gindurile.
spiritul critic ti-l formezi sau nu, ramine de vazut. dar fara sa scrii corect nu va conta, chiar daca il vei avea!

[E.Floares]

spiritul critic ti-l formezi sau nu, ramine de vazut. dar fara sa scrii corect nu va conta, chiar daca il vei avea!

Desigur, mai exista si exceptii, gen als, din pacate.

[gionloc]

la als scrierea tine de pitorescul personal,
e ceva asumat, are farmec!

in ce-l priveste pe rifa, mai intii sa scrie corect, apoi sa inventeze si marci personale.
pina atunci nici n-au cum sa conteze opiniile lui, in ciuda faptului ca mimeaza o superioritate de luceafar eminescian cind vine vorba de replica ta de pe pagina anterioara. daca nu l-ar interesa ce cred ceilalti despre ce are de spus, nu ar posta pe forum :)

[SMC]

gionluc,
De acord - ortografierea corecta a limbii romane e o "carte de vizita"a ceea ce poate va vrea sa faca in viitor.
Insa...
nu cunosti oare exemple de "macelari"ai limbii romane ,ca eu, da!
si nu ma refer aici la profani-entuziasti-potentiali critici.
asta ca am inteles ca esti critic.
Trebuie sa stii!
Nu?;)
Adica...anumiti!
Ma rog...
Sigur ca autorul cronicii trebuie sa-si puna ordine in tastarea corecta a limbii romane,dar cred eu,mai intai,ca trebuie sa-si gaseasca un stil(cel putin,propriu),el fiind astfel destul de INTELEGATOR - adica pe inteles (vezi caterinca de la Perle...)

[StefanDo]

on topic, va rog

[Burty]

Varianta digitala a filmului Inception se va putea vedea doar la mallul din Sun Plaza sau la toate mallurile din complexul cinemacity ? Am vrut sa fac o rezervare online la varianta digitala , dar pana acum observ ca singurul mall disponibil este cel mentionat mai sus , de aceea va intreb .

[StefanDo]

nu te stresa, se vede excelent si varianta pe pelicula ;)

[E.Floares]

On-topic: Azi e ziua lui Chris Nolan. La multi ani cu filme bune! :)

[omudindulap]

Iulia Blaga

O sala plina de jurnalisti (ceea ce e un eveniment in sine) a urmarit intr-o liniste religioasa filmul lui Christopher Nolan la proiectia de presa din Romania. Dupa proiectie, cred ca cea mai frecventa intrebare a fost "Ai inteles ceva?", altfel criticii glumind cu colegii mai buimaci cu "Tu in al carui vis esti?" si invitandu-se unii pe altii sa-si explice nenumaratele situatii complicate de pe ecran.

Febra "Inception" va cuprinde Romania vineri, 30 iulie, cand filmul intra in sali, desi tara clocoteste deja in asteptare. In Statele Unite, presa a ajuns acum la momentul criticii criticii, la evaluarea situatiei. In "The New York Times", A.O. Scott se referea saptamana trecuta intr-un lung articol la bumerangul aruncat de film inaintea premierei, adica la zvonurile ca ar fi o capodopera, trecea apoi prin cronicile de intampinare si ajungea la ecourile pe care acestea le-au avut, pomenind si de perdafurile pe care criticii carora nu le-a placut "Inception" le-au primit online de la cinefili, perdafuri care au readus discutia la eterna problema "Cine (mai) are nevoie de critici?".

In momentul de fata, spectatorii care au vazut si filmul si au citit si cronicile diseca situatiile delicate - care sunt destule, cat sa le ajunga pentru un an -, lanseaza teorii si se cearta pe niveluri de realitate. Nu e nicio indoiala ca "Inception" e filmul anului, dar va iesi in fruntea box-office-ului de peste tot nu pentru ca e cel mai bun, ci pentru ca a fost cel mai bine promovat. Poate mai bine chiar decat "Avatar", judecand dupa misterul care a planat asupra subiectului si dupa felul in care subiectul e infasurat pe ecran, astfel incat discutiile despre film sa nu se mai termine.

Filmul lui Christopher Nolan (care la noi intra cu titlul de "Inceputul") nu e o capodopera sau un film genial. Genial (desi e mult spus) ar putea fi modul in care a fost vandut, cu un orizont de asteptare pregatit inteligent cu mult inaintea premierei - misterul, cadrele care au scapat pe net, teaser-ul din care nu intelegeai nimic, dar care te impresiona pentru ca vedeai un oras pliindu-se si iti imaginai ca tot filmul va avea o frumusete geometrica, precum si niste idei solide si profunde.

Campania de lansare aduce lumea in sali, dar o face si sa se astepte la mai mult decat i se ofera. Iar adevarul este ca filmul lui Nolan e lung, confuz, complicat (desi lucreaza in esenta cu cateva idei simple), superficial ca nivel al emotiei si spectaculos dpdv vizual (desi de multe ori "facut"). Mi-a amintit de studentii care au papagal si care sunt in stare din trei idei sucite si invartite pe zece pagini sa le ia ochii profesorilor.

Christopher Nolan era mult mai curat in "Memento" si mai ales in "Insomnia" (pentru ca subiectul il obliga la o anumita rigoare), dar acum s-a comportat ca un student care vine la examen captusit cu kilograme de fise si care e in stare sa amestece atat de bine capete de idei care nu-i apartin (si pe care nici nu le-a inteles prea bine), in fraze atat de gaunoase incat profesorii sa fie cuceriti macar de truda si de sintaxa compilarii.

"Inception" e insa un film al epocii lui. El reflecta paradoxurile pe care le traim la scara mai mare sau mai mica. Pe de o parte, inclinatia pentru mult, grandios, spectaculos - in defavoarea calitatii, a discretiei si a cumpatarii. Pe de o parte abundenta de idei, pe de alta lipsa lor. Egourile supradimensionate vs. modestia vazuta ca incidiu al ratarii. Perfectiunea tehnica vs. lipsa de profunzime, saracia emotiilor.

Din alt punct de vedere, "Inception" e ca toate celelalte produse care te fac sa le tot cumperi - sampoanele de folosinta zilnica, cremele anticelulitice sau dezodorizantele de WC care se consuma intr-o saptamana. Informatiile pe care ti le da sunt in asa masura maruntite si amestecate incat, oricat de destept sau de atent te-ai crede, tot te pierzi la un moment dat (filmul are totusi 148 de minute...). Si atunci poate ca va trebui sa-l revezi...

Arhitectura filmului e ca scara lui Penrose preluata de Escher (care apare si pe ecran): cand simti ca i-ai prins spilul, intervine o fractura de logica si il scapi printre degete. Diferenta este ca nu e deloc geometric si nici constant logic, si ca simplitatea imposibila a lui Penrose e inlocuita de o aglomerare de la un punct incolo obositoare de capete de ata, sarme, nasturi, informatii reale despre tema mortii in vis (pentru a te trezi la realitate) sau despre motivul coridoarelor tot mai stramte, urme de complex patern si de Marlon Brando (vs Tom Berenger), mult "Matrix" sau Charlie Kaufman, si mai mult Spielberg - cam tot ce poate zace in subconstientul colectiv contemporan de gen (daca putem spune asa).

Demersul lui Nolan face ca, asemeni scarii lui Penrose, sa urci sau sa cobori in functie de cum te uiti. Tocmai datorita subiectului, filmul poate parea bun sau rau, depinde din ce punct de vedere il judeci. Pentru ca isi inghite propriile arme, dar le lasa la vedere in burta lui translucida. Adica e o varza pentru ca asa e si subconstientul. (In fond, si cinemaul e tot un vis.)

Exista multe lucruri frumoase, cum ar fi modul in care reuseste uneori sa rasuceasca doua realitati diferite (realitatea si primul grad al fictiunii), facandu-le sa comunice. E frumos faptul ca e circular, desi inauntrul cercului numai ordine nu e. Mai e spectaculos (si sanogen pentru spectator) felul in care demonstreaza ca un anumit moment de realitate era de fapt un nivel al visului.

Exista momente cand sertarele visului sunt usor de perceput, pentru ca exista o logica pentru care personajele sar dintr-unul intr-altul, iar spectatorul are un sentiment de siguranta cand se prinde cum stau lucrurile. Problema e ca din momentul in care ii pierzi firul, iti va fi imposibil sa-ti explici ce se intampla.

Ideea oricum e sa nu intelegi nimic (si probabil sa spui "iata un film foarte destept."), de aceea cheia e sa te pastrezi "treaz" cat mai mult timp pentru ca, altfel, filmul te scuipa afara imediat.

Mai sunt si prea multe replici explicative, care incearca sa aduca lumina peste actiune - si iarasi spectatorul poate fi deranjat sa i se explice ca la copii ce se intampla. Memorabil mi s-a parut truismul "Cu cat mai mare e conflictul (n.red. - conflictul unui personaj cu tatal sau, fata de care avea un complex patern) cu atat mai mare va fi catharsisul". Normal: cu cat mai multa apa vei pune la ciorba, cu atat mai multa ciorba vei avea.

E foarte frumos ca regizorul si directorul de imagine Wally Pfister au evitat efectele speciale, preferandu-le pe cele vizuale. Dar senzatia e de multe ori de prea mult si de spectaculos trecator. Orasul se pliaza doar o singura data. Munca lui Wally Pfister si a tuturor celor din echipa e un efort nesustinut de un scenariu suficient de mult trimat incat sa respire. Am toata stima pentru actorii care au invatat acele replici complicate. Oare au si incercat sa le inteleaga? Probabil ca replica lui Ellen Page "In subconstientul cui suntem acum?..." era pur spontana.

"Inception" va face bani, dar nu va ramane in istorie ca un capat de pod. E interesant insa pentru felul in care se raporteaza la epoca sa. Daca "Avatar" crea o lume complet noua cu ajutorul tehnicii, "Inception" reuseste ca - fara a fi nici el o capodopera - sa se comporte datorita subiectului ca un organism viu. Este ca orasul care se pliaza peste sine. De altfel, asemeni orasului care se pliaza peste sine, el ne prinde si urechile la inghesuiala.

Pe de alta parte, ca si "Avatar", e si el un film escapist, dar mult mai claustrofobic. Nu mai evadam in paradisuri imaginare cu ajutorul unor trupuri straine, ci ne refugiem in propriile noastre amintiri si in propriile noastre reziduuri. Cam trist, nu?

sursa: HotNews.ro

[Redy]

"Inception" - Important e... titirezul!
Toupie or not toupie?

Comparaţiile nu fac o critică - pentru a-l parafraza pe Alecsandri - dar pot fi folosite, pasager, ca accesorii ale argumentelor de fond. Dintre filmele anterioare ale lui Christopher Nolan, acest nou Michael Bay în devenire (cum cu folos menţiona un preopinent), cred că numai "The Prestige" s-ar preta la anumite comparaţii formale, limitate, cu "Inception". Celebrele "Batman: Beginnings" şi "The Dark Knight" se situează pe o cu totul altă paradigmă (cum, iarăşi, s-a precizat). Iar în afara filmografiei autorului, cel mai firesc şi substanţial paralelism este cel cu "Avatar"-ul lui Cameron, de care îl apropie cel puţin trei aspecte esenţiale: perfecţiunea şi ingeniozitatea imagistică, şubrezenia semantică, şi năvalnicul hype promoţional, împins pe cele mai înalte culmi ale gregarului. Mai la obiect, sunt două cazuri de "orgii ale formelor fără fond" - deşi, la drept vorbind, în acest sens "Inception" stă mult mai bine: straturile sale de adâncime, deşi foarte firave ca substanţă, nu sunt totuşi lipsite de inteligenţă, la anumite niveluri intermediare (cel al premiselor dramaturgice, al articulaţiilor epice şi cel al regiei). În rest, sunt inevitabile trimiterile la numeroasele filme şi proze cu temă onirică pe care le pastişează, fără a reuşi să se ridice la înălţimea lor (lucru cu atât mai grav, cu cât unele sunt deja extrem de vechi - dar nu învechite); acestei dezvoltări, însă, i-am rezervat un articol aparte, de sinteză.
Se spune, şi pe bună dreptate, că originalitatea nu înseamnă neapărat a spune ceva nou (deziderat ce tinde spre imposibil, dealtfel, conform principiului că toate poveştile care ar fi de spus s-au şi spus, sub o formă sau alta), ci a spune ceva vechi într-un mod nou. De aici porneşte şi avalanşa de epitete ca "original", "inedit", "nou", "nemaivăzut", care abundă până la saţietate prin comentariile referitoare la "Inception" - sau, în cazul numeroşilor preopinenţi care stau mai modest la capitolul lecturilor, inclusiv de la simpla necunoaştere, parţială sau totală, a înaintaşilor.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
29 iulie, 2010, 10:30-13:58
Bucureşti, România

Razboiul asta cu "publicul" este destul de greu de citit si redundant. In ceea ce priveste orgiile formei fara fond,raman la aceasi parere de pe threadul Avatar, nu pot fi separate decat ca un artificiu, o fraza goala insa foarte populara printre critici. Nu am intalnit pana acum oposul sau cealalta parte, adica "orgia fondului fara forma", asta probabil pentru ca fraza in sine este o aberatie, la fel ca si "opusul" ei.


Iulia Blaga
Febra "Inception" va cuprinde Romania vineri, 30 iulie, cand filmul intra in sali, desi tara clocoteste deja in asteptare. In Statele Unite, presa a ajuns acum la momentul criticii criticii, la evaluarea situatiei. In "The New York Times", A.O. Scott se referea saptamana trecuta intr-un lung articol la bumerangul aruncat de film inaintea premierei, adica la zvonurile ca ar fi o capodopera, trecea apoi prin cronicile de intampinare si ajungea la ecourile pe care acestea le-au avut, pomenind si de perdafurile pe care criticii carora nu le-a placut "Inception" le-au primit online de la cinefili, perdafuri care au readus discutia la eterna problema "Cine (mai) are nevoie de critici?".

In momentul de fata, spectatorii care au vazut si filmul si au citit si cronicile diseca situatiile delicate - care sunt destule, cat sa le ajunga pentru un an -, lanseaza teorii si se cearta pe niveluri de realitate. Nu e nicio indoiala ca "Inception" e filmul anului, dar va iesi in fruntea box-office-ului de peste tot nu pentru ca e cel mai bun, ci pentru ca a fost cel mai bine promovat. Poate mai bine chiar decat "Avatar", judecand dupa misterul care a planat asupra subiectului si dupa felul in care subiectul e infasurat pe ecran, astfel incat discutiile despre film sa nu se mai termine.

Filmul lui Christopher Nolan (care la noi intra cu titlul de "Inceputul") nu e o capodopera sau un film genial. Genial (desi e mult spus) ar putea fi modul in care a fost vandut, cu un orizont de asteptare pregatit inteligent cu mult inaintea premierei - misterul, cadrele care au scapat pe net, teaser-ul din care nu intelegeai nimic, dar care te impresiona pentru ca vedeai un oras pliindu-se si iti imaginai ca tot filmul va avea o frumusete geometrica, precum si niste idei solide si profunde.

Campania de lansare aduce lumea in sali, dar o face si sa se astepte la mai mult decat i se ofera. Iar adevarul este ca filmul lui Nolan e lung, confuz, complicat (desi lucreaza in esenta cu cateva idei simple), superficial ca nivel al emotiei si spectaculos dpdv vizual (desi de multe ori "facut"). Mi-a amintit de studentii care au papagal si care sunt in stare din trei idei sucite si invartite pe zece pagini sa le ia ochii profesorilor.

Fie le-au dat pufuleti stricati fie e o problema cronica.

ci pentru ca a fost cel mai bine promovat.[/B] Poate mai bine chiar decat "Avatar", judecand dupa misterul care a planat asupra subiectului si dupa felul in care subiectul e infasurat pe ecran, astfel incat discutiile despre film sa nu se mai termine.

Pana si partea pozitiva a filmului este imbibata in "idei" de marketing si nu ca un produs de sine statator, pana la urma intrebarile respective apar ca urmare a filmului si nu a marketingului.

In fine, bine ca avem critici sa ne spuna ca "filmul nu-i genial". Pai si cine a spus ca e genial ? Review-urile pe care doamna le-a citit ? Face analiza analizelor sau analizeaza filmul ? Criticii nostri citesc reviewuri peste reviewuri si stiu cum se termina dupa 15 minute, pentru ca nu-i asa, ai nostri sunt mai "dastepti" decat ai lor. :D

PS: Eu cred ca e de la pufuleti ! :-&

[E.Floares]

Iulia Blaga
Adica e o varza pentru ca asa e si subconstientul. (In fond, si cinemaul e tot un vis.)

sursa: HotNews.ro

Ca bine zice... din pacate, cam asa am vazut ca "motiveaza" fanaticii-inceptionisti faptul ca personajele n-au motive, n-au background, n-au emotie adevarata, etc.



"Inception" - Important e... titirezul!
Toupie or not toupie?

[...][/B]

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
29 iulie, 2010, 10:30-13:58
Bucureşti, România

Razboiul asta cu "publicul" este destul de greu de citit si redundant. In ceea ce priveste orgiile formei fara fond,raman la aceasi parere de pe threadul Avatar, nu pot fi separate decat ca un artificiu, o fraza goala insa foarte populara printre critici. Nu am intalnit pana acum oposul sau cealalta parte, adica "orgia fondului fara forma", asta probabil pentru ca fraza in sine este o aberatie, la fel ca si "opusul" ei.



Orgia fondului fara forma ar putea fi, de exemplu, un film de 120 de minute in care un barbat citeste in "La presse medicale" povestea unui experiment stiintific despre intinerirea oamenilor prin procedee chimice nemaiintalnite pana atunci, in timp ce o femeia recita in fundal poezii, toata "actiunea" petrecandu-se pe o scena de teatru.

[omudindulap]

Dogville ar putea intra in categoria asta. Partial.

[miercuri]

"Inception" e insa un film al epocii lui. El reflecta paradoxurile pe care le traim la scara mai mare sau mai mica. Pe de o parte, inclinatia pentru mult, grandios, spectaculos - in defavoarea calitatii, a discretiei si a cumpatarii. Pe de o parte abundenta de idei, pe de alta lipsa lor. Egourile supradimensionate vs. modestia vazuta ca incidiu al ratarii. Perfectiunea tehnica vs. lipsa de profunzime, saracia emotiilor.

Chestia asta poate fi spusa si despre Transformers 1 sau 2 sau 2012. Chiar e asa de neiertat faptul ca filmul asta e un blockbuster de vara? Chiar nu e nimic laudabil in faptul ca e primul blockbuster din ultimii ani care nu isi trateaza publicul ca pe o adunatura de retardati?

[Redy]

Orgia fondului fara forma ar putea fi, de exemplu, un film de 120 de minute in care un barbat citeste in "La presse medicale" povestea unui experiment stiintific despre intinerirea oamenilor prin procedee chimice nemaiintalnite pana atunci, in timp ce o femeia recita in fundal poezii, toata "actiunea" petrecandu-se pe o scena de teatru.

Deci vrei sa spui ca imaginea isi pierde din putere odata ce fondul devine o orgie, adica vrei sa spui ca doar niste cuvinte insirate sau recitate este exemplul care ti-a trecut prin minte. Curios, si mie si se numeste CARTE nu FILM.

Acum nu trebuie sa gasesti un alt exemplu pentru a imi arata tu ce e aia orgia fondului fara forma pentru ca nu le poti separa nicicum intr-un film. Nu incerca sa justifici o fraza aberanta care populeaza uneori niste recenzii de film. Pentru ca vezi tu, exista un cuvant care exprima foarte bine tendinta oamenilor de a aprecia un eveniment sau un lucru prin prisma "imaginii" avand in vedere ca ochii sunt foarte importanti in viata de zi cu zi. Cuvantul este superficial insa nu poate fi folosit in halul in care este abuzata "orgia formei fara fond". Repetitia acestei fraze impreuna cu obsesia de "campanie" a filmului nu face defapt ca autorul sa se repete intr-un fel sau altul, asta cand nu ii ia la suturi in fund pe "micuti" pentru ca sunt "hype-ati" de trailere si teasere.

[gionloc]

Redy,

teoria formelor fara fond a fost discutata in romania de catre titu maiorescu referitor la probleme politice si administrative. o gasesti in manualele de romana.

teoria lui maiorescu se sprijina pe demersul lui kant din critica ratiunii pure, demers care discuta posibilitatea cunoasterii, felul in care apar cunostintele cind vine vorba de mintea umana.
si kant spune ca orice cunoastere e stabilita intr-o relatie interdependenta intre materie (ceea ce simturile preiau din exterior, treaba prin care e constituit fondul cunoasterii) si legile intelectului (corespunzatoare celor douasprezece tipuri de rationamente logice) - care dau forma cunoasterii. asadar e o relatie intre fond si forma - sensibilitate si intelect. cind vorbeste despre ratiune, care e a treia instanta a mintii, care opereaza cu idei complexe, arata ca aceasta are numai forma - ideile, dar nu are fond - adica nu exista un material sensibil asupra caruia sa aplice forma. ideile ratiunii sint Dumnezeu, libertatea, inceputul/sfirsitul lumii...

asadar teoria e valabila si observatia lui Pitbull este justa. nu in limitele discursului kantian referitor la cunoastere, ci intr-o extrapolare estetica, daca doresti. unde forma fara fond se refera la dezvoltarea unui concept (unei legi de functionare filmica - toata complicatia de pe ecran cu nivelurile viselor) care sa nu fie sustinut in latura materiala - de o actiune care sa ridice intrebari, care sa puna probleme morale, care sa spuna ceva. inception e ca un trup frumos.... eviscerat. un invelis care arata foarte bine, insa gol pe dinauntru.

[Judex]

Gionloc, vezi ca te acuza acusica si pe tine lumea de limbaj 'academician'. :D

Serios acum, 'Inception' nu mi se pare atat de gol pe dinauntru cum spui tu. Tind sa-i dau dreptate miercuricei - filmul este mult prea bine realizat si indeajuns de consistent si nu merita abordari atat de vehemente, chiar daca multora le-a inselat asteptarile; pur si simplu nu poate fi introdus in categoria celor care-si trateaza publicul ca pe o adunatura de retardati.

[rifa]

Mi se pare penibil ca cei ce vorbesc de "atacuri" vs "critica" sa nu poata face diferenta intre cele doua cand vine vorba de reactiile lor trufase... Si aici varsta nu conteaza. Conteaza aceleasi mediu ciocolatiu in care unii si-au dezvoltat simturile... Se pare ca ironia, adevarata aroganta si nu nepasarea, umflarea asta in pene si ridiculizarea altora pe motiv ca "pestele meu e mai mare" este pe primul loc la romani indiferent de nivelul de cultura.... Apreciez unele persoane care tin la bunul simt si au stiut sa faca diferenta intre un gest de omenie (critica ajutatoare, sfat etc.) si un gest de staniol... De aceea avem si putini critici. Pacat e ca si aia pe care-i avem vor s-arate cat de mult dau ei pe-afara de inteligenta si sunt atat de mandri si constienti de treaba asta incat sa-ti arunce o privire este deja un pacat primordial... Vrea unu' sa-si faca o cafea si... "hai sa scuipam in cana lui"... (:|

[E.Floares]

Nu te mai grabi sa judeci oamenii.
Unii nu "se dau" inteligenti, chiar sunt.

[rifa]

Nu te mai grabi sa judeci oamenii.
Unii nu "se dau" inteligenti, chiar sunt.

Reciteste ce am scris si s-ar putea sa-ti dai seama ca nu acuz inteligenta unora (asta ar fi un cretinism uluitor) ci modul in care prefera sa "pozeze", aroganta cu care dau replici si superioritatea de care dau dovada... Inteligenta superioara majoritatii nu-ti da nici un drept sa tratezi oamenii cu o superioritate ignoranta... Apreciez inteligenta dar si bunul simt si lucrul facut cu tact si bunatate... Prefer sa fiu un "invatacel" decat un savant ignorant si arogant... Cunosc persoane cu multe carti citite si tocmai ele stiu ca trebuie sa fie un exemplu nu un dop varat pe gatul sticlei...

[Judex]

Mai Rifa, incearca mai intai sa te exprimi cu cuvintele tale, cum se spune, nu folosi termeni a caror proprietate nu o stapanesti. Asta 1. Si be) - tu de fapt cu cine te certi?

[rifa]

Mai Rifa, incearca mai intai sa te exprimi cu cuvintele tale, cum se spune, nu folosi termeni a caror proprietate nu o stapanesti. Asta 1. Si be) - tu de fapt cu cine te certi?

cu cei ca tine care cred ca nu ma ma exprim cu cuvintele mele... este exact acelasi raspuns arogant si din partea ta... 1 si be reprezinta esenta superioritatii de care vorbeam. (nu mai e la moda sa folosim termeni simpli precum in primul rand si in al doilea rand? trebuie sa aruncam in zeflemea mistocareli?)... In primul rand " :) " in postul anterior am vorbit corect gramatical, in al doilea rand " :) " consider ca un om cu o inteligenta superioara ar trebui sa fie genul de om care sa "predea" intr-o oarecare masura "arta" nu sa o ceara... Iar daca la capitolul predat doar atat putem atunci viitorul nu suna deloc bine... Cat despre problema folosirii unor termeni a caror proprietate "nu o stapanesc"... ma amuza. Ma mira totusi cum altii pot intelege foarte bine ceea ce spun, pot intelege chiar si acei "termeni plasati aiurea intr-o fraza" iar aceste "minti luminate" intampina probleme si se simt intr-un fel sau altul "insultate"... Lucru hilar si specific romanesc... Aceste lucruri oare se numesc... "romanisme"?

PS: cred ca ar trebui sa vorbim mai mult de Inception si nu sa ne lungim 2 pagini in mistocareli pe baza "cronicii" lui rifa... Eu m-as simti penibil la varsta unora de-aici sa taxez cu asa entuziasm cronica unui "pusti"...

[gionloc]

pur si simplu nu poate fi introdus in categoria celor care-si trateaza publicul ca pe o adunatura de retardati.

bine spui, asa e!

insa eu m-am tot intrebat daca nu e o treaba la fel de periculoasa (o expun mai jos) doar ca una situata la polul opus fata de bataia de joc pusa la cale de hollywood in filme precum 2012 ori Transformers 2.

si anume:
sa iei un concept din (neuro)psihologie (visul lucid, unul dintre cele mai fascinante capitole din (neuro)psihologie) si sa contruiesti o poveste pe marginea lui, o poveste care nu mizeaza pe nimic altceva decit pe spectacol vizual - si aici e problema - un spectacol in care nu ca nu se petrece nimic (intimplari propriu-zise sint), doar ca tot ceea ce vedem nu se ridica la nivelul pretentiilor pe care forma de organizare a filmului (principiul visului lucid) o impune.

altfel spus: tot ce vedem pe ecran ca intimplari nu edifica personaje sau probleme care sa mimeze macar profunzimea formei filmului (cele patru niveluri ale visului), care sa puna in valoare forma filmului prin noile deschideri montate pe parcurs la nivel de continut, de materie slefuita conform cu legile visului lucid. asisti la un film in care vezi maiestrie regizorala, maiestria operatorului, maiestria lui Zimmer, pe un material banal, care poate fi intuit si care, in final, nu imbogateste cu nimic ceea ce noi stim deja pela jumatatea filmului: ca in lupta asta dintre vis si realitate la un moment dat nu mai poti sta sa te gindesti unde e mai bine sau care realitate e mai reala si e preferabila - aia din vis sau aia din care patrunzi in vis. e ca un balon care in loc sa se umfle pe parcurs, se desumfla.

adica nu e o forma de snobism? - uite ce logica inteligenta imprim filmului, o sa va prindeti urechile in ea... si cam asta e tot!
mulholland drive functioneaza tot dupa principiul visului (ii drept, nu al aluia lucid), insa deyvolta un discurs primar - despre viata unei fete care vrea sa fie actrita si esueaza - si un metadiscurs - despre hollywood, un hollywood asa cum il vedem dincolo de toate intimplarile de pe ecran. conceptul folosit de lynch - visul - trimite la idei care au legatura cu realitatea curenta, cu o intreaga ideologie sociala - a visului american, a succesului....

nolan nu trimite la nimic altceva decit la propriile ite narative. e tot o forma de consumism cinematografic, una care are pretentii intelectuale!

[Judex]

Gionloc, inteleg ce vrei sa spui si sunt de acord - bogatia mijloacelor tehnice de expresie nu e sustinuta de un continut asemenea, ceea ce ii induce spectatorului cu pretentii o oarecare frustrare. Dar trebuie sa recunosti ca, in peisajul hollywoodian actual, filmul lui Nolan cam reprezinta o gura de oxigen. ;)

Rifa, nimeni nu vrea sa se certe cu tine, ci sa te mai tempereze intrucatva. Esti mult prea ofensiv fara nici un motiv intemeiat, iar de multe ori exprimarea ta devine bolovanoasa. Mai multa atentie si cumpatare si se poate discuta punctul tau de vedere, n-o da in tragic!

[gionloc]

continuind ideea lui Judex transmisa lui rifa,

sa stii ca si jelania ta cu privire la romanisme face parte tot din categoria romanismelor! :)
altfel, sa stai linistit, cu cit vei primi mai putine apostrofari cu atit iti va fi mai bine in timp! acum esti doar la inceput si inca stai bine :))

cind am intrat pe cinemagia, in urma cu vreo 6 ani, eram student prin anu 2 - 3, sa vezi ce suturi imi luam. si nu creca spuneam (chiar) prostii :-?... faceam un pic pe desteptu si ma luau alde Ambra Blu, marx si altii la mistouri de mi se facea jena sa mai intru pe forum. bine, probabil ca ei ar zice si acum ca spun numai timpenii :)), dar asta e deja alta poveste.

daca erau p-aci marx si altii din fosta generatie si ar mai fi postat la modu serios, erai deja ras :P

[Redy]

Redy,

teoria formelor fara fond a fost discutata in romania de catre titu maiorescu referitor la probleme politice si administrative. o gasesti in manualele de romana.

teoria lui maiorescu se sprijina pe demersul lui kant din critica ratiunii pure, demers care discuta posibilitatea cunoasterii, felul in care apar cunostintele cind vine vorba de mintea umana.
si kant spune ca orice cunoastere e stabilita intr-o relatie interdependenta intre materie (ceea ce simturile preiau din exterior, treaba prin care e constituit fondul cunoasterii) si legile intelectului (corespunzatoare celor douasprezece tipuri de rationamente logice) - care dau forma cunoasterii. asadar e o relatie intre fond si forma - sensibilitate si intelect. cind vorbeste despre ratiune, care e a treia instanta a mintii, care opereaza cu idei complexe, arata ca aceasta are numai forma - ideile, dar nu are fond - adica nu exista un material sensibil asupra caruia sa aplice forma. ideile ratiunii sint Dumnezeu, libertatea, inceputul/sfirsitul lumii...

asadar teoria e valabila si observatia lui Pitbull este justa. nu in limitele discursului kantian referitor la cunoastere, ci intr-o extrapolare estetica, daca doresti. unde forma fara fond se refera la dezvoltarea unui concept (unei legi de functionare filmica - toata complicatia de pe ecran cu nivelurile viselor) care sa nu fie sustinut in latura materiala - de o actiune care sa ridice intrebari, care sa puna probleme morale, care sa spuna ceva. inception e ca un trup frumos.... eviscerat. un invelis care arata foarte bine, insa gol pe dinauntru.

Mersi pentru rezumat, acum nu va trebui sa mai citesc Kant si Maiorescu. :))

Acum revenind la subiect, ai simtit nevoie sa asociezi niste nume pentru a iti intari argumentul chiar daca fie si din "rezumatul" tau nu poate fi aplicat lumii cinematografe decat grav distorsionand sensul frazei. Este ceva mult prea complicat sa fie luata "motamo" si apoi folosita abuziv pentru nu stiu ce motiv.

Nu te voi acuza de limbaj academic ci doar te felicit ca ai retinut niste texte care te mai scot din incurcatura cand ramai fara argumente, copiind superficial niste concepte mult prea complicate ca sa fie simplificate in halul asta si folosite in fiecare zi. Asa ca teoria lui Pitbul nu are nici o legatura cu Kant si Maiorescu ci este doar o repetare iritanta si stupida in razboiul sau cu morile de vant.

"Problema limbajului" nu-i vocabularul bogat ci raportul dintre cantitatea de informatie relevanta si vocabularul care se vrea sofisticat. Mai intai trebuie sa aiba sens ce spui si apoi vocabularul se poate imbogati, problema e cand vocabularul e dezvoltat dar pentru nimic.

[gionloc]

ai simtit nevoie sa asociezi niste nume pentru a iti intari argumentul chiar daca fie si din "rezumatul" tau nu poate fi aplicat lumii cinematografe decat grav distorsionand sensul frazei.

.................................................

:)
nu, am asociat numele respective pentru a avea reperele inainte. orice proces cultural are o anumita derulare in urma careia ramin repere!
orice teorie odata enuntata trece printr-un proces de slefuire sau de amendare in clipa in care incepe sa fie interpretata de alti ginditori... si poate ajunge chiar si in cinema. teoria formelor fara fond e valida in cinema si nu e nicio distorsionare a niciunui sens. in arta contemporana vorbim tot de concepte (curatoriale) si de felul in care curatorul exprima acele concepte prin lucrarile pe care le aduce in expozitie (lucrari care apartin unor artisti). daca nu e evidentiat conceptul in mod consistent prin lucrari, prin aranjarea lor, etc., proiectul curatorial nu are valoare. vorbim tot de forma fara fond... si in cinema lucrurile merg la fel, doar ca trebuie discutate in raport cu limbajul cinematografic.

cit priveste felicitarile si tot ce spui dupa ele,
hm...
iti recomand o limonada rece :)

[Judex]

Titulescu, Redy? =))
Ai incurcat unviersitatile. :D

LE
Vad c-ai corectat intre timp. :P

[Redy]

ai simtit nevoie sa asociezi niste nume pentru a iti intari argumentul chiar daca fie si din "rezumatul" tau nu poate fi aplicat lumii cinematografe decat grav distorsionand sensul frazei.

.................................................

:)
nu, am asociat numele respective pentru a avea reperele inainte. orice proces cultural are o anumita derulare in urma careia ramin repere!
orice teorie odata enuntata trece printr-un proces de slefuire sau de amendare in clipa in care incepe sa fie interpretata de alti ginditori... si poate ajunge chiar si in cinema. teoria formelor fara fond e valida in cinema si nu e nicio distorsionare a niciunui sens. in arta contemporana vorbim tot de concepte (curatoriale) si de felul in care curatorul exprima acele concepte prin lucrarile pe care le aduce in expozitie (lucrari care apartin unor artisti). daca nu e evidentiat conceptul in mod consistent prin lucrari, prin aranjarea lor, etc., proiectul curatorial nu are valoare. vorbim tot de forma fara fond... si in cinema lucrurile merg la fel, doar ca trebuie discutate in raport cu limbajul cinematografic.

cit priveste felicitarile si tot ce spui dupa ele,
hm...
iti recomand o limonada rece :)

Ok, dar am inteles de prima oara ca tu crezi ca poti lua conceptul si sa il "slefuiesti" pentru cinema, ceea ce mie mi se pare inept deci nu trebuia sa imi mai spui a treia oara, te rog.

Nu, tu ai dezvoltat o conceptie ce tine de mai multe domenii, o discutie filozofica si dat-o jos cu toporul ca apoi sa spui ca Pitbul nu a gresit cand a folosit-o. Este o afirmatie care insa nu transpira din textul scris chiar de tine. Te-as ruga ca reperul de acum inainte sa fie subiectul discutat. Daca tot te-ai apucat sa faci teoria "formelor fara fond" macar daca ai fi folosit tot spatiul acela asociat "reperelor" pentru a explica care este "versiunea slefuita" in cinema fara "extrapolari" aberante.

Filmul Cats&Dogs este tot orgia formelor fara fond ? Transformers 1 si 2 tot orgia formelor fara fond ? Aoleo cate orgii sunt. Cum am zis si mai sus, te rog sa nu fii superficial in aprecierea unor lucruri ce nu au legatura cu filozofia. Filmul poate fi criticat si fara folosirea ridicola a acestui "concept de forma fara fond", pentru cine vrea sa o faca. Desenele animate nu sunt o forma fara fond, ci doar facute pentru copii. Kant si Maiorescu nu au nici o treaba in ciorba asta.

Conceptul formelor fara fond nu poate fi aplicat in arta, dar mai stii, poate il mai slefuiesti tu pana nu ramane forma deloc. O carte poate fi o forma fara fond ? Dar o pictura ? Ia spune-mi ce a zis Kant si Maiorescu despre asta, ai citit toate capitolele, nu ? :D

Hai ca iti fac eu o "extrapolare" acum. Cand au vrut sa faca filmul asta s-au gandit, cum sa facem cati mai multi bani ? A venit unul si a spus, ce ar fi ca sa facem o "smenarie" vis in vis si la sfarsit sa ne punem o intrebare care sa para complicata din punct de vedere "existential". Adaugam o cinematografie impecabila si mana regizorala a unui individ talentat. Da, exista o asemanare cu Avatar, ambele prezinta ceva vechi intr-un mod total nou, fie ca e 3D si ridicarea stachetei in materie de CG fie ca este vorba de o reprezentare a unor teme deja folosite. E atat de simplu si nimic mai mult, asta cand nu vrei sa pari un filozof care analizeaza filmele "pe fond" si sa iti ridici singuri statui de mare critic.

Titulescu, Redy? =))
Ai incurcat unviersitatile. :D

LE
Vad c-ai corectat intre timp. :P

Da :)) Nu aveam chef de inca un rezumat din cine stie ce carte asa ca am corectat repede. :D

PS: Ii multumesc doameni Blaga pentru ca mi-a spus ca filmul nu e genial. Poate data viitoare ne face si un rezumat despre ce a spus Armond White despre filmul pe care il "critica".

[gionloc]

in mesajul tau de mai sus nu construiesti nimic, iar ceea ce simti ca dobori e o gargara! fiindca nu adunci niciun argument, doar spui ca nu merge si nu merge si ca am taiat cu toporu ceva din filosofie, etc.

explica-mi, de ce teoria formei fara fond nu poate fi aplicata in arta?

altfel, e eadevarat, filmul poate fi criticat si fara teoria asta. asta nu inseamna ca punerea filmului in relatie cu teoria asta face demersul critic nevalid!
sau, daca tu vei demonstra ca teoria nu functioneaza in arta, il va face. doar ca mi-e teama ca nu ai cum :)

[Redy]

Nu construiesc nimic pentru ca aici nu suntem nici pe santier si iti aduc aminte ca nici tu nu esti. Am expus cred destul de clar problema din "extrapolarea" ta.

In legatura cu "arta" esti liber sa raspunzi la intrebarile mele si in gasirea raspunsului vei gasi raspunsul de unul singur, sau poti sa recitesti Kant sa vezi daca scrie acolo care-i smecheria. :D

[gionloc]

Conceptul formelor fara fond nu poate fi aplicat in arta, dar mai stii, poate il mai slefuiesti tu pana nu ramane forma deloc. O carte poate fi o forma fara fond ? Dar o pictura ? Ia spune-mi ce a zis Kant si Maiorescu despre asta, ai citit toate capitolele, nu ? :D


cam asta spui tu.

daca citesti raspunsul pe care i l-am dat lui Judex o sa vezi ca reiese cum vad io forma fara fond in cazul asta.
si in raspunsul pe care il citezi tu mai sus am aratat schematic cum functioneaza teoria asta in arta contemporana.

numai ca, na, dupa faze cum e cea cu santierul...
e ok, poti sa te alinti in continuare, io m-am lamurit!

[Redy]

Gionloc, chill my friend. Era mai bine cand faceai rezumate din Kant decat acum cand incerci sa iti folosesti propriile cuvinte. In ceea ce priveste "constructia" nu as putea decat sa iti dezvalui un secret, acesta e un subiect despre un film insa cuvantul "constructie" nu e folosit abuziv numai de tine ci si de alti interlocutori cu care am avut placerea sa discut . De fiecare data cand s-au inpotmolit au adus in discutie "constructia" pentru ca nu-i asa, asa sugerezi ca tu esti si celalat nu e. O falsa impresie pentru un public superficial caruia i te adresezi, din obisnuita probabil, pe baza experientelor personale din afara forumului.

In ceea ce priveste analiza filmului, l-am vazut si eu in sfarsit azi, este un filme foarte bun ce merita vizionat de orice cinefil. Personal nu i-am gasit o slabiciune "pe fond" ci cel mult inadvertente ce nu conteaza in "imaginea generala". Un film excelet din anumite puncte de vedere cum ar fi ideea de baza a scenariului, cinematografia si regia si bun din alte puncte de vedere cum ar fi jocul actorilor.

In contextul filmului, nu pot decat sa gasesc hilare ambele "critici" autohtone a doi oameni respectati in domeniul lor(cred?), necititi de marea majoritate astfel nefiind sub presiunea publicului sau a echilibrului ci doar sub presiunea propriei judecati singulare care rareori poate fi considerata justa sau cu o nota de obiectivitate, fiind astfel supusa erorilor de natura umana in extremele lor in anumite momente. Nu-i treaba mea sa gasesc motive pentru care acest lucru se intampla dar pare ca cei doi critici scriu unul pentru celalalt sau au aceleasi idei ( ar putea face o compunere impreuna pentru si ar fi acelasi lucru), putine dar argumentate cu un limbaj care atrage, punctand si cautand sa gaseasca ceva negativ chiar si acolo unde nu exista.

Desi notele nu exprima foarte mult daca ar trebui sa notez "experienta" din cinema din partea mea filmul ia 10/10.

In ceea ce priveste orgia "formei" asupra "fondului" nu pot decat rad, nu are nici o legatura cu filmul, fie si "slefuita". =))

Ah, inca o chestie in legatura cu partea sonora a filmului: http://www.youtube.com/watch?v=UVkQ0C4qDvM

[rifa]

Eu nu am inteles niciodata de ce trebuie comparat Inception cu Matrix sau Blade Runner. Toate cele 3 filme sunt capodopere pentru vremea lor din punctul meu de vedere. Ca Inception ar fi mai slab ca cele 2 filme mentionate asta este alta mancare de peste. Din punctul meu de vedere Inception este o capodopera a ultimului deceniu in materie de filme SF si atata tot. Din cate stiu, cand aparuse Blade Runner, o gramada de critici au sustinut intens ca filmul era un esec cinematografic pentru vremea respectiva si iata ca 28 de ani mai tarziu este vazut ca fiind un clasic al genului. Momentan cred ca Inception isi merita pe deplin marea majoritate a laudelor. Timpul insa va fi un factor decisiv in stabilirea "clasicului" in Inception. Ma surprinde inca un lucru. Multi se arata dezamagiti intr-o oarecare masura de trairile avute in sala de cinema si as avea doua intrebari. Oare la ce se asteptau de la un film pentru care s-au cheltuit aproximativ 250-300 de milioane de dolari ? Nu merita apreciat oare curajul cu care Nolan s-a aruncat sa consume acesti bani pe un film ce are la baza o idee, consider eu, mult prea indrazneata pentru publicul curent obisnuit cu Transformers ? Si nu numai curajul dar si rezultatul in sine... Moon este probabil, la fel, unul din cele mai bune SF-uri din ultimii 10 ani. Si e de apreciat ceea ce a realizat cu un buget aproape inexistent si fara a avea parte de o campanie publicitara dezvoltata. Problema e ca Moon nu s-a adresat niciodata maselor si ne e foarte usor sa vedem arta acolo. Inception realizeaza acelasi lucru ca si Moon, diferenta fiind nivelul asigurat de cele 250-300 de milioane de dolari investiti... Aceeasi arta dar la un alt nivel...

[omudindulap]

Cole Haddon: Acesta este primul tau film major bazat pe o idee originala. Ce ti-a dat increderea sa faci acest pas?

Christopher Nolan: Adaptarea de benzi desenate, remake-ul unui film…un sequel, acestea sunt toate lucruri pe care le-am mai facut inainte. Ce e interesant la un concept original este ca, in mod particular dupa 10 ani – cat mi-a luat trecerea de la primul set de idei la finalizarea scenariului – odata ajuns acolo, ai trait cu acele idei atat de mult incat nu e cu mult mai diferit fata de a lucra cu povestea altcuiva, de exemplu. Cu Memento, cand am adaptat povestea scurta scrisa de fratele meu, acelasi lucru s-a intamplat. In momentul cand finalizezi proiectul incepi sa simti ca e destul de irelevant cu ce ai inceput.


Avand in vedere cat de complex este conceptul folosit pentru Inception, ma gandesc ca acest film putea fi facut doar dupa succesul comercial pe care l-ai avut cu The Dark Knight. Ti-a permis aceasta libertate sa depasesti limitele a ceea ce puteai face, sau a pus mai multa presiune determinandu-te sa adoptio o structura si o forma mai conventionala, mai usor de digerat pentru public?

Am fost intrebat dupa ce am facut The Dark Knight daca am simtit o oarecare presiune canalizata spre urmatorul film, insa nu a fost cazul. Am simtit responsabilitate. Nu se intampla des sa ai un succes comercial imens si apoi sa faci ceva ce voiai sa faci, si sa entuziasmezi din nou lumea, asa ca este o mare oportunitate si responsabilitatea pe care am simtit-o a fost sa facem cel mai bun film posibil – cel mai interesant film posibil, deoarece, evident, cu succesul lui The Dark Knight ne-am aflat intr-o pozitie in care studioul era pregatit sa puna mare incredere in noi si sa creada ca vom face intradevar ceva special. Aceste oportunitati sunt foarte rare, asa ca am simtit responsabilitatea de a ma stradui cat de mult sa fac ceva memorabil.

Ai reusit foarte bine sa tii Inceptionul intr-o aura de mister. Toti stiam ca lucrezi la el si ca va fi lansat, insa pe langa asta, nu mai stiam prea multe. Cum mentii un echilibru intre mister si nevoia de a oferi audientei suficient incat sa-si doreasca sa cumpere un bilet?


E in mod cert dificil sa creezi un echilibru intre campania de promovare a filmului si mentinerea lui intr-o forma cat de proaspata pentru public. Cele mai frumoase experiente la cinema le-am avut cand am mers la film, luminile se sting, nu stii absolut nimic despre filmul care tocmai incepe, nu stii fiecare turnura de situatie, fiecare miscare a personajelor, nimic din ce urmeaza sa se intample. Vreau sa fiu surprins si amuzat de un film, asa ca asta am incercat sa fac acum si pentru public. Intr-adevar, trebuie sa vindem filmul. Stiti, invitam publicul sa vina sa-l vada bazat pe o parte din imagistica, pe cateva idei din scenasiu si premisa, insa nu vrem sa dam tot din casa. Cred ca prea mult este dezvaluit in promovarea filmelor de azi.

Sunt perfect deacord. Acum, pentru a intra in subiectul care ne intereseaza cel mai mult din Inception – lumea viselor. Ai fost fascinat de vise de-a lungul vietii si crezi ca viziunea pe care o aveai asupra lor s-a schimbat odata cu munca la acest film?

Am fost fascinat de vise inca de mic copil si cred ca relatia dintre filme si vise e ceva ce m-a interesat dintodeauna. Imi place ideea de a incerca sa infatisezi visele intr-un film si am lucrat la scenariu ceva vreme: aproape 10 ani pentru a ajunge la forma pe care ati vazut-o in film. Cred ca, pentru mine, interesul primar acordat viselor si realizarii acestui film s-a nascut din faptul ca mintea – in timpul somnului – poate crea o intreaga lume pe care o experimentezi fara sa-ti dai seama ca faci asta defapt. Cred ca asta spune multe despre potentialul mintii umane, mai ales despre potentialul creativ. Este un lucru care mi se pare fascinant.

Ai mentionat ca iti place sa zugravesti visele in film. Ai vrut sa explorezi conceptul cinema-ului ca un tip de vis?

Cred ca, atunci cand iau in considerare ideea de a fi in stare sa creez o lume nemarginita pe care sa o folosesc ca pe un teren de joaca pentru actiune si aventura, gravitez mai mult inspre lumi cinematice, fie ca e vorba despre filme din seria Bond sau lucruri asemanetoare. Astfel, fara a fi prea constiincios fata de asta, sau fara prea multa intentie de a fi in timp ce scriam scenariul, i-am permis mintii mele sa calatoreasca oriunde ar vrea sa calatoreasca.

Cum ai cercetat visele si stiinta din spatele lor? Lumea pe care ai construit-o e de-a dreptul fascinanta.

Nu fac prea multa munca de cercetare cand scriu. Am abordat Inception in acelasi fel in care am abordat si in Memento memoria si pierderea memoriei, astfel ca tind doar sa examinez propriul meu proces – de a visa in acest caz – in cazul lui Memento era memoria – si incerc sa analizez cum functioneaza si ce ar putea fi schimbat si manipulat. Cum un set de reguli ar putea rezulta din propriul meu proces. Daca cercetarea intra in contradictie cu ceea ce vrei sa faci, tinzi oricum sa continui si sa realizezi ce ai inceput. Asa ca, la un anume punct am realizat ca, daca incerc sa atrag un public, a fi cat mai subiectiv posibil si a incerca sa scriu ceva total neprefacut este alegerea corecta. Serios, e inspirat din propriul meu proces de visare, din experienta proprie.

In incheiere mai am inca doua intrebari: Exista vise personale pe care le-ati impartasit cu noi? Cum te-a schimbat aceasta profesie, de cand ai inceput sa lucrezi la Hollywood acum 12 ani?

In ceea ce priveste visele, am punctat inspre perioadele din viata mea cand am experimentat vise lucide – caracteristice si filmului Inception – ideea de a realiza ca esti intr-un vis si astfel, incercarea de a-l schimba sau a-l manipula in vreun fel. Este o experienta frapanta pentru oamenii care au ocazia sa o traiasca. Este in mod clar prezenta in mare parte in film. Cat despre abordarea regizorala – ceea ce spun intodeauna si ar putea fi greu pentru unii sa inteleaga este ca pentru mine procesul de realizare al unui film a fost mereu acelasi. Asa ca, atunci cand am lucrat la Following, film pe care l-am filmat cu prieteni, o zi pe saptamana timp de un an, am lucrat in aceeasi maniera. Cred ca ceea ce fac eu pe platourile de filmare este sa privesc ca un spectator la “care este imaginea pe care o capturam, cum ar putea asta sa ridice povestea si cum va fi urmatoarea scena?” Acest porces nu s-a schimbat pentru mine, si e in mod ciudat similar, indiferent cat de mare ajunge sa fie filmul.

sursa: cinemarx.ro

sau aici: http://www.film.com/features/story/interview-christopher-nolan-talks-inception/39220341

[rifa]

Armond White compara Charlie St. Cloud (Zac Efron) cu Inception........................... #-o #-o

"Charlie St. Cloud is Inception for girls."

http://www.nypress.com/article-21471-summer-hearthrobs-and-numbskulls.html

Ebert l-a definit un "troll" dar nu numai un "troll" ci un "intelligent troll"... Avea dreptate... 8-}

[Redy]

În fond, ce ne spune nouă [b]"Inception"? Că s-ar putea ca realitatea să fie doar un vis? Mulţumesc, da' pe-asta au zis-o solipsiştii încă de-acu' câteva secole. Că lumea viselor e instabilă? Mulţumesc, ştiam. Că subconştientul e labirintic? Săr'mâna, o ştiam şi pe asta. Că atunci când visezi de cele mai multe ori nu ştii că visezi, dar se întâmplă uneori să-ţi dai seama că visezi şi atunci ştii că visezi dar nu mai ştii dacă... na că mi se limbă plimba-n gură şi mi se pune mintea pe moaţe, vorba Iuliei Blaga. Cu mii de ani în urmă, gândirea chineză a formulat exact acelaşi lucru - într-o singură frază, genială în simplitatea ei, şi fără nici un fel de zorzonele: "Un înţelept a adormit şi a visat că era un fluture care dormea şi visa că era înţelept, iar când s-a trezit, n-a mai ştiut cine era: înţeleptul sau fluturele?" Ba, încă, staţi să vedeţi! Subsemnatul nu e nici chinez, nici înţelept, dar pe la vreo patru ani, am visat că visam ceva cu o vecină din curte, după care m-am trezit din visul din vis şi, în visul care conţinuse visul din vis (adică "la nivelul primar", conform nomenclatorului inceptionist), bunică-mea i-a spus vecinei că visasem cu ea - după care m-am trezit şi din visul ăsta şi mi-am văzut de viaţa mea (sau, mai ştii...?) Când i-am povestit maică-mii, m-am ales c-un pupic pe frunte şi-un "Vai, puiu' mamii, ai visat că visai, ce deşteptuţ eşti!" Exagerez, desigur, ca să priceapă şi Grivei, sau cum l-o fi chemând, dar în esenţă cam aici se situează şi nivelul intelectual al "Inception"-ului.

"Că s-ar putea ca realitatea să fie doar un vis? "

Nu cred, nu. Melodia respectiva a fost auzita si la sfarsitul filmului cand rulau creditele, deci cred ca nu are atat de mult de a face cu "visul" in sine ci cu ceea ce considera Nolan ca vis, o sala de cinema spre exemplu unde pe parcursul unui film esti implicat, mai mult sau mai putin in "vis".

Filmul doar explica niste concepte deja stiuite si nu vrea sa le redescopere. Nu te invata nimic ci doar expune. Filmul nu are un ton grav moralizator, astfel asteptarile ca sa inveti ceva nou dintr-un film este o interpretare putin prea indepartata de realitate.

Am terminat intr-un final toata recenzia pentru ca dupa prima parte in care divagai tare de la film am simtit ca citesc degeaba si poate imi mai iau si un spoiler in fata. De cand a fost sugerata ideea de vis in vis si eu m-am gandit ca finalul va fi in acest fel dar cam atat, nu am stiut care au fost motivatiile personajelor asa ca nu as putea spune ca a fost previzibil. Poate previzibil in sensul ca Batman il va bate pe Joker la sfarsitul lui TDK, nu cred ca se astepta nimeni sa fie altfel dar e interesant cum se desfasoara actiunea in primul rand. Un astfel de argument , "cum ca stiati cum se termina", ar inseamna ca Heath Ledger s-a maimutarit degeaba ca stiai ca o ia pe coaja deci nu ar fi avut nici un efect cat de bine juca sau nu, sau a avut o importanta ? Eu cred ca a avut, in aprecierea filmului.

Printre rautatile voite sau nu, recenzia este una pozitiva insa mult grabita. Nu inteleg de ce este nevoie sa propagi acele rautati in fiecare recenzie a unui film "cu succes" sau care se bucura de "o recunoastere" aproape "universala" dar respectivele judecati rar au de a face cu filmul in sine.

Ca sa parafrazez ce ii spune Cobb lui Ariadne: " Niciodata sa nu construiesti din locuri reale/amintiri, intotdeauna incearca sa te gandesti la lucuri noi " pentru ca atunci cand te duci in sala de cinema si vezi "legile" gravitatiei incalcate desi "schela" filmului nu permite asa ceva, atunci mintea se intoarce impotriva ta si vede ca ceva nu e in regula. Daca insa setezi niste reguli noi la inceputul filmului, mergi cu ele pana la final pentru ca ele sunt deja acceptate de privitor.

[R_Afc]

Am vazut si eu "Inception". Nu e un film rau, insa nu a fost nici pe departe, prezentata o idee atat de complicata/subtila. Aceeeelasi subiect a fost tratat si despicat cu multi ani inainte, dar asta nu inseamna ca "Inception" e un film slab. E chiar bun pentru un "summer blockbuster".

[JohnnyAddams]

Am si eu o intrebare: Care este diferenta dintre Inception DIGITAL si versiunea normala ? Din cate stiu Inception nu este 3D, din aceasta cauza intreb.

[Pitbull]

Imaginea digitalä are o calitate incomparabil mai bunä, ca definitie si culoare. Ne-au fäcut demonstratia asta la inaugurarea tehnologiei digitale în România - cu premiera lui "Indiana Jones and the Crystal Skull": proiectau pe acelasi ecran, în paralel, cadre din versiundea digitalä si din cea pe peliculä, si noi fäceam: WOW! :-O

[Redy]

Versiunea mea in ceea ce priveste Inception este urmatoarea:

Exista 4 nivele de “insertii”: planul lui Nolan, planul lui Saito*, planul lui Cobb si planul lui Mal.

Planurile sunt delimitate de ce “pare” real pentru fiecare subiect in parte. Fiecare plan are regulile lui care pot fi curbate oricand.

Planul lui Mal: Se sugereaza ca la un moment dat Mal credea ca ce traieste este real. Cobb insa stie ca totul este un vis pentru ca si el area un plan real mai sus din care au venit amandoi astfel “insereaza” idea cum ca visul nu e real si se sinucid amandoi pana ajung in planul lui Cobb.

Insertia: ideea ca planul lui Mal nu e real


Planul lui Cobb: Acesta este planul in care se desfasoara filmul, unde Mal se sinucide si Cobb incearca sa ajunga acasa la copii lui. Aici Cobb crede ca este planul sau real insa defapt este doar un alt nivel de vis, al lui Saito care este present in toate nivelele in care se duce si Cobb. Motivele insertiei ideii in mintea lui Cobb poate diferi si eu am doua versiuni si le voi discuta in planul lui Saito. Planul lui Cobb este doar cel care mentine actiunea filmului insa scenele de la inceputul filmului, precum si cele in care Cobb ii da sfaturi lui Ariadne sunt cele mai importante. Insertia in visul lui Fisher este doar un mecanism de a prezenta procesul si nu un scop*.

Insertia: ideea ca planul lui Cobb nu e real


Planul lui Saito: Acesta este planul “real” al filmului atunci cand se trezeste la sfarsit in avion(identic cu momentul de intare doar pentru a parea real pentru Cobb) unde Cobb a trecut peste trauma mortii lui Mal, se intoarce la copii iar Saito are cum informatia ceruta de la Cobb. Aici eu am doua versiuni si tind spre a doua.

?Versiunea 1** - Prima ar fi ca acesta este un nivel de siguranta care sa ii creeze lui Cobb falsa impresie ca aceasta este realitatea la fel cum Cobb a incercat in “realitatea” lui sa ii insereze lui Saito ideea ca era la el acasa numai ca Saito a realizat ca e intr-un vis. In filme ne spune ca din cauza “arhitectului” si a covorului insa defapt el stie pentru ca el este in deplin control, pentru ca este “visul lui” pentru ca el incearca sa ii insereze lui Fisher o idee prin intermediul lui Cobb In aceasta varianta Saito vrea intradevar informatiile lui Fisher care este si el in vis odata cu Cobb numai ca Saito a creat acest nivel pentru siguranta extragerii informatiei punand tot scenariul in mintea lui Cobb si nu a lui. Asta inseamna ca Saito a mai facut o insertie care nu e aratata publicului asupra lui Cobb
Versiunea 2 – totul a fost o intreaga sedinta de psihologie pentru a il ajuta pe Cobb sa treaca peste moartea sotiei lui, Mall. Poate informatiile pe care le-am citit nu sunt chiar asa, voi avea nevoie si de o vizionare pe DVD ca sa imi dau seama exact dar cica la Aeroport nu purta verigheta sau ceva de genul asta. Copii nu au crescut pentru ca el nu a fost plecat foarte mult in planul “real al lui Saito”, copii au crescut doar in visul lui Saito care simula realitatea lui Cobb distorsionata astfel ca el sa treaca peste moartea lui Mal.

Saito controleaza visul si astfel el impune regulile si atunci cand Cobb ajunge la el visul se termina brusc pentru ca regulile nu erau cele expuse de Cobb ci cele ale lui Saito.

Insertia: ideea ca titirezul defineste ceea ce este real si ceea ce nu este


Planul lui Nolan: In acest plan, in vis, suntem contectati noi, spectatorii, si el Christopher Nolan, el fiind arhitectul intregului vis. Visul il reprezinta ce se intampla pe ecran in sala de cinema(si nu numai) si povestea care se desfasoara in fata ta. Scena dintre Cobb si Ariadne mi se pare ca asta reflecta. Cobb ii spune lui Ariadne sa nu creeze din amintiri sau locuri stiute ci sa creeze locuri noi de ordin general, repere si nu detalii. Un reper ar fi un pod, un detaliu ar fi un pod peste care ai trecut si pe care ti-l amintesti insa daca podul respective nu este introdus in visul tau intr-un mod usor de acceptat(intre cladiri din acelasi oras spre exemplu) atunci mintea isi va da seama ca podul ala nu are ce cauta acolo si ca astfel visezi . Acel titirez nu era pentru a arata ca lumea lui Cobb nu e reala ci ca ceea ce privim noi este un vis(film mai simplist), lucru ce este intarit si de auzul melodiei lui Edith Piaf in timpul creditelor.
Nu a existat nici un totem in realitate ci a fost doar un modul de control al arhitectului de a reprezenta visul.

Insertia: ideea ca filmul, atat timp cat esti in cinema si accepti regulile dupa care ruleaza poate devine o noua lume, un vis unde la sfarsit ne trezim.

Nu cred ca filmul a vrut sa fie moralizator si nici sa exprime ideea ca ce vedem noi e un vis(precum Matrix) ci ca in aceasta realitate (pe care o acceptam) putem visa cu ochii deschisi prin acest mediu numit cinematografie cu ajutorul ideilor, chiar daca nu sunt visele noastre ci ale “arhitectilor”.

[Judex]

Imaginea digitalä are o calitate incomparabil mai bunä, ca definitie si culoare. Ne-au fäcut demonstratia asta la inaugurarea tehnologiei digitale în România - cu premiera lui "Indiana Jones and the Crystal Skull": proiectau pe acelasi ecran, în paralel, cadre din versiundea digitalä si din cea pe peliculä, si noi fäceam: WOW! :-O
Vorba lui Vivi - una tine de fizica, alta de chimie. ;)

[Pitbull]

Truthfully spoketh!

[marius_em]

Scrisesem un mesaj pe la 2 AM, dar nu stiu cum am facut de am inchis firefoxu', si s-a pierdut tot.~X(
In fine, incerc sa reiau.

Mult asteptat, probabil din cauza penuriei de titluri decente de anul asta, Inception era dator sa insele exigentele poate prea ridicate, datorate hype-ului din jurul sau. Dar cu sincer regret, consider ca vocile critice exprima idei valide. Nu inseamna ca nu e un film bun, va candida cu siguranta la cel mai bun film al anului, insa nu va fi un "milestone" al SF-ului cum se anunta.
Asa cum anticipam din trailer, vizual e exceptional. Celebra scena cu impaturirea Parisului, desi poate o idee din imaginatia oricarei copilarii, creaza o senzatie aparte desfasurata pe marele ecran. E ceva atat fantastic, cat si familiar aici, nu pot sa ma exprim exact, dar are ceva din experienta unei curse in carusel.
Apoi, cum anticipam de la un film Nolan, e un amestec echilibrat intre actiune de calitatea, si drama, "filozofie", cu un joc actoricesc de top. Constructia e liniara, doar ca supra-nivelata, insa, in ciuda zvonurilor, de ma pregatisem sa merg ca la un Kubrick, e relativ usor de urmarit, si de inteles.
Unde cred eu ca sufera cel mai mult nu e pe firul narativ principal, ci pe acele "reguli ale jocului", acele detalii tehnice, care-ti cam sunt servite de-a gata, si uneori total pe neasteptate, fara nici o legatura cu ce se intamplase inainte. Din punctul asta de vedere, am simtit un ghimpe, a trebuit sa depun un efort suplimentar, sa incerc sa ma concentrez la ce se intampla pe ecran, si sa nu-mi las mintea sa se intrebe de ce, cum a facut asta, de ce nu a facut asta. Deci are carente la "suspension of disbelief", cel putin pentru mine. Cum putea acel aparat de vis colectiv sa se teleporteze in vis, si, mai mult, sa aiba acelasi efect in vis, ca in realitatea, ducandu-ne in vis in vis. Se putea face tranzitia din vis in vis si fara aceasta tehnologie? Era vorba doar de un "placebo"? Adica, indiferent de nivel, aparea acel instrument portabil, si nu inteleg cum functiona. Apoi, de ce era nevoie de "kick-uri" sincronizate? Sigur, toata faza a fost uber-cool, dar de ce era necesara? Sau cum isi schimba unul din protagonisti infatisarea? Sau de unde regula ca 5 minute egal 1 ora in vis? Si tot asa in visul din vis, poate la infinit.
In fine, daca treci peste tehnicalitatile astea, complet secundare si parca scoase din fund, filmul te captiveaza. Si probabil, daca petreci cateva ore pe forumuri, gasesti si justificari care sa-ti linisteasca curiozitatea.
La sfarsit, dupa ce Nolan ne serveste un artificiu absolut ieftin, de vezi doamne, nu o sa mai poti dormi daca titirezul ala cade sau nu (spun ca e ieftin, pentru ca era atat de privizibil, si oarecum rupt de ce era important pana la acel moment in film. Nici nu mai conteaza daca e una sau alta, si aceasta idee de dubiu putea fi expusa mai subtil. Eu unul am simtit ca a mutat atentia de la ce spusese bine pana atunci pe o chestie kitch), la sfarsit, spuneam, ramai cu cateva idei bune de meditatie, si poate de discutie la un mic si-o bere. despre aspectele manipularii mintii, sau a memoriei, si extrapoland, pentru ca s-a simtit o dorinta puternica a lui Nolan de a ne spune ca cinema-ul e un vis, e un inception, despre manipularea prin cinema, despre educarea maselor, si pana la urma despre responsabilitatea arhitectului/regizorului, despre aspiratia sa de a crea mereu ceva nou, nu doar de a expune din memorie, ceva ce ai mai vazut. Yap, that's Nolan for ya'.
Si pentru ca e vorba de manipulare, si nu doar de insertia, sugestia unei idei, avem titltul "Inception", si nu "Insertion", pentru ca e vorba de inceputul, originea unei idei, manipularea nu a ideii in sine, ci a fenomenului crearii ideii, dincolo de rational, direct in subconstientul.
Mai trebuie sa spun despre o tema care mi-a adus aminte de Antichrist-ul lui von Trier, anume manipularea in numele dragostei, folosirea acestui sentiment ca pretext pentru a justifica pana la urma un gest pur egoist, si cu efecte devastatoare. Si pe baza acestei idei se construieste drama din Inception.
Si ca sa inchei cu dilema cazaturii sau invartelii titirezului, am citit ca pe finalul creditelor se aude un sunet distinct ca si cum ar fi cazut. Eu unul nu am fost atent, dar daca mai mergeti careva la film, poate imi confirmati.
Nota: 8/10

[rifa]

Deci are carente la "suspension of disbelief", cel putin pentru mine. Cum putea acel aparat de vis colectiv sa se teleporteze in vis, si, mai mult, sa aiba acelasi efect in vis, ca in realitatea, ducandu-ne in vis in vis. Se putea face tranzitia din vis in vis si fara aceasta tehnologie? Era vorba doar de un "placebo"? Adica, indiferent de nivel, aparea acel instrument portabil, si nu inteleg cum functiona. Apoi, de ce era nevoie de "kick-uri" sincronizate? Sigur, toata faza a fost uber-cool, dar de ce era necesara? Sau cum isi schimba unul din protagonisti infatisarea? Sau de unde regula ca 5 minute egal 1 ora in vis? Si tot asa in visul din vis, poate la infinit.

Te-ai cam pierdut in film tinand cont ca si intrebarile tale sunt cam scoase din "fund"...

1. Acel aparat de vis colectiv putea sa se teleporteze precum orice alt obiect... Acel aparat nu este nimic altceva decat un diplomat...
2. Era si un site facut ca sa explice rolul acelui "aparat de vis colectiv"... Dupa cum probabil ai observat, aparatul continea mici sticlute pline cu o substanta numita sedativ. Din acele tubulete pline cu sedativ plecau niste "perfuzii" care erau "conectate" la persoanele implicate sau subiectii implicati in vis. In momentul in care acel buton magic era apasat sedativul isi facea treaba.
3. Tinand cont ca avea nevoie de acel sedativ pentru fiecare vis in care intrau trag concluzia ca aveau nevoie si de acele diplomate.
4. Aveau nevoie de kick-uri sincronizate pentru a nu se "rupe balanta" in vis intre participanti si pentru a iesi in acelasi timp din mintea subiectului... Iti si explica in film de ce au nevoie de acele kick-uri sincronizate... E ca si cum ai da o spargere la o banca si cei 10 protagonisti ar pleca pe rand... S-ar duce naibii toata spargerea... Complicatii in plus nu crezi? Eames spunea legat de Inception... "It's a very subtle art"...
5. Unul din protagonisti isi schimba infatisarea pentru ca era un falsificator (Forger)... Mai multe as putea spune dar tind sa cred ca nu ai inteles mai nimic din film... Cel putin detaliile astea ti-au scapat si sunt cam multe... Eames cred ca vorbeste de toata treaba asta vreo 10 minute in tot filmul...
6. Regula de 5 minute = 1 ora in vis pleaca de la faptul ca ei aveau un vis lucid fortat de acel sedativ... De ce mai mult timp in urmatorul vis?... Aici deja e pura logica si matematica si nu am ce raspuns sa-ti dau... Fa un calcul...
7. Parerea mea... mai uita-te macar odata la film...


Legat de gasirea unei hibe in film... m-am gandit la una (desi nu poate fi numita o hiba ci din contra un detaliu care schimba putin cam toata povestea)... Si la asta chiar as dori un raspuns...

Tinand cont ca verigheta se afla pe mana lui Cobb in vis iar in realitate nu... De ce totem-ul lui Cobb n-ar fi fost verigheta in sine? Titirezul a fost totem-ul lui Mal... Tinand cont ca numai ea putea cunoaste sau recunoaste adevarul din totem oare Cobb nu folosea acel totem mai mult in scopuri, sa le spunem, defensive din punct de vedere sentimental? Sa nu uitam ca, in toate cazurile, Cobb invarte acel titirez dupa ce Mal ii apare in subconstient... Probabil vrea sa-si confirme faptul ca Mal e doar un vis si ca ea nu exista in realitate... De aceea si invarte titirezul dupa ce se trezeste...

De-aici tragem concluzia ca titirezul este irelevant pentru sfarsit si ca Nolan a reusit sa ne induca in eroare (cel putin pe unii dintre noi)... Titirezul infirma doar prezenta in lumea reala a lui Mal, verigheta confirma diferenta dintre visul si realitatea lui Cobb...

[marius_em]

Ok, aparatul de vis colectiv nu poate fi doar un diplomat cu perfuzii de sedativ. Adica e o tehnologie acolo, ceva ce permite subiectilor diferiti sa impartaseasca visul. Nelamurirea mea era cum putea aceasta tehnologie sa fie replicata in vis, si chiar sa functioneze, pentru subiecti diferiti. Daca pot sa inteleg visul in vis, ce nu pot sa inteleg cum e posibil visul colectiv in visul colectiv. De asta intrebam, cum se teleporta aparatul respectiv in vis? Plus ca nu e nici macar visul in vis al unui subiect. Daca nu ma insel primul e visul lui Yusuf, urmat de visul lui Arthur, si apoi visul lui lui Eames, si in final limbo-ul lui Cobb. Cum se face tranzitia colectiv de la unul la altul?

Referitor la kick-uri, problema mea e de ce nu se putea kick-ui doar cel de pe primul nivel, si opresti aparatul. De asta nu am inteles si de ce Cobb a trebuit sa-l caute pe Saito. Opresti aparatul, si-si revine. Decat poate ca Saito avea nevoie de cineva care sa-i spuna in vis ca viseaza, pentru a nu innebuni in lumea reala, nu? Nu stiu, pentru ca tot ce se spune e ca iti arzi mintea in limbo, sau ceva de genul. Pana la urma kick-ul era un mecanism de control din interiorul visului, era inlocuitorul apasarii butonului in lumea reala.

Aia cu schimbarea infatisarii lui Eames parca e din Harap-Alb, de gasea asta ba un ochila, ba un setila, ba un schimbacila. E ca si cum am juca ratele si vanatorii, si eu imi activez scutul invizibil. Pai stai putin, de unde, cum?

In fine, sunt informatii secundare in film, si irelevante in viata reala. Totusi, nu asta e scopul lui Nolan, de a ne face sa intelegem tehnica unei tehnologii imaginare, poate simbolismul e mai imporant. Ce vroiam sa subliniez e ca pentru mine, acel suspention of disbelief a functionat mai greu, in primul rand la faza cu visul colectiv in vis colectiv.

[omudindulap]

Fuga în vis

Când în vis pistolul îndreptat spre tine se descarcă sau reptila monstruoasă te strânge de gât, te trezeşti scăldat în sudoare. Fericirea de a fi încă viu care te cuprinde atunci ai şanse infime s-o trăieşti aievea. În vis, când mori, cazi înapoi în lume. Dar invers, când un om face stop cardiac în somn, oare ce visează înainte ca neuronii săi să se sufoce cu adevărat? O apă pieloasă care creşte în jurul lui, o fată cu ochii scoşi care îl sărută, o nesfârşită cădere în gol din care îl prinde şi îl ia cu el un păsăroi vânăt, fără pene? Visele pot fi plăcute, mai plăcute decât viaţa, sau pot fi coşmaruri, dar şi atunci se pare că tot mai mulţi inşi de pe această planetă le preferă realităţii în care trăiesc. Avatar, Amurg şi acum Inception sunt supersuccesele mondiale din ultimul timp ale industriei hitech de cinema a Americii. Toate sunt filme nonrealiste, mizând pe o aceeaşi idee principală a fantasticului: personajele vieţuiesc în lumea reală doar pentru a se transporta de bună voie în universuri paralele unde trăiesc intens şi adevărat: planeta Pandora, lumea vampirilor şi a vârcolacilor, lumea viselor în vis visate împreună şi care poate fi distrusă prin Inception, însămânţarea în creierul visătorului a unui gând raţional care îl va găuri ca viermele mărul.

În vis se poate orice, ca şi în cinemaul computerizat de astăzi: un bărbat şi o fată se plimbă pe o stradă a unei metropole înţesate de zgârie-nori. Arhitectă de vise şi de labirinturi, Ariadne (cum altfel s-o cheme?!) priveşte lung, în zare, capătul străzii. Şi strada, cu oraş cu tot, începe să se ridice şi să se îndoaie înapoi, spre fată, ca o foaie de hârtie. Dreamwork. Până când? Până când acoperişurile zgârie-norilor din faţă se unesc, cu un click ca de mouse, cu acoperişurile zgârie-norilor din spate. Di Caprio şi Ariadne se plimbă acum printre maşini care merg în sus şi în jos, păşesc pe ziduri paraleli cu asfaltul străzii, admiră fântâni care curg de deasupra până la câţiva centimetri de capetele lor, ca să-şi recurbeze apoi jetul în sus. Imaginea fantastică, digitalizată perfect, îţi dă un fior de real greu de uitat. Dacă duhul lui Friedrich Wilhelm Murnau, reconstruit din biţi, s-ar fi aflat în sală, ar fi sărit de pe scaun: cu aproape un veac în urmă, zidurile clădirilor se înclinau spre poetul Lubota, în vreme ce el alerga pe stradă în noapte, chinuit de obsesia păcatelor, în Phantom, filmul realizat de Murnau în acelaşi an, 1922, cu Nosferatu. Acest trucaj tipic expresionist, oraşul care se mişcă în pulsul minţii unui om, făcut celebru mai târziu de Murnau prin reluarea lui în Cel din urmă om (1924), este redescoperit acum de Christopher Nolan ca exerciţiu de design al visului. Şi dacă tot vorbim de expresionism, pe la 1919 un somnambul pe nume Cesare se ridica noaptea şi bântuia printr-un oraş contorsionat ca o scoarţă cerebrală, omorând câte un om fără a se trezi vreodată. Finalul Cabinetului dr. Caligari, al lui Robert Wiene, anticipează şi rezumă Inception: personajul principal nu mai ştie dacă tot ce trăieşte e vis sau realitate, nebunie sau raţiune, dacă e urmărit de un geniu rău sau el însuşi este răul. Vedeţi acest vechi film mut german după ce aţi văzut Inceptionul lui Nolan şi veţi constata că rezistă comparaţiei, ba chiar figura somnambulului ucigaş Cesare este net superioară cinematografic personajului întruchipat de fantele buflei Leonardo di Caprio, fiind comparabilă cu Jokerul interpretat supraomeneşte de Heather Ledger în alt film al lui Nolan, The Dark Knight. Şi (re)citiţi Ubik, de Philip K. Dick.
n rest, o puşcoceală generală îmbâcseşte Inception , desfăşurată cu arme de toate calibrele, la munte şi la mare, pe zăpadă şi pe stradă, în vis şi în Paris. Cred însă că merită să o suportaţi pentru cele câteva secvenţe realizate de Nolan cu un foarte real simţ al minunii. Un îndemn probabil inutil, pentru că filmul va avea, cred, mulţi spectatori în România. De ce? Deoarece e vorba de a părăsi realitatea, de a fugi în vis. Şi asta se poate face fumând iarbă, băgând în venă, alcoolizându-te metodic, încremenind zile în şir în faţa computerului sau plecând definitiv în visul altei ţări, modalităţi utilizate pe scară tot mai largă în faţa sinistrei lumi false care te împresoară în România de azi.

Sau, mai ieftin, mai puţin dăunător sănătăţii şi mai adevărat - văzând filme.

(sursa: gandul.info)

[rifa]

Ok, aparatul de vis colectiv nu poate fi doar un diplomat cu perfuzii de sedativ. Adica e o tehnologie acolo, ceva ce permite subiectilor diferiti sa impartaseasca visul. Nelamurirea mea era cum putea aceasta tehnologie sa fie replicata in vis, si chiar sa functioneze, pentru subiecti diferiti. Daca pot sa inteleg visul in vis, ce nu pot sa inteleg cum e posibil visul colectiv in visul colectiv. De asta intrebam, cum se teleporta aparatul respectiv in vis? Plus ca nu e nici macar visul in vis al unui subiect. Daca nu ma insel primul e visul lui Yusuf, urmat de visul lui Arthur, si apoi visul lui lui Eames, si in final limbo-ul lui Cobb. Cum se face tranzitia colectiv de la unul la altul?

Acele perfuzii delimitau practic reteaua visului colectiv. Un fel de "matrice" (de-aici si asemanarea cu matrix). Am sa caut acel site care explica ce si cum cu aparatul respectiv (mi se pare ca e si un link pe pagina filmului dar nu sunt sigur o sa caut cand ma intorc acasa).

Referitor la kick-uri, problema mea e de ce nu se putea kick-ui doar cel de pe primul nivel, si opresti aparatul. De asta nu am inteles si de ce Cobb a trebuit sa-l caute pe Saito. Opresti aparatul, si-si revine. Decat poate ca Saito avea nevoie de cineva care sa-i spuna in vis ca viseaza, pentru a nu innebuni in lumea reala, nu? Nu stiu, pentru ca tot ce se spune e ca iti arzi mintea in limbo, sau ceva de genul. Pana la urma kick-ul era un mecanism de control din interiorul visului, era inlocuitorul apasarii butonului in lumea reala.

Cobb trebuia sa se duca dupa Saito din motive in primul rand personale. La final iti dai seama ca e vorba de o insertie in mintea "Imbatranita" a lui Saito: ca lumea in care traieste nu e reala si ca promisiunea facuta ar trebui sa si-o onoreze. Nu se putea aplica doar kick-ul de la primul nivel datorita diferentei de timp dintre nivele.

Aia cu schimbarea infatisarii lui Eames parca e din Harap-Alb, de gasea asta ba un ochila, ba un setila, ba un schimbacila. E ca si cum am juca ratele si vanatorii, si eu imi activez scutul invizibil. Pai stai putin, de unde, cum?

Simplu... actiunea se petrece intr-un vis iar intr-un vis totul tine de fantezie. Job-ul lui Eames era "clonarea" unui personaj din lumea reala in lumea din visul subiectului. De aceea si analiza fiecarui gest al lui Browning.

In fine, sunt informatii secundare in film, si irelevante in viata reala. Totusi, nu asta e scopul lui Nolan, de a ne face sa intelegem tehnica unei tehnologii imaginare, poate simbolismul e mai imporant. Ce vroiam sa subliniez e ca pentru mine, acel suspention of disbelief a functionat mai greu, in primul rand la faza cu visul colectiv in vis colectiv.

Filmul este un Sci-Fi / Fantasy... e normal ca unele lucruri sa fie irelevante in viata reala. Si-n Matrix gasim, daca avem vointa, o gramada de detalii irelevante in viata reala. Acele detalii sunt relevante doar pe parcursul celor 148 de minute (durata filmului)... Si asa sunt cam toate detaliile din filmele de genul asta. Faptul ca teoriile sunt diverse, faptul ca fiecare poate vedea un alt simbol sau un alt detaliu care schimba putin traseul filmului dovedeste ca filmul a avut ca scop pe langa bunul entertainment si confuzia. Nolan si-a dorit ca lumea sa se-arunce cu mintea fix intre toate detaliile, tocmai pentru a ajunge la teorii diferite... Este exact genul de film ce traieste in limite... "pentru unii e alba pentru altii e neagra".

[miercuri]

Scrisesem un rant destul de lung care s-a dus pe apa sambetei. Poate e mai bine asa, o sa incerc sa fiu mai succinta. :P

Aparatul e visat in vis de catre persoana responsabila cu nivelul respectiv. Arhitectul le explica 'visatorilor' constructia, iar acestia o viseaza si au controlul asupra ei. La primul nivel responsabilul e Yusuf, la al doilea Arthur, la al treilea Eames. Visul e un spatiu controlat, in afara de proiectiile subiectului (Fischer), tot ce se afla acolo se afla according to the dreamer's plan.

Diferenta de timp e explicata destul de clar, sedativul regleaza raportul dintre timpul real si timpul din vis. Daca luam ca exemplu 5 minute reale = 1 ora in vis, inseamna ca timpul din vis se scurge de 12 ori mai lent. Daca visul respectiv contine inca un vis, proportiile timpului se pastreaza: visul din vis va avea un timp de 12 ori mai lent ca visul initial, si tot asa.

Eames are specialitatea de a se preschimba, e un pseudo-heist movie, e normal ca fiecare din echipa sa fie specializat pe ceva. Ca in Ocean's Eleven. :P

Dupa doua vizionari am constatat ca nu prea are plothole-uri. Atata ca prima oara cand il vezi totul se desfasoara asa rapid, ca nu-ti ramane timp sa analizezi cum functioneaza toate giumbuslucurile astea. Si tot la a doua vizionare iti vine mai usor sa manipulezi ipotezele legate de sfarsit (si implicit, de inceput), fun puzzle. :D

edit: Cronica lui CTP mi se pare cam pretioasa si deliranta...

[Pitbull]

Cronica lui Andrei Bangu - un tânär critic foarte promitätor (care, incidental, si-a fäcut ucenicia... aici, la noi pe forum! :) )

Nicio provocare - Inception

Andrei Bangu
august 2010

Nu mai ţin minte când am văzut ultimul film unanim aplaudat de critici şi de public care să ridice atât de puţine provocări precum Inception. Cel mai recent film al regizorului britanic Christopher Nolan este povestea extrem de complicată a unei echipe de 6 oameni care invadează subconştientul altora pentru a extrage idei aflate într-un stadiu incipient, în care nici măcar subiectul nu realizează, uneori, că le posedă. Complexitatea filmului nu vine din ideile regizorale ale lui Nolan, ci aproape numai din logistica acestor operaţiuni. Echipa este formată dintr-un Extractor (Cobb, jucat de Leonardo DiCaprio), care este şi "capul" misiunilor, un Arhitect (care concepe "visul" în sine al subiectului, ca un labirint), un Om-de-Contact (care investighează istoricul personal al subiectului şi sugerează posibilităţi de extracţie), un Chimist (care se gândeşte la sedative pentru fiecare misiune), un expert în mecanismul subconştientului (care ia forma altor oameni, în visul subiectului, ca să le sugereze anumite idei) şi, de data aceasta, un Turist. Turistul (Ken Watanabe) este un fost subiect care angajează echipa lui Cobb să facă exact opusul unei extracţii: implantarea unei idei în mintea unui tânăr moştenitor al unui uriaş imperiu. Cum, însă, asta se consideră a fi "imposibil", pentru că subconştientul uman poate uşor recunoaşte şi respinge o idee venită "din afară", Cobb se gândeşte la un plan la fel de imposibil: mai multe nivele de vis, într-unul din ele sugerându-i-se subiectului ideea ce trebuie implantată, pentru ca la nivelul următor însuşi subconştientul său să şi-o sugereze. Complicat, nu?

Arsenalul intrigii este unul tipic pentru filmul noir: un individ care se află pe fugă din cauza unui trecut întunecat, un personaj destul de misterios ce îi propune o "ultimă misiune" în schimbul căreia va face să-i "dispară" problemele etc. Genul noir presupunea ca această schemă să se dovedească, în cele din urmă, o înşelăciune (şi aici intervenea ingeniozitatea fiecărui scenarist sau regizor), dar în Inception nici vorbă de asemenea creativitate. Nolan e prea ocupat să clădească detaliile operaţiunii de invadare a viselor şi "legile" după care se desfăşoară acestea, astfel încât lumea creată de el să aibă coerenţă şi consistenţă. Eforturile sale de a bibili aproape obsesiv aceste detalii, încercând să ofere o explicaţie logică pentru fiecare în parte, sunt de aplaudat la urma urmei, la fel cum este şi bogăţia acestor idei. Exact din asta vine complexitatea (sau mai degrabă "complicăţenia") lui Inception: este un film deosebit de greoi deoarece trebuie să ţii pasul cu avalanşa de detalii care te copleşeşte încă din primele minute. Din punct de vedere dramatic, regizoral, el nu este chiar deloc provocator. Niciunul din acele detalii nu incită la modul serios, ci doar îţi pune creierul pe bigudiuri.

Memento, al doilea film de lung-metraj al lui Christopher Nolan, era tot un film greu de urmărit, în principal deoarece era povestit de-a-ndoaselea. Dar acolo, Nolan se juca elegant cu aparenţele şi implica mai activ spectatorul în "puzzle"-ul filmului, dându-i, pas cu pas, câte o nouă piesă pe care el trebuia să o potrivească, astfel încât efortul acesta îşi găsea răsplata. La fel putem lua şi Mulholland Drive - labirintul creat de David Lynch era aproape coşmăresc, dar tot te provoca într-un fel sau altul: unii vor încerca să "explice" filmul (o misiune, probabil, nu tocmai relevantă şi nici foarte "posibilă"), alţii vor încerca să argumenteze dacă poate fi susţinută o paralelă cu Vertigo (de la care însuşi Lynch susţine că a pornit). Dar Inception e steril, nu te "provoacă" decât să urmăreşti cascada de informaţii care vine peste tine (câte o informaţie la fiecare câteva secunde). Or, asta nu se cheamă provocare, e doar o cursă de rezistenţă: cine ajunge la finiş, ajunge cu limba scoasă, cine nu - ghinionul lui.

Nici scenele de acţiune nu presupun ceva deosebit: majoritatea rămân la etajul "băieţii răi trag într-una în cei buni şi viceversa" iar rafala de gloanţe îi ocoleşte, desigur, pe "cei buni" şi îi seceră pe "cei răi". Într-una din ele, câţiva "răi" îl urmăresc pe unul "bun" pe zăpadă, iar cel din urmă le vine de hac cu nişte sfori şi explozibil: la felul cum e montată, nu prea înţelegi ca lumea ce se întâmplă. În fine, recunosc că filmul mi-a susţinut interesul şi l-am urmat pe Nolan pe toate cele patru "paliere" clădite de el. Nu pot să spun că "m-am plictisit". Dar pe fiecare palier pe care coboram, trebuia să fie cineva care să tragă cu mitraliera. Nu am avut şi eu parte de puţină linişte în visul lui Nolan, care recurge la aceleaşi soluţii, repetitiv, fără variaţiuni interesante: cazi în următorul vis, apoi în următorul şi tot aşa, şi în fiecare eşti asurzit de "poc!"-uri şi "bum!"-uri. Desigur, e mult mai mult decât aş putea spune despre Transformers: Revenge of the Fallen, dar James Cameron, pe de altă parte, sunt sigur că ar fi avut mai multă grijă de simţurile mele şi nu m-ar fi asaltat în halul ăsta decât dacă avea certitudinea că îmi voi aminti experienţa peste ani buni. Cu Inception, nu sunt sigur că o voi ţine minte până la finalul săptămânii.

Filmul mai face referiri la câteva personaje din mitologia greacă (precum Ariadna şi Theseu), combinate cu unele idei filosofice despre lumea văzută ca un vis, în care trăim cu vinovăţie şi nu ne putem trezi decât prin iertare. Dar aşa cum sunt introduse, nu rezistă la o analiză serioasă - rămân la stadiul de paradă culturală. Pe undeva, e şi firesc: cum ai lua în serios asemenea idei aruncate în mijlocul a două rafale de mitralieră din filmele cu Rambo? Poate o fi vina minţii mele închise: tare aş vrea lăsate împuşcăturile cu împuşcăturile şi filosofia cu filosofia. Eu, unul, dacă aş avea poftă pentru meditaţii despre vis şi realitate, mai degrabă m-aş refugia în lumea lui Wenders din Der Himmel über Berlin / Cerul deasupra Berlinului. Până şi Matrix se ambiţiona, oricât de dezorganizat, la un paralelism susţinut la Biblie şi la Iisus Hristos (învierea de pe ecran lui Keanu Reeves se spune că durează 72 de secunde). Inception pur şi simplu nu provoacă.

http://agenda.liternet.ro/articol/11853/Andrei-Bangu/Nicio-provocare-Inception.html

[Pitbull]

Cronica lui CTP mi se pare cam pretioasa si deliranta...
Exagerezi, Mercredi. Cristi poate fi, într-adevär, si pretios, si delirant, si citindu-ti remarca, am stiut la ce sä mä astept - dar... nu, de data asta, nu.
Ce nu-mi place, e cä nu e propriu-zis o "analizä de film" ci o cronichetä foarte partialä si îngustä. Dar, la nivel de continut, sunt de acord cu tot ce spune. Iar stilul e ok - simplu, ponderat...

[miercuri]

Cronica lui CTP mi se pare cam pretioasa si deliranta...
Exagerezi, Mercredi. Cristi poate fi, într-adevär, si pretios, si delirant, si citindu-ti remarca, am stiut la ce sä mä astept - dar... nu, de data asta, nu.
Ce nu-mi place, e cä nu e propriu-zis o "analizä de film" ci o cronichetä foarte partialä si îngustä. Dar, la nivel de continut, sunt de acord cu tot ce spune. Iar stilul e ok - simplu, ponderat...

Da, am fost un pic cam repezita, dar tot nu-mi place foarte tare. It reads like a rant, nu ca o cronica. Si primul paragraf e asa literar fortat cumva.

[omudindulap]

Pit, vezi ca am postat si eu cronica lui CTP, un piculet mai sus.

[Pitbull]

Ai dreptate. Nici nu stiu cum de mi-a scäpat, pentru Cetepeu am ochi mereu.
OK, o sterg de la mine.

[marius_em]

Da, deci ori nu inteleg, ori nu intelegeti ce vreau sa spun.
Am inteles logica viselor suprapuse, am inteles rolul arhitectului, etc. Ce m-a lasat in intuneric e chestiunea visului colectiv in vis colectiv.
Adica suntem in plan real, avem o tehnologie ce permite diversilor subiecti sa impartaseasca un vis, lucru imposibil fara acest catalizator artificial, nu?
Ok, pana aici bine, insa la urmatorul nivel, in vis, se reia povestea de mai sus, adica subiectii diferiti impartasesc un vis in vis. Cum? Unde mai e acel catalizator artificial? Pentru ca acest lucru nu e posibil natural, si aparatul de vis colectiv a ramas la nivelul real, ceea ce folosesc ei in vis pana la urma e doar o proiectie.

Despre raportul 5 minute reale la 1 ora de vis, nu matematica era problema. Ci chestiunea in sine. Sa spunem ca raportul e corect, daca el se aplica progresiv pe fiecare nivel, poti sa te intrebi pana la urma cat de rapid e capabil creierul uman sa proceseze. Adica al nivelul 3, in visul lui Eames, raportul era de 1 la 1700, adica un minut in lumea reala echivala cu aproape o zi. Si unde mai pui ca in acelasi minut, in limbo treceau zeci de ani. Adica, wow! Zeci de ani de experiente, de memorare, de uitare, de sentimente, de tot felul de reactii chimice, intr-un minut.

Despre face-shifting-ul lui Eames, da, e buna asta ca in vis e posibil orice. In cazul asta poate era o idee sa apara Batman si sa se bata cu aia, pentru ca e posibil orice. Ideea mea nu era daca e posibil sau nu, ci cum e posibil. De ce numai Eames, si nu si ceilalti?

Dar cum spuneam, nu astea sunt relevante, sunt detalii ce-mi amintesc de discutii intre trekies. Astea le accepti sau nu.

[rifa]

Pentru ca acest lucru nu e posibil natural, si aparatul de vis colectiv a ramas la nivelul real, ceea ce folosesc ei in vis pana la urma e doar o proiectie.

Aici, sincer, nu inteleg ce vrei sa spui. Toate obiectele din vis sunt proiectii. Pana si apa pe care Fischer o bea la acel bar. Nu cred eu ca aparatul ala de vis colectiv e mai diferit fata de un calculator sau fata de un pahar cu apa. E acelasi lucru. E un simplu obiect care in vis are aceleasi functii. Nu inteleg ce e de neinteles.


Despre raportul 5 minute reale la 1 ora de vis, nu matematica era problema. Ci chestiunea in sine. Sa spunem ca raportul e corect, daca el se aplica progresiv pe fiecare nivel, poti sa te intrebi pana la urma cat de rapid e capabil creierul uman sa proceseze. Adica al nivelul 3, in visul lui Eames, raportul era de 1 la 1700, adica un minut in lumea reala echivala cu aproape o zi. Si unde mai pui ca in acelasi minut, in limbo treceau zeci de ani. Adica, wow! Zeci de ani de experiente, de memorare, de uitare, de sentimente, de tot felul de reactii chimice, intr-un minut.

Si problema care e?

Despre face-shifting-ul lui Eames, da, e buna asta ca in vis e posibil orice. In cazul asta poate era o idee sa apara Batman si sa se bata cu aia, pentru ca e posibil orice. Ideea mea nu era daca e posibil sau nu, ci cum e posibil. De ce numai Eames, si nu si ceilalti?

Pentru ca Eames avea talentul necesar probabil. Se antrenase ani de zile in domeniu. Pui niste intrebari mult prea "grave" cred eu. E ca si cum as intreba eu in Ocean's Eleven... De ce nu coboara in seiful hotelului Rusty si nu Daniel? De ce Daniel si nu Rusty?... Este vorba de pregatire. La cum pui tu problema putea sa vina si Batman dar atunci filmul dadea in limitele penibilului. Eames era un Forger (Falsificator) si tehnologia permitea acest face-shifting iar el era specializat in domeniu.

Dar cum spuneam, nu astea sunt relevante, sunt detalii ce-mi amintesc de discutii intre trekies. Astea le accepti sau nu.

Si-atunci daca nu sunt relevante de ce-ti mai bati capul cu ele...

[miercuri]

http://www.collegehumor.com/video:1939332
asta e pentru Marius :))

[Frank]

Cea mai buna cronica la The Inception este, dupa parerea mea, cea lui CTP, ”Fuga in vis”. De fapt, despre asta este filmul: despre dorinta omului de a evada din cotidian, din realitate, intr-un ”avatar” sau intr-o lume a viselor.
Spunea cineva /Pitbull cred/ ca filmul The Inception nu ar avea un antagonist real. Enumerand mai multe personaje din film /Fisher, Browning, Mal/, Pitbull ajunge - in sfarsit! - la antagonistul pe care mizase de fapt Nolan: cel noologic, al subconstientului care, la un moment dat, iti poate spune ca lumea viselor este cea reala, iar realul este un vis, mai urat sau mai frumos. Acest Adversar puternic iti poate sugera la un moment dat sa faci ceea ce facuse si personajul Mal: sa te sinucizi adica, alegand o lume a oniricului in locul celei reale /sau invers, in viziunea lui Mal/.
Probabil multi dintre noi s-au trezit odata dintr-un vis cu sentimentul ca ar dori ca acel vis sa continue. Majoritatea dintre noi am ramas constienti ca acest lucru nu este posibil /realul este real si visul este vis!/, dar exista persoane pentru care granita dintre vis si realitate incepe sa se subtieze.
Unii incearca sa forteze voluntar aceasta granita, asa cum spunea si CTP - cu droguri, alcool /in cazuri nefericite/ sau cu filme, carti /cazurile fericite/. Altii ajung sa o forteze involuntar, dezvoltand schizofrenii si depresii sinucigase. Fenomenul a putut fi remarcat din plin după lansarea filmului Avatar: tineri cu porniri suicidale care isi doreau sa traisaca acolo, in albastrul frumos al lumii imaginate de Cameron.
Acelasi este si mesajul filmului The Inception. In acest sens, as spune ca Nolan ”sadeste” in subconstientul spectatorului o idee pe care unii şi-ar putea-o asuma-o ulterior ca personala, preferând sa ingroape ”titirezul conştiinţei” intr-un seif abandonat si sa se lase prada lumii viselor.
Nu spun ca filmul este o capodopera, dar cred ca te incita la vizionari repetate, poate si pentru ca iti doresti sa intri din nou in lumea onirica a lui Nolan. In acest sens, cred ca intentia regizorului chiar prinde radacini.

[rifa]

Tocmai am venit de la a patra vizionare...

Imi sustin parerea ca Inception este o capodopera Hollywoodiana si nu m-ar mira ca pe viitor sa ajunga un clasic al genului.

Recitind criticile unora am ajuns la o singura concluzie: au trecut cu vederea peste multe detalii legate de continuitate, de scenariu sau tehnice, au trecut peste diferite interpretari sau personaje... Filmul nu poate fi degustat doar la o prima vizionare. Este genul de film ce necesita macar doua vizionari si sunt sanse foarte mari ca la a doua vizionare sa te impresioneze mai mult toate aceste detalii pe care le pierzi prima oara.

Filmul este o trimitere indirecta catre evadarea din cotidian cum spunea cineva mai sus sau macar dorinta de a evada. Filmul nu cere decat atentie, in schimb ofera raspunsuri pentru mintea fiecaruia sau mai bine zis in functie de personalitatea fiecaruia... Poti sa-l iei ca pe un simplu heist-movie, ca pe un summer-blockbuster sau poti sa vezi arta din spatele povestii...

Consider ca scopul filmului este acela ca audienta sa se regaseasca in aceeasi nesiguranta in care se afla Cobb fata de lumea in care traieste (traim). Nu exista un deznodamant 100% adevarat pentru ca nu ne este oferit unul. Ne sunt oferite o sumedenie de detalii pe care noi, audienta, le dezbatem, insa nu putem aduce argumente incontestabile in favoarea oricarei variante. Finalul poate sa faca parte din lumea reala sau poate sa faca parte din lumea reala visata de Cobb. Audienta in schimb, datorita detaliilor si atmosferei create in film, cauta raspunsul la aceeasi intrebare pe care Cobb si-o pune mereu: suntem sau nu suntem intr-un vis? Nesiguranta si curiozitatea devin astfel factorii comuni iar audienta devine "subiectul" sau mai bine zis devine Cobb.

Dupa cum a zis si Richard Roeper, filmul provoaca intelectul fiecaruia dintre noi iar asta este de laudat. Intr-un fel Inception impartaseste aceeasi baza cu Synecdoche, New York.

[Pitbull]

Cea mai buna cronica la The Inception este, dupa parerea mea, cea lui CTP, ”Fuga in vis”. De fapt, despre asta este filmul: despre dorinta omului de a evada din cotidian, din realitate, intr-un ”avatar” sau intr-o lume a viselor.
De acord cu tine, partial: C.T.P.-ul e într-adevär un cronicar excelent (Gorzo mentiona recent cä e personalitatea care-l "incitä cel mai mult", din critica românä de film a momentului actual - si nu pot sä-l contrazic) dar, asa cum spuneam, articolul lui îsi propune o perspectivä prea märginitä - nu e o analizä de film propriu-zisä, ci mai mult un comentariu personal. Sunt de acord cu ceea ce spune el acolo, însä limitele sus-amintite împiedicä textul, totusi, sä poatä fi considerat "cea mai bunä cronicä".
Mult mai mult îmi place, atât ca putere de cuprindere cât si ca profunzime analiticä, a lui Lucian Maier:

Vise plăcute - Inception

Lucian Maier
iulie 2010

Ruinele circulare e o povestire scrisă de Borges, parte a volumului Grădina cu cărări ce se bifurcă din 1941, volum inclus în colecţia de povestiri Moartea şi busola, apărută la Polirom în 2006 (Ruinele pot fi găsite la pagina 400). Un mag se retrage pe o insulă, călăuzit de un scop supranatural, unul realizabil însă. Voia să viseze un om, să-i modeleze toate detaliile imaginabile şi să-l impună realităţii. Era atît de pătruns de acest plan al său încît nici numele nu era în stare să şi-l spună dacă era întrebat. După zile şi nopţi de chin, în care nu ajunge la niciun rezultat, magul hotărăşte să întoarcă foaia. Alungă toţi oamenii strînşi să urmărească evoluţia planurilor sale şi, pentru a se feri de privirile localnicilor şi de iscodirile unor posibili învăţăcei, îşi face un culcuş în spărturile zidurilor unui templu străvechi, ars de mînia zeului care nu şi-a primit ofranda la timp, şi o lună de zile caută să se elibereze de fantomele delirului avut pînă în acel moment. Odată scurs timpul acesta, într-o bună zi, magul se purifică în apele rîului din apropiere, invocă zeii, rosteşte o mantră şi se culcă. Şi imediat visează o inimă care pulsează puternic. Visul său continuă ani de zile şi fiecare detaliu al viitorului corp e modelat cu minuţiozitate. Magul creează în vis, se întoarce asupra creaţiei în acelaşi vis, judecă munca sa şi o perfecţionează.

Dar omul său era ca o statuie, nu prindea viaţă. A invocat toate spiritele pămîntului şi rîului, însă nici care nu l-a putut ajuta. Atunci s-a închinat efigiei acelui templu. Zeul a venit şi i-a spus că numele sub care e cunoscut pe pămînt e Focul. Şi că îl poate ajuta, că îi va anima fiinţa visată încît nimeni în afara lor nu va şti că acea fantasmă nu este om. Dar va trebui să îndeplinească porunca sa. Şi anume: va trebui să îl instruiască pe visat, să îl iniţieze în rituri, apoi să îl trimită într-un alt templu, distrus şi el, unde să-l preamărească pe zeu. Magul a acceptat şi imediat a visat cum omul său prinde viaţă şi vine în realitate. A respectat porunca dată de zeu, cu toate că îl durea nespus despărţirea de creaţia sa. Într-o zi a aflat de la oameni că într-un templu vecin e un preot care poate călca pe jar fără să se ardă. Magul s-a temut atunci că fiul său ar putea medita asupra condiţiei sale şi, fiind un iniţiat în tainele zeului focului, ar putea descoperi că el e numai un simulacru, o plăsmuire a visului unui om. Ar fi fost o umilinţă imensă. Grija purtată fiului său nu l-a părăsit ani de zile. Şi cum istoria e scrisă în cercuri, templul în care se oprise magul s-a aprins iarăşi, după cum prevestiseră anumite semne. Magul a vrut iniţial să se retragă în apă, dar s-a răzgîndit şi, dorind să curme zilele sale de nelinişte, s-a îndreptat spre foc. A păşit în foc, acesta la cuprins cu flăcările sale, fără să-l ardă însă. Cu groază, omul a constatat că el însuşi este o plăsmuire, este visul unui alt om.

Povestea lui Borges este o reprezentare a ceea ce neuropsihologia tratează în conceptul de vis lucid. Un vis în care cel care visează este conştient că visează şi poate controla atît întîmplările din vis cît şi scenografia visului său. Conceptul care numeşte această formă de activitate psihică a fost introdus în limbajul ştiinţific de psihiatrului olandez Frederick van Eeden într-un studiu asupra visurilor din 1913. Conceptul acesta a fost utilizat de Richard Linklater în Waking Life, o rotoscopie cu discuţii filosofice realizată în 2001, iar acum e motorul principal al noului film al lui Christopher Nolan, Inception.

Am insistat asupra Ruinelor lui Borges pentru a sublinia faptul că scriitorul sud-american reuşeşte în şase pagini de povestire să sublinieze sau să trimită spre zone importante ale culturii şi ale moralei: Ruinele circulare discută diferenţa dintre realitate şi vis, reliefează demnitatea pe care o are realitatea în faţa visului, discută despre însemnătatea participării la realitate, la făurirea ei. Aici e şi răsturnarea provocată de Borges - arată cît de teribil este procesul creaţiei artistice. Creaţie care poate părea reală, poate căpăta accentele nobile ale existenţei aievea şi poate fi trăită ca atare, ca experienţă capitală, ca experienţă de viaţă. Christopher Nolan, cu toate că îşi construieşte proiectul cinematografic pe acelaşi concept, al visului lucid, nu ridică nicio întrebare semnificativă vreme de două ore şi jumătate. Nolan e interesat doar de acţiune. Una atît de abundentă şi atît de spectaculoasă că îţi ia ochii, însă nu şi mintea!

Inception e un film complicat şi plat. Singura idee ce va rămîne în urma vizionării e că s-ar putea să nu ştim dacă ceea ce trăim e vis ori realitate.

Cobb (Leonardo di Caprio) fusese angajat al guvernului SUA, însă a trebuit să plece din ţară pentru a scăpa de o condamnare pentru o presupusă crimă. El este conducătorul unui grup de smulgători de gînduri care operează în ilegalitate în diverse zone ale lumii. Victimele acestui grup sînt aduse într-o împrejurare confortabilă, sînt răpite, adormite şi li se induce un anumit vis construit de arhitectul cetei conduse de Cobb. În vis se petrec tot felul de lucruri în urma cărora Cobb şi ai săi trebuie să ajungă la secretul căutat şi trebuie să pună mîna pe el. Problema lui Cobb e că are copiii în State şi nu-i mai poate vedea. Pe asta se bazează un magnat japonez, Saito (interpretat de Ken Watanabe), atunci cînd îi cere lui Cobb să se angajeze într-o misiune extremă: nu are de furat secrete din mintea cuiva, ci trebuie să planteze o idee în subconştientul unui afacerist rival, pentru ca Saito să cîştige o poziţie economică privilegiată. Dacă va reuşi, Cobb se va întoarce acasă fără probleme. Odată acceptată misiunea, Cobb îşi alcătuieşte echipa de lucru şi începe operaţiunea. Pe o muzică scrisă de Hans Zimmer, a cărei temă principală e un mix între mugetul tripozilor din War of the Worlds al lui Spielberg (un muget construit cu instrumente clasice) şi un rock-atmosferic inspirat. Dacă reuşeşte să insereze acea idee, echipa lui Cobb va construi o nouă origine, o cauză pentru ideile din prezent ale personajului vizat, treabă desemnată de termenul care dă numele proiectului, inception / început.

Din primele secvenţe ale filmului ştii că vei urmări o super-producţie hollywoodiană convenţională: Cobb, personajul lui di Caprio, e întîns în apă, la malul mării, camera urmăreşte în relanti starea mării şi starea bărbatului. Imagine spectaculoasă, filmare care îţi taie respiraţia. Ăsta e filmul în întregul său: o înşiruire de imagini excelent construite, efecte speciale halucinante şi cam atît. Revenind la ideea filmului - că visul şi realitatea pot fi confundate -, problema nu e că gîndul ăsta circulă prin lume de cînd au apărut Platon, Matrix sau Dallas (erau multe episoade fără Bobby, care s-au dovedit a fi un coşmar al Pamelei şi al milioanelor de fani ai serialului), problema e că Nolan o spune exact aşa cum, după nici jumătate de oră din film, veţi intui că o va face. Singura surpriză reală provocată de film e ameţeala care te cuprinde din cauză că nu mai ştii exact în ce nivel al visului joacă personajele (că visele au vreo patru niveluri) şi nu ai pe marginea ecranului un indicator precum cele din lifturi, care să îţi arate la ce etaj oniric se derulează acţiunea. Altfel, subtilitatea ideatică a peliculei reiese din numele pe care le poartă personajele feminine de pe ecran: Ellen Page e Ariadne, membru al echipei lui Cobb, cea care trebuie să construiască labirintul oniric în care vor evolua personajele; Marion Cotillard e Mal (rău în franceză), soţia lui Cobb, un personaj negativ, o prezenţă care îi perturbă acestuia visele, aşadar munca.

http://agenda.liternet.ro/articol/11767/Lucian-Maier/Vise-placute-Inception.html

* * *

De remarcat si schimbul de replici atasat analizei:

chiar asa?
Catalin Ionete, 05.08.2010, 00:48
Ca sa-ti dai seama de intrebarile pe care le ridica Inception, e nevoie de o profunzime care pare ca lipseste in totalitate autorului acestui review* (si altora asemenea lui). Nolan se joaca cu realitatea si visul intr-un fel in care nu s-a mai jucat nimeni pe marele ecran si nu stiu daca macar in literatura s-a mai dus cineva atit de departe cu joaca. Tendinta asta de minimizare a maretiei a ceea ce nu intelegem!

RE: chiar asa?
Lucian Maier , 05.08.2010, 14:23
Înaintea lui Nolan s-au mai jucat cu problema realitate-vis sau cu dinamica visului şi Richard Linklater (în Waking Life, pe care îl pomeneam în text), şi David Lynch în Mulholland Drive, Akira Kurosawa în Dreams (Yume) sau fraţii Wachowski în Matrix. Dacă doriţi să găsiţi rădăcinile acestei probleme – relaţia realitate-vis în cinema, - puteţi merge pînă la The Cabinet of Dr. Caligari, filmul lui Robert Wiene din 1920, o poveste în ramă care sădeşte în cinema un twist pe care îl va folosi şi Radu Mihăileanu, de exemplu, în Train de Vie. Pentru filmele care îşi edifică discursul pe realitatea onirică – într-un film întreg, cum e cazul lui Lynch şi al lui Linklater -, sau, parţial, Kubrick în Eyes Wide Shut - structurarea demersului (cu accent pe subconştient, refulări sau pe rolul compensatoriu al visului în realitate) îşi are originea în lucrările lui Freud despre Id, Ego şi SupraEgo (cele două studii de la începutul anilor douăzeci, 'Dincolo de principiul plăcerii' + 'Ego şi Id').
În literatură, viziunea onirică e o convenţie folosită sute de ani (de la 'Visul lui Scipio', cartea a şasea a lucării 'De re publica' a lui Cicero, pînă la 'Divina Comedie', să zicem) pentru a accesa zone ale universului uman şi divin la care muritorii nu ar ajunge fără ajutorul unei muze care îl conduce pe narator în vis.
Ceea ce vreau să spun prin enumerarea aceasta e că Nolan nu vine cu ceva nemaivăzut ca idee (suprapunerea realitate-vis). Eventuala noutate e la nivel de subiect, însă aici mi-e teamă că trataţi complicaţiile narative ca profunzimi ideatice. Faptul că dezvoltă povestea pe patru niveluri onirice, cărora le adaugă realitatea, şi că foloseşte tot felul de gadgeturi pentru a trece de la un nivel la altul, asta nu înseamnă că povestea are profunzime, ci doar că e complicată. Puteţi vedea în acest sens zecile de discuţii de pe forumuri, în care munca principală a iubitorilor filmului lui Nolan e aceea de a explica firul temporal al acţiunii şi de a descoase straturile filmului. Descîlcirea firului poveştii nu înseamnă profunzime, e doar o încercare de a simplifica un demers complicat. Odată desconstruit firul narativ al pelicului, ce rămîne? Rămîn idei majore care să menţină filmul acesta în galeria marilor proiecte cinematografice? Eu cred că rămîne doar un entertainment de calitate, care a avut un marketing fenomenal, în urma căruia puteai crede că vei vedea un film capital.
__________________________________________________ __________
* - A-l acuza pe "autorul acestui review" de "lipsä de profunzime", e cam totuna cu a acuza vara lui 2010 de "lipsä de caniculä" (cel putin la Bucuresti, nu la Ushuaia! (n.Pb.)

[rifa]

De-acord cu tine Pitbull, insa idei majore care sa mentina un film din ziua de astazi in galeria marilor proiecte cinematografice este aproape imposibil. Multe idei sunt reciclate. Este foarte greu sa vi cu ceva complet original in 2010. Problema e ca unii critici (acum depinde ce se intelege prin critici) compara Inception cu opere cinematografice din anii '20, '30 sau '40... Mi se pare lipsit de logica. In al doilea rand, tot vad mentionat Matrix... Matrix are mai multe hibe fata de Inception ca sa nu adaugam faptul ca Matrix a impresionat nu numai prin poveste ci si prin efectele speciale care au fost revolutionare la vremea respectiva. Inception nu a venit cu un astfel de pachet de efecte speciale ci a venit cu o idee "simpla" pastelata intr-un mod ingenios pe pelicula de 65 de milimetri folosita de Wally Pfister. In al treilea rand urasc aceasta comparatie intre filme din generatii diferite chiar daca la baza au aceeasi idee. E ca si cum as compara pe Pele cu Ronaldinho. Eu as spune ca Ronaldinho e mai bun, altii Pele, fiindca el ar fi facut o arta din fotbal. Totusi, nu exista intre cei doi diferente, ambii fiind cei mai buni pentru generatiile respective. Totul se rezuma la pareri strict personale iar singura diferenta dintre cei doi poate fi statistica. La fel e si-n industria cinematografica. Matrix a fost senzatia anilor 90, Inception este senzatia generatiei actuale... Ca unora nu li se pare atat de "cool" Inception pentru ca sunt trecuti prin 40 de ani de cinematografie sau pentru ca au o cultura cinematografica vasta asta este altceva si pana la urma tot la gusturi si pareri personale ajungem nu la o critica exacta. Sunt critici care aduc argumente convingatoare in favoarea filmului iar altii il desfiinteaza. Subiectivismul domina si printre critici deci nu exista o critica exacta (pro sau contra). Totul este relativ...

PS: Pentru cei care cauta raspunsuri... Dileep Rao (Yusuf) ni le ofera (nu pe toate>:) ).

http://nymag.com/daily/entertainment/2010/07/inceptions_dileep_rao_answers.html

[miercuri]

Ieri l-am vazut a treia oara, m-as fi multumit si cu doua vizionari, dar m-au luat niste prieteni pe sus. Imi place mult in continuare, dar parca a mai palit din entuziasmul pe care l-am avut prima oara, acum ca am terminat de ros un creion despicand firul povestii in patru. Pentru ca intr-adevar, in afara de despicarea firului in patru, in rest se jongleaza cu elemente cam necoapte, vagi. Jongleria asta la nivelul plotului insa, e pana la urma construita cu multa finete. Leitmotiful scarii lui Penrose pare sa domine cel mai bine structura filmului. Oricat ai incerca sa o iei intr-o directie, culegand indicii care sa-ti dezlege deznodamantul, dai de ceva care nu se leaga. Daca pornesti in directia cealalta, patesti la fel. Ramene bineinteles posibilitatea de a alege o tabara, dar dupa trei vizionari, m-am cam convins ca goana dupa teorii inceptioniste e a wild goose chase.
Citeam undeva ca Nolan a declarat despre Inception ca e "his Bond film", daca asta si-a dorit, cred ca i-a iesit foarte bine.
Altfel, The Dark Knight mi se pare in continuare mult mai zdravan, mai ales ca impact emotional. Mi-am dat seama de asta de prima oara cand am vazut Inception, dar acum mi-e mult mai clar. Prin comparatie Inception pare usor ezitant, cu toate ca e asa de milimetric masluit, se simte ca Nolan experimenteaza, nu executa.

[ricutza]

Cum ai cercetat visele si stiinta din spatele lor? Lumea pe care ai construit-o e de-a dreptul fascinanta.

Nu fac prea multa munca de cercetare cand scriu. Am abordat Inception in acelasi fel in care am abordat si in Memento memoria si pierderea memoriei, astfel ca tind doar sa examinez propriul meu proces – de a visa in acest caz – in cazul lui Memento era memoria – si incerc sa analizez cum functioneaza si ce ar putea fi schimbat si manipulat. Cum un set de reguli ar putea rezulta din propriul meu proces. Daca cercetarea intra in contradictie cu ceea ce vrei sa faci, tinzi oricum sa continui si sa realizezi ce ai inceput. Asa ca, la un anume punct am realizat ca, daca incerc sa atrag un public, a fi cat mai subiectiv posibil si a incerca sa scriu ceva total neprefacut este alegerea corecta. Serios, e inspirat din propriul meu proces de visare, din experienta proprie.




Citeam mai mult sau mai putin atent postarile de pe forum de pana la momentul acestui mesaj, si nu-mi puteam da seama cum in general lumea a comparat Inception cu o multime de filme, mai putin cu cel care mi se pare cel mai relevant, respectiv Memento.

Avem acelasi personaj principal masculin, cu diverse probleme psihologice, suspectat de a-si fi omorat sotia, care continuie sa-l bantuie si de imaginea careia nu poate scapa. Iar in final spectatorul trebuie sa se confrunte cu aceeasi dilema: vis sau relitate. Prietenul meu mi-a zis inca din primele 5 minute ca: "sa vezi ca si asta se termina ca Memento si in final o sa vezi ca totul e un vis".
Nu stiu din ce motive ati mers voi la film, dar eu clar m-am dus in ideea ca voi vedea ceva in stil Memento dar mult mai spectaculos si cu un buget mult mai mare.
Si intr-adevar, premisa filmului este peste The Dark Night, si alte filme de actiune, dar confirma zicala ca "banii n-aduc fericirea", lui nolan neiesindu-i un film comparabil valoric cu Memento.

Problema cea mai mare pe care o am eu, este ca nu ma intereseaza daca totul e vis sau realitate. Nu ma intereseaza daca titirezul se opreste sau nu. Pentru ca daca totul e un vis (ca sa citam din clasici), atunci cine viseaza? Adica la Memento erau totusi doua optiuni: fie el era Sammy si atunci si-a omorat sotia cu injectiile de insulina, fie nu era Sammy si atunci sotia lui a murit violata. Deci, dupa ce se temrina filmul, avea rost sa te intrebi pe care din variante ar trebui de fapt sa o alegi. Dar aici, de vreme ce daca totul e un vis, nu stim nimic despre Cobb, care e sensul? Poate ca de fapt nici nu e visul lui, poate ca e al lui mal, poate ca nici nu are sotie si copii, nu e nimic in film car epoate fi luat ca certitudine.
Asa ca pentru a nu face experienta acestui film total inutila, eu aleg sa consider (desi vad niste semene ca lucrurile ar putea sta si altfel) ca titirezul se opreste, bazandu-ma in special pe faptul ca in plan sonor jucaria incepea sa dea semene de incetinire, poticnire si o viitoare oprire.

Una peste alta, n-as putea spune ca nu mi-a placut deloc filmul, si este oricum mult peste majoritatea block-bustere-lor din prezent. Dar mi se pare ca totul e un pic prea limitat si conventional. Sau cum ar zice profa mea 'cuminte".

[ricutza]

si pentru ca tot vad ca e o drama cu traducerea titlului in romana, eu nu pricep de ce nu s-a optat pentru o varianta pornind de la "concepere' sau "origine"... trebuia sa inceapa tot cu "i" sau cum? Ca sa nu mai zic ca mie mi s-ar fi parut interesant sa se numeasca "conceptie" desi se schimba un pic sensul, dar nu cred ca m-ar fi deranjat in contextul filmului...oricum mult mai interesant decat "inceput" si "insertie" (care desi defineste ceea ce facea de fapt echipa lui Cobb, nu defineste ceea ce vroiau ei de fapt sa faca).

[Judex]

Sau 'La origini', Ricutzel, cum am spus acum cateva zile. :))

[marius_em]

De-acord cu tine Pitbull, insa idei majore care sa mentina un film din ziua de astazi in galeria marilor proiecte cinematografice este aproape imposibil. Multe idei sunt reciclate. Este foarte greu sa vi cu ceva complet original in 2010. Problema e ca unii critici (acum depinde ce se intelege prin critici) compara Inception cu opere cinematografice din anii '20, '30 sau '40... Mi se pare lipsit de logica. In al doilea rand, tot vad mentionat Matrix... Matrix are mai multe hibe fata de Inception ca sa nu adaugam faptul ca Matrix a impresionat nu numai prin poveste ci si prin efectele speciale care au fost revolutionare la vremea respectiva. Inception nu a venit cu un astfel de pachet de efecte speciale ci a venit cu o idee "simpla" pastelata intr-un mod ingenios pe pelicula de 65 de milimetri folosita de Wally Pfister. In al treilea rand urasc aceasta comparatie intre filme din generatii diferite chiar daca la baza au aceeasi idee. E ca si cum as compara pe Pele cu Ronaldinho. Eu as spune ca Ronaldinho e mai bun, altii Pele, fiindca el ar fi facut o arta din fotbal. Totusi, nu exista intre cei doi diferente, ambii fiind cei mai buni pentru generatiile respective. Totul se rezuma la pareri strict personale iar singura diferenta dintre cei doi poate fi statistica. La fel e si-n industria cinematografica. Matrix a fost senzatia anilor 90, Inception este senzatia generatiei actuale... Ca unora nu li se pare atat de "cool" Inception pentru ca sunt trecuti prin 40 de ani de cinematografie sau pentru ca au o cultura cinematografica vasta asta este altceva si pana la urma tot la gusturi si pareri personale ajungem nu la o critica exacta. Sunt critici care aduc argumente convingatoare in favoarea filmului iar altii il desfiinteaza. Subiectivismul domina si printre critici deci nu exista o critica exacta (pro sau contra). Totul este relativ...

PS: Pentru cei care cauta raspunsuri... Dileep Rao (Yusuf) ni le ofera (nu pe toate>:) ).

http://nymag.com/daily/entertainment/2010/07/inceptions_dileep_rao_answers.html

Matrix e mai coerent, mai rigid, si nu are atat de multe hibe. Si nu, Inception nu e senzatia generatiei actuale, cum a fost Matrix la inceputul 2000-ilor. Senzatia actuala ramane celalalt Nolan, TDK-ul.

[marius_em]

si pentru ca tot vad ca e o drama cu traducerea titlului in romana, eu nu pricep de ce nu s-a optat pentru o varianta pornind de la "concepere' sau "origine"... trebuia sa inceapa tot cu "i" sau cum? Ca sa nu mai zic ca mie mi s-ar fi parut interesant sa se numeasca "conceptie" desi se schimba un pic sensul, dar nu cred ca m-ar fi deranjat in contextul filmului...oricum mult mai interesant decat "inceput" si "insertie" (care desi defineste ceea ce facea de fapt echipa lui Cobb, nu defineste ceea ce vroiau ei de fapt sa faca).

Da, "conceptie" ar fi mers. Insa tot cred ca si "Inceput" e un titlu bun. Respecta atat etimologic, cat si ca sens, intentia lui Nolan. Pentru ca, nu stiu de ce, lumea crede ca "Inception" inseamna insertie. Are exact acelasi sens in engleza ca si in romana, si in logica filmului creaza aceeasi senzatie de nepotrivire.

[rifa]

Matrix e mai coerent, mai rigid, si nu are atat de multe hibe. Si nu, Inception nu e senzatia generatiei actuale, cum a fost Matrix la inceputul 2000-ilor. Senzatia actuala ramane celalalt Nolan, TDK-ul.

Asta este parerea ta. Sunt alte sute de mii care te contrazic... cum am zis, totul e subiectiv... Cum tu spui ca senzatia actualei generatii e The Dark Knight... sunt multi altii care spun ca Batman Begins a fost un film mult mai bine executat... In consecinta, trebuie sa facem diferenta intre ceea ce ne place noua si ceea ce este placut de catre o intreaga audienta sau cel putin majoritatea acesteia. Acea majoritate considera Inception ca fiind cel mai bun block-buster al ultimului deceniu... Sa corectezi tu lumea, sa spui ca nu e asa e ignorant si tine de subiectivism. Corect era sa formulezi un pic altfel... "Si nu, Inception nu e senzatia generatiei actuale, cel putin nu e pentru mine..." ... era altceva. In concluzie, eu cand afirm ca Inception este senzatia generatiei actuale ma bazez pe o majoritate, iar cand afirm ca Inception este o capodopera Hollywoodiana a ultimului deceniu, ma bazez pe experienta proprie si aici pot fi subiectiv. Daca vrei sa fi un critic bun trebuie sa sti sa faci diferenta intre "facts" si "personal opinions"...

[Judex]

Rifa, m-ai pierdut de la 'asta e parerea ta'. Si sunt sute de mii, chiar milioane, care considera ca manelele romanesti inseamna muzica si ca meltenii sunt oameni.

[rifa]

Rifa, m-ai pierdut de la 'asta e parerea ta'. Si sunt sute de mii, chiar milioane, care considera ca manelele romanesti inseamna muzica si ca meltenii sunt oameni.

Majoritatea nu considera ca manelele romanesti inseamna muzica si ca meltenii sunt oameni... Exagerezi inutil si fara sens... Si daca majoritatea ar accepta manelele romanesti ca fiind muzica atunci inseamna ca maneaua este vazuta ca fiind o muzica pe care eu nu o inghit si nici nu o inteleg... iar asta ar fi "parerea mea"... Nu stiam ca e atat de greu sa se faca diferenta intre "subiectivism" si "obiectivism"... sau intre "date exacte" si "pareri personale"...

[Judex]

Mai lipsea sa bagi 'parera mea' si era perfect. =))

[rifa]

Mai lipsea sa bagi 'parera mea' si era perfect. =))

Cam multa caterinca infantila venita din partea unui om "trecut" prin trei decenii... Ma rog, in Romania cam totul e la caterinca, inclusiv replicile si aroganta asta aruncata in zeflemea pe forumuri...

[Judex]

Bineinteles. Ies acum sa beau o bere cu prietenii. :D

[victor]

Hai ca ma bag si eu ca musca-n lapte.

In primul rand pentru ca nu am vazut filmul si apoi pentru ca am carente mari in cultura cinematografica.

Totusi intreb si eu ce e ala filmul unei generatii ? Faptul ca un blockbuster mai are si ceva bun in el il face filmul unei generatii ? Ce ne facem cu filmele care au valoare mult mai mare decat un Matrix , Dark knight sau mai nou Inception ? Pai daca cantitatea dicteaza influenta unei generatii de ce nu manelele?
Adica Matrix a marcat generatia 90 ? NBK,Pulp fiction, Fight club pe cine a impresionat?

Scriu asta in primul rand pentru ca The Dark Knight mi se pare un film de duzina si daca au fost oameni impresionati, marcati sau mai stiu eu ce de el apoi nu vreau sa mai aud recomandarile lor. Ma voi baza pe alte opinii.

[miercuri]

Scriu asta in primul rand pentru ca The Dark Knight mi se pare un film de duzina si daca au fost oameni impresionati, marcati sau mai stiu eu ce de el apoi nu vreau sa mai aud recomandarile lor. Ma voi baza pe alte opinii.
Iti recomand opniile lui Armond White ;)

[rifa]

Hai ca ma bag si eu ca musca-n lapte.

In primul rand pentru ca nu am vazut filmul si apoi pentru ca am carente mari in cultura cinematografica.

Totusi intreb si eu ce e ala filmul unei generatii ? Faptul ca un blockbuster mai are si ceva bun in el il face filmul unei generatii ? Ce ne facem cu filmele care au valoare mult mai mare decat un Matrix , Dark knight sau mai nou Inception ? Pai daca cantitatea dicteaza influenta unei generatii de ce nu manelele?
Adica Matrix a marcat generatia 90 ? NBK,Pulp fiction, Fight club pe cine a impresionat?

Scriu asta in primul rand pentru ca The Dark Knight mi se pare un film de duzina si daca au fost oameni impresionati, marcati sau mai stiu eu ce de el apoi nu vreau sa mai aud recomandarile lor. Ma voi baza pe alte opinii.

Ai dreptate dar vorbeam de block-bustere nu de Pulp Fiction sau Fight Club... Nu a zis nimeni ca Matrix a marcat generatia anilor 90 din punct de vedere cinematografic ci doar ca a fost senzatia anilor 90... Sunt filme mai bune ca Inception si The Dark Knight dar acele filme nu le poti considera block-bustere...

Cat despre Armond White, este o persoana inteligenta dar in acelasi timp un ipocrit care nu-si doreste altceva decat sa atraga atentia. In momentul in care scrii cronici poztive si ridici in slavi filme precum (si-aici am sa dau multe exemple) Jonah Hex, Grown Ups, The Losers, The Last Song (Miley Cyrus), G.I. Joe, Transformers: Revenge of the Fallen, Land of the Lost, Dance Flick, Confessions of a Shopaholic sau Transporter 3 si lista poate continua, iar Inception, Toy Story 3, A Prophet, Up In The Air, The Messenger, An Education, Inglorious Basterds, District 9, Up, The Curious Case of Benjamin Button, The Reader, Synecdoche New York, There Will Be Blood sau Assassination of Jesse James sunt ridiculizate si desfiintate iti pierzi orice credibilitate...

Daca Armond White e de urmarit, Roger Ebert, Richard Roeper, Peter Travers, Kenneth Turran sau Todd McCarthy ce mai sunt ? Am uitat de Rex Reed un alt fundas care a ajuns critic...

[omudindulap]

Cat despre Armond White, este o persoana inteligenta dar in acelasi timp un ipocrit care nu-si doreste altceva decat sa atraga atentia. In momentul in care scrii cronici poztive si ridici in slavi filme precum (si-aici am sa dau multe exemple) Jonah Hex, Grown Ups, The Losers, The Last Song (Miley Cyrus), G.I. Joe, Transformers: Revenge of the Fallen, Land of the Lost, Dance Flick, Confessions of a Shopaholic sau Transporter 3 si lista poate continua, iar Inception, Toy Story 3, A Prophet, Up In The Air, The Messenger, An Education, Inglorious Basterds, District 9, Up, The Curious Case of Benjamin Button, The Reader, Synecdoche New York, There Will Be Blood sau Assassination of Jesse James sunt ridiculizate si desfiintate iti pierzi orice credibilitate...

Daca Armond White e de urmarit, Roger Ebert, Richard Roeper, Peter Travers, Kenneth Turran sau Todd McCarthy ce mai sunt ? Am uitat de Rex Reed un alt fundas care a ajuns critic...
Miercuri este ironica.

[E.Floares]

http://www.collegehumor.com/video:1939332
asta e pentru Marius :))

lol, si asta e penal: http://www.collegehumor.com/video:1939234

[marius_em]

Rifa, pentru a doua oara, Matrix inseamna inceputul anilor 2000.

[rifa]

Rifa, pentru a doua oara, Matrix inseamna inceputul anilor 2000.

Ai dreptate, desi Matrix e din '99 si se incadreaza in anii '90, iar Reloaded si Revolutions sunt incomparabile din orice punct de vedere, cel putin Revolutions e jalnic.

1990 - 1999 Blockbusters: Jurassic Park, Terminator 2, Titanic, The Matrix, Forrest Gump, Independence Day, Saving Private Ryan, Mission: Impossible, Speed, Men In Black, Armageddon, Star Wars: Episode I, Batman Returns, Batman Forever, The Mask, Die Hard 2/3, GoldenEye, The Fugitive, The Bodyguard, Basic Instinct.

2000 - 2009 - Gladiator, Lord of the Rings Trilogy, Pirates of the Caribbean Trilogy, Spider-Man Trilogy, The Dark Knight, Iron Man, X-Men Trilogy, Transformers, Harry Potter Saga, Star Wars Episode II/III, Casino Royale, Star Trek, The Matrix Reloaded/Revolutions, Iron Man, Avatar.

2010 - 2019 - Iron Man 2, Clash of the Titans :( , Inception.

[M0n0]

Pentru argumentul ca totul a fost un vis...un vis de'al lui Cobb:

Cand se intoarce inapoi acasa la copii lui, acestia se aflau in exact aceeasi pozitie si aceleasi haine ca in amintirile lui Cobb, singura diferenta fiind ca acum s-au intors ca sa le vedem fata...

S-a mai zis? :))

[ricutza]

Pentru argumentul ca totul a fost un vis...un vis de'al lui Cobb:



daca totul e un vis, de unde stii ca e visul lui Cobb?

dar ai dreptate cu observatia despre copii. Imi sarise si mie in ochi dar eu inca aleg sa ignor varianta asta. :P
Oricum e evident si din jocul lui Leonarda di Caprio de pana la intalnirea cu copiii, ca pana si el are suspiciuni ca totul ar fi adevarat.

[M0n0]

Dar al cui sa fie? Ce interes avem daca era visul altcuiva, altul decat al personajului principal?

[gionloc]

de fapt e visul spectatorului, visat in acelasi timp de mai multi oameni, ca sa vorbim precum Cocteau.

[ricutza]

Dar al cui sa fie? Ce interes avem daca era visul altcuiva, altul decat al personajului principal?

si daca e visul lui Cobb, ce interes avem? ca de fapt si de drept nu stim nimic concret despre el.

Normal ca cel mai logic ar fi ca in cazul in care totul e un vis, visul sa apartina lui Cobb. Dar la fel de logic mi s-ar parea sa nu faci un film intreg, un vis, si sa vii ai pretentii ca ai facut cine stie ce constructie inteligenta. Pentru ca vine spectatorul carcotas (aka eu) care spune ca nu e nimic concret in film, pe care sa ma pot baza ca visul ii apartine lui Cobb. Ar putea foarte bine (si ar fi fost mult mai interesant) sa fie visul lui Mal, avand in vedere ca oricum totemul era al ei.

de fapt e visul spectatorului, visat in acelasi timp de mai multi oameni, ca sa vorbim precum Cocteau.


Ar fi fost chiar o varianta interesanta, daca Nolan nu ar fi facut o poveste atat de construita.

[M0n0]

si daca e visul lui Cobb, ce interes avem? ca de fapt si de drept nu stim nimic concret despre el.

Normal ca cel mai logic ar fi ca in cazul in care totul e un vis, visul sa apartina lui Cobb. Dar la fel de logic mi s-ar parea sa nu faci un film intreg, un vis, si sa vii ai pretentii ca ai facut cine stie ce constructie inteligenta. Pentru ca vine spectatorul carcotas (aka eu) care spune ca nu e nimic concret in film, pe care sa ma pot baza ca visul ii apartine lui Cobb. Ar putea foarte bine (si ar fi fost mult mai interesant) sa fie visul lui Mal, avand in vedere ca oricum totemul era al ei.
Da, la visul lui Mal ma gandeam si eu...dar apoi ar fi fost inutil de complex sa fie visul ei.
Macar Cobb isi dorea un deznodamant, stiam ca ne indreptam intr-o directie...ca avea o misiune de dus la final pentru a se reintalni cu copii lui...

Si cum poti sa-mi spui ca nu stii concret nimic despre Cobb cand numai pe el il analizam tot filmul cu trecutul si problema sa actuala...e cel mai rotunjit personaj din film, asta e clar...si nu vad ce rost are sa presupun ca e visul altcuiva.

Am sa raman cu ce e logic...

Cat despre visul spectatorului...that's amazing. Nu stiam ca un vis poate sa fie atat de comun...nu, raman la ideea ca un vis e unic (exceptand tehnologia pe care au folosit-o cei din film pentru ca inca nu am ajuns acolo...desi daca fac aici o paralela, visul comun in acest film era ceva telepatic, nu influentat de sedativul din servieta care ii adormea instant pe subiecti si atat.) si ca publicul vede de fapt un vis al unei singure persoane (Cobb / Nolan). Mi se pare cel mai sanatos asa...

[rifa]

Nu exista argumente fara contra-argumente in favoarea unei teorii.

Filmul ofera un deznodamant dihotomic.

[Frank]

Spunea Pitbull ca ii place mai mult cronica lui Maier la The Inception, decat cea a lui CTP.
Sunt de acord ca cea a lui Maier este una mai elaborata, aparent mai ”la obiect”. Imi place si trimiterea pe care o face la cartea lui Borges. Dar... spre deosebire de CTP, Maier uita un lucru, unul important: publicul de cinema nu este un public majoritar filosofic, iar Nolan nu este Borges.
Este important atunci cand vii intr-o sala de cinema sa accepti conventia si sa stii ca un film care ruleaza la mall, de exemplu, nu poate fi strict un film de arta, pentru ca in acest caz salile de cinema ar falimenta si atunci am citit cu totii numai din Borges /in acest sens imi amintesc ca la ”Iarburi salbatice” al lui Resnais eram singurul spectator in sala, iar tipu care avea grija de proiectie mi-a zis, compatimitor ca mi-am ales gresit filmul, pentru ca, stie el, multi spectatori au iesit din sala la acest film!/.
Nolan este un profesionist al Industriei de cinema, el face un film nu doar ca sa transmita mesaje filosofice, ci sa aduca si public in sala.
In acest sens, concluzia cronicii lui CTP mi se pare una mult mai buna: veniti sa vedeti filme, pentru ca si asta este o forma de evadare din realitate, pentru ca si ele te invata ceva, iti dezvaluie Minunea.
Concluzia cronicii lui Maier este una elitista si paguboasa pentru cienamtografie in general: The Inception, in doua ore, spune mai putin decat o face Borges intr-o povestire. Adica, alegeti cartile in locul filmelor. Personal, as alege si cartile, si filmele!

[Lecart]

Ca tot s-a precizat de titirez si cadrul din final. SPOILER? (nu cred, nu s-a mai deranjat nimeni pe-aici sa semnaleze spoilerele) Mie mi s-a parut clar ca s-a taiat fix la frame-ul in care titirezul incepe miscarea haotica in urma careia inevitabil cade si se opreste. Un titirez nu poate reveni la miscarea uniform-verticala odata ce a intrat in acele "bucle" dezordonate. Cel putin asa ne demonsteaza fizica. Deci e clar ca va cadea, nu incape dubiu.

DAR mie mi se pare un reper atat de firav, daca nu nostim, acest totem al carui rol poate nu l-am inteles exact (daca are cineva rabdare sa-mi explice cum functioneazaa totemurile in film?). N-am reusit sa vad filmul decat o data, la premiera, abia ca am avut timp ptr. vizionare, de unde alte ore intregi de citit comentarii si cronici?

* * *

Mi s-a parut reusit si conform asteptarilor, l-as fi preferat mai adanc si mai bine conturat, ma intereseaza mai putin daca este sau nu o capodopera in devenire, insa consider ca Nolan a gasit punctul de echilibru (poate cu noroc) intre a servi studiolui blockbusterul scontat, a servi spectatorului un film de continut (variabil dupa gusturi, dar mult peste mediu), a egala standardele impuse de TDK. E un film de experienta, nu deosebit de spectaculos dar cel putin interesant d.p.d.v. vizual, intins in cateva randuri dar complet in definitiv. Poate intentionat, insa se simte oarecum un film rece, emotiile par amortite (ok, e vis, da' totusi) - de exemplu secventa SPOILER in care Mal (@rifa, ok mal "rau in spaniola", dar nu crezi ca mai just aici ar fi sa fie "rau" din franceza? haha; apropo, Marion e o prezenta incantatoare!) sare de la balcon - imaginati-va sotia sarind de la balcon convinsa ca viseaza, intr-o mica/mare masura din vina voastra? - secventa cam lipsita de tragic, probabil pentru ca spectatorul deja era derutat de vis/real incat sa mai inghita din plin tragicul de-acolo, deci, cum spuneam, o secventa/un film cam rece la capitolul afectiv.

Si apropo, se intreba cineva mai devreme pe topic daca in urmatorii 30 de ani se va mai scrie despre filme, foarte interesanta remarca!

* * *

Spunea Pitbull ca ii place mai mult cronica lui Maier la The Inception, decat cea a lui CTP.
Sunt de acord ca cea a lui Maier este una mai elaborata, aparent mai ”la obiect”. Imi place si trimiterea pe care o face la cartea lui Borges. Dar... spre deosebire de CTP, Maier uita un lucru, unul important: publicul de cinema nu este un public majoritar filosofic, iar Nolan nu este Borges.
Este important atunci cand vii intr-o sala de cinema sa accepti conventia si sa stii ca un film care ruleaza la mall, de exemplu, nu poate fi strict un film de arta, pentru ca in acest caz salile de cinema ar falimenta si atunci am citit cu totii numai din Borges /in acest sens imi amintesc ca la ”Iarburi salbatice” al lui Resnais eram singurul spectator in sala, iar tipu care avea grija de proiectie mi-a zis, compatimitor ca mi-am ales gresit filmul, pentru ca, stie el, multi spectatori au iesit din sala la acest film!/.
Nolan este un profesionist al Industriei de cinema, el face un film nu doar ca sa transmita mesaje filosofice, ci sa aduca si public in sala.
In acest sens, concluzia cronicii lui CTP mi se pare una mult mai buna: veniti sa vedeti filme, pentru ca si asta este o forma de evadare din realitate, pentru ca si ele te invata ceva, iti dezvaluie Minunea.
Concluzia cronicii lui Maier este una elitista si paguboasa pentru cienamtografie in general: The Inception, in doua ore, spune mai putin decat o face Borges intr-o povestire. Adica, alegeti cartile in locul filmelor. Personal, as alege si cartile, si filmele!

^ foarte bine punctat, complet de acord.

[marius_em]

Totemul era o ancora in realitate. Cred ca ideea era ca stiai doar tu ca poate face ceva, ca se invarte nu stiu cum, ca are o anumita greutate, etc, si daca reuseai sa-i schimbi proprietatile, erai in vis. Insa, nu stiu cat de practic este pana la urma, daca esti in vis, si tu crezi ca esti in realitate, nu poti pana la urma sa-ti autosugerezi perceptia si asupra totemului? Adica totemul ala tot de propria-ti minte e legat, tot in capul tau este.
Poate e un alt mecanism, desi eu doar atat tin minte ca s-a explicat. Poate sa fie legat de acea tehnologie, de sedativ, nu stiu. Ca asa, mie mi se pare ca nimic nu e concret, ca nu exista nici o certitudine in filmul lui Nolan. Chiar daca pica, intrebarea daca e vis sau realitate ramane.

[Lecart]

Totemul era o ancora in realitate. Cred ca ideea era ca stiai doar tu ca poate face ceva, ca se invarte nu stiu cum, ca are o anumita greutate, etc, si daca reuseai sa-i schimbi proprietatile, erai in vis. Insa, nu stiu cat de practic este pana la urma, daca esti in vis, si tu crezi ca esti in realitate, nu poti pana la urma sa-ti autosugerezi perceptia si asupra totemului? Adica totemul ala tot de propria-ti minte e legat, tot in capul tau este.
Poate e un alt mecanism, desi eu doar atat tin minte ca s-a explicat. Poate sa fie legat de acea tehnologie, de sedativ, nu stiu. Ca asa, mie mi se pare ca nimic nu e concret, ca nu exista nici o certitudine in filmul lui Nolan. Chiar daca pica, intrebarea daca e vis sau realitate ramane.

Exact. :)

Poate doar daca visul e creat de alt arhitect, arhitect care nu poate sti caracteristicile totemului tau, atunci da, poti distinge vis/realitate, altfel.. totemul mi se pare o jucarie care mai mult incurca scenariul decat sa-l sustina.

In alta ordine de idei, ca era sau nu tot filmul un vis al lui Cobb, un vis al lui Mal, sau whatever, nu cred ca altereaza filmul, mi se pare suficient in oricare din variante; scopul unui film nu este neaparat sa-l intelegi intocmai, ci sa te bucuri de el in forma in care l-ai inteles tu, nu?..


Deci cum e cu titirezul?

[buticut]

Chiar daca pica, intrebarea daca e vis sau realitate ramane.

Intr-un final nu are importanta daca pica sau nu, pentru ca Dom pentru prima oara se indeparteaza de titirez, fara sa il mai intereseze daca e in realitate sau in vis. Dintr-un om obsedat sa stie mereu in ce plan se afla, ajunge sa fie unul care pune fericirea sa mai presus de toate, indiferent ca o visa sau chiar o traia. Titirezul are tendinte clare de a pica si ni se sugereaza ca nu ar fi un vis, fiindca in vis se invartea mereu cu o viteza constanta, fara sa se "clatine". Sunt argumente care sa sustina ambele teorii, cum ca totul ar fi un vis sau ca ultima parte se intampla cu adevarat, eu personal optez pentru a doua, dar cum am spus, ideea e ca pentru Dom acest amanunt nu mai are importanta.

[Liviu-]

Pentru argumentul ca totul a fost un vis...un vis de'al lui Cobb:

Cand se intoarce inapoi acasa la copii lui, acestia se aflau in exact aceeasi pozitie si aceleasi haine ca in amintirile lui Cobb, singura diferenta fiind ca acum s-au intors ca sa le vedem fata...

S-a mai zis? :))

http://io9.com/5602799/did-inceptions-costume-designer-just-give-away-the-secret-of-the-movies-ending

http://www.imdb.com/title/tt1375666/board/nest/167257951

Nu le-am verificat inca. Am luat o versiune proasta de pe net si nu prea se observa inelul... Poate mai ajung o data pe la cinema.

[buticut]

Si eu sustin teoria ca titirezul cade in final si acel user de pe IMDb aduce argumente solide in favoarea teoriei, dar cum am spus, sa nu pierdem din vedere faptul ca personajului principal nu-i mai pasa de totem, daca pica sau nu.

[Disciple]

Mai pe scurt:
Paradoxal – “Inception”


Visul lui Nolan

“Inception” nu este un film de public. Dar este catalogat drept blockbuster. Blockbusterul verii, lunii, anului, ultimului deceniu, ş.a.m.d.
Într-un fel sau altul este un film comercial cu buget mare, cu o promovare foarte bună( ce-i drept, e drept, promovatul filmelor se pare că a ajuns la rang de artă cam de la “Lord Of The Rings” încoace.), dar cum ar putea un blockbuster să nu se adreseze în primul rând marelui public?
Regizorul Christopher Nolan caută artisticul, ingeniosul, creatorul într-o zonă alunecoasă, o zonă în care spectaculosul, explozivul ţine loc de subtilităţi, iar scenariul este practic înlănţuirea unor situaţii care duc înspre exploziv şi spectaculos. Evident, nu este un lucru universal valabil.
Pe de-o parte experimentul lui Nolan, este bine intenţionat, cumva menit să spargă tipologii şi bariere, sau mai degrabă prejudecăţile asupra filmelor inteligente de consum. Pe de altă parte însă, este un rateu pentru că dincolo de ideea revoluţionară pe care o propune şi de scenariul eminamente încâlcit şi pierdut pe drum, filmul nu îşi revendică statutul de film de conţinut ( cam asta ar fi intenţia lui), curgerea sa fiind una previzibilă în sine, iar finalul este reprezentat printr-un “happy end” nepotrivit de grosolan.
“Inception” spune povestea lui Dom Cobb care posedă rara abilitate de a intra în subconştientul oamenilor pentru a fura secrete, informaţii sau orice alt lucru pentru care este angajat. OK, nu aflăm cum a ajuns la asemena capacităţi psihice care l-ar fi făcut pe Freud şi amicii lui verzi de ciudă, dar pe parcursul poveştii tot apar persoane cu astfel de abilităţi ceea ce însemnă că Dom Cobb nu mai este aşa special în contextul în care probabil şi nenea de la băcănia din colţ ar putea intra în visele altor oameni ca să vândă şi acolo pâine caldă.
Într-adevăr, ideea sună într-un mare fel, dar parcă acum îmi este tot mai clar că pâna şi Nolan a pierdut filmul pe undeva şi inconştient ne-a pierdut şi pe noi, cei din sală, în vreun nivel al visului său.
Pentru că “Inception” pare un film despre visele regizorului şi despre ideea sa despre cinema: inteligenţa în consum, dar ideile lui au dat roade numai în “Memento” care prin ingeniozitate reuşea să îţi manipuleze mintea, să te conducă pe drumul lui şi să te suscite.
Dom Cobb este excelent jucat de către Leonardo DiCaprio, dar nu crezi o clipă în el, povestea lui e interesantă, dar nu îţi pasă ce se va întâmpla cu ea, pentru că îi vei intui intr-un fel sau altul finalitatea.
Aş putea să încerc să descâlcesc în următoarele rânduri scenariul filmului, dar ce rost are atâta timp cât ideea oricât originală ar fi fost ea nu reuşeşte să conveargă spre nişte adevăruri umane, să transmită nişte sensuri emoţionale, să comunice nişte principii fundamentale despre lumea în care trăim.
Totul se limitează la nişte replici vădit complicate şi idei menite să încurce, să zgârie, nu să provoace sau să incite.
Nu înţeleg de ce spectatorii şi-ar dori să vadă un astfel de film pentru ca la sfârşit să iasă din sală ofticaţi de faptul că nu au priceput prea mare lucru, dorind să revadă filmul nu pentru că le-ar fi transmis ceva anume, ci doar ca să înţeleagă mai bine ce se petrece în poveste.
“Inception” este un pariu ratat, iar dacă cineva şi-ar dori să vadă un film care să îi elibereze mintea, i-aş recomanda din toată inima o bijuterie cu nume de “Matrix”, o adevarată capodoperă, scris şi regizat de doi fraţi: Andy şi Larry Wachowski.

Bogdan Drumea

[rifa]

scenariul eminamente încâlcit şi pierdut pe drum

As vrea sa-mi explici cum de scenariul este incalcit si pierdut pe drum... Asta desigur daca ai timp.

OK, nu aflăm cum a ajuns la asemena capacităţi psihice care l-ar fi făcut pe Freud şi amicii lui verzi de ciudă

Asta nu prea conteaza pentru povestea filmului... e un detaliu care nu a deranjat pe nimeni deci irelevant.

pe parcursul poveştii tot apar persoane cu astfel de abilităţi ceea ce însemnă că Dom Cobb nu mai este aşa special în contextul în care probabil şi nenea de la băcănia din colţ ar putea intra în visele altor oameni ca să vândă şi acolo pâine caldă.

Un sarcasm pueril...

Dom Cobb este excelent jucat de către Leonardo DiCaprio, dar nu crezi o clipă în el, povestea lui e interesantă, dar nu îţi pasă ce se va întâmpla cu ea, pentru că îi vei intui intr-un fel sau altul finalitatea.

I-am intuit intr-un fel sau altul finalitatea si lui Neo din alde Matrix. Si, tinand cont ca Matrix nu are la baza o poveste de dragoste, o tragedie, un caz de lupta personala, o suferinta adanca etc., mi-e mult mai greu sa ma atasez de Neo.

ideea oricât originală ar fi fost ea nu reuşeşte să conveargă spre nişte adevăruri umane, să transmită nişte sensuri emoţionale, să comunice nişte principii fundamentale despre lumea în care trăim.

De transmis sensuri emotionale transmite, legat de celelalte doua aspecte nici nu ma asteptam la asa ceva...

Totul se limitează la nişte replici vădit complicate şi idei menite să încurce, să zgârie, nu să provoace sau să incite.

Nu am vazut acele idei care sa incurce, nu m-a zgariat nimic decat probabil sunetul floricelelor ce pocneau intre dintii civilizatului de langa mine.

Nu înţeleg de ce spectatorii şi-ar dori să vadă un astfel de film pentru ca la sfârşit să iasă din sală ofticaţi de faptul că nu au priceput prea mare lucru, dorind să revadă filmul nu pentru că le-ar fi transmis ceva anume, ci doar ca să înţeleagă mai bine ce se petrece în poveste.

Am fost de 5 ori la film si nu doar ca sa inteleg mai bine ce se petrece... Pur si simplu este un film bine executat...

Suntem un popor asemanator lui Armond White... Majoritatea se identifica cu dansul... Inteligenti sau nu toti vrem sa parem mai mult decat suntem, vrem sa aratam ca suntem mai speciali, vrem sa nu acceptam o idee generala pentru ca e mai cool sa fim anti-generalitati, vrem sa fim mai interesanti si sa iesim in evidenta. Si cum am putea face toate lucrurile astea daca am lauda ce lauda si vecinul? In Romania se critica foarte mult fara o baza, fara un fond; suntem plini de critici in toate domeniile dar nimeni nu vine si cu solutii.

[Liviu-]

Eu inca nu stiu ce sa cred despre el. Intr-un mod concret. Mi'a placut, l'am savurat, asteptarile au fost mari, desigur, dar stiu ca am nevoie de o a 2 a vizionare, dar nu pt. ca nu l-as fi inteles, ci pt. ca am nevoie sa imi cristalizez impresiile si oricum vreau sa il mai vad odata.

Foarte curioasa cronica pentru un film care ti-a placut. Aproape ca n-ai spus un lucru pozitiv despre film... o fi din cauza maestrului? :P

Si acum serios, cine spune ca e previzibil sa-si dea doua palme. Eu deja mi-am dat... (desi trebuie sa-l revad ca sa ma sigur ca ce e scris in link-urile de mai sus e 100% adevarat)

[marius_em]

I-am intuit intr-un fel sau altul finalitatea si lui Neo din alde Matrix. Si, tinand cont ca Matrix nu are la baza o poveste de dragoste, o tragedie, un caz de lupta personala, o suferinta adanca etc., mi-e mult mai greu sa ma atasez de Neo.


Nu puteai sa te inseli mai mult. Tot ce ai scris aici e exact invers.

Despre Inception, nu cred ca e previzibil, dar, pentru ca e atat de complicat, parca de dragul de a fi complicat, nici nu surprinde. Te uiti la el, astepti detasat sa vezi ce urmeaza. Disciple a punctat bine.

[ricutza]

I-am intuit intr-un fel sau altul finalitatea si lui Neo din alde Matrix. Si, tinand cont ca Matrix nu are la baza o poveste de dragoste, o tragedie, un caz de lupta personala, o suferinta adanca etc., mi-e mult mai greu sa ma atasez de Neo.


Nu puteai sa te inseli mai mult. Tot ce ai scris aici e exact invers.

Despre Inception, nu cred ca e previzibil, dar, pentru ca e atat de complicat, parca de dragul de a fi complicat, nici nu surprinde. Te uiti la el, astepti detasat sa vezi ce urmeaza. Disciple a punctat bine.

Mie mi se pare ca rifa are dreptate, in ceea ce priveste implicarea emotionala. Nici eu nu m-am simtit vreodata deosebit de atasata de Neo si Trinity, sau de povestea lor de dragoste.

Problema cu Inception mi se pare ca este tocmai lipsa de "complicatenie". Deci nici vorba sa fie complicat doar de dragul de a fi complicat. Matrix 2 si 3 pe de alta parte, ilustreaza cel mai bibne cocneptul asta de structutras alambicata inutila.

[Disciple]

Pe puncte:

Rifa:

1. In cazul in care ai vazut filmul de 5 ori, e ok ca impresia mea sa ti se para gresita. E incalcit cumva la modul: te lasa sa intelegi, sa te prinzi, sa incerci si tu sa tii pasul, pentru ca imediat sa iti puna inca o piedica si sa te incurce si mai rau. Din pacate, cam asa e facut cu totul...
2. O fi irelevant pentru tine, nu zic nu, dar io zic ca este important. La calibrul lui Nolan situatia putea fi rezolvata foarte eficace, scurt si bine punctat.
3. Ce inseamna sarcasm? Dar pueril?
4.Ok, corect, dar Matrix este special prin faptul ca stie cum sa te apropii de el, nu se complica 1 secunda, fondul lui fiind unul foarte profund. Acolo intuiesti pt. ca asa e firesc pt. ca scenariul stie cum sa te lase sa faci asta.
5.Pai cum nu te asteptai? Avand in vedere ideea de la care pleaca, filmul trebuia sa abunde in sensuri si adevaruri. Atunci ar fi fost cu adevarat un film mare.
6.Pai daca l-ai vazut de 5 ori, te cred. Nu zic ca e rau sa vezi un film de mai multe ori la cinema, din contra, salut gestul, e foarte frumos, dar involuntar iti poti si spala creierul insistand pe aceeasi tema...Si eu am vazut "Nunta Muta" de 5 ori la cinema ( 5-numarul magic!), dar nu ca sa ma contrazic eu cu altii, ca vai ce super-bun e filmul, cand el era de fapt o comedie reusita, ci doar pt. ca mi-au placut asa de mult situatiile de acolo incat simteam nevoia sa il revad...
7. Sunt de acord si aici. Este intr-adevar un film chiar foarte bine executat, dar acel "bine" se revendica numai din punct de vedere al regiei si al departamentelor tehnice, nu si a scenariului, care el este motorul unui film excelent.

In rest, atitudinea ta pare mult mai infantila. Nimeni nu se crede nimic. Daca nu mi-a "Inception" asa cum ti'a placut tie inseamna ca vreau sa ma cred special, deasupra tuturor, sa fiu interesant? Si, de ce? Doar pentru ca am scris si eu o mica cronica in care sa imi punctez parerile?
Uite, ti-as recomanda, sa scrii si tu una, ai destule motive, ti-a placut filmul, l-ai inteles si l-ai prins. Poate tu esti vreo persoana importanta de vorbesti in numele poporului care incearca sa se asemene cu Arnold White ( who the fuck is this guy, anyway?), dar mie tocmai lucrurile astea mi se par pseudo-sarcasme puerile.

Liviu: Si pt. mine a fost curioasa treaba, dubioasa chiar. :)) Am incercat sa fac si eu un mic experiment. La prima vizionare, fusesem furat de regie, efecte, decoruri, povestea ma pierduse oricum, dar il savurasem, si intr-un mod bizar nici nu ma plictisise, dar am zis sa nu ma repede cu cronica. L'am lasat sa se mai raceasca, nu am fost sa il mai revad, si asa a iesit ce a iesit...Nicio treaba cu maestru, el cu ale lui, eu cu ale mele...:))

Marius_em: Multam'!

Multam' tuturor celor ce au citit randurile...Mai astept sfaturi, sugestii sau pareri de la voi! :)

[ricutza]

“Inception” nu este un film de public. Dar este catalogat drept blockbuster. Blockbusterul verii, lunii, anului, ultimului deceniu, ş.a.m.d.




Cum adica nu e un film de public? Din articolul tau as deduce ca e afirmatia cuiva, dar nu inteleg a cui.




Într-un fel sau altul este un film comercial cu buget mare, cu o promovare foarte bună( ce-i drept, e drept, promovatul filmelor se pare că a ajuns la rang de artă cam de la “Lord Of The Rings” încoace.), dar cum ar putea un blockbuster să nu se adreseze în primul rând marelui public?


Nu inteleg de unde si pana unde ai ales "Lord of the Rings" ca punct de referinta. Dar cand nu a fost filmul promovat si vandut? Ca pana si afisele Lumiere prezentau filmele ca pe ceva inedit.
Orice premiu orice festival e o metoda buna de a-ti vinde filmul...





Regizorul Christopher Nolan caută artisticul, ingeniosul, creatorul într-o zonă alunecoasă, o zonă în care spectaculosul, explozivul ţine loc de subtilităţi, iar scenariul este practic înlănţuirea unor situaţii care duc înspre exploziv şi spectaculos. Evident, nu este un lucru universal valabil.
Pe de-o parte experimentul lui Nolan, este bine intenţionat, cumva menit să spargă tipologii şi bariere, sau mai degrabă prejudecăţile asupra filmelor inteligente de consum. Pe de altă parte însă, este un rateu pentru că dincolo de ideea revoluţionară pe care o propune şi de scenariul eminamente încâlcit şi pierdut pe drum, filmul nu îşi revendică statutul de film de conţinut ( cam asta ar fi intenţia lui), curgerea sa fiind una previzibilă în sine, iar finalul este reprezentat printr-un “happy end” nepotrivit de grosolan.


In general arta e cautata in zone alunecoase, si nu cred ca Nolan si-a dorit sa inlocuiasca subtilitatile de explozii. Eventual doar sa sa arate ca se pot face blockbustere si cu continut, cum ai mentionat si tu.
In plus, eu cred ca exista filme previzibile si cu happy end care totusi intra in categoria de filme cu continut. Exemplul care-mi vine acum in minte e As Good as It Gets - care mi se pare o comedie inteligenta, cun un scenariu foarte bun dar care tot pe stereotipul "boy meets girl, they fall in love, they end together" merge. Sau gandeste-te la ""12 angry men"... iti dai seama relativ repede ca tot filmul va fi cu ei in aceeasi incapare, si ca in final cel indecis ii va convinge si pe ceilalti, dar asta nu inseamna ca filmul e lipsit de continut, sau ca previzibilitatea e enervanta.




Pentru că “Inception” pare un film despre visele regizorului şi despre ideea sa despre cinema: inteligenţa în consum, dar ideile lui au dat roade numai în “Memento” care prin ingeniozitate reuşea să îţi manipuleze mintea, să te conducă pe drumul lui şi să te suscite.


Ideile lui au dat roade cel putin si in Insomnia.



Nu înţeleg de ce spectatorii şi-ar dori să vadă un astfel de film pentru ca la sfârşit să iasă din sală ofticaţi de faptul că nu au priceput prea mare lucru, dorind să revadă filmul nu pentru că le-ar fi transmis ceva anume, ci doar ca să înţeleagă mai bine ce se petrece în poveste.
“Inception” este un pariu ratat, iar dacă cineva şi-ar dori să vadă un film care să îi elibereze mintea, i-aş recomanda din toată inima o bijuterie cu nume de “Matrix”, o adevarată capodoperă, scris şi regizat de doi fraţi: Andy şi Larry Wachowski.



Parca n-as merge atat de deaprte incat sa consider Matrix capodopera (dar asta e o chestie personala). E foarte adevarat ca si eu fac diferenta intre primul matrix si celelalte doua, dar sa nu uitam ca totusi cei doi frati sustin in continuare ca ideea de trilogie a existat de la inceput. Ceea ce inseamna ca toate cele trei filme ar trebui judecata impreuna. Ori daca te uiti la Matrix 2 si 3, mi se pare ca poti linistit sa vezi acolo multe din chestiile pe care i le-ai reprosat lui Inception. Iar din perspectiva conceptelor explicate in 2 si 3, pana si 1 incepe sa-si piarda din inteligenta. Acelasi lucru se intampla si cu cele trei filme Cube.

[Disciple]

Ricutza:

1. Ar vrea publicul sa vada, marele public, un film asa greu cum este "Inception"?. Mie imi e cam greu sa cred pentru ca ei au alte asteptari.
2. As fi putut sa pun si "Star Wars", dar LOTR a fost un exemplu de promovare excelent gandita. Nu ca filmele ar fi fost mai slabe...
3. Pai, da, dar lui nu i-a prea reusit, nu? Am si spus, initiativa e foarte buna, insa rezultatul finit a cam lasat de dorit ( ce rima!)...:))
4. Ok, de acord, dar nu asa exploziv si special ca in "Memento".
5. Si aici ai dreptate, ultimele 2 Matrixuri au fost slabe in comparatie cu primul film, luate la nivele individual, sunt niste filme de actiune foarte bune, luate la nivel de trilogie nu se apropie nici la genunchiul primului film. Oricum, rareori se intampla, ca o continuare sa intreaca sau sa fie la fel de buna precum primul film dintr-o serie. Imi vin in minte "Aliens", "Star Wars 2" ( cred ca asta a fost singurul SW care mi'a placut) sau "Mad Max 2".

[Judex]

Hai, mai, Disaipale, ai dat si tu in boala jurnalistilor romani? Primul lucru de care am facut misto a fost tocmai perplexitatea care i-a cuprins pe multi dupa vizionarea de presa, asa cum povesteste Iulia Blaga. De multe ori publicul larg, pe nedrept numit de specialisti neavizat, recepteaza filmele mai bine decat unii critici sau ziaristi zice-se priceputi in domeniu. In conditiile de fata, este foarte posibil ca multi spectatori 'de rand' sa se simta foarte bine in pielea lor realizand ca au inteles macar o parte dintr-un film cu pretentii, un blockbuster de continut, un film cu pretentii mari la box-office care nu se bazeaza numai pe efecte speciale vizuale.
Per ansamblu, nu-mi displace cronicuta ta, dar imi lasa senzatia ca pui in ea prea mult din personalitatea ta, desi in astfel de situatii se presupune indeobste ca trebuie sa fii cat mai obiectiv cu putinta si analitic pana-n maduva oaselor.
Per total, e de bine, exerseaza si te-asteptam cu noutati de gen. ;)

[marius_em]

Stiu ca-mi voi lua capace, dar trebuie s-o spun. Matrix-urile 2 si 3, chiar daca poate nu au acel element-soc, se ridica la nivelul primului Matrix, il completeaza, il imbogatesc cu noi sensuri, cu noi idei.
Primul Matrix chiar e mai steril, concentrandu-se doar pe ideea de realitate vs. virtual, cu implicatiile filozofice derivate de aici ("filozofice" in mod diletant totusi, asta o recunoaste toata lumea, insa care au efect la nivel "mainstream", in sensul ca schimba moduri de gandire, de abordare a lumii in care traiesti, indeamna cinefilul la "filozofare").
Continuarile se muta pe un nou plan, acel al artificialului vs uman, derivat din ce se stabilise in prima parte din trilogie. Si chiar arunca unele idei curajoase, pentru ca, inevitabil, ne identificam cu umanul, si privim artificialul ca pe un inamic. Pe de o parte dragostea dintre Neo si Trinity pare sa fie centrul a ceea ce definim drept uman. Insa apoi suntem loviti cu dragostea "simtita" de artificial. Un cuvant ce implica o conexiune, o definitie artificiala a unui sentiment uman. Si de aici, gandindu-te la ceea ce se intampla in lumea reala, la progresul stiintific, cum ne vom deosebi noi oamenii de artificialul pe care l-am creat? In ultimul matrix se schimba complet macazul, si ne trezim ca de fapt nu exista personaj negativ in povestea noastra, din punct de vedere moral, ci doar o lupta de supravietuire, in care alegem sa tinem cu oamenii, din cauza instinctului de conservare. Finalul e surpinzator si frustrant. O pace intre uman si artificial, desi optima in situatia respectiva, greu de acceptat, mai ales de umanisti.

Scuze de off-topic.

[Pitbull]

Ambiţiosul Nolan - "Inception"

Andrei Gorzo
Dilema Veche, august 2010

Premisa noului film al lui Christopher Nolan, Inception, este că visele noastre pot fi invadate de echipe de hoţi sau de spioni, în scopul sustragerii de informaţii sau al implantării de idei. Hoţii şi victima adorm conectaţi la aceeaşi perfuzie şi ajung cu toţii în acelaşi vis. Decorul visului respectiv a fost proiectat dinainte tot de hoţi (în fiecare echipă existînd şi un arhitect). Fanteziile arhitecturale sînt interzise. Dacă e vorba despre o stradă, strada aia trebuie să fie solidă şi cu toate detaliile la locul lor - maşini, pietoni îmbrăcaţi corect etc. N-are voie să se metamorfozeze brusc în (să spunem) livada bunicilor (aşa cum tind să se metamorfozeze decorurile din vise). În anumite condiţii se poate cutremura sau poate fi inundată, dar numai în anumite condiţii; în acest film, lumea viselor e o lume foarte bine reglementată.

Atunci cînd vor să coboare la un nivel mai adînc al inconştientului, hoţii se duc la culcare în visul în care se află (cu excepţia unuia, care trebuie să rămînă de pază) şi se trezesc într-un vis-în-vis. Relaţiile dintre un nivel şi altul sînt şi ele guvernate de legi fixe, calculabile - o oră care trece în lumea reală e echivalentul unei săptămîni la primul nivel al visului, un minut la primul nivel e echivalentul a cinci în visul-din-vis şi a treizeci în visul-din-visul-din-vis, o cădere cu maşina de pe un pod de la nivelul unu provoacă o suspendare a legilor gravitaţiei la nivelul doi şi o avalanşă la nivelul trei.

Unele dintre lucrurile astea (de exemplu, faptul că visul se umple de apă pentru că visătorul a fost aruncat într-o cadă) au anumite tangenţe cu felul în care tind să se întîmple lucrurile prin vise, însă prea multe tangenţe n-au, iar filmului i s-a reproşat că totul în el este prea prozaic, prea ad litteram, ca să semene a vis. Într-adevăr, literalismul e de-a dreptul comic pe alocuri: dacă suboconştientul invadat are un sistem de pază, paza respectivă va consta chiar în bodyguarzi cu mitraliere; dacă subconştientul conţine un mare secret, îl ţine într-un seif.

Pe de altă parte, a critica Inception pentru că, deşi e despre vise, nu ne propune o logică şi o imagistică de tip suprarealist, înseamnă a refuza să-l tratezi în propriii săi termeni. Nolan nu vrea să ne propună lucrurile acelea. El ne propune altele: mai întîi ne propune o serie de reguli (multe dintre ele, noi pentru spectatori) şi apoi ne propune o serie de acţiuni care într-o bună măsură nu au sens decît raportate la regulile acelea. E ca şi cum ar inventa un joc şi după aceea ni l-ar demonstra. Privit aşa, Inception e o reuşită impresionantă. E impresionant cu cîtă eficienţă ne face să-i asimilăm regulile. Fără ele n-am înţelege nimic dintr-o secvenţă de la începutul nivelului doi, în care hoţul-şef (Leonardo DiCaprio) îşi abordează victima pretinzînd că este şeful sistemului de pază al subconştientului ei; or, majoritatea spectatorilor par să înţeleagă perfect conversaţia lor.

Neajunsul ambiţiei lui Nolan de a ne şcoli într-un set atît de mare de reguli noi şi apoi de a complica tot mai tare jocul bazat pe ele este că nu-i lasă timp să dezvolte nişte personaje decente şi trebuie să apeleze la clişeele celei mai rudimentare Psihologii a Personajului Hollywoodian. Îi înzestrează pe hoţ şi pe victimă cu cîte o Mare Problemă - hoţul se simte vinovat de moartea soţiei şi victima are un complex faţă de taică-su -, iar pe ceilalţi cu nimic. E un pic jenant ca personajul "arhitectei" să nu fie mai mult decît un facilitator narativ (un personaj fără altă funcţie decît aceea de a pune întrebări la care celelalte personaje să răspundă cu explicaţii adresate de fapt spectatorilor) şi e un pic infantil ca secretul operaţiunii să rezide în vindecarea complexului patern al victimei. Nolan o fi vrînd el să inventeze un nou joc, dar nu o formă de şah, ci ceva cu mai multe şanse de succes la Multiplex.

Asta înseamnă bătăi, împuşcături şi explozii: la nivelul unu, hoţii sînt urmăriţi cu maşina de forţele de pază ale subconştientului agresat; la doi, se bat cu aceleaşi forţe, dar în lipsa gravitaţiei (adică în stil matrixian), pe culoarele unui hotel kubrickian; la trei, se bat pe schiuri în preajma unei fortăreţe înzăpezite preluate cu copy-paste din James Bond-ul On Her Majesty's Secret Service (1969). Nimic rău în asta, în afară de faptul că Nolan nu e un regizor talentat de scene de acţiune. El e un constructor şi un rezolvator de probleme narative. Rezolvările lui rareori sînt preponderent vizuale - rareori implică vreun design mai complex al cadrului, vreun rafinament al decupajului etc. În scenele lui de acţiune, lucrurile astea - punerea în imagine a actorilor şi a obiectelor, decupajul - tind să fie de-a dreptul mediocre, rezultatul fiind adesea o slabă claritate geografică şi tactică a activităţii violente pe care ne-o prezintă. Hotelul şi lipsa gravitaţiei conferă scenei de acţiune de la nivelul doi o anumită eleganţă, dar schiorii, snowmobilele şi exploziile de la nivelul trei trec într-un vîrtej de impresii nediferenţiate, de senzaţii difuze şi doar în principiu "tari".

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/film/articol/ambitiosul-nolan

[buticut]

Toate filmele se adreseaza publicului, diferenta consta in modul in care o fac. Cred ca oricare film maker doreste ca filmul lui sa prinda la public si sa aiba succes - filmele din categoria art house nu sunt art house fiindca asa isi doresc realizatorii, ci pentru ca pur si simplu uneori publicul nu e deschis la ideea de film non-conformist, care nu respecta "ingredientele" pe care publicul le cere, ci incearca sa il convinga sa doreasca ceea ce el ii ofera. Art House-ul se naste din dorinta realizatorilor de a-si pune propria viziune mai presus de cerintele publicului, evident cu speranta ca totusi le vor degusta creatia. Trebuie sa ai in minte succesul pentru orice proiect pe care il faci, altfel ar fi pointless.

Inception e un blockbuster, in primul rand pentru ca e big and it feels big! Nu degeaba s-au investit atatia bani in campania de marketing, Inception a fost "gandit" ca un film care sa le umple buzunarele celor de la Warner Bros, insa cum aveau emotii cu privire la public, daca va fi atras sau nu de ideea de a-si pune creierul putin in functiune, si-au scos toti asii din maneca, inclusiv: "From the director of The Dark Knight". Inception e un film de actiune - car chases, explosions, gunfights. Se supune conventiilor de baza ale unui blockbuster, cu diferenta insa ca nu e mindless entertainment, ci te provoaca sa il analizezi. A fost mult mai putin complicat decat ma asteptam sa fie, probabil pentru ca publicul a fost atat de obisnuit cu filme fara substanta, incat orice slightly different reprezinta o provocare.

De cand e happy-end-ul considerat un final de prost gust? Sau consideri deranjant faptul ca filmul e atat de indraznet si de complex si prefera o solutionare simpla a povestii? Inception putea sa se termine doar in 3 moduri: 1) happy end 2) misiunea esueaza 3) totul a fost un vis si sincer vad happy-end-ul ca fiind cel mai potrivit, in mare parte pentru ca e un happy-end subtil, de care nu esti sigur daca intr-adevar are loc sau nu, pana nu cauti indiciile aruncate prin film. Happy-end-ul functioneaza ca un twist bun, in sensul ca atunci cand derulezi filmul inapoi, iti dai seama ca indiciile au fost acolo all along si te intrebi cum de ti-au scapat.

2) In cazul in care nu reuseau inception-ul, filmul s-ar fi terminat cu arestarea lui Dom odata ce avionul ar fi aterizat. So? Din punctul meu de vedere ar fi fost un final nesatisfacator....

3) Totul e de fapt un vis - oh come on, chiar daca in cazul lui Inception functioneaza si nu da impresia de lazy screenwriting, tot e o iesire prea banala.

Cat despre motivatia echipei lui Dom sau mai degraba lipsa ei, despre care se discuta cu ceva pagini in urma...puneti-va voi in situatia lor si ganditi-va daca ati putea spune NU unei asemenea oferte. Sa construiesti o lume imaginara pana la cel mai mic detaliu si sa o manipulezi cum vrei tu - singurul risc e sa doresti sa ramai acolo, un risc pe care majoritatea si l-ar asuma insa. Cand Ariadne pleaca dupa prima ei "lectie", Dom stie ca se va intoarce, pentru ca pur si simplu e o experienta mult prea interesanta ca sa nu o repeti. Ah si numele ei nu cred ca sugereaza neaparat ca tot filmul ar fi un vis, e mai degraba un indiciu ca ea va fi cea care ii va deschide ochii lui Dom pe parcursul lui, cea care il va determina sa inceteze sa mai inlocuiasca realitatea cu fericirea de care avea parte in vis. Cat despre lipsa unui villain, villain-ul filmului e subconstientul insusi, ori ca este antrenat sa atace cum s-a intamplat in cazul lui Fisher (pentru ca deh, Dom nu era singurul hot de secrete, ci era cel mai bun hot), ori ca incearca sa te impiedice sa te trezesti (Mal).

Diferenta principala dintre Inception si TDK, este ca aici lumea populata de personaje e mai interesanta decat insasi personajele, in timp ce TDK e mai character driven. Totusi, e imbucurator sa vezi in Inception ca fiecare personaj are momentul sau in care straluceste, absenta unui "show stealer" e uneori binevenita. Tocmai acele momente prin care ei se remarca au fost de ajuns sa imi pese de fiecare, fara a fi necesara o intreaga biografie a lor.

Probabil singurul lucru la Inception care m-a facut sa ridic spranceana a fost moartea lui Mal de care Dom a fost acuzat. Imi vine greu sa cred ca nu si-ar fi putut demonstra nevinovatia si nu s-ar fi putut dovedi faptul ca Mal nu se aruncase de la geamul camerei devastate, ci de la cel de vis-a-vis, but oh well, treaca-mearga :P.

[copila_satanista]

Probabil singurul lucru la Inception care m-a facut sa ridic spranceana a fost moartea lui Mal de care Dom a fost acuzat. Imi vine greu sa cred ca nu si-ar fi putut demonstra nevinovatia si nu s-ar fi putut dovedi faptul ca Mal nu se aruncase de la geamul camerei devastate, ci de la cel de vis-a-vis, but oh well, treaca-mearga :P.
si pentru asta filmul ofera o explicatie : incercarea lui Dom de a dovedi instabilitatea psihica a nevestei sale a esuat deoarece inainte de a se sinucide ea a fost la 3 medici diferiti care au atestat sanatatea ei dpdv psihic. totodata Mal a lansat si zvonul conform caruia Dom vroia sa o ucida :)