marius_em
17 Jan 2010, 00:56
Un film foarte american si foarte apreciat de publicul american, cel putin de cea mai mare parte a sa. Ce poate fi mai american decat povestea unui nimeni ajuns cineva, povestea reusitei unui omulet ce parea sa aiba toate fortele destinului impotriva sa? Si ca sa adaugam argumente la americanismul filmului, avem valorile pe care e construita marea natiune a americanilor, avem familia perfecta ce ii da o mana de ajutor omuletului nostru. E o familie atat de perfecta, incat nu pare adevarata, e un vis, o inchipuire.
Cu toate astea, filmul e bazat pe o poveste adevarata, o drama autobiografica sportiva. Descrie povestea remarcabila a lui Michael Oher, un tanar afro-american, un copil al strazii, luat sub aripa protectoare a familiei Touhy, in special datorita mamei din familie, jucata de Sandra Bullock. Aceasta il ajuta pe tanarul Michael sa-si atinga potentialul, in principal cel sportiv.
E un storcator de lacrimi. Cu tot cinismul meu, de care am fost constient, si pe care l-am avut activ pe toata durata vizionarii, m-a prins deseori cu garda jos, si ce pot sa spun... mi-a intrat ceva in ochi. Uneori e bine sa vezi filme in care lucruri bune se intampla oamenilor buni. De asta lumea s-a indragostit de Forrest Gump, sau de Shawshank Redemption. Vrem ca viata sa fie frumoasa. Dar trebuie sa spun cum apeleaza filmul la latura sentimentala a spectatorului. In filmele mentionate mai sus, emotia e naturala, vine gradual, si nu pare fortata. Aici e santaj curat.
Filmul lucreaza foarte bine pe aceasta parte, emotionala, dar, cu toata ca se bazeaza pe niste fapte reale, cu personaje reale, tocmai realismul ii lipseste. Personajele din film sunt monocolore. Spuneam mai sus de familia perfecta. Devine chiar enervanta la un moment dat. Desi familiat tipic americana ar trebui sa fie simpatica, si, ce-i drept, toate elementele sunt acolo, fata mai mare e sensibila si atenta, baiatul mic e haios si inteligent, sotul e atent, intelegator si bogat, si mama e iubitoare, buna la suflet, dar si stapana casei, tocmai acest tipar al familiei ideale te face sa te indoiesti de "povestea reala".
In concluzie, un "feel good" movie, chiar bunicel, nu strica sa-l vedeti. Nu ramai cu nimic in urma lui, dar poate totusi cu o stare de bine, de impacare tot ramai. Asta pana faci greseala si deschizi televizorul sa vezi niste stiri. :)
Cu toate astea, filmul e bazat pe o poveste adevarata, o drama autobiografica sportiva. Descrie povestea remarcabila a lui Michael Oher, un tanar afro-american, un copil al strazii, luat sub aripa protectoare a familiei Touhy, in special datorita mamei din familie, jucata de Sandra Bullock. Aceasta il ajuta pe tanarul Michael sa-si atinga potentialul, in principal cel sportiv.
E un storcator de lacrimi. Cu tot cinismul meu, de care am fost constient, si pe care l-am avut activ pe toata durata vizionarii, m-a prins deseori cu garda jos, si ce pot sa spun... mi-a intrat ceva in ochi. Uneori e bine sa vezi filme in care lucruri bune se intampla oamenilor buni. De asta lumea s-a indragostit de Forrest Gump, sau de Shawshank Redemption. Vrem ca viata sa fie frumoasa. Dar trebuie sa spun cum apeleaza filmul la latura sentimentala a spectatorului. In filmele mentionate mai sus, emotia e naturala, vine gradual, si nu pare fortata. Aici e santaj curat.
Filmul lucreaza foarte bine pe aceasta parte, emotionala, dar, cu toata ca se bazeaza pe niste fapte reale, cu personaje reale, tocmai realismul ii lipseste. Personajele din film sunt monocolore. Spuneam mai sus de familia perfecta. Devine chiar enervanta la un moment dat. Desi familiat tipic americana ar trebui sa fie simpatica, si, ce-i drept, toate elementele sunt acolo, fata mai mare e sensibila si atenta, baiatul mic e haios si inteligent, sotul e atent, intelegator si bogat, si mama e iubitoare, buna la suflet, dar si stapana casei, tocmai acest tipar al familiei ideale te face sa te indoiesti de "povestea reala".
In concluzie, un "feel good" movie, chiar bunicel, nu strica sa-l vedeti. Nu ramai cu nimic in urma lui, dar poate totusi cu o stare de bine, de impacare tot ramai. Asta pana faci greseala si deschizi televizorul sa vezi niste stiri. :)