buticut
29 Oct 2009, 00:43
Long live the KING!!
Imi amintesc si acum de primele mele "contacte" cu Michael Jackson,din frageda pruncie. Cand se difuza videoclipul de la Thriller,opream strategic televizorul in momentul in care avea loc "metamorfoza" lui, de teama ca as putea avea cosmaruri noaptea. Cand il vedeam in "Black Or White",eram convinsa ca Michael era de fapt "o ea", din simplul motiv ca aveam o teorie ciudata la acea vreme,cum ca doar femeile poarta parul lung si astfel transformam multi "he" in "she". What?! I was a child!!! Cand il vedeam facand Moonwalk-ul,il faceam magician, fiindca mi se parea prea ireal ca sa fie real. Cert este ca Michael si-a lasat amprenta asupra copilariei mele. Il apreciez pentru ce a fost...si ca artist si ca om!
25 iunie...nimic nu parea sa anunte ce avea sa se intample. Eram in fata calculatorului,citind,scriind...the usual stuff si dintr-o data dau peste breaking news-ul de la CNN cum ca Regele ar fi in coma. Cateva minute mai tarziu,apareau stirile care spuneau ca a decedat. Am ramas inmarmurita...vreo 10 minute nu puteam misca niciun muschi al fetei,dupa care mi s-au prelins pe obraz cateva lacrimi. Eram in soc,nu puteam sa cred ce se intamplase,nu constientizam,nu stiam cum sa reactionez. Nu eram pregatita pentru asa ceva...de fapt nu cred ca poti fi pregatit pentru asa ceva - moartea e ca un inamic care te surprinde pe frontul de lupta fara arme. Te loveste fara sa iti ofere posibilitatea de a te apara,de a riposta,putand purta doar un razboi "in tacere". Si acum mai am dificultati in a realiza ca Regele nu mai e.
Desi l-am admirat mereu,cu mici "deviatii" datorate faptului ca aveam prea mare incredere in presa (yes,there was a time when I was naive) care incearca mereu sa ne spele creierele,nu pot sa spun ca eram un die-hard fan,insa am devenit ulterior,in mare parte datorita repulsiei create de catre aceeasi presa care arunca cu rahat intr-un om care ne parasise. Ma ingretosa,ma indigna sa citesc aberatii una mai mare ca cealalta despre conditiile in care murise,intr-atat incat am ajuns sa il apreciez pe Michael chiar mai mult pentru rabdarea de care daduse dovada in timpul vietii, pentru cate a patimit,pentru cate porcarii a inghitit,fara sa isi schimbe caracterul sau sa riposteze in public (cu foarte rare exceptii),preferand sa vorbeasca prin cantecele sale. Cred ca era incapabil sa urasca pe cineva, era un suflet de copil inocent prins intr-un corp de adult.Nu intru in categoria celor care au devenit fani dupa moartea sa,chestia asta mi se pare snobism pur,ci doar mi-am intarit convingerile.
Michael a fost si va ramane MARE! Talentat, dedicat,modest si sensibil la lucrurile care l-au inconjurat. Cantecele sale au avut substanta, o balanta perfect echilibrata intre muzica si versuri, cu un magnetism incredibil - cine poate sa asculte Billie Jean fara sa cedeze tentatiei de a bate cu piciorul dupa ritm? Dupa cum el insusi spune in "This Is It", a scris cantece care sa dea speranta oamenilor intr-un viitor mai bun si care sa trezeasca constiinta noastra,pentru ca schimbarea porneste de la noi.
Am fost azi la avanpremiera in Timisoara si inca sunt sub influenta lui...Intr-un cuvant,a fost pur si simplu emotionant! Un making-of al unui concert care probabil avea sa fie unul dintre cele mai MARI vazute vreodata. Un film in care implicarea lui Michael in tot ceea ce facea e mai mult decat evidenta. Stia mereu cum trebuie sa sune,ce trebuie schimbat,cum trebuie schimbat si nu avea retineri in a-si exprima punctele de vedere,desi o facea cu mare modestie,cerandu-si mereu scuze pentru critici,pentru ca oamenii din echipa sa sa nu se simta jigniti. El dadea mereu startul la melodii,vroia sa tina el totul in frau,se considera cel mai in masura sa faca asta si era cel mai in masura sa faca asta,pentru ca isi stia si simtea publicul. Imi amintesc un interviu in care fusese intrebat la ce se gandeste in timp ce danseaza si spunea ca tocmai asta e cheia,sa nu te gandesti la nimic,ci doar sa simti! Cand cei de la instrumente grabeau ritmul,el le spunea sa il incetineasca,sa lase publicul sa fiarba,pentru a savura mai mult.
Concertul ar fi fost un deliciu total si absolut,atat vizual cat si auditiv,facandu-i dreptate numelui de THIS IS IT. Vizual,aveam mindblowing CGI,folosit cu cap - "scurt-metrajul" ce avea sa fie dat in timpul lui "Smooth Criminal" foarte reusit, cu invitati de lux,printre care se numara Bogie himself, "Thriller 3D", clipul conceput pentru "The Earth Song",montajul cu un aer de New Orleans de la "The Way You Make Me Feel" sau armata lui Michael formata din 1.000.000 de soldati,printre altele - si evident, The Man Himself. Pentru ca inca "le avea"... ii placea ce facea pe scena si facea ce ii placea. Vocea sa avea aceeasi sensibilitate dintotdeauna, desi pe alocuri s-a mai ferit sa si-o expuna,pentru a nu ramane fara ea - insa de cele mai multe ori,pur si simplu nu se putea abtine :). Se remarca la potentialul maxim in "Human Nature" si "I'll Be There". Apropos, the girl who played the guitar - brilianta !!
S-a vorbit mult cum ca nu ar fi fost in stare sa sustina 50 de concerte, dar daca a rezistat la zeci de ore de repetitii dure,de ce nu ar fi putut trece cu bine si peste seria de concerte? Nu dadea semne ca s-ar fi "ramolit",era MJ as we knew him! Intr-adevar, cu un numar redus de moonwalk-uri,dar nu am auzit sa fie artisti care scot absolut toti asii din maneca la repetitii,asa ca probabil se pastra si pentru concerte.
Contrar asteptarilor,"This Is It" este chiar amuzant pe alocuri. Michael avea un dezvoltat simt al umorului,desi nu multi ii cunoscusera aceasta latura. Printre momentele care mi-au scos un zambet,se numara dansatorii carora li se arata cum sa isi prinda "bijuteriile" in the right way, not the russian way,tachinarile dintre Michael si Kenny Ortega, scuzele lui Michael cand ceva nu iesea pe placul lui,urmate de "I love you all" sau variile ocazii in care zice senin "Hai sa o mai facem o data,doar de asta repetam!"
This Is It nu exceleaza la capitolul editing,desi i se poate ierta asta,pentru ca nu a fost menit sa fie lansat precum un film.Faptul ca reuseste sa cuprinda esenta lui Michael,geniul care a fost,acopera insa toate minusurile - dintre care cel mai deranjant pentru mine a fost macelarirea piesei "Man In The Mirror", singura piesa din care se taie destul de mult,restul fiind lasate aproape integral,spre deliciul nostru!
Filmul e pentru fani,clar - daca nu iti place de MJ,n-ai ce cauta la el - desi asta nu inseamna neaparat ca a FOST FACUT pentru ei. Se precizeaza la inceput ca era destinat sa ajunga in arhiva lui Michael, dar de undeva trebuiau sa isi scoata cheltuilelile de organizare a concertului - a fost scump si s-a vazut - it was expensive and it looked expensive,asa ca li se pot ierta scopurile comerciale,fiindca ne-au dat prilejul de a-l vedea in ultimele sale ipostaze. Michael era si omul care tinea toata atmosfera sub control,linistindu-i mereu pe dansatorii emotionati avandu-l alaturi. "Va iubesc" si "Dumnezeu sa va binecuvanteze" - propozitiile cheie ale filmului!
Pe mine m-a emotionat pana la lacrimi - culmea ca azi se nimerise si sa am o zi mai shitty,asa ca am fost mai vulnerabila.Cu ocazia asta mentionez si experienta cinematografica! A FOST GENIAL! De foarte foarte multi ani nu mai fusesem la un film "sold-out",cu toate locurile ocupate. O nebunie totala- tineri si adulti imbracati precum el,cu palarii,geci cu sclipici,manusa caracteristica. Am vazut chiar si o MJ in miniatura, cu toata garderoba facuta ca la carte,inclusiv masca.De cum am intrat in sala,nici macar nu aparuse Michael pe ecran ca deja auzeam pe cineva plangand. La fiecare 5 minute servetelele intrau in actiune - s-a plans,s-a cantat,s-a ras, s-a batut din picioare....si chiar si din maini. Dupa ce se incheiase filmul si intrasera creditele de final, cei de acolo ne-au aprins lumina si toti am strigat NUUU NUUU si au stins-o la loc. Am stat pe scaune pana la ultimul strop din film si i-am oferit 3 standing ovations, aplaudand-l cu foc ca un ultim omagiu. Toti am iesit din sala fredonand "Heal the World", cu ochii rosii si aruncand zeci de servetele in cosurile de gunoi.
Ma bucura faptul ca This Is It nu ne-a fost servit ca un tearjerker,referintele la moartea lui Michael fiind doar subtile,la inceput,cand dansatorii se deschid in fata camerei de filmat. Am vrut sa il vedem pe Michael in toata splendoarea lui si asta ne-a dat,fara umpluturi inutile! La final,ramane cu mine secventa in care luminile se sting rand pe rand,fata lui Michael fiind ultima iluminata si se stinge si el cu un zambet!
Imi amintesc si acum de primele mele "contacte" cu Michael Jackson,din frageda pruncie. Cand se difuza videoclipul de la Thriller,opream strategic televizorul in momentul in care avea loc "metamorfoza" lui, de teama ca as putea avea cosmaruri noaptea. Cand il vedeam in "Black Or White",eram convinsa ca Michael era de fapt "o ea", din simplul motiv ca aveam o teorie ciudata la acea vreme,cum ca doar femeile poarta parul lung si astfel transformam multi "he" in "she". What?! I was a child!!! Cand il vedeam facand Moonwalk-ul,il faceam magician, fiindca mi se parea prea ireal ca sa fie real. Cert este ca Michael si-a lasat amprenta asupra copilariei mele. Il apreciez pentru ce a fost...si ca artist si ca om!
25 iunie...nimic nu parea sa anunte ce avea sa se intample. Eram in fata calculatorului,citind,scriind...the usual stuff si dintr-o data dau peste breaking news-ul de la CNN cum ca Regele ar fi in coma. Cateva minute mai tarziu,apareau stirile care spuneau ca a decedat. Am ramas inmarmurita...vreo 10 minute nu puteam misca niciun muschi al fetei,dupa care mi s-au prelins pe obraz cateva lacrimi. Eram in soc,nu puteam sa cred ce se intamplase,nu constientizam,nu stiam cum sa reactionez. Nu eram pregatita pentru asa ceva...de fapt nu cred ca poti fi pregatit pentru asa ceva - moartea e ca un inamic care te surprinde pe frontul de lupta fara arme. Te loveste fara sa iti ofere posibilitatea de a te apara,de a riposta,putand purta doar un razboi "in tacere". Si acum mai am dificultati in a realiza ca Regele nu mai e.
Desi l-am admirat mereu,cu mici "deviatii" datorate faptului ca aveam prea mare incredere in presa (yes,there was a time when I was naive) care incearca mereu sa ne spele creierele,nu pot sa spun ca eram un die-hard fan,insa am devenit ulterior,in mare parte datorita repulsiei create de catre aceeasi presa care arunca cu rahat intr-un om care ne parasise. Ma ingretosa,ma indigna sa citesc aberatii una mai mare ca cealalta despre conditiile in care murise,intr-atat incat am ajuns sa il apreciez pe Michael chiar mai mult pentru rabdarea de care daduse dovada in timpul vietii, pentru cate a patimit,pentru cate porcarii a inghitit,fara sa isi schimbe caracterul sau sa riposteze in public (cu foarte rare exceptii),preferand sa vorbeasca prin cantecele sale. Cred ca era incapabil sa urasca pe cineva, era un suflet de copil inocent prins intr-un corp de adult.Nu intru in categoria celor care au devenit fani dupa moartea sa,chestia asta mi se pare snobism pur,ci doar mi-am intarit convingerile.
Michael a fost si va ramane MARE! Talentat, dedicat,modest si sensibil la lucrurile care l-au inconjurat. Cantecele sale au avut substanta, o balanta perfect echilibrata intre muzica si versuri, cu un magnetism incredibil - cine poate sa asculte Billie Jean fara sa cedeze tentatiei de a bate cu piciorul dupa ritm? Dupa cum el insusi spune in "This Is It", a scris cantece care sa dea speranta oamenilor intr-un viitor mai bun si care sa trezeasca constiinta noastra,pentru ca schimbarea porneste de la noi.
Am fost azi la avanpremiera in Timisoara si inca sunt sub influenta lui...Intr-un cuvant,a fost pur si simplu emotionant! Un making-of al unui concert care probabil avea sa fie unul dintre cele mai MARI vazute vreodata. Un film in care implicarea lui Michael in tot ceea ce facea e mai mult decat evidenta. Stia mereu cum trebuie sa sune,ce trebuie schimbat,cum trebuie schimbat si nu avea retineri in a-si exprima punctele de vedere,desi o facea cu mare modestie,cerandu-si mereu scuze pentru critici,pentru ca oamenii din echipa sa sa nu se simta jigniti. El dadea mereu startul la melodii,vroia sa tina el totul in frau,se considera cel mai in masura sa faca asta si era cel mai in masura sa faca asta,pentru ca isi stia si simtea publicul. Imi amintesc un interviu in care fusese intrebat la ce se gandeste in timp ce danseaza si spunea ca tocmai asta e cheia,sa nu te gandesti la nimic,ci doar sa simti! Cand cei de la instrumente grabeau ritmul,el le spunea sa il incetineasca,sa lase publicul sa fiarba,pentru a savura mai mult.
Concertul ar fi fost un deliciu total si absolut,atat vizual cat si auditiv,facandu-i dreptate numelui de THIS IS IT. Vizual,aveam mindblowing CGI,folosit cu cap - "scurt-metrajul" ce avea sa fie dat in timpul lui "Smooth Criminal" foarte reusit, cu invitati de lux,printre care se numara Bogie himself, "Thriller 3D", clipul conceput pentru "The Earth Song",montajul cu un aer de New Orleans de la "The Way You Make Me Feel" sau armata lui Michael formata din 1.000.000 de soldati,printre altele - si evident, The Man Himself. Pentru ca inca "le avea"... ii placea ce facea pe scena si facea ce ii placea. Vocea sa avea aceeasi sensibilitate dintotdeauna, desi pe alocuri s-a mai ferit sa si-o expuna,pentru a nu ramane fara ea - insa de cele mai multe ori,pur si simplu nu se putea abtine :). Se remarca la potentialul maxim in "Human Nature" si "I'll Be There". Apropos, the girl who played the guitar - brilianta !!
S-a vorbit mult cum ca nu ar fi fost in stare sa sustina 50 de concerte, dar daca a rezistat la zeci de ore de repetitii dure,de ce nu ar fi putut trece cu bine si peste seria de concerte? Nu dadea semne ca s-ar fi "ramolit",era MJ as we knew him! Intr-adevar, cu un numar redus de moonwalk-uri,dar nu am auzit sa fie artisti care scot absolut toti asii din maneca la repetitii,asa ca probabil se pastra si pentru concerte.
Contrar asteptarilor,"This Is It" este chiar amuzant pe alocuri. Michael avea un dezvoltat simt al umorului,desi nu multi ii cunoscusera aceasta latura. Printre momentele care mi-au scos un zambet,se numara dansatorii carora li se arata cum sa isi prinda "bijuteriile" in the right way, not the russian way,tachinarile dintre Michael si Kenny Ortega, scuzele lui Michael cand ceva nu iesea pe placul lui,urmate de "I love you all" sau variile ocazii in care zice senin "Hai sa o mai facem o data,doar de asta repetam!"
This Is It nu exceleaza la capitolul editing,desi i se poate ierta asta,pentru ca nu a fost menit sa fie lansat precum un film.Faptul ca reuseste sa cuprinda esenta lui Michael,geniul care a fost,acopera insa toate minusurile - dintre care cel mai deranjant pentru mine a fost macelarirea piesei "Man In The Mirror", singura piesa din care se taie destul de mult,restul fiind lasate aproape integral,spre deliciul nostru!
Filmul e pentru fani,clar - daca nu iti place de MJ,n-ai ce cauta la el - desi asta nu inseamna neaparat ca a FOST FACUT pentru ei. Se precizeaza la inceput ca era destinat sa ajunga in arhiva lui Michael, dar de undeva trebuiau sa isi scoata cheltuilelile de organizare a concertului - a fost scump si s-a vazut - it was expensive and it looked expensive,asa ca li se pot ierta scopurile comerciale,fiindca ne-au dat prilejul de a-l vedea in ultimele sale ipostaze. Michael era si omul care tinea toata atmosfera sub control,linistindu-i mereu pe dansatorii emotionati avandu-l alaturi. "Va iubesc" si "Dumnezeu sa va binecuvanteze" - propozitiile cheie ale filmului!
Pe mine m-a emotionat pana la lacrimi - culmea ca azi se nimerise si sa am o zi mai shitty,asa ca am fost mai vulnerabila.Cu ocazia asta mentionez si experienta cinematografica! A FOST GENIAL! De foarte foarte multi ani nu mai fusesem la un film "sold-out",cu toate locurile ocupate. O nebunie totala- tineri si adulti imbracati precum el,cu palarii,geci cu sclipici,manusa caracteristica. Am vazut chiar si o MJ in miniatura, cu toata garderoba facuta ca la carte,inclusiv masca.De cum am intrat in sala,nici macar nu aparuse Michael pe ecran ca deja auzeam pe cineva plangand. La fiecare 5 minute servetelele intrau in actiune - s-a plans,s-a cantat,s-a ras, s-a batut din picioare....si chiar si din maini. Dupa ce se incheiase filmul si intrasera creditele de final, cei de acolo ne-au aprins lumina si toti am strigat NUUU NUUU si au stins-o la loc. Am stat pe scaune pana la ultimul strop din film si i-am oferit 3 standing ovations, aplaudand-l cu foc ca un ultim omagiu. Toti am iesit din sala fredonand "Heal the World", cu ochii rosii si aruncand zeci de servetele in cosurile de gunoi.
Ma bucura faptul ca This Is It nu ne-a fost servit ca un tearjerker,referintele la moartea lui Michael fiind doar subtile,la inceput,cand dansatorii se deschid in fata camerei de filmat. Am vrut sa il vedem pe Michael in toata splendoarea lui si asta ne-a dat,fara umpluturi inutile! La final,ramane cu mine secventa in care luminile se sting rand pe rand,fata lui Michael fiind ultima iluminata si se stinge si el cu un zambet!