Windom
21 Nov 2009, 19:53
Cel mai minimalist film al lui Jarmush pînă la ora actuală, The Limits of Control ne prezintă acţiunile unui singuratic care călătoreşte prin Spania, adunînd indicii criptice şi făcînd schimb de informaţii cu nişte personaje la fel de criptice, pentru a-şi putea îndeplini o misiune de care habar nu avem în ce constă cu exactitate. Personajul central (interpretat de Isaach De Bankolé, care a mai jucat la Jarmusch în Ghost Dog şi Night on Earth) are o memorie fotografică, un comportament dirijat de o disciplină spartană, o fizionomie aproape lipsită de expresie... Cei care îşi intersectează, fugitiv, calea cu el emit o serie de instrucţiuni abstracte, sfaturi psihologice ciudate sau filozofează pe marginea unor subiecte precum arta, filmul, ştiinţa, viaţa boemă...
Unul din lucrurile care-i conferă un caracter aparte filmului este faptul că se concentrează pe aşa-numitele „momente moarte” din viaţă, în care aştepţi ca ceva să se întîmple, ori momentele în care eşti în tranzit – fie că e vorba de un tranzit la nivel macro sau micro... În asta constă farmecul filmului, în aceste momente meditative, care-i conferă o aură onirică – după cum afirmă personajul Tildei Swinton la un moment dat, „cele mai bune filme sînt asemenea viselor pe care nu eşti chiar sigur dacă le-ai avut sau nu”.
În plus, The Limits of Control constituie un adevărat spectacol vizual, modul în care este filmat se apropie de perfecţiune, fiecare cadru este imaculat încadrat.
Este un film despre magia şi puterea unor lucruri abstracte precum filmul, pictura, muzica, capacitatea lor de a reflecta viaţa, ajutîndu-ne, în acelaşi timp, să transcedem limitele impuse de noţiunile tradiţionale despre ceea ce înseamnă realitate...
Filmul este un puzzle de idei şi concepţii filozofice ce captivează atenţia de la primul cadru şi pînă la finalul anticlimatic (care categoric nu o sa fie pe placul tuturor). Jarmusch afirmase ca a dorit sa faca un "action without the action”. Se pare ca a reusit, intr-o anumită măsură, însă filmul e mult mai mult decît atît...
Unul din lucrurile care-i conferă un caracter aparte filmului este faptul că se concentrează pe aşa-numitele „momente moarte” din viaţă, în care aştepţi ca ceva să se întîmple, ori momentele în care eşti în tranzit – fie că e vorba de un tranzit la nivel macro sau micro... În asta constă farmecul filmului, în aceste momente meditative, care-i conferă o aură onirică – după cum afirmă personajul Tildei Swinton la un moment dat, „cele mai bune filme sînt asemenea viselor pe care nu eşti chiar sigur dacă le-ai avut sau nu”.
În plus, The Limits of Control constituie un adevărat spectacol vizual, modul în care este filmat se apropie de perfecţiune, fiecare cadru este imaculat încadrat.
Este un film despre magia şi puterea unor lucruri abstracte precum filmul, pictura, muzica, capacitatea lor de a reflecta viaţa, ajutîndu-ne, în acelaşi timp, să transcedem limitele impuse de noţiunile tradiţionale despre ceea ce înseamnă realitate...
Filmul este un puzzle de idei şi concepţii filozofice ce captivează atenţia de la primul cadru şi pînă la finalul anticlimatic (care categoric nu o sa fie pe placul tuturor). Jarmusch afirmase ca a dorit sa faca un "action without the action”. Se pare ca a reusit, intr-o anumită măsură, însă filmul e mult mai mult decît atît...