Poezia [Archive] - Page 3 - Cinemagia Forum

victor_homescu

02 Sep 2018, 17:58

Decedat in urma cu trei ani(cancer)/la varsta de 57 de ani,pe 31 mai 2015 (in 7 martie scria: „Şi zici Tu, Doamne nu spun eu/ sunt chip și asemănare Ție./ Ai plămâni, rinichi, ficat, o instalație de organe pe care le cunoști./ Doamne la ce clinică îți faci analizele?!/ Sănătatea și credința sunt afaceri tot mai prospere…/ și zici că ai toate organele mele/ atunci vei muri cu certitudine de cancer. Fi liniștit/ alți Dumnezei așteaptă să-ți ia locul.// Domnul mi-a răspuns scurt: te bag în tac-tu și-n mă-ta! Amin!/ Doamne eu zic să ne zicem „bună ziua!” și ne-om lămuri în timp)/poet si jurnalist,membru al USR,Filiala de Poezie,București/Trăiești ca și cum ai fi nemuritor/ Pescarii abia și-au întins plasele/Orizontul este neclar/ Intrăm în absurdul cotidian.Prudent./Zici că ar fi lucruri care îţi displac/ cum ar fi boala şi moartea când se întâmplă/ să bată la uşă/Arbore/ învaţă-mă cum se moare/ prin toate frunzele tale/,Vasile Şelaru (nascut la 1 ian.1958,Braşov)/Astăzi mor/ şi nici nu ştiu ce zi a săptămânii este/ şi nici câte au trecut de la naştere/ astăzi mor/ îmbăiat de viaţă/ înrămat de imagini/ port pe chip bucuria incoloră de dincolo de nori/am trăit pipăind indiscret înconjurătorul/ prieten cu îngerii/ albi şi negri/inconştient/ precum am fost și în faţa întâmplării naşterii/ mă vor duce/ aşa cum în trecut eram purtat de mama/cu grija vieţii împovărate-n pântec/ acum, spre pântecul pământului/ desfăcut în miezul ce m-a scos sămânţă/ spre o alta/ cuprins de acelaşi ţipăt/ fericit şi nefericit/astăzi mor şi mă nasc/ deopotriva -
(....)
Cine îl cunoaşte.Cine îl vede.Merge cu o carte la brâu/
arzându-l înţelesurile precum/un pahar de rachiu/băut dimineaţa pe nemâncate/Calcă peste cuvinte ca peste apă/
cu acelaşi pas desculţ al ţăranului peste iarbă/spre centrul metaforelor trudite/ silabă cu silabă şlefuind versul/asemeni bijutierului diamantul/până la orbire/Merge,braţ la braţ cu Zeiţa Morţii/topind nisipul clepsidrei/vede mai departe/fierbe idei şi sentimente iar acestea/ se înroşesc până la topire/
în sângele singurătăţii lirei sale/Nu are timp pentru el/există doar douăzeci şi patru de ore de zvârcolire/Merge pe stradă cu o carte deschisă/şi numai ea îi ţine de foame/ şi numai ea îi ţine de sete/În viaţă. Cine îl cunoaşte.Cine îl vede. =(Poetul)=
(...)
Sunt calm. Ca un glonte. Ca o sabie în teacă.
Vă amintiţi de aceia cu părul lung, albastru
şi pielea unsă cu mierea soarelui. Vă amintiţi
de aceia despre care se spune că în luptă îi întâlneşti
doar o singură dată. Din aceştia mă trag eu.
Sunt calm. Cum cheia maşinii
în contactul nerăsucit. Avocatul mi-a spus
că e bine să nu mai scriu
dacă nu vreau să fiu condamnat
deoarece cititorii vor întoarce toate acestea
împotriva mea. Istorii.
Isocrate ( 436-338 î.Ch.), era fiul unui bogat
făuritor de instrumente muzicale. Şi tatăl şi fiul
au avut timp să se gândească
la virtute şi înţelepciune. Eu…
Sunt calm. Ca un glonte. Mă gândesc (banal!) la impozite.
Plătesc o taxă de protecţie statului – victimă
a unui şantaj subtil – îmi plătesc timpul
de-a mă fi născut pe această planetă. Sunt calm.
Sunt pasul unui tigru, prieteni.
Mariajul meu a început
pe strada pe care hoinărean
afişând pe chip ideea unui zâmbet stratificat. Eram
în spatele tău, la câţiva metri
te-ai fotografiat. Fără băgare de seamă intrasem în
cadru – se spune că cei care se căsătoresc din
dragoste se despart repede, iar căsătoriile din
interes au o viaţă scurtă doar
cele din prostie sunt trainice! Să vezi și să nu crezi
privirea prinse conturul ispitei
potrivit dorinţelor mele. Aşa am rămas
în fotografie – un cuplu perfect.
Locuiam într-o cutie de pantofi fără să plătim
taxe, împreună cu sute de alte fotografii cărora
nu le mai acordai nicio importanţă
ne trăiam povestea de dragoste
şi-am fi prins veşnicia dacă focul iubirii
nu ar fi făcut scrum fotografia
odată cu ea fericita noastră căsnicie dintr-o cutie.
(...)
În anul 2008,la Brașov,Șelaru își lansa volumul Dicționarul scriitorilor brașoveni și al veleitarilor”,cartea,stârnind un scandal fără precedent în lumea scriitorilor,autorul fiind exclus,in octombrie 2009,din Filiala Braşov a Uniunii Scriitorilor)/iata raspunsul scriitorului,in poemul:
(Alungarea din Cetate)
-părăsiţi-mă căci omul nu poate să schimbe nimic,iar lumina vieţii vine şi pleacă după cum i-e voia/Holderlin/Când au văzut că la brâu/nu purtam sabie/decât o carte/mi-au făcut semn să intru în cetate/Noaptea, târziu am pus capul pe-o piatră/şi i-am citit de sare/mi se albise vremea/ ar fi trebuit să mă trezesc cu ochii în zare/eu priveam deasupra în adâncul unui gând/abia mă împrietenisem cu viaţa/pecetluieşte ce am spus şi nu scrie nici un cuvânt/însă fără de el în cetate s-a lăsat tăcerea de frig/şi nu era lipsă de soare
Când au văzut că la brâu
nu purtam sabie decât o carte
m-au alungat din cetate-
(...)
Topind ceaţa depărtărilor clipa mă atinge pe frunte iubito, caută limita dar nu-mi răspunde nisipul ţi se topeşte în gură... aud bătaia de argint din pleoapele tale dureri de flaut îmi pătrund în carne adunând lacrimi – perle pierdute în ale timpului plete – acum plec iubito: te rog iartă-mă, mi-e prea multă iubire de tine şi mi-e teamă să nu te ucid din privire.
-Scrisoare adresata Marii Negre-
(...)
O seară metalică printre arborii de oţel şi frunze de aramă sună melodramatic în parcul roboţilor pe aleile de plumb se vindea fericirea cu trei siguranţe emailate. Ei făceau schimb de memorii cu diverse organe interne în semn de prietenie. Se prezenta ultima reclamă a unui vis din întâmplare chiar se inventase în locul inimii de zăpadă una de tablă. Pe un site ruginise singurătatea unei poezii made în orice sentiment. Roboţii au început să facă dragoste şi chiar să-şi scoată şpanul din ochi pentru o robotiţă ce ştia toate cele, curăţatul cartofilor, făcutul cafelei a deprins până şi spartul ouălor. La nevoie rezolva chiar şi ecuaţii cu necunoscuţi. Acestea fiind zise doar în paranteză, se oficiau căsătoriile în ateliere de reparaţii electrocasnice. Roboţii nu divorţează ei fac doar copii fidele după chip şi asemănare, citesc diverse amănunte prin ziare electronice la rândul lor scriu jurnale publice pe blog. Dar iată, totul trece, chiar şi visul meu rece cu viaţa roboţilor scris în calculator la orele cinci fix...dimineaţa...di-mi-nea-ţa...scris...orele...
-Orasul Robotilor-

victor_homescu

29 Sep 2018, 16:32

Azi noapte Iisus a intrat în celulă/O,ce înalt şi ce trist era Christ!/Luna a intrat după El în celulă/Şi-L făcea şi mai înalt şi mai trist,Radu Demetrescu Gyr (1905 -1975),poet, dramaturg,profesor universitar,comandant legionar al Olteniei,si-a trăit viaţa mai mult prin temniţe,sub trei regimuri politice,Carol al II-lea,Antonescu și cel comunist/Voi n-ati fost cu noi în celule/să stiti ce e viata de bezne/sub ghiare de fiara,cu guri nesatule/voi nu stiti ce-i omul când prinde să urle/strivit de catuse la glezne/,condamnat la moarte,a fost eliberat,în 1963,după 16 ani de detentie,dintre care 8 executați în închisoarea Aiud,si reabilitat,în 2012,Tribunalul Bucuresti -

(Când portile sparge-se-or toate/si mortii vor prinde să urle/când lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate/voi nu stiti ce-nseamna-nvierea din moarte/căci n-ati fost cu noi în celule)
&
- dispozitivul sentinței din 23 martie 1959-/(Aşa,ca să bei libertatea din ciuturi/şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane/si zarzării ei peste tine să-i scuturi/ridică-te, Gheorghe,ridică-te,Ioane!) -
„Tribunalul, în numele poporului hotărăşte: făcînd aplicarea articolului 211 Cod Penal, cu unanimitate de voturi condamnă pe Demetrescu Radu Gyr la moarte pentru crima de insurecţie armată prevăzută şi pedepsită de articolul 211 Cod Penal prin schimbarea calificării conform articolului 292 Cod Juridic Militar din crima de uneltire contra ordinei sociale prevăzută şi pedepsită de articolul 209 punct 1 Cod Penal. Făcand aplicarea articolului 193/1 alineatul 3 Cod Penal cu unanimitate de voturi îl condamnă la 20 de ani detenţiune grea pentru crima de activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare.Îl condamnă şi la 10 ani degradare civică conform articolului 58 Cod Penal şi,în baza articolului 25 punct 6 Cod Penal,i se confiscă în întregime averea personală.Conform articolului 101 Cod Penal se va executa pedeapsa cea mai grea,adică pedeapsa cu moartea,10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii
(...)
- Înfrânt nu eşti atunci când sângeri/Nici ochii când în lacrimi ţi-s,/ Adevăratele înfrângeri/sunt renunţările la vis -
(...)
Azi noapte Iisus mi-a intrat in celula.
O,ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El,in celula
Si-L facea mai inalt si mai trist.Mainile Lui pareau crini pe morminte,
Ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
Argintandu-I pe maini vechi sparturi.Uimit am sarit de sub patura sura:
- De unde vii,Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
Si mi-a facut semn ca sa tac.S-a asezat langa mine pe rogojina:
- Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
Parca purtase lanturi candva.Oftand si-a intins truditele oase
Pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
Lungeau pe zapada Lui, vargi.Parea celula munte, parea Capatana
Si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum imi cade capul pe mana
Si-am adormit o mie de ani...Cand m-am desteptat din afunda genuna,
Miroseau paiele a trandafiri.
Eram in celula si era luna,
Numai Iisus nu era nicairi...Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul: nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
Cu sulita lor m-au strapuns...- Unde esti, Doamne?Am urlat la zabrele.
Din luna venea fum de catui...
M-am pipait... si pe mainile mele,
Am gasit urmele cuielor Lui./
-poemul,IISUS ÎN CELULĂ
(...)
Ajung în curte,unde mă opresc.Eram în dreptul uşii,la ieşirea în curte,spre WC-ul secţiei.Arătam speriat şi destul de timid.În mijlocul curţii era WC-ul,prevăzut cu mai multe cabine.Deodată văd că se apropie de mine un om mai înalt, puţin adus de spate,cu ochelari pe un nas destul de mare,pe cap cu o bonetă vărgată şi cămaşă cu mâneci scurte. Zâmbind,întinde mâna dreaptă spre mine,mă ia după cap şi-mi spune:
- Hai, colega,cu mine la plimbare.Nu te speria,totul va fi bine. Şi eu am fost aşa la începutul bolii.
Mă strânse la pieptul lui şi plecarăm la plimbare.Eu mă pierdusem de tot.Mergând în dreapta lui, începuse să-mi vorbească.Mă încuraja sfătuindu-mă să fiu mai senin şi să iau lucrurile aşa cum sunt ele, bune şi rele.
- Să nu uiţi că noi trebuie să credem cu tărie că vom ieşi afară.Să-l avem pe Dumnezeu în noi tot timpul.
Strâns la pieptul lui,îi simţeam căldura corpului.Eram copleşit.O bucurie neîncercată pusese stăpânire pe mine.Îmi simţea timiditatea şi se străduia să mă liniştească. Uitasem de boală.Acum,parcă eram în al nouălea cer.Ca un copil trăiam sentimentul bucuriei. Ajunsesem la pieptul lui Radu Gyr. Parcă şi acum îi simt braţul drept petrecut după capul meu.
În plimbarea noastră, îmi prezenta o mulţime de colegi de suferinţă,ca: pe Relu Stratan, la care ţinea foarte mult, pe Alexandru Virgil Ioanid, pe Gheorghe Dutchievici,Traian Petrescu şi mulţi alţii, pe care eu nu-i mai ştiu.Aşa au trecut zilele la rând, când, la începutul fiecărei plimbări, mă lua după cap şi ne plimbam roată în jurul WC-ului.Mi se dezlegase şi mie limba.Aşa l-am întrebat odată:
- Domnule profesor,D-voastră tot îmi spuneţi “colega”,dar eu am fost un biet şi amărât de profesor începător, iar D-voastră poet şi profesor universitar.Sunt atât de mic şi prăpădit.
- Nu te necăji,că şi eu am fost odată tot aşa un biet profesor. D-ta eşti aici alături de mine în blestematul acesta de Aiud. Eşti egal cu mine.Asta s-o reţii şi nimic mai mult.
După această lămurire,duhurile noastre parcă s-au unit. Doamne,ce bine mă simţeam! Păşeam în rând cu Radu Gyr, deşi el era atât de mare, iar eu atât de mic.
Astăzi,când scriu aceste rânduri, mă întorc cu gândul şi sufletul la anii de zbucium ai lui Radu Gyr - 1961-1962 - când colonelul Crăciun,comandantul Aiudului,îi smulge declaraţia de retractare a tot ce-a scris.Acel zvâcnet de sfinţenie al lui în pornirile de iad ale Aiudului nu l-a făcut în faţa noastră, a celor care acum mai trăim, mai mic.Nu.El este pentru noi şi neamul nostru tot uriaşul de la Aiud.Reeducarea nu l-a putut desfiinţa. El a rămas tot Radu Gyr al neamului românesc, poetul pătimirii noastre.Într-o zi, plimbându-ne tot aşa,îl întreb:
- “D-le profesor, cum compuneţi poeziile, aşa fără hârtie şi creion?”
- Păi, uite cum! Stau în pat pe spate şi mă uit în plafon.Fiind alb,mi-l închipui hârtia mea.Acolo, în faţa ochilor,scriu versurile aşa cum vin ele din inspiraţie. Şi aşa,strofă cu strofă,până termin poezia.Când ies afară,la plimbare,îl iau pe unul dintre voi şi-i spun poezia făcută în cameră.Cel care m-ajută mai mult este Relu Stratan.El este biblioteca mea.El ştie toate poeziile mele de aici.Mai sunt şi alţii care le învaţă,cum este Gili Ioanid.Dacă se întâmplă să moară unul,să rămână altul care să le scoată afară.Imaginea lui Radu Gyr şi acum este vie în faţa ochilor.Copleşit,retrăiesc acele clipe fericite.I-am simţit din plin căldura sufletului său,bun şi drept.
Peste doi ani,în 1955,vara,aveam să mai aud de Radu Gyr,că se internase în salonul 5 al spitalului.Eu eram în salonul 10,salonul morţii, ţintuit la pat Radu Gyr era într-o stare gravă de boală.De sus i-am trimis o pijama pentru dormit.Nu avea nici haine.Ca un sfânt răbda şi se ruga lui Dumnezeu să-l ajute.
În Aiud, Radu Gyr l-a adus pe Iisus în celulă.L-a coborât de pe Cruce şi L-a adus alături de noi pe rogojina cu libărci, spre îndumnezeirea omului.Radu Gyr este poetul pătimirii noastre,a neamului românesc.Nu cred că a fost vreun scriitor care să cunoască o mai mare satisfacție și mulțumire sufletească și un adânc respect pentru opera lui,ca Radu Gyr.Am avut fericirea să stau cu el mult timp.Simt și azi cum,strângându-mă la pieptul lui, cu căldura sufletească de părinte,mă copleșea,mă fascina.El era patriarhul nostru și comandantul nostru,al Aiudului întreg.Din gura lui am cules laude și îndemn la rezistență.Îl păstrez în minte și-n suflet pâna la moarte.
(Atanasie Berzescu - Lacrimi și sânge. Rezistența anticomunistă armată din munții Banatului, Ed. Marineasa, Timișoara 1999)
(...)
Ne vom întoarce într-o zi,Ne vom întoarce neapărat.Vor fi apusuri aurii,Cum au mai fost când am plecat.Ne vom întoarce neapărat,Cum apele se-ntorc din nori Sau cum se-ntoarce, tremurat, Pierdutul cântec,pe viori.Ne vom întoarce într-o zi...Şi cei de azi cu paşii grei Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi Cum vom pătrunde-ncet în ei.Ne vom întoarce ca un fum, Uşori,ţinându-ne de mâni,Toti cei de ieri în cei de-acum, Cum trec fântânile-n fântâni.Cei vechi ne-om strecura,tiptil,în toate dragostele noi şi-n cântecul pe care şi-l Vor spune alţii, după noi.Ȋn zâmbetul ce va miji Şi-n orice geamăt viitor,Tot noi vom sta,tot noi vom fi,Ca o sămânţă-n taina lor.Noi,cei pierduţi,re-ntorşi din zări,Cu vechiul nostru duh fecund,Ne-napoiem şi-n disperări,Şi-n răni ce-n piepturi se ascund.Şi-n lacrimi ori în mângâieri,Tot noi vom curge,zi de zi,în tot ce mâine,ca şi ieri,Va sângera sau va iubi.
(Ne vom întoarce într-o zi)

Cretzulynne

05 Oct 2018, 21:49

* * *

Cum seri de blîndă primăvară
Și stele noi ca după ploi,
Privirile-ți mă înfioară -
Demult știute, pururi noi.

La ce vor prinde-n raza lor,
Chiar de departe, ochi adînci
Dulci împăcări aduce-vor -
În om și fiare și în stînci.

Eu, tînără țarină, doar
Nu am cu bucurie clipe,
În mine cîntec în zadar
Se chinuie - făr' de aripe.

(1862, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)

victor_homescu

09 Oct 2018, 18:21

Primeste postum Premiul Pulitzer,1981/Femeia e desavîrsire/Trupul ei/Mort,poarta surîsul împlinirii/Iluzia masurii vechilor greci/Vibreaza în statuaru-i vesmînt/Picioarele ei goale/Par sa rosteasca/S-a ispravit,am ajuns/Fiecare copil mort,sarpe alb,se lipeste/De fiecare biberon/Ramas pustiu/,scriitoare de incontestabila valoare a literaturii de limba engleza,Sylvia Plath,nascuta pe 27 octombrie 1932,ramâne orfana de tata la vârsta de opt ani,mama a unei fetite,Frieda si a unui baiat,Nicholas,11 februarie 1963,un apartament,Londra,Fitzroy Road nr.23,izoleaza cu banda adeziva usa camerei copiilor,da drumul la gaz si îngenuncheaza în fata cuptorului deschis,sfarseste la 30 de ani/Sunt înspaimântata de lucrul acesta întunecos/Care doarme în mine/Toata ziua îi simt zvârcolirile moi,pufoase,rautatea/Tăcerea mă deprimă.Nu era tăcerea tăcerii.Era tăcerea mea -

(Acesta este regatul aparitiei destramându-i-se lent/fantoma oraculara,clatinându-se pe picioare subtiri/La întâlnirea aceasta între doua lumi si doua cu totul/incompatibile moduri de timp/Târându-si zdrentele vorbitoare doar pâna la capatul/zdrentuit al viziunii lumesti,fantoma aceasta paseste/ cu mâna ridicata,ramas bun/catre o regiune unde atmosfera noastra densa/scade si Dumnezeu mai stie ce este acolo/Du-te acum,fantoma a mamei,a tatei,fantoma a noastra/ si fantoma a copiilor viselor noastre/în tara de vis a rotilor colorate/si a alfabetelor timpurii si a vacilor care mugesc/si mugesc mereu,sarind peste luni la fel ca noi/ca si secera aceasta aspra spre care calatoresti tu acum)
(...)
(Speriata si goala pe caruciorul capitonat cu plastic verde/M-am uitat la setul de ceai,la dulapurile cu albituri,la cartile mele/Cum se duceau la fund,iar apa s-a ridicat deasupra capului/Acum sunt calugarita,n-am fost niciodata mai pura/N-am vrut nicio floare,am vrut doar/Sa zac cu palmele în sus si sa ma golesc cu totul/Ce libertate,n-ai idee ce libertate/Pacea e asa de mare,te nauceste/si nu-ti trebuie mai nimic,un nume pe-o eticheta,câteva fleacuri/De ea au parte mortii în clipa din urma;mi-i imaginez/Gura cum si-o închid peste ea,azima de împartasanie/Totul e atât de alb,de tacut,si-ngropat în zapada/Singura zacând în tacere ma deprind cu linistea/Sunt nimeni;nu mai am de=a face cu nici o explozie/Numele si vesmintele mele le-am cedat infirmierelor/Legenda mea le-am daruit=o celor ce-mi anesteziaza trupul,chirurgilor.”
–(Lalele)
&
“Da giulgiul la o parte/O,dusman al meu Înspaimânt?/Nasul,orbitele,sirul întreg de dinti?/Duhoarea acra/Va disparea ca mâine/Curând,curând,carnea/Mâncata de haul mormântului va fi/La loc pe mine/Iar eu,femeie zâmbitoare/Treizeci de ani,atât/si,ca pisica,pot de noua ori sa mor.A muri/E o arta ca oricare alta/ Mie-mi izbuteste al dracului de bine/Joc atât de perfect încât pare un iad/…Se poate spune ca am talent.”
-(Lady Lazarus,1962)
(...)
=Sylvia Plath,în Jurnal:
“Pentru mine,prezentul e o eternitate,iar eternitatea e vesnic miscatoare,curgatoare,plutitoare.Iar când a disparut,a si murit.Dar nu poti sa o iei de la început în fiecare secunda,ci trebuie sa judeci dupa ceea ce e mort.E ca nisipurile miscatoare..fara nici un fel de speranta,înca de la bun început.O povestire,un tablou pot sa reînnoiasca putin acea senzatie,dar nu destul,nu destul.Nimic nu e real,în afara prezentului,iar eu deja încep sa simt greutatea secolelor sufocându=ma.”
(...)
“Pura?Ce vrea sa însemne asta?/Limbile Gheenei//Care suiera-n poarta/Sa linga fara prihana/Tendonul în febra,pacatul,pacatul/Sunt doar acetilena pura/Virgina/(Eu-rile mele se destrama,jupoane de târfa batrâna)/Spre Paradis
(Febra 42)
&
“Orizonturile ma încercuiesc ca niste vreascuri/Atinse de un chibrit m-ar putea încalzi/Si liniile lor fine aprind/Aerul,îl fac portocaliu/Si îngreuneaza cerul palid cu o culoare soldateasca/Nu exista viata mai înalta decât firele astea de iarba…/si vântul/Curge asemenea destinului/Încovoind totul într-o parte.”
(La rascruce de vânturi)
&
“Iubire,lumea/Se schimba brusc,îsi schimba culoarea.Lumina strazii/Da sa plesneasca prin pastaile de salcâm galben/Si blând ma cuprinde/Îmi ard obrajii/Cred ca-s enorma/Ma simt prosteste de bine/Cei saptezeci de arbori ai mei/Purtându-si globurile de aur rumen/ Într-o supa a mortii,dens cenusie/O dragoaste,o singuratate…”
(Scrisoare în noiembrie).
&
Fetele si întunericul ne despart mereu/Acum sunt un lac.O femeie se apleaca spre mine/Cautându-se pe ea,cea reala,în ale mele adâncuri/Apoi se întoarce spre mincinoasele alea,luna ori lumânarile/Eu îi vad spatele si i-l reflect credincioasa/Ea ma rasplateste cu lacrimi si cu agitatia mâinilor/Sunt importanta pentru ea.Se duce si vine/Dimineata,în locul întunericului,apare fata ei/A înecat în mine o fata,iar din mine se ridica zi dupa zi/Catre ea o batrâna ca un peste groaznic”
(“Oglinda”).
&
-Metafore-/M-am urcat în trenul din care nimeni nu mai coboara.
&
= Poem pentru o zi de nastere”(1962):
Oricum,anul asta nici nu-mi doresc vreun mare cadou.
La urma urmei,doar din greseala sunt vie
Dar da la o parte valul,valul,valul
De-ar fi moartea
As admira adânca ei gravitate,ochii ei vesnici
As sti ca esti serios
Ar fi ceva nobil atunci,ar fi o zi de nastere
Iar cutitul n-ar face zgârieturi,ci ar intra
Pur si curat ca tipatul unui copilas
Iar universul,de lânga mine,ar luneca.
(Sylvia Plath,Poeme alese,traducere,Elena Ciobanu,Ed.Paralela 45,2012)
(...)
- din romanul Clopotul de sticla,apare în 1963,sub pseudonimul Victoria Lucas=:
Ma hotarâsem ca,atunci când nu voi mai avea un ban în cont,sa o fac,si în acea dimineata îmi cheltuisem ultimii bani pe pelerina neagra de ploaie.Apoi am vazut mormântul tatalui meu.Era înghesuit lânga un alt mormânt,cap la cap,asa cum sunt înghesuiti bolnavii în spitalele de caritate când nu este destul spatiu.Piatra era dintr-o marmura roz,pestrita,semanând cu carnea de somon în conserva,si tot ce scria pe ea era numele tatalui meu si, sub el,doua date,separate de o liniuta.Am asezat la picioarele pietrei bratul de azalee plouate pe care le culesesem dintr-o tufa de la intrarea în cimitir.Apoi picioarele s-au îndoit sub mine si m-am asezat în iarba uda.Nu întelegeam de ce plâng atât de tare.Apoi mi-am amintit ca nu plânsesem niciodata pentru moartea tatalui meu.Nici mama nu plânsese.Zâmbise doar,si spusese ce lucru milostiv era pentru el ca murise,pentru ca,daca ar fi trait,ar fi fost paralizat si infirm pe viata si n-ar fi putut sa suporte asta.Ar fi preferat sa moara decât sa i se întâmple una ca asta.Mi-am lasat capul pe suprafata neteda de marmura si mi-am jelit pierderea în ploaia sarata si rece.
“Îţi văd adesea glasul
Stufos,negru ca-n copilărie
Gard viu de aspre porunci
Barbare şi gotice,nemţeşti sută-n sută
În glasul tău strigă morţii
Eu nu-s vinovată“
„Clopotul de sticlă,unicul roman al marii poete Sylvia Plath,a devenit pentru tinerii din anii 1970 ceea ce însemna De veghe în lanul de secară pentru tinerii din anii 1950-cartea arhetipală care oglindeşte propria experienţă,indiferent cît de distorsionată e imaginea reflectată în oglindă.” (Marjorie G. Perloff)

carmen_angelus_romila

14 Oct 2018, 10:55

"Luceafarul" lui Eminescu, e mic copil...!

victor_homescu

08 Nov 2018, 17:09

- A murit tanar,la varsta de 27 de ani,primele luni ale razboiului mondial,noiembrie 1914,s-a sinucis,o doza de stupefiante,tanar ofiter farmacist,ia parte la batalia de la Grodek,poemul emblema al autorului,poarta acest titlu/(Seara,de armele mortii rasuna/Paduriletoamnei,câmpiile de aur/Si-albastrele lacuri,deasupra carora soarele/Se rostogoleste mai negru;noaptea cuprinde/Muribunzi luptatori,tânguirea salbatica/A zdrobitelor guri/Dar în liniste peste-ntinderea vaii se strâng/Nori rosii în care domneste un zeu mânios/Sângele curs,racoare de luna/Duc toate drumurile în negru putregai/Pe sub ramurisul de aur al noptii si-al stelelor/Se clatina umbra surorii prin crângul tacut/Si saluta duhurile eroilor,însângeratele capete;/Slab printre trestii rasuna sumbrele flaute-ale toamnei/O,doliu prea mândru!altare de bronz/Fierbintea flacara-a duhului azi o cumplita/Durere hraneste/Nepotii ce nu s-au nascut)/,fire retrasa si maladiva/"Elis,când cheama mierla în neagra padure,Atunci ti-e sfârsitul"/,Georg Trakl (1887-1914),nu a scris mult,cateva pagimi de proza,si putin peste o suta de poezii,puternice si profunde,este apreciat,un simbolist de prima marime,in literatura de limba germana/(A cazut zapada.Ametit de vinul purpuriu,dupa miezul noptii/parasesti întunecatul cerc al oamenilor,flacara rosie a vetrei lor.Vai/întunericul!/Ger negru.Pamântul e aspru,amar e gustul aerului.Stelele tale se închid în semne rele/Zapada amara si luna!/Un lup rosu pe care îl sugruma un înger.Pasii tai scrâsnesc ca gheata albastra/si un zâmbet plin de tristete si orgoliu ti-a împietrit fata/iar fruntea paleste în voluptatea gerului/Ori se înclina tacuta peste somnul unui paznic prabusit în coliba-i de lemn/Ger si fum.O alba camasa de stele arde umerii împovarati si vulturii lui Dumnezeu sfâsie inima ta de metal/O,colina pietroasa!Lin se desface trupul rece si în zapada argintoasa,uitat se topeste./Negru e somnul.Urechea însoteste îndelung cararile stelelor în gheata/La trezire,clopotele sunau în sat.Pe poarta dinspre rasarit ziua trandafirie aparu argint/(Noapte de iarna) -
***
-Cântec de seara-
Seara,când umblam pe carari întunecate
Ne rasar în fata palidele noastre fapturi.
Când însetam
Sorbim apele albe ale iazului,
Mierea tristei noastre copilarii.
Raposati,ne odihnim în umbra socului,
Privim pescarusii suri.
Nori de primavara cresc peste orasul sumbru,
Care tainuieste preaînaltatele vremi ale calugarilor.
Când îti prindeam mâinile subtiri
Lin deschideai în tacere ochii rotunzi.
E mult de atunci.
Totusi,când întunecata armonie bântuie sufletul
Apari,tu,alba,în peisajul de toamna al prietenului.
&
=Occident=
Luna,asemenea unui mort
Iesind din groapa lui albastra.
Si cad flori,atâtea si atâtea pe drumul stâncos.
Un bolnav,argint care plânge
Lânga elesteul serii,pe barca cea neagra,
Spre celalalt mal amantii au pierit.
Tacut pleaca cel fara tara,
Cu bezna pe frunte,cu vântul,
Arborii goi ai colinei.
O,voi acolo jos spre pierdutele umbre,fluvii!
Enorma stapânire a spaimei,
Oroare a serii însângerate,în nori de furtuna.
O,popoare spre moarte!
Val livid spargându-se de marginea noptii,
Cadere de stele.
&
=Noi suntem imaginatie=
Exista o straduta cu pufi de la salcii/Exista o adolescenta cu ghitara/când mergi duios cu febrele tale/(miroase a ambreiaj)/lumea da încet din coada negatiei/Poetul trece prin lume în spate cu geanta/cu poeziile sale.Pe straduta spitalului de ulcer:daca pica o pasare–/se întâmpla efectul!..Totusi dragostea tine de oameni/de fiinte si mai ales:de persoane;este dincolo cu directia/din care vin lucrurile.Si noi suntem imaginatie/ redusi la lucruri
&
=Cântec pentru o mierla captiva=/lui Ludwing von Ficker
Sumbra rasuflare prin crengile verzi.
Mici flori albastre,plutind,împresoara
Chipul însinguraticului,pasul de aur
Murind sub maslin.
Cu aripi bete fâlfâie noaptea.
Nespus de blând sângereaza umilinta,
Roua ce picura încet de pe spinu-nflorit.
Îndurarea stralucitoarelor brate
Cuprinde o inima care se frânge.
&
=Într-un vechi album=
Mereu revii tu, melancolie,
O,blândete-a sufletului singur.
Spre sfârsit arde-o zi aurie.
Plin de-umilinta se-nchina durerii cel care-ndura,
Rasunând de-armonie si blânda dementa.
Uite! deja se-nsereaza.
Iar vine noaptea si se tânguie un muribund
Si-altul sufere cu el.
Înfiorat sub tomnatice stele,
Capul se pleaca an de an mai adânc.
&
-Amurg în Lans=
Pribegie prin vara amurgita
De-alungul snopilor de grâu îngalbeniti.
Sub bolti varuite
Unde rândunica intra si iesea in sbor,am baut
un vin înfocat
frumoasa e melancolia si râul oe purpura .
Seara si miresmele întunecate ale ierbii
Ne racoresc cu fiori fruntile fierbinti.
Ape de argint fug pe treptele codrului.
Noapte si fara de grai o viata uitata.
Prietene:podete învelite de ramuri spre sat.
(traducere în limba româna,Petre Stoica,Stefan Augustin Doinas,Ion Pillat si O.W.Cisek)

- video-Georg Trakl –
https://www.youtube.com/watch?v=wffjOIcMhXg&fbclid=IwAR2oXlV9lsTFxno2jIIeaihHyuBJ8QbP7RFRq0cZV Ucds7ayOkg9TRkieEU

victor_homescu

10 Nov 2018, 17:49

= în memoria poetului-prietenului,Rodian Drăgoi,nascut,1 februarie1951,pe meleagurile lui Marin Preda,decedat,2018,noiembrie,9,cateva dintre scrierile autorului/nu mi-e frică de moarte/ mi-e frică de viață//viața mă uită încet/moartea încet mă învață//nu mi-e frică de nimeni/numai de mine mi-e frică//ntunericul ca o fiară se-ntinde/lumina se face mai mică.(lumina se face mai mică)=au scris despre apariţiile lui Ana Blandiana,Nicolae Manolescu,Ovidiu Genaru,Dan Cristea,Cezar Ivănescu,a publicat poeme în aproape toate revistele literare,a apărut în antologia Catarge (Ed. Eminescu,1978) şi în Caietul debutanţilor,1979 (Ed.Albatros,1981),câştigător a numeroase premii literare/,mă întorc de la înmormântarea mea/sunt fericit/pe drum nu e nimeni/prietenii deja m-au uitat/ultimul meu poem/nu interesează pe nimeni/e pace e liniște și toți pomii-nfloriți/de ce să nu fiu fericit? -
Alaturi,un excelent interviu,2015,iulie,3.
***
(biografia unei pete de sânge)
luna stă într-un picior şi respiră un cerc
pe sub pământ tu pleci la vânătoare
acum iar ninge viscolit
respiraţia tatei îndoaie geamul la casă
iubita mea fotografiază melancolia
acestei ninsori
eu continui să scriu biografia unei
pete de sânge
câinele meu de mult a murit
dar umbra lui mă urmează şi acum
credincioasă
tu știi că de când am plecat
mama a pavat toată ograda cu lacrimi
Doamne,mereu e întuneric în soare
nici nu putem să adormim
cuvintele noastre sunt pline cu pământ
și iar suntem atât de trişti
ca nişte ochi care-au uitat să vadă
***
(ninge peste un trup în care nu e nimeni)
de aseară ninge abundent
peste un trup în care nu e nimeni
se aude cum gândurile clatină vântul
doar părul tău încă verde adie prin arbori
de nicăieri vin păsări fără trup
eu un mormânt albastru în mine aş purta
ți-am spus mereu
că tu eşti între ieri şi-ntre mâine un nod
eu scriu
cu sângele unei păsări încă necunoscute
apoi privesc pe fereastră cum un copil
desenează o viaţă uriaşă pe ziduri
acum sunt singur
cu clipa înţepenită în perete
poate o să adorm
şi tăcerea va putea să înceapă

https://russenartina.wordpress.com/2015/07/03/rodian-dragoi/?fbclid=IwAR1eMr8ZTZpw4a74Ryy7c7M6hcXEkdstFLBWxWIl 9sYT9MGfgM83g_bRHco

Cretzulynne

10 Nov 2018, 17:50

* * *

La pas prin lunci mă duce calul,
Clintind oglinzi de apă clară;
Pe la copite saltă valul
Nori albi din cer de primăvară.

Cu pîclă rece și subțire
Pămîntul suflă desmorțit...
Zori, amăgiri și fericire,
Tot sufletul mi-ați înflorit!

Naintea mea și-n urmă cresc
Vedenii ca de chihlimbar,
În care-aș vrea să mă topesc
Cu sufletu-mi de o clipă doar!

(1862, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)

victor_homescu

14 Nov 2018, 20:48

= Noiembrie,13,la Bârlad,după-amiaza lui marti,2018,încheiat socotelile cu astă lume,profesorul, poetul Cristian Simionescu,membru al Uniunii Scriitorilor,un solitar,personalitate apreciata in lumea literara din România ultimelor decenii/**nici nu ştii că vei muri,că asta e o scrisoare/a unui actor bătrîn ajuns spectator,născocind/la finalul actului cinci o vorbă fără rost/o nimica-toată:moarte**/detine,Premiul National de Poezie „Mihai Eminescu”/**Sărutăm pe cei căsăpiți și pe căsăpitori,/pe cei care pipăie glanda moale a întunericului.Cu aceleași/ mâini ciupesc fundul madonelor.Din măcelărie dai în salon,/din salon în crâșmă, din crâșmă în sala de rugăciuni,de aici/în dormitor,din culcuș în sala de operații.Cum să-l iubești/ pe arhitectul care ne făcu acest hotel în batjocură?*/,Poetul avea 79 de ani,a plecat la ceruri,după o lungă suferință -

Pentru cititorii avizati de poezie,ca si pentru poetii capabili sa-si depaseasca invidiile si idiosincraziile.Cristian Simionescu a fost si este un nume care conteaza,o referinta constanta,o prezenta.Nu intamplator,volumele sale s-au bucurat in genere de atentia criticilor,au fost tratate cu seriozitate si respect.In mai mare masura decat alte demersuri poetice,oferta sa pare anume conceputa spre a fi interpretata;ea provoaca,invita si obliga la un efort hermeneutic.Si nu doar poemele de ample dimensiuni precum Maratonul,dar foarte multe dintre celelalte.Aproape fiecare text al lui are o structura multiplana si dramaturgica.Niciunde nu se rosteste si nu se aude o singura voce.Ceea ce poetul vrea sa ne spuna cere o simultaneitate, o suprapunere de voci si de registre.E un mod curios si spectaculos de a infrunta= in poezie= limitele insesi ale literaturii ca arta a succesiunii!Marile poeme ale lui Cristian Simionescu se cer citite ca niste romane miniaturale cu planuri paralele,caracterizate printr-un plurilingvism ad-hoc,sau ca niste piese de teatru cu conflictul resorbit si atenuat in discurs liric;sau ca niste opere reduse la ariile principale.(.)Cristian Simionescu apeleaza la o morala a deriziunii si a autoderiziunii ca la o pavaza sub protectia careia isi arunca sondele inchipuirii in bolgiile Infernului sau in adancul oceanului primordial, isi ingaduie fulguratii absolutizante,care tasnesc,insa, intotdeauna din materialitate,din visceralitate, din cotidianul mizerabil si irezistibil.
(Mircea Martin)
&
Punte inutilă peste nici o apă sau hău,
cu rost eşti şi tu.Ce rost? Bambus vibrand,
poate doar ţie vasală.Poate ţi-i silă de pasul
care te-ar călca,poate ţi-i silă de ochiul
lipit curios de fibra şi muşchiul tău.
(Explicaţia virilă te umileşte.) Cine voieşte
să te atingă cu mana,atinge umbra ta; şi cine
crede că atinge umbra ta,atinge Utopia.
Punte inutilă,bătrînă,
Fără urme de tălpi,goală de rost,stearpă în taciturnie,
cît dorit-am (prin caznă adeseori) să găsim un înţeles
chiar în firul de pulbere.Născocitorul tău
a fost un monstru Arhitect,care,ironic,a trecut pe aici,
să ne umilească de tot,prin tine.Dacă primilor
dezlegători li se tăia căpăţîna (al tainelor miez
dezvelindu-l),taie-mi-o! Punte inutilă,
geniul răului respiră în preajma ta.In preajma ta
stăm, chiar dacă ne ucizi.Nu avem nimic de pierdut.
Nu avem nimic de cîştigat.Respirăm în preajma ta,
Fără să te atingem.Doar cu gîndul traversăm peste tine,
spre terra damnata,de unde
niciun sol n-a vestit o farîmă de solie/-(Punte inutila)
&
(Nu se poate muri de tot)
Sînteţi prea înafară ca să puteţi veni înlăuntru.
Sînt morţi cu totul orbi dar sînt şi morţi
care mai văd cîte ceva.Să vie un om să radiografieze
întunericul din trup gata să iasă şi să lovească.
Să privească o dată înlăuntrul său!
Un comic mut trage sforile şi te pomeneşti peste
noapte cu un singur ochi şi cu trei nasuri; e semn bun,
are un miros ăsta=cu trei zile înainte! un prevăzător!
Privit de aproape eşti totuşi un dandy, umerii tăi sînt
uzi de lacrimile damelor.Bici al urbei,cine te-a adus
printre noi?
„Sînteţi prea înlăuntru ca să vedeţi ce-i înafară!”
Şi deodată, pe nepusă masă, tatălui meu îi cresc aripi
şi zboară, devine uşor ca pana şi mic cît o frunză –
conţopiştii arătîndu-l cu degetul: „Îl vedeţi? E un abur
şi vrea să călărească viaţa! Ce caraghios zboară!”
O voce dubitativă suspendată între da şi nu
şopteşte din ce în ce mai slab: „Şi clipa limbută
se sinucide şi, nici împins cu sula în coaste,
nu vei putea să înveţi la colegiu ultimele clipe
faste şi nefaste ale muribundului în dialog
cu chaosul.Înlăuntrul tău este înafară şi te caută”.
„Ar fi trebuit cineva să prevină:nu se poate muri de tot.”
Poate nu ne pasă de acei ochi care văd în întuneric,
poate nu ne pasă de acei ochi care nu văd ziua
în amiaza mare.Şi privind pe gaura cheii,tatăl meu
îşi numără zilele de cînd a murit.
Noi care ne-am speriat şi de colţii de lup împăiat,
acum enervăm cu o caţă pînă şi nările mamutului
în spate cu enorme bagaje pline cu lupi –
Le va da drumul? Nu le va da.Ba da,le va da.
Nu! Nu se poate.Şi dacă le va da drumul lupilor!
Cineva îţi scurtează picioarele prin somn.
Şi nu de alta, dar cum vor sta mîine pantalonii,
cum voi apărea în urbea trează în lumea damelor?
Şi vor striga după tine persoanele cum-se-cade:
„Ia uitaţi-vă, i-au crescut pantalonii,senior,senior,
domnule, bă,ai scăpat hăţurile!”
Ar fi spus babalîcii gubavi:
„Tundeţi aceste fete şi lăsaţi-le chele,
ele stîrnesc viaţa din seninătatea-i cîştigată
cu greu – şi-n barca în care sîntem cîştigată
cu greu – şi-n barca în care sîntem captivi
vîslim cu sufletul într-o pungă
spre o insulă fără-de-durere”.Deasupra bărcii ţipătul
himeric al mamelor noastre anonime:„vă voi naşte din nou,
vă voi naşte din nou”.
Mi-i teamă, mare teamă că vei muri
şi nu vei mirosi muzica, nu vei putea cîntări mirosurile,
nu vei gusta vorbele,nu vei pipăi gîndurile,
nu vei vedea clipele,nu vei auzi pagubele,
mi-i teamă, mare teamă că nu te vei cunoaşte pe tine însuţi.
În pădure lupii mănîncă o biată bătrînă.
Pune sub lupă o efemeridă,vei vedea cîtă arhitectură
perfectă se ignoră=o astfel de moarte,
o ignorare a morţii –
nici nu ştii că vei muri,că asta e o scrisoare
a unui actor bătrîn ajuns spectator, născocind
la finalul actului cinci o vorbă fără rost,
o nimica-toată:moarte.
Ieri un funcţionar s-a urcat doi metri deasupra
pămîntului, planînd,suspendat într-un şezlong –
cum a putut să trezească atîta ciudă şi gelozie
în bărbaţii urbei în stare să-l sugrume dintr-o
nimica-toată.Urîţi de urbe sînt bărbaţii imponderabili!
Dacă unei femei i s-ar întîmpla aşa ceva,
o, solidaritate masculină, ai sărbători scena asta
cu biftec şi vin.Viciu sau măreţie?Doar un pas
le desparte.
Dacă ar fi să alegi o singură Vorbă, pe care ai alege-o?
Dintre atîtea Vorbe,pe care am ales-o?
Încă nu am decis dacă exist,în ciuda brutalităţilor şi
elixirului.În cătun gratitudinea mi-a dat mult:
vînat, vite de lapte, harnaşamente. În urbe: tomuri, prieteşug,
mentă, biografie sadea.
Dar încă nu am decis dacă sînt.
Am cunoscut omătul şi iarba,motoarele şi jazul
(mai zi încă o dată,Slim,aceea cu pîinea de război),
am cunoscut caractere ilustre,voci
penetrante. Jocul şi bătaia de joc.Rana şi loţiunea
vindecătoare, dar încă nu am decis dacă sînt.
Mamele mamei noastre privesc la noi de mii de ani
prin ocheanul sîngelui nostru.Morţii tînjesc
după cei vii,rădăcinile se uită prin frunze la cer –
Ce imagini caraghioase şi obosite pentru tainele –
e adevărat impalpabile=pe care doar le bănuim printre
petreceri şi umilinţe.Cu ruşine şi frică, biet suflet
amnezic.
Se prăbuşesc lacrimi din iatac,catrafuse zboară
prin geam.În locul lui Romeo şi Julieta,apar mereu,
în balcon pe uşa din spate,Guşă şi Palavra şi se postează
pe malul Puierniţeior.Un singur chibrit le proiectează
pe ziduri corpurile goale.Cum ceaţa patinează zidurile
Londrei aşa şi faţa noastră îngrijorată,ca şi cum
cu un chibrit ai dat foc casei parohiale.Chiţcăitul
unui şoarec imaginar printre contraforţii deplasaţi.
Vorbesc cu mine însumi ca să fiu sigur că exist.
Nebunul cătunului sărutînd o creangă, crede că-i capul
fetei de la han şi pietrele fac picioare şi vin
să-i vadă.Clovnul pune capcane să prindă umbra
din apă, s-o ia în braţe:O iau cu mine,n-o să-i
mai meargă mult!” Ochiul fetei din Pompei face rondul
de noapte.
Îşi pipăie domnul dumnezeu toate părţile de dinafară
şi de dinlăuntru: „Simt ceva dumnezeiesc
în mine,mi-i teamă de veşnicie”.
Nu se poate muri de tot.
Deseori o iau peste cîmp cu şareta şi mersul
calului e o scrisoare pe zăpadă şi aer.Opresc
şi mă uit în ochii lui:Gîndeşte! Ne îndreptăm
spre focul tolănit peste ape şi cine ştie dacă
vreodată voi mai auzi limba focului grăind.Se ridică limbile
morţilor din pămînt. Murim în timp ce vieţuim,
viaţa se hrăneşte din viaţa care o precede.
***
(Un articol-omagiu,deosebit,dedicat lui Cristian Simionescu,sub semnatura lui Ancelin Roseti,poate fi citit pe adevarul.ro)

Cretzulynne

11 Dec 2018, 22:13

* * *

Nu te feri, căci nu doresc
Nici lacrimă, nici suferință,
Ci-i doar în mine o voință
Să-ți spun întruna: "te iubesc".

Spre tine vreau s-alerg, să zbor.
Cum valuri din cîmpii de mare,
S-ajung s-ating în sărutare
Granitul rece. Și să mor!

(1862, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)

victor_homescu

12 Dec 2018, 20:22

-1956,noaptea de 9 spre 10 decembrie,dorea să ia tramvaiul,pentru a se duce spre casă,sau..cine ştie?,se implinesc 62 de ani,Nicolae Labiș**Hei,Mioriţo,habar n-ai! Nici nu-ţi închipui ce mi se pregăteşte**(scriitoarea Mioara Cremene,in interviul cu Mariana Sipoş,Ed.Universal Dalsi,2000),**Nu,n-am fost beat.E adevărat că am băut în după-amiază şi în seara aceea,dar nici măcar ameţit n-am fost.=Cum ai putut să cazi sub tramvai,treaz?=Nu am căzut singur,am fost îmbrâncit din spate de cineva,nu ştiu de cine,n-am avut timp să mă uit înapoi**(Imre Portik,in dialog cu Labiş,cartea,"Hora morţii"),accident sau crimă?,un articol sub semnatura poetului Nichita Danilov -
**Nicolae Labiş,Surorile.Cântec-poveste
VIAŢA:Este trist,totuşi,ce faci tu.
Adesea,curmi oameni în floarea vieţii,
Astupi urechi care mai au multe de auzit,
Uneşti buze care mai au multe de spus.
De ce-i stângi pe cei care,după cum zice lumea,
Mor cu zile?
MOARTEA: Demult,când oamenii trăiau în sălbăticie,
Mureau şi atunci,cu zile, unii.
Boli erau mai puţine atunci,
Dar îi striveau copacii ori fiarele îi băteu,câteodată,în luptă.
Acestea sunt întâmplări ale existenţei
Peste care noi nu putem trece.
Cu vremea, oamenii au început să lupte cu întâmplările
Dar au început să se lupte şi între ei.
Eu,la războaie,nu vin nicicând cu bucurie.
La războaie,nu vin eu,ci oamenii te gonesc.
Mai sunt şi bolile,
Bolile te alungă şi eu nu bucuroasă îţi iau locul.
Dar ţine minte:pregătesc trupul sfârtecat de spade,
Pentru ca tu să-i dai viaţă din nou.
Astfel,azi,oamenii luptă cu războiul şi bolile,
Aducând o vreme când tu
Vei pleca din oameni firesc,
Lăsându-mă firesc să-ţi pregătesc materialul
Pentru opere din ce în ce mai desăvârşite.
VIAŢA:Degeaba te închipuie oamenii cu craniul gol,
Asemenea unor rămăşiţe nedurabile ale lor.
Mintea ta scapără,ai dreptate,
Va veni vremea când vom călători numai după legi.
Dar chiar atunci,opera ta rămâne tristă,
Când curmi viaţa bătrânilor,
Lipsindu-i de bucuria Soarelui
Şi a tuturor darurilor mele.
MOARTEA:Dacă te gândeşti,nu-i atât de trist.
Nu judeca după gândul orfanilor,ci al adevărului.
Urmaşii nu mai repetă greşelile străbunilor,
Omenirea prin noi merge înainte.
Creierul omului este limitat;
El nu înţelege nici măcar Infinitul.
La o vreme,este neputincios să înţeleagă minţile tinere
Şi este firesc să dispară.
Rodul gândirii lui rămâne,însă,
Ca să fie cântărit de urmaşi.
Visătorii cei mai îndrăzneţi de acum un mileniu
Astăzi n-ar mai fi buni,de s-ar fi păstrat.
Destul că visul lor a fecundat omenirea,
Care l-a dus înainte prin reînnoire.
VIAŢA:Dar nu s-ar putea ca puterea mea să fie mai lungă
Sau creierul să fie în stare a creşte mai îndelung?
MOARTEA:Fericirea omului stă în căutarea desăvârşirii,
Căutare care,când se împlineşte,vin eu.
Ce rost ar avea să trăiască omul un mileniu!
Viaţa i s-ar părea la fel de lungă,cum i se pare,azi,
Fluturelui,care nu trăieşte decât o zi;
Nu i se pare asta nefiresc.
Menirea omului este să trăiască o viaţă de om
Şi să lase moştenire urmaşilor roadele spiritului său,
Dar tu,draga mea,eşti vicleană:
Tu ştii toate acestea şi mă faci să ţi le spun.
Tu ştii că prin orice faptă a mea
Tot tu triumfi!
La fiecare treaptă a Istoriei,din veac în veac,
Tu îţi rosteşti porunca ta şi-a veacului.
Haide, rosteşte porunca!
VIAŢA:Porunca mea de azi aceasta este:
Să se pună capăt izbucnirilor sângeroase,
Care de veacuri ne tulbură hora legilor noastre.
Oamenii să trăiască şi să dureze
Minuni neameninţate de nimic.
Aceasta este întâia mea poruncă.
A doua poruncă a mea aceasta este:
Acei în care eu sălăşluiesc
Să-şi folosească bine cursul vieţii,
Pentru ca tu să-i găseşti împăcaţi
Că nu şi-au purtat Umbra zadarnic pe lume.
Eu văd,eu văd cum au şi început
Să se împlinească poruncile mele!...
...Cele două Surori nu ştiu dacă au mai vorbit ceva
Şi s-au ridicat printre cetini la stele.
Strigătul omului îşi pierduse puterea.
Noaptea a lunecat pe cer către nord...
Eu mi-am desprins fruntea de pe baltag
Şi,simţindu-mi sufletul plin de har nou,
Am ridicat acest cântec-poveste.

https://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/cum-a-murit~ni4q5o?fbclid=IwAR3BGHLRHx43y4vRTvCJ6CK2jasf bLblESHCIgXnBlm055ibE-edeIkSaa8#.XA6PJazUyW4.facebook

Cretzulynne

16 Dec 2018, 00:17

* * *

Doar ieri își tremurau păduri
Frunzișul rar la soare cald;
Tomnatice semănături
Umpleau cîmpia cu smarald.

De sus privind și ne-ndurat
La cei răpuși de frig și somn,
În el nimica n-a schimbat
Ne-nfrîntul pin, trufașul domn.

Nici urmă n-a rămas din vară;
Pustie-i lumea cît cuprind;
Pămînt și cer se îmbrăcară
În strai din mohorît argint.

Mîhnite greu și mult sărace,
Cîmpii, păduri nu se clintesc.
În firea care, astăzi, tace
Nu simți puterile ce cresc.

Un basm e parcă, unde zîne,
Prin vînăt fum în rotocoale,
Ne-au dus din țărm cu blînde grîne
În țara moartelor cristale.

(1864, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)

Cretzulynne

16 Dec 2018, 21:27

* * *

Cunună cui? Zeiței frumuseții
Ori, din oglinda-i, întrupării-amăgire?
În largu-le nu s-or găsi poeții,
Uimindu-te că sînt avuți în plăsmuire.

Eu nu! Avută este marea fire.
Ea-n pulberi duce viață și-nsutit o scoate
Ce tu ivești și doar într-o privire
Poetul în cuvînt reînvia nu poate.

(1865, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)

victor_homescu

06 Jan 2019, 21:04

=A facut parte dintr-un grup de artisti suprarealisti,alaturi de Gellu Naum,Paul Paun,Virgil Theodorescu,Dolfi Trost,a inventat “cubomania”,a inventat “poezia sonora”1966,un poet remarcabil,autentic,membru in redactia revistei Alge,1930-1933/**Creerul îmi sta în cap ca o frânghie/in jurul gâtului/si caut cuiul de care m'am spâzurat/si cuiul e în inima/si cuiul e ascuns prin sânge,prin cearceafuri/picioarele se balabanesc pe podea/si moartea îmbracata în femei groase/de mahala îmi taie frânghia si-mi spune„Dumnezeu sa ma ierte"/,spirit protestatar,nonconformist,este arestat 9 zile,în 1933,pentru scrieri pornografice (revista„Muci”),poemul**Pe munte cu popi si curve**,publicat în revista„Pxxa”,in 1951 emigreaza în Israel,urmeaza Franta,se stabileste,definitiv,la Paris,intra in grupul Andre Breton,
publica numeroase volume,Vampire passif/Vampirul pasiv,1941 si Dialectique de la Dialectique.Message adressé au mouvement surréaliste international,1945,principalele sale opere,ajunge sa fie recunoscut drept unul dintre cei mai importanti poeti francezi,sustine recitaluri,Europa si peste ocean,Gherasim Luca (mascut,Salman Locker),lasa un mesaj audio,
catre sotia(pictoriţa)Micheline Catti Luca,spunea„Pentru poeti nu exista un loc în aceasta lume”,declaratie de adio,la 9 februarie 1994,in vârsta de 80 de ani,se sinucide,sarind în Sena,Pod Mirabeau,asemenea prietenului Paul Celan/**Tacere,oameni buni!/azi noapte este noaptea noptilor/hotii si vagabonzii sunt atârnati de grinda caselor/si sinucigasii din mine sunt sus pe stâlpi,sus/Sst,tacere!azi e noaptea noptilor,ssst,tacere!**/in tara de origine,aproape necunoscut,a lasat in urma lui o importanta opera poetica,marcand poezia franceza,romaneasca si poezia europeana,de avangarda=
***
Poetii de azi,poetii cu degetele tremuratoare ca niste plopi
si scurte ca niste gloante
poetii cu pietre de toate marimile prin toate buzunarele
trebuie sa stie ca singura greutate e spargerea primei vitrine
întâlnite pe marile bulevarde
fiindca celelalte vitrine se sparg de la sine
dupa cum e de ajuns sa stingi o singura stea ca pe urma celelalte
stele sa se stinga de la sine
Cer iertare pentru comparatia cu steaua.
poeti,e o amintire din vremurile de alta data
când ma extaziam în fata pomilor înfloriti si lesinam
la fiecare rasarit de soare.
Poetii de azi,poetii cu degetele tremuratoare ca niste plopi
si scurte ca niste gloante pot zvârli cu pietre
în comparatia cu steaua va fi poate prima
vitrina pe care veti sparge.
***
(Patrundere)
„Turn situat pe terenuri moi si inundate de pasiuni îti ridici/ parul pietrificat pe înaltimi,spre albastru cu semnul sfîrsirilor de fraza/ Pe gînduri,cu vinele îndreptate spre mari colorate,ca fluviile/te clatini amagit pendul,barometru al inimii/ În asteptarea încetarilor subterane,în asteptarea sfîrsitului de cutremur/ce-ti misca temeliile,privesti prin ochiul întredeschis si prin genele invizibile/ spre departari/Din zare,un punct ia marimile visate de tine/si,în atmosfera transparenta,o linie îti contureaza formele/în glasuri de pulpe,în revolutii de sîni si în concerte de buze/ O ultima sfortare de tacere zadarnica,pulsul trecut seringa/prin mijloc tremura cu mercurul aprins la gura ochiului/ Din departare surlele institutelor barometrice anunta/plimbari de temperatura si miscari cosmice/Pamîntul se rostogoleste pe un alt pamînt/ si în zgomotul tacerilor cu pasi de rasuflari/planetele se ciocnesc cu plantele în neant,cautîndu-se/Te cauti prin buzunarele trupului si nu gasesti decît/radacinile tale împietrite în pamîntul/care a încetat sa se mai zvîrcoleasca/Pe el,îl gasesti plin cu bomboane incolore si ude=poate scuipate/Tu te regasesti dupa luptele pe care le regreti/te pipai cu toate degetele si te gasesti topit/lichefiat,cu rani vizibile în pupile,pe trup si în suflet/ În zadar cauti sa ridici schele pentru o noua ridicare/pentru ca tu cazi una cu pamîntul/care de asta data e mai moale si mai inundat ca niciodata/
În suflet îti umbla gondole secate,si creierii curg pe uscaciuni”
***
=Naratiunea mea de-a fi-
disperarea are trei perechi de picioare
disperarea are patru perechi de picioare
patru perechi de picioare aeriene vulcanice
absorbante simetrice
ea are cinci perechi de picioare cinci perechi
simetrice
sau sase perechi de picioare aeriene vulcanice
sapte perechi de picioare vulcanice
disperarea are sapte si opt perechi de picioare vulcanice
opt perechi de picioare opt perechi de sosete
opt furculite aeriene absorbite cu sete de cele opt
perechi de picioare
are nouã furculite simetrice si nouã perechi de
picioare
zece perechi de picioare absorbite de propriile-i
picioare
adicã unsprezece perechi de picioare absorbante
vulcanice
disperarea are douãsprezece perechi de picioare
douãsprezece perechi de picioare
ea are treisprezece perechi de picioare
disperarea are paisprezece perechi de picioare
aeriene vulcanice
cincisprezece cincisprezece perechi de picioare
disperarea are saisprezece perechi de picioare saisprezece
perechi de picioare
disperarea are saptesprezece perechi de picioare
absorbite de propriile-i picioare
optsprezece perechi de picioare si optsprezece
perechi de sosete
ea are optsprezece perechi de sosete absorbite cu
sete de furculitele propriilor ei picioare
adicã nouãsprezece perechi de picioare
disperarea are douãzeci de perechi de picioare
disperarea are treizeci de perechi de picioare
disperarea n-are perechi de picioare
e neîndoielnic cã n-are perechi de picioare
pe de-a-ntregul neîndoielnic cã n-are picioare
cu totul neîndoielnic cã n-are picioare
cu totul si cu totul neîndoielnic cã n-are cã nu trei
picioare.
***
**Maniera de a/maniera de te/maniera mamei mama/maniera în care mama se aseaza/mania de a se aseza fara mine/mania pentru matase/într-o maniera matasoasa/într-o matase de seara matasoasa**

https://igormocanu.wordpress.com/2014/03/23/gherasim-luca-originile-discursului-performativ/?fbclid=IwAR2iF-hy7zuFX3g2PDqkTPHlIgZ1nybLfZDHaRRUWO2b5l4L2wrvs-eAj8g

Cretzulynne

07 Jan 2019, 00:02

* * *

Zadarnică-nflorirea ta-mi răsare,
Solie din lumini crescînd sub zări,
Iar, tînără, dorești strălucitoare
Din parte-mi laude și dulci cîntări.

Ci tu, curată, cînd cu mîini de flori
Dai pietrei lui Memnon gingaș alin,
Seninul semn al mîndrei Aurori
Răspuns primește numai prin suspin.

(1865, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)

Cretzulynne

07 Jan 2019, 23:46

Fericirile

Fericiţi cei care au aflat pînă cînd

Fericiţi cei care au aflat pînă unde

Fericiţi cei care ştiu din propria experienţă

Fericiţi cei care ştiu din experienţa celorlalţi

Fericiţi cei care au aflat de ce

Fericiţi cei care au uitat de ce

Fericiţi cei care n-au întrebat şi au aflat

Fericiţi cei care au întrebat şi n-au aflat nimic

Fericiţi cei care se apropie

Fericiţi cei care se îndepărtează

Fericiţi cei care suferă pentru că drumul nu are capăt

Fericiţi cei care suferă pentru că drumul se înfundă brusc

Carnea e sfîrtecată de o contradicţie de termeni

pe patul de moarte trupul se tîrîie pînă la margine şi

se aruncă în hău:

mai suna-veţi pentru mine stele din sînge?

mai afla-veţi unde se varsă sîngele tuturor?

Fericiţi cei care au încheiat o înţelegere

Fericiţi cei care au încălcat toate înţelegerile

şi acum îi aşteaptă viaţa la cotitură

Fericiţi cei care au uitat de ce – oricum răspunsul

era aproximativ,

oricum mai urma ceva care ar fi schimbat ordinea lucrurilor

Fericiţi cei nefericiţi pentru ei ziua se naşte cu vinovăţie

Fericiţi cei mutilaţi din iubire

Fericiţi cei care au abandonat cînd mai aveau atît de puţin,

atît de puţin –

Fericiţi cei care au plătit totul în viaţă

şi le-a mai rămas o mulţime de mărunţiş

cu care pot să joace pe mize obscure la zaruri

Fericiţi cei care ar fi vrut altceva de la soartă

Fericiţi cei care au urcat pînă în vîrf

şi de acolo n-au mai ştiut dacă să se întoarcă acasă

să aducă pîinea ca un trofeu

sau să rămînă ca martori ai propriilor ascensiuni

Fericiţi cei care nu vor să ştie nimic

Fericiţi cei care vor să ştie totul

şi cu unii şi cu alţii am fost în cîrdăşie

pe cînd fluturele spărgea crisalida

pe cînd floarea depunea mărturie cu propria mireasmă

Fericiţi cei care sînt pe punctul de a cîştiga războiul

dar le mai lipseşte un moment de ură

Fericiţi cei care spun nu

cînd eu sînt pe cale să adun la un loc

stelele din două nopţi diferite

Trăiesc laolaltă cu cîţiva morţi

şi cu cîţiva vii

de prea multe ori morţii îi încurajează pe cei vii:

rezistă, rezistă,

l-am auzit pe Dumnezeu cu urechile mele spunînd

că viitorul nu-i atît de negru!

O mulţime de lucruri nu le-am trăit dar mi le amintesc

pe altele le-am trăit, dar le-am uitat

Fericiţi cei care pînă la urmă au conchis

că viaţa nu e mai importantă

decît o călătorie în care sufletul trage hoitul după el

ca să-i arate ce lucruri minunate

ar fi avut de pierdut

dacă ar fi ezitat să se nască

Fericiţi cei care au urcat

Fericiţi cei care au coborît

îi urmăresc şi pe unii şi pe alţii

se tîrăsc pînă în centrul oraşului,

chiar de mai multe ori pe zi,

de fiecare dată o fac cu determinarea cu care ar săvîrşi

un ritual.

Trag cîte o linie pe perete

la fiecare plecare, la fiecare sosire.

Poate că într-o zi ar trebui să le spun

dar poate că e mai bine să nu ştie

http://revista-euphorion.ro/poezii-de-adrian-alui-gheorghe/

victor_homescu

23 Jan 2019, 13:44

=**Cand rostesc cuvîntul Viitor/prima silabă aparţine deja trecutului/Cand rostesc cuvîntul Linişte/o risipesc/Cand rostesc cuvîntul Nimic/creez ceva ce nu încape în nici o nefiinţă**,primeste,1996,Premiul Nobel pentru Literatura„pentru o poezie care,cu o precizie ironica,permite contextului istoric si biologic sa iasa la lumina în fragmente de realitate umana”,Wislawa Szymborska (1923-2012),poeta,eseista si traducatoare poloneza.a fost descrisa ca „Mozart al poeziei”/ „Moartea,fara sa exageram=Nu exista viata/care cel putin o clipa/ sa nu fie nemuritoare//Moartea întârzie întotdeauna exact cu acea clipa/În van scutura clanta unei usi invizibile/Nimanui nu-i poate sustrage timpul atins“,a tinut la calitatea scrisului sau,nu la numarul cartilor publicate,20 de volume,intrebata de presa de ce publica atât de putin,Szymborska da un raspuns memorabil=„Public putin pentru ca nu uit ca am în casa cosul pentru gunoi”,o perioada sprijina,ulterior s-a delimitat de ideologia socialistă,volumele de debut au fost singurele concesii pe care aceasta le-a facut regimului politic,aderăra si se retrage din partidul comunist,1966,a fost distinsa si cu alte prestigioase premii,Herder,1995, Goethe,1991,opera sa a fost tradusă in engleză,majoritatea limbilor europene,in Romania,de remarcat traducerile polonistului Constantin Geambasu,dar si in arabă,ebraică,japoneză,chineză,scriitoarea a trait 88 de ani,împacata cu lumea si viata,*(În garderoba naturii)**Soarta mi s-a aratat/binevoitoare pâna acum/S-ar fi putut sa nu-mi fie data/memoria clipelor bune/Ar fi putut sa-mi fie rapita/înclinatia spre comparatii/As fi putut fi eu însami=dar fara sa ma mir/iar asta ar fi însemnat/sa fiu altcineva**,geniul sau poetic,certificat in poemul(Vermeer)/„Cât timp femeia din Rijksmuseum/în linistea pictata si în concentrare/toarna laptele,zi dupa zi/din urcior,în castron/Lumea nu merita/sfârsitul lumii”=
***
(Wislawa Szymborska,in discursul de la Academia Suedeza:„Poetul,daca este un poet adevarat,trebuie sa-si repete întruna:«Nu stiu»Cu fiecare poem scris el încearca sa explice ceva,dar îndata ce îsi încheie poemul e din nou cuprins de îndoieli,îsi da seama ca explicatia lui e partiala si de scurta durata.Si atunci mai încearca o data si înca o data.Toate aceste probe ale nemultumirii sale istoricii si criticii literari le vor numi«mostenire literara»”)
***
(Chinuri)
Nimic nu s-a schimbat.
Trupul tot prada durerii,
îi trebuie hrana si aer si somn,
are pielea subtire si sânge dedesubt,
un set adecvat de unghii si dinti,
oasele se pot rupe, articulatiile se pot luxa.
Toate acestea se pot numi chinuri.
Nimic nu s-a schimbat.
Trupul tremura cum tremura
înaintea Romei si dupa,
în secolul douazeci înainte si dupa Christos.
Chinurile sunt aceleasi,doar pamântul e mai mic,
si orice s-ar întâmpla pare bine de cealalta parte a zidului.
Nimic nu s-a schimbat. Doar oamenii sunt mai multi,
pe lânga insultele vechi au aparut unele noi,
reale, imaginare, temporare sau deloc,
doar urletul trupului le raspunde,
razboiul este si va fi mereu un urlet al inocentei
gradat dupa scala valorica a timpului si tonalitate.
Nimic nu s-a schimbat.Poate doar manierele, procesiunile,sau dansurile.
Totusi,mâinile care acopera protector capul se misca la fel.
Trupul se zvârcoleste,tresare,se zbate,
picioarele-i cedeaza,cade,genunchii dor,
devine cianotic,se umfla, saliveaza, sângereaza.
Nimic nu s-a schimbat.Poate doar granitele,
padurile,coastele, deserturile si ghetarii.
Prin aceste decoruri bântuie sufletul,
dispare, reapare,se apropie,se-ndeparteaza,
strain lui, evaziv,uneori sigur,alteori nesigur ca exista,
cât trupul mereu este si este si este
si nu-si gaseste locul niciodata.
***
(Utopia)
Insula unde totul e limpede.
Ai pamântul sub picioare.
Singurele cai sunt cele de acces.
Arbusti îndoiti sub greutatea dovezilor.
Aici creste Arborele Supozitiei Juste
cu toate ramurile dezmembrate din vremuri imemoriale.
Arborele Întelegerii,uimitor de drept si simplu,
tâsneste lânga izvorul Aaaa,pricep.
Cu cât mai des hatisul,cu atât mai vasta perspectiva:
iata Valea lui Evident.
Daca apar dubii,mintea le-nlatura imediat.
Ecouri stârnite din senin
explica acut toate misterele lumilor.
Pe dreapta,o grota-n care zace Sensul.
Pe stânga,Lacul Convingerii Ferme.
Adevarul,desprins din adânc,unduieste deasupra.
Încrederea Absoluta se-nalta deasupra vaii.
Vârfu-i ofera perspectiva ideala a Esentei Lucrurilor.
Desi fermecatoare,insula e pustie,
iar stersele urme rasfirate pe plaje
duc toate catre mare.
Ca si cum n-ai decât sa pleci,
sa te arunci,sa nu mai revii din adâncuri.
Din nepatrunsul vietii.
***
(Piatră funerară)
Aici zace ca o străveche virgulă,
autoarea câtorva poezii.Pământul cu grijă
o înconjoară,cu toate că trupul ei
nu făcea parte din nici o grupare literară.
Pe-al ei momânt nu văd să iasă la iveală
altceva decât rime însăilate,brusturi şi bufniţe.
Trecătorule,creierul electronic scoate-l din geantă
şi cugetă o clipă la a Szymborskăi soartă

https://www.culturapoloneza.ro/events/item/laureata-premiului-nobel-pentru-literatura-wislawa.html?fbclid=IwAR0EOjxReL4NPZXmebvImTGWlJUU wJLjGfPB8d6mT42_XMbgaGqkGCX5dqU#.XETmp8kFrlc.faceb ook

victor_homescu

09 Mar 2019, 18:31

O, dacă voi, femei, aţi veni
aici, printre noi, deşi suferinde,
nu mai cruţate ca noi în viaţă, şi totuşi în stare
să faceţi din noi nişte preafericiţi.
De unde,
când se-arată iubitul,
îi luaţi viitorul?
Mai bogat decât va să fie vreodată.
Cine ştie cât de departe
e cea din urmă stea fixă pe cer,
e uimit când o află
În spaţiul sublim al inimii voastre.
Cum vi-l desfăşuraţi în mulţime?
Voi cupe de noapte, iviri de izvoare.
Voi într-adevăr mai sunteţi aceleaşi?
Sunteţi chiar aceleaşi copile
înghiontite în drumul spre şcoală
de un frate mai mare?
Voi, pure fiinţe.
În timp ce feţele noastre
se zbârceau, urâţindu-ne,
voi rămâneaţi pâine proaspătă.
Nici despărţirea de copilărie
nu v-atingea. Dintr-o dată
v-aţi schimbat în ceea ce sunteţi, dumnezeieşte
şi miraculos împlinite.
Noi, ca rupţi dintr-un munte,
adesea de mici
colţuroşi; uneori
ciopliţi fericit;
noi, aşchii de piatră,
peste flori prăvălite.
Voi, flori ale pământului, ale adâncului,
dragi rădăcinilor toate,
voi surori ale Euridicei,
voi care urmaţi cu credinţă
urcuşul bărbatului.
Noi, adesea jigniţi de noi înşine
lesne jignindu-vă însă, şi cu plăcere,
şi din nou la nevoie jigniţi.
Noi, ca nişte arme-aşezate
cu furie-alături de somn.
Voi, ocrotindu-ne-acolo unde
nimeni nu ne mai apără. Ca un pom umbros
şi îmbietor la somn e gândul la voi în reveriile celor însinguraţi.
(Rainer Maria Rilke)
***
-Ce bine că esti-
E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt/(Nichita Stanescu).

victor_homescu

22 Mar 2019, 16:27

Poezia trebuie să stea pe pervazul geamului și să vorbească
limba celor ce stau în picioare pe pervazul geamului.
Poezia trebuie să danseze,
să chițăie limba șoarecelui care trăiește
sub scenă și se teme
de sălbatica tandrețe a dansului.
Poezia trebuie să bată la ușă
domol sau nebunesc.
Nu trebuie să atingă soneria.
Poezia trebuie să viziteze Barcelona
și acolo să vorbească engleza.
Poezia trebuie să se odihnească,este esențial să se odihnească.
Poezia nu trebuie să fie poezie.
Trebuie să fie hrana care vorbește.
Poezia poate fi o dulceață,
adică, un fruct mort și gustos.
Poezia poate fi zaharină,
adică, un îndulcitor artificial și canceros
Poezia poate construi
o casă
un spital
o școală
o pușcărie
o sinagogă,
dar ea preferă
să descopere
un izvor de lapte în mijlocul unui oraș.
Poezia trebuie să doarmă, să doarmă și să viseze poezie.
Poezia trebuie să se întindă, să se întindă și să vorbească
în somn.
Poezia trebuie îngropată
în pământ
și să vorbească limba morților.
Poezia trebuie să aibă grijă de cei bolnavi.
Poezia trebuie să se submineze pe sine,
să se anuleze pe sine,
să se trădeze pe sine,
să abandoneze și să fie abandonată.
Poezia trebuie să trăiască.
(**Poezia**,Hezy Leskly,1952-1994,poet israelian)

https://vorbepentrusufletblog.wordpress.com/2018/03/21/ziua-internationala-a-poeziei/?fbclid=IwAR3WR-thFzy226ZDuen5vZkxGcWsA5QqSVITkctWwuVKO_Uv_-e3uoLNL3g

victor_homescu

28 Apr 2019, 23:17

**Înviere**
Zăceau în noi vechi stavili de păcat,
Ne ocoleau din ceruri mesagerii...
Dar Domnul a venit,le-a spulberat: trec libere-n noi căile-nvierii
Pândeşte,suflete,ia-ţi straie noi,
Cămările găteşte-ţi:poate iată-L,
E drumul Său,Hristos acum prin noi,
Prin om El suie-nvingător,la Tatăl
Nu-i scapă colţ neluminat,pustiu,
El,Fulger,cercetează pe oricine,
Alina,clipa mare cât eşti viu
De-i place-şi face un popas în tine,
Şi-n volbura-l de slăvi te ia cu Sine./(Vasile Voiculescu)
***
(Isus Cristos**Cele sapte cuvinte de pe cruce**,cărticică receptionată în 1863 prin vocea interioară a Spiritului si scrisă în Graz de Antonie Grossheim) :
"Tata,iarta-i caci nu stiu ce fac",Luca 23:34/"Mi-e sete!",Ioan 19:28/“Dumnezeul Meu,Dumnezeul Meu,de ce M-ai părăsit?”/"Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai"/lui Dismas,Luca 23:43/"Femeie,uite-l pe fiul tau!,Mariei,si către Ioan:“Uite-o pe mama ta!”-Ioan,19:26/“Tată,în mâinile Tale Îmi încredintez Spiritul !”,Luca 23:46/“Totul s-a înfăptuit !“/Lucrarea Salvarii fusese realizată!,Ioan 19:30
***
- (Dupa toate cate s-au pierdut),Mircea Vulcanescu ;
**Colind sarac/suflet sarac/Sa pot,m-as fi facut colac/Si-n miez de nuca as fi vrut sa ma//prefac/dar n-am putut/caci nu-i pe plac.
**Colind sarac/Suflet sarac/Si totusi n-am putut sa tac/ci iti trimet un gand/flamand/ca dorul unui vechi pastor/colindator/ce sta veghind/si asteptand/sa vada cerul coborand.
**Colind sarac/Suflet sarac/Colind al sufletului meu/eşti gol de sârg,de drag eşti greu/gol cum e bunul Dumnezeu/născut în staul,printre oi/nu în palate,ci-n nevoi/ca să ne fie nouă Frate/şi să ne scoată din nevoi/şi din păcate.
**Colind sărac/suflet sărac/Prunc de o zi/Domn nefăcut/S-a întrupat Cel Nevăzut/şi din Fecioară S-a născut/Din slavă plină, din tărie/ni S-a născut în sărăcie/Sol coborât din vecinicie/Vis împlinit/Hristos în cuie răstignit/în ieslea rece ne-nvelit/un bou suflând/îngeri în jurul Lui veghind/păstori cântând/amurg pe cerul ruginit/şi«trei crai de la răsărit»/ce «spre stea au călătorit»
**Colind sărac/suflet sărac/Vin la-nchinat/Şi,dar din sufletul curat/ I-au adus aur,să domnească/Smirnă ca să tămăduiască/ Tămâie,ca să-nvioreze/Rugă,ca să se-nduioşeze/Tot ce-nfloreşte,să rodească/Tot ce-i pierdut,să se-mplinească/Ce este strâmb,să se-ndrepteze/Săracii să se-ndestuleze/Furtuna să se liniştească/Duşmanul să se biruiască/Toată ispita să-nceteze/ Doar bucuria să cuteze/Şi robi suntem,ca şi regi/să ne găsim din nou întregi/prin Taina Lui de căpătâi/în slava noastră cea dintâi
**Colind sărac/suflet sărac/O stea azi ni s-a arătat/E steaua lor? E steaua cui?/A tuturor?A nimănui?/Argat,fecior de împărat/e steaua Lui/I-al nostru!Atât L-am aşteptat/şi-L aşteptăm neîncetat/
în fiecare an odată/să se nască/să ne pască/şi să ne mântuiască/pe noi,robii Lui/pierduţi hai hui/ce-I ducem lipsa greu, când nu-I/că de răsare câte-o stea/pornim grămadă după ea/Iar de-L găsim/Îl răstignim/în cruci/pe la răscruci.
***
Eşti, Doamne, bun, eu pământean şi rău,
şi-n dragoste nu-Ţi seamăn, nici în milă.
Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,
de par dospit din cer, nu din argilă.
Nu Ţi-am râvnit nici razele subţiri,
nici tălpile străpunse de piroane.
Dar Tu mă faci părtaş în răstigniri,
şi-Ţi tot îngân osânda din icoane.
Sfinţit pe cruci pe care nu m-am vrut
şi de-nvieri pe care nu le-aş cere,
nu ştiu: Tu te cobori la mine-n lut
sau eu mă urc spre raiul tău bând fiere?
Cu necerşită slavă mă încarci
şi-n cuie, când sfinţenia mă frânge,
oftând mă uit la rănile-mi prea largi
şi-ţi cresc alături, sânge lângă sânge/(Identitate),Radu Gyr
***
- Ana Blandiana/(Pieta):
*Mai dormi,mai dormi atât de greul/Somn al seminţei în pământ/Ca să încolţească-n primăvară zeul/Cu moartea pre moarte călcând/Mai dormi,visând cum celor din morminte/Viaţă dăruindu-le,învii/În groaza bucuriei care-aprinde/Ochii bătrâni ai foştilor copii/Şi-atunci când peste iarna veşniciei/Te vei trezi în soarele de-apoi/Ridică-te din braţele Mariei/Şi-nvie-ne Iisuse,şi pe noi.
***
Hristos au înviat din morţi,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte călcând-o,
Lumina ducând-o
Celor din morminte/,Mihai Eminescu

victor_homescu

10 May 2019, 19:06

Născut la 9 mai 1895**Unde şi când m-am ivit în lumină,nu ştiu/din umbră mă ispitesc singur să cred/că lumea e o cântare**,Lucian Blaga *(Întru pomenirea lui Rainer Maria Rilke-*Prietenă,să nu mai rostim zadarnicul sunet/cu care-l chemau muritorii!/ Astăzi,vorbind pentru toţi/el nu are chip şi nu are nume-poetul!/Viaţa lui mult ne-a mirat/ca un cântec cu tulbure tâlc/ca un straniu eres/În anii de demult/poetul,cuvântul strivindu-şi,a îndurat/ năpastele toate cu bărbăţie/şi cele mai mari,cele mai crunte dureri,şi le-a stins/în muntele singurătăţii,ce şi-a ales/Când la un semn/s-au surpat albăstrimile cerului/şi minutarele vremii treceau/ca tăişuri prin toată făptura/în anii aceia,poetul voi să uite de semeni şi vatră/În anii cumplitelor pâcle/când pământenii cu sfânta lor omenie şi carne/s-au destrămat fără număr/şi viaţa-atâta s-a stins/de-ar fi fost,vai,tocmai de-ajuns/ca duhul să prindă trup pe pământ/Poetul,cu numele şters şi pierdut,s-a retras/sub pavăza muntelui/făcându-se prieten înaltelor piscuri de piatră/Şi neajuns,neclintit,a rămas în jurul destinului/flancat de albe şi negre solstiţii/mare şi singur/Nu l-a ucis amarnica grijă din vale, nici gândul/că Dumnezeu răpitu-şi-a singur putinţa-ntrupării/Nu l- au răzbit nici tunetul din depărtări/nici tenebrele/Şi nu l-a schimbat în cenuşă/fulgerul care i-a fost pentr-o clipă/oaspete-n prag/Mereu îşi da sieşi cuvântul/şi pasul său era legământ/Îngăduie Prietenă să-ţi amintesc că Poetul/muri numai mult mai târziu/Mult mai târziu,ucis/de-un ghimpe muiat în azur/ca de-un spine cu foc de albină/Muri poetul ucis sub soare de-un trandafir/de-un ghimpe muiat/în simplu albastru,în simpla lumină/De atunci,în frunzare-aplecate/privighetoarele toate-amuţiră/uimite de cele"ntamplate/ Privighetorile ceasului,din rarele noastre grădini/amuţiră-n lumina ce-apare-n zadar/şi fără de semne,de-atunci/Şi nu ştiu nimic pe pământ/ce-ar putea să le-ndemne/să cânte iar**
***
(Pretutindeni e o tristeţe.E o negare.E un sfârşit/partout règne une tristesse.Une négation.Une fin/Pe urmele mele coapte/moartea îşi pune sărutul galben/şi nici un cânt nu mă îndeamnă/să fiu încă o dată/Fac un pas şi şoptesc spre miazănoapte/Din sângele meu nu mai e nimeni chemat/să-şi ia începutul trăirilor/nu,nu mai e nimeni chemat/Dar eu umblu lângă ape cântătoare/şi cu faţa îngropată-n palme mă apăr/eu nu!Amin)
***
Discutiile,polemicile,in epoca,Lucian Blaga si religia,prezinta interes scrisoarea prietenului Vasile Bancila din 1945 martie 28 ("Draga Lucian,din adancul sufletului te rog,impaca-te cu Dumnezeu.E adevarat,nu esti deloc certat cu el,dar ai un sistem filosofic ce iti impune anume retineri.Nu poti schimba acest sistem,dar poti,cel putin in viitor,sa atenuezi forma si sa pui in valoare coarde religioase care exista prestigios in sufletul tau"),raspunsul lui Blaga-("Te rog sa ma crezi ca nu ma simt deloc certat cu Dumnezeu ca sa trebuiasca sa ma impac si sa ma explic cu el."),si Dumitru Stăniloaie in *Poziţia domnului Lucian Blaga faţă de creştinism şi ortodoxie*/"m-am angajat -cu regret,într-o polemică cu el.Reflectând ulterior asupra sistemului său,am realizat că îngloba idei creştine,în afara termenilor împrumutaţi din creştinism.Blaga are o percepere justă a misterului în lumea creată,depăşind prin aceasta sistemele panteiste:un mister pe care omul nu-l poate pătrunde,nu pentru că n-are capacitatea,dar deoarece<Marele Anonim>îl opreşte.Un mister ar putea rămâne impenetrabil prin singura sa calitate şi nu din cauza neputinţei umane de a-l pătrunde?<Marele Anonim>poate fi aşa de mic din punct de vedere spiritual încât vrea să-l ţină pe om departe de bucuria de a cunoaşte?Dacă Blaga ar fi fost mai determinat în a asimila ideea creştină de Dumnezeu,toate contradicţiile ar fi dispărut.Conform unei asemenea concepţii,dilema ar fi fost rezolvată prin aceea că Dumnezeu,văzându-se de neînţeles pentru om,l-ar fi ajutat să progreseze în cunoaşterea Sa,dotându-l cu capacitatea de a-L exprima,pe El.Conform dogmei creştine există o minune a cunoaşterii umane şi a infinităţii divine,prima înaintând totdeauna spre cunoaşterea lui Dumnezeu.Blaga nu a putut ieşi complet din creştinism.Dar a retras tocmai darul prin care Dumnezeu salvează omul de păcatul său,de limitele sale, prin iubirea Sa.Am putea spune,trăgând o concluzie pozitivă,că tocmai prin nereuşita sa de a nega creştinismul,Blaga deschide calea spre recunoaşterea adevărului credinţei creştine."
***
Blaga (Către cititori)**Voi..aşteptaţi să vorbesc../despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei/Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit/aşa de mult să plângă şi n-au putut/Amare sunt toate cuvintele/de aceea-lăsaţi-mă/să umblu mut printre voi**

victor_homescu

04 Jun 2019, 20:51

=S-au născut intr-o zi de 1 iunie,scriitorul,profesor în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti (a predat la Universitatea din Amsterdam în 1994-1995,la Universitatea din Viena în 2005-2006 şi la Freie Universität
din Berlin in 2010),unul dintre liderii generației de"optzeciști",Mircea Cărtărescu şi soţia sa,scriitoarea Ioana Nicolaie**Nimic nu e altfel decât îmi spun simţurile.Nu există iluzia.Mintea mea e oglinda plană a lumii**În capul meu,sub bolta ţestei,se află un omuleţ care seamănă perfect cu mine:are aceleaşi trăsături,se îmbracă la fel.Ce face el,fac şi eu.Când el mănâncă,eu mănânc.Când el doarme şi visează, eu dorm şi visez exact aceleaşi vise.Când el mişcă mâna dreaptă,o mişc şi eu pe a mea.Pentru că el e păpuşarul meu.Dar bolta cerului nu e decât ţeasta unui copil uriaş,care şi el seamănă perfect cu mine:are aceleaşi trăsături,se îmbracă la fel.Ce fac eu,face şi el.Când eu mănânc,el mănâncă. Dacă eu dorm şi visez,el doarme şi visează acelaşi vis.Pentru ca el să mişte mâna dreaptă,este de ajuns să mişc mâna dreaptă.Pentru că eu sunt păpuşarul lui.**
***
Când sunt întrebat care sunt cărțile mele pe care le consider cele mai importante,răspund aproape automat Nostalgia,Levantul și Orbitor.De fiecare dată simt însă,obscur,că fac o nedreptate.Că las deoparte,uitată într-o zonă umbrită a minții,o a patra carte majoră a mea,pe care de un sfert de secol mă străduiesc s-o uit,ca pe-o iubire veche și nevindecată încă.E corpusul poemelor mele lirice,scrise în tinerețe,într-un efort continuu, halucinant și epuizant,care-a durat doisprezece ani.A fost epoca în care mi-am trăit viața,fără rest,numai și numai în poezie.Când privesc în urmă,văd imediat acea flacără strălucitoare,acea căutare disperată de forme noi,acea continuă măsurare a puterilor într-un inegal skandenberg cu poezia,care-ar fi putut face,numai ea,opera mea completă.Când,prin 1992,am hotărât să nu mai scriu poezie a fost o sinucidere simbolică în speranța unei renașteri.Mi s-a dat apoi,într-adevăr,șansa unei noi vieți în literatură,dar o viață nu separată de prima,ci izvorâtă în întregime din ea.Poezia a găsit o cale de-a curge mai departe în scrisul meu și a rămas pentru mine,mai departe,chiar dacă dizolvată într-un epic translucid,sensul vieții mele.Faptul că nici azi nu mă interesează nimic altceva,în efemerul și enigmaticul lumii,decât poezia este moștenirea acelei epoci îndepărtate.
Mircea Cartarescu,în poemul "Dragostea":
(toate ferestrele, tuturor blocurilor din
toate oraşele lumii, toate bacteriile
existente în corpul oceanului, o vulpe
care udă zăpada de sânge rozându-şi
piciorul prins în capcană, dragostea, ura,
agonia, fatalitatea, toate manuscrisele
şi tipăriturile, rasele de oameni care
vor exista peste zece miliarde de ani,
camera în care scriu acest poem şi
fiecare literă din el, posibilitatea de a
nu fi scris niciodată nimic, de a nu fi
mircea cărtărescu şi de a nu fi
existat niciodată şi de a nu fi
existat nimic niciodată
căci dragostea este totul
iar totul este făcut mai ales din nimic)
***
Ioana Nicolaie,autoarea cartii"Pelinul negru",Editura Humanitas,2017 **Cernobîl înseamnă«pelinul negru»sau«iarba neagră»,căci explozia centralei nucleare din aprilie 1986 nu se putea petrece decât într-o zonă a negrului,a amărăciunii.Am scris Pelinul negru şi ca o formă de revoltă,deşi mărturisesc că n-a fost uşor să plonjez în dramă şi să o deşir scriitoriceşte.Am copilărit,fără nici cea mai mică bănuială,într-un loc contaminat radioactiv.Abia când am început să simt pe propria-mi piele urmările,am înţeles cât de acută era grozăvia,şi câtiva ani m-am întrebat continuu cine e de vină,de ce nu răspunde nimeni pentru marile catastrofe,cum există atâtea victime subînţelese,care n-au deloc glas.
Nu mi-am putut răspunde altfel decât scriind Pelinul negru,punctul de vedere e al unei fetiţe născute la câteva luni după dezastru a cărei existenţă e ca o frânghie care,pe măsură ce calci,se tot subţiază,până devine o sforicică ce sfârşeşte,inevitabil,prin a se rupe.Iar căderea nu înseamnă strivirea pur şi simplu de asfalt,ci scufundarea din uman în subuman.**
- fragment din volum (**În 26 aprilie 1986,cel de-al patrulea reactor al Centralei Atomoelectrice din Cernobîl a explodat la 01:23 noaptea.Dar eu,druga,n-am auzit încă de asta. Toţi locuitori permanenţi ai oraşului şi împrejurimilor acestuia au fost evacuaţi pentru că nivelul de radiaţie în aria respectivă devenise periculos.Eu,druga de zece ani,încă nu ştiu nimic despre asta.Dar locuiesc încă de la început într-un oraş care se tot goleşte în jurul meu,deşi nu pleacă din el nimeni.(..)Dacă m-aş putea preschimba deodată în oraşul Cernobîl,nu m-ar locui nimeni.Aş păstra totuşi toate casele,chiar şi aşa,goale,câte una pentru fiecare mamă ce-ar vrea să ne viziteze pe noi,copiii din cea mai frumoasă şcoală specială.Şi-aş pietrui cu grijă străzile,cu plastic colorat, şi pe fiecare acoperiş aş pune o cruce şi un cocoş de tablă.Şi ele s-ar învârti după vânt şi-ar opri aerul rău,care n-ar mai merge drept peste munţi,până la noi acasă.Şi oamenii,mai ales copiii,nu s-ar mai stinge,răpuşi de bolile cele mai ciudate.**)
***
Ioana Nicolaie,volumul”Autoimun”,Editura Cartea Românească,București, 2013,poemul *Cursa*
La treizeci și cinci de ani
culeg roadele
Un coș cu toate cele aduse
Ca pe cea mai grea moștenire
de-acasă
Un coș cu puținul bine făcut
Atât de ușor, că dacă pun un șezlong
înăuntru,
Mai mulți oaspeți deodată
Se pot legăna
Și-un coș în care de-a valma
E greul, făcut ghem,
Cine să-l poată tăia?
Cine să se mai întrebe dacă-a pășit
Pe drumul ce duce spre-o poartă?
La treizeci și cinci de ani
Când boala tânără iese
În hainele noi, croite cu grijă,
Le duc pe toate în spate
Tot subțiindu-mă, ca ele
Să poată să crească,
Tot adunându-mă, ca ele
Să se poată cât mai bine vedea.
La treizeci și cinci de ani
Sunt mică de tot sub trei
Coșuri uriașe,
De parcă, de-acum, după voia lor
Doar ele mă vor purta
Stânga-împrejur nu mai fac,
Căci în inimă toți aricii
aleargă deodată.

victor_homescu

18 Jun 2019, 20:07

=-S-au împlinit 130 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu,se stinge în casa de sănătate a Doctorului Şuţu din Bucureşti,**Incercarea,drumul către Nirvana a fost tot aşa de dureroasă cât şi de strălucită.Acest Eminescu a suferit de multe,a suferit şi de foame.Da,dar nu s-a încovoiat niciodată: era un om dintr-o bucată şi nu dintr-una care se găseşte pe toate cărările.Generaţii întregi or să suie cu pompă dealul care duce la Şerban Vodă,după ce vor fi umplut cu nimicul lor o vreme,şi o bucată din care să scoţi un alt Eminescu nu se va mai găsi poate.Să doarmă în pace necăjitul suflet!Ferventul budist este acuma fericit:el s-a întors în Nirvana-aşa de frumos cântată,atât de mult dorită-pentru dânsul prea târziu,prea de vreme pentru noi.**,1889, Iunie 18,I.L.Caragiale-"ÎN NIRVANA"-
***
**Sunt peste douăzeci de ani de atunci.Locuiam într-o casă, unde trăsese în gazdă un actor, vara director de teatru în provincie.Stagiunea migrării actorilor se sfârşise: era toamnă,şi aceste pasări călătoare se întorceau pe la cuiburile lor.Văzându-mă că citeamîntr’una, actorul îmi zise cu un fel de mândrie:«Iţi place să te ocupi cu literatura… Am şi eu un băiat în trupă care citeşte mult; este foarte învăţat, ştie nemţeşte, şi are mare talent: face poezii;ne-a făcut câteva cuplete minunate.Eu crez că ţi-ar face plăcere să-l cunoşti».Şi-mi povesti cum găsise într-un otel din Giurgiu pe acel băiat,care slujea în curte şi la grajd,culcat în fân şi citind în gura mare pe Schiller.In ieslele grajdului, la o parte, era un giamantan,biblioteca băiatului-plin cu cărţi nemţeşti.Eram foarte curios să-1 cunosc.Nu ştiu pentru ce,îmi închipuiam pe tânărul aventurar ca pe o fiinţă extraordinară, un erou, un viitor om mare.Tânărul sosi.
***
Era o frumuseţe! O figură clasică încadrată de nişte plete mari negre; o frunte înaltă şi senină; nişte ochi mari,la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zîmbet blând şi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborit dintr-o veche icoană,un copil predestinat durerii,pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.«Mă recomand, Mihail Eminescu».Aşa l-am cunoscut eu.Câtă filozofie n-am depănat împreună toată noaptea acea cu nepregetul vârstei de şaptesprezece ani!Ce entuziasm ! Ce veselie !Hotărît, închipuirea nu mă înşelase.Era un copil minunat.Intr-o noapte mă pusese în curentul literaturii germane, de care era încântat.«Dacă-ţi place aşa de mult poezia,trebue să şi scrii,i-am zis.Am aflat eu că dumneata ai şi scris.- Da,am scris.-Atunci, şi mie-mi place poezia, deşi nu pot scrie,fii bun şi arată-mi şi mie o poezie de d-ta.» Eminescu s-a executat numai decât. Era o bucată dedicată unei actriţe,de care el era foarte înamorat.D’abia mai ţiu minte.Ştiu atâta că era vorba de strălucirea şi bogăţiile unui rege asirian nenorocit de o pasiune contrariată,cam aşa ceva.Poezia aceasta„La o artistă" îmi pare că s-a şi publicat prin "68 sau "69 în Familia din Pesta.
***
Aşa l-am cunoscut atuncea,aşa a rămas până în cele din urmă bune:vesel şi trist; comunicativ şi ursuz; blând şi aspru;mulţumindu-se cu nimica şi nemulţumit totdeauna de toate;aci de o abstinenţă de pustnic,aci apoi lacom de plăcerile vieţii;fugind de oameni şi căutându-i;nepăsător ca un bătrân stoic şi iritabil ca o fată nervoasă.-Ciudată amesticătură!-fericită pentru artist,nenorocită pentru om!Primăvara următoare a plecat cu o trupă ambulantă de teatru prin Moldova.Am aşteptat toamna pe Eminescu în zadar, trupa s-a întors fără dânsul.Părintele lui,de fel din Botoşani, -a regăsit pe excentricul fugar şi mai cu binele,mai cu dea sila,l-a luat acasă şi d-acolo l-a trimis la Viena.
***
Peste câţiva ani a venit în Bucureşti tata lui Eminescu.Era un bătrân foarte drăguţ şi original.Făcuse o bună afacere şi venise să-i cumpere fiului haine şi ciasornic şi să-i dee «din viaţă» o sută de galbeni,partea lui de moştenire din averea părintească.L-am întrebat atunci pe Eminescu,dacă muma lui trăeşte.Mama murise,dar după aerul posomorât cu care mi-a răspuns,am înţeles că de moartea ei se legau nişte amintiri mai crude decât ca de o moarte normală,nu numai dureroase,dar şi neplăcute.Am aflat apoi că o soră a lui,care-l iubea foarte,trăi?* retrasă într-o mănăstire:biata fata era paralizată din copilărie.Şi au fost oameni,nu de rând,oameni de seamă,cărora le-a plăcut să facă sau să lase a se crede că nenorocirea lui Eminescu a fost cauzată de viţiu.Era,în adevăr, un om dezordonat,dar nici de cum viţios.Avea un temperament de o excesivă neegalitate, şi când o pasiune îl apuc?*,era o tortură nepomenită.Am fost de multeori confidentul lui. Cu desăvîrşire lipsit de manierele comune,succesul îi scăpa foarte adesea.Atunci era o sbuciumare teribilă,o încordare a simţirii,un acces de gelozie,cari lăsau să se întrevază destul de clar felul,cum acest om superior trebui să sfîrşească.Când ostenea bine de acel cutremur,se închidea în odaia lui,dormea dus şi peste două trei zile se arăta iar liniştit ca „Luceafărul lui-nemuritor şi rece“.Acum începea cu verva lui strălucită să-mi predice budismul,şi să-mi cânte Nirvana,ţinta supremă a lui Buda-Çakiamuni.
***
**O aşa încordare,un aşa acces a avut în ultimele momente bune:acela a fost semnalul sfîrşitului.După cutremur,el nu s-a mai închis în odaie să se culce şi să mai facă ce făcea mai "nainte Luceafărul.A pornit înainte,tot înainte,până ce a căzut sub loviturile vrăjmaşului pe care-l purta în sânu-i încă din sânul maicii sale.Copil al unei rase nobile şi bătrâne,în el se petrecea lupta decizivă între flacăra celei mai înalte vieţi şi germenul distrugerii finale a rasei,geniul cu nebunia.Lupta a fost groaznică.Incercarea,drumul către Nirvana a fost tot aşa de dureroasă cât şi de strălucită.In capul cel mai bolnav,cea mai luminoasă inteligenţă,cel mai mâhnit suflet,în trupul cel mai trudit!Şi dacă am plâns când l-au aşezat prietenii şi vrăjmaşii,admiratorii şi invidioşii,sub «teiul sfant»,n-am plâns
de moartea lui;am plâns de truda vieţii,de câte suferise această iritabilă natură de la împrejurări,de la oameni,de la ea însăşi.Acest Eminescu a suferit de multe,a suferit şi de foame.Da,dar nu s-a încovoiat niciodată:era un om dintr-o bucată şi nu dintr-una care se găseşte pe toate cărările.**-IL.Caragiale,18 iunie 1889

http://www.cunoastelumea.ro/asa-arata-certificatul-de-deces-al-lui-mihai-eminescu-cata-lipsa-de-respect/?fbclid=IwAR3_hKtlKHQ__1MZfpq-yb2zMgOInaEaahRDhR_6YAngYcbSHM6ydpTeT8k

victor_homescu

23 Jun 2019, 16:42

-”Am părăsit şcoala şi am coborât/pe plajă ca să trăiesc/Am dormit pe un acoperiş/Noaptea luna devenea/un chip de femeie/Am întâlnit spiritul muzicii”,este găsit mort, la 3 iulie 1971,în apartamentul de pe Rue Beautreillis ,avea 27 de ani,spunea despre sine ca este mai intai poet si apoi un star rock,a fost înmormântat în cimitirul Pere Lachaise din Paris,pe placa de marmura sta scris:„James Douglas Morrison,1943-1971, Artiste,Poete,Compositeur”,alaturi,mana unui admirator necunoscut a adaugat,in greaca veche: „Kata ton daimona euaton”,adica „Amintirea unui erou luat de demonul sau,"Jim a zburat deasupra epocii sale,ca un înger ce trece peste o furtună.A fost Marlon Brando al anilor 1960,cool şi felin,frumos şi rău",cuvinte despre artist,Oliver Stone,regizorul filmului biografic The Doors,1991-
***
(Putere): „Pot opri pământul/din mișcarea pe șine. Am făcut ca mașinile albastre să dispară./ Pot să mă fac invizibil sau mic./ Pot deveni uriaș & să ating cele mai îndepărtate lucruri. Pot schimba devenirea naturii./ Mă pot pune oriunde în spațiu sau timp./ Pot chema morții./ Pot înțelege evenimentele din alte lumi, în cel mai adânc colț al minții mele & în mințile celorlalți Aș putea opri planeta în loc. Aș putea acoperi Soarele pentru o clipă./ Aș putea fi invizibil,aș putea la fel de bine să nu fiu./ Aș putea fi uriaș, bogat sau sărac./ Aș putea supăra natura plină de viață/Aș putea la fel de bine să înving moartea./ Aș putea crea noi lumi undeva departe./Aș putea./ Vreau.”
***
(Așteptând soarele)
La prima licărire din Eden am alergat către mare,
să stăm acolo, pe țărmul libertății,
așteptând soarele, așteptând soarele.
Nu simți acum că primăvara e pe cale să vină,
și-i timpul să trăim în soarele răzlețit?
Așteptând soarele, așteptând soarele.
Așteptând, așteptând, așteptând,
așteptându-te pe tine să vii,
așteptându-te pe tine, cântecul să mi-l asculți,
așteptându-te pe tine să vii,
așteptându-te pe tine să-mi spui ce nu merge.
E viața cea mai stranie
pe care am cunoscut-o vreodată.
(volumul publicat de Danut Ivanescu"O ruga americana si alte scrieri" autor Jim Morrison,traducere Virgilia si Mara Popa)
***
- Jim Morrison (The Doors,primul album)-"The End",Sfârșitul,1967 :
This is the end, beautiful friend
This is the end, my only friend
The end of our elaborate plans
The end of ev'rything that stands
The end
No safety or surprise
The end
I'll never look into your eyes again
Can you picture what will be
So limitless and free
Desperately in need of
some strangers hand
In a desperate land
Lost in a Roman wilderness of pain
And all the children are insane
All the children are insane
Waiting for the summer rain
There's danger on the edge of town
Ride the king's highway
Weird scenes inside the goldmine
Ride the highway West baby
Ride the snake
Ride the snake
To the lake
To the lake
The ancient lake baby
The snake is long
Seven miles
Ride the snake
He's old
And his skin is cold
The west is the best
The west is the best
Get here and we'll do the rest
The blue bus is calling us
The blue bus is calling us
Driver, where you taking us?
The killer awoke before dawn
He put his boots on
He took a face from the ancient gallery
And he walked on down the hall
He went into the room where his sister lived
And then he paid a visit to his brother
And then he walked on down the hall
And he came to a door
And he looked inside
Father?
Yes son
I want to kill you
Mother, I want to...
Come on, baby, take a chance with us
Come on, baby, take a chance with us
Come on, baby, take a chance with us
And meet me at the back of the blue bus
This is the end, beautiful friend
This is the end, my only friend
The end

https://ripvip.wordpress.com/2015/01/27/jim-morrison-the-end/?fbclid=IwAR1ileSHB3Awr_s7oO-zY4MW5Oo8VRNRd1XBHVIux2mjPmgEtqxBwQE3Og4

https://www.youtube.com/watch?v=6FMGYycBAMU&fbclid=IwAR3IP6B2hDKSQarjQrXnaWpdKjgw56gQ4Zqe7SzLB dpHyhK4v8oSnx9KYKs

victor_homescu

02 Sep 2019, 13:44

"Dacă un poet ar cere Statului dreptul de a avea câţiva burghezi în grajd,Lumea ar fi foarte mirată,pe când dacă un burghez ar cere un poet la grătar,lucrul ar părea cât se poate de firesc“,Se împlinesc 152 de ani de la moartea lui Charles-Pierre Baudelaire (31 august 1867),numai 46 de ani,Paris,socotit ca un antemergător al curentului simbolist,părintele modernităţii poetice europene,critic plastic,muzical şi literar ,"romantic,abătut între real şi ideal",cum constata George Călinescu,nonconformist şi revoltat,considerat drept necredincios,obscen-de pilda versuri precum -**De-mi crapă capul greu de ură/Sau de mă taie-n două,eu/Oi râde ca de Dumnezeu,/De Drac sau Cuminecărută!**/,satanic şi decadent,ucenic al suferinţei care l-a împins spre viciu si ruină,**Atât moral cât şi fizic,am avut mereu senzaţia abisului,nu numai abisul somnului, dar şi abisul acţiunii,al visului,al amintirii,al regretului şi al remuşcării,al frumosului,al numărului.Acum mă simt tot timpul ameţit**scrie despre sine Baudelaire-si în finalul poemului "Călătoria": „O,Moarte, este clipa! să ridicăm ancora!/E-o ţară plicticoasă,bătrâne căpitan!/De-i de cărbune cerul,iar marea-şi umflă hora/în inimi arde dorul,neprihănit elan!//Otrava ta ne-o toarnă:o bem fără de teamă!/În creier să ne ardă,nestăvilit ecou,/Infern sau rai,tot una,/Cu-abisul lor ne cheamă!/Vrem doar Necunoscutul, şi-n miezu-i,ceva Nou!“
***
E.Lovinescu despre poezia lui Baudelaire- „Obsesia morţii e o notă esenţială a poeziei baudelairiene,întrucât nu e vorba de o moarte imaterială sau spiritualizată,ci de viziunea ei în descompunerea materiei,după cum nu e vorba de oroarea ei,ci de stăruinţa în putreziciune“,definitorii fiind versurile :
-(„Mi-e sufletul asemeni unui adânc mormânt,
Nevrednicul ei schivnic de-o veşnicie sînt
Şi n-am nici o podoabă în jalnica-mi chilie“)-
&
din poezia"La beauté"-*Ca visul unei marmuri,o!ce frumoasă sînt,
Iar sînul meu cu moarte împodobeşte firea,
Făcut fiind să-aducă poeţilor iubirea
Cea mută şi eternă-a materiei de rînd*
***
-(Către cititor)-
"Greseala si pacatul, minciuna si prostia
Ne bîntuie fiinta cu aspre framîntari
Iar noi hranim nevolnici domoale remuscari
Cum cersetorii-n zdrente îsi cresc paducheria.
Pacatele-s cît muntii, caintele marunte,
Marturisirea lasa ne-o rasplatim apoi,
Ne reîntoarcem veseli greselilor din noi
Crezand ca biete lacrimi ne fac spre ceruri punte.
în pernele pierzarii, Satan înselatorul
Ne leagana faptura de taina, ca un voal,
Iar al vointei noastre nepretuit metal
La voia-i se topeste cum se destrama norul.
Da, fara de oprire in jocul sau ne leaga!
In suflet ne patrunde cu tot ce e mîrsav
Si scoborim cu clipa spre Iad in pas bolnav,
Iar cloaca ne cuprinde cu-mputiciunea-i neagra.
Cum desfrînatul musca, dorind împreunarea,
îmbatranita tîta a tirfei, hid trofeu,
Placerile oprite le procuram cu greu,
Din stoarsa portocala ne-mai-zimbind licoarea.
Foind ca milioane de viermi in rascolire,
In cap ne chefuieste un ocean de draci
Si Moartea ne respira si-o respiram buimaci
întrind in negrul fluviu, gemind a neoprire.
Pumnalul, siluirea, incendiul, otrava,
De n-au ajuns a-si pune blazonul de ponos
Pe pinza ce ne-o tese destinul rusinos,
E semn ca-al nostru suflet încet isi stinge lava.
Dar printre rîsi, pantere-ranjindu-si bucuria
Sacali, maimute, scorpii si vipere-asteptind,
Dihanii fioroase urlind, scrîsnind, muscand
Si sufletului nostru sporind menajeria,
E înca o jivina, si poate cea mai rara!
Si chiar de nu se zbate iar chipu-i pare sters,
Cu ce placere-ar sparge întregul Univers
Si lumea-ar inghiti-o cu pofta lui barbara;
Dezgustul e!-Cu lacrimi din preajma adunate,
Viseaza esafoduri fumîndu-si pipa lin;
Pe monstru-acesta gingas tu il cunosti deplin,
-O, cititor fatarnic,-tu, semenul meu, frate!
***
**Vioara, ca un suflet pe care-l chinui,plânge/Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare!/Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare/Şi soarele în zare s-a înecat în sânge .../Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare/Vestigii luminoase din vremi trecute strânge!/Şi soarele în zare s-a înecat în sânge .../În mine amintirea-ţi e-o lacră cu odoare!**

https://condeier.ro/proces-florile-raului-moartea-lui-baudelaire/

victor_homescu

22 Sep 2019, 16:42

"Cea dintâi poezie am publicat-o la vârsta de 15 ani,într-o foaie pedagogică din Ardeal.N-o mai am şi nici nu ştiu ce era,însă îmi amintesc că a fost o poezie de dragoste.Am publicat apoi fel de fel de încercări prin toate foile ardeleneşti:.se implinesc 153 de ani de la naşterea 20 septembrie 1866 lui George Coşbuc (1866-1918),a fost al optulea dintre cei 14 fraţi (doar şase au supravieţuit) ai preotului greco-catolic Sebastian Coşbuc si sotiei Maria,Revista „Muza someşană”,foaia societăţii literare Virtus Romana Redivida,a fost primul loc în care a publicat versuri,debutul publicistic propriu‑zis a avut loc în anul 1884,prin apariţia snoavei „Filosofii şi plugarii” in Tribuna din Sibiu,sub pseudonimul C.Boşcu (anagrama numelui Coşbuc),in luna mai 1889,Tribuna publică poezia „Nunta Zamfirei”,la care poetul lucrase cinci ani,poezie care a atras atenţia lui Titu Maiorescu tocmai în anul morţii lui Eminescu,in 1895 s-a căsătorit cu Elena,a avut un fiu pe Alexandru,născut în Craiova la 13/25 august 1896,care a decedat,la 19 ani,în accidentul de automobil din 26 august 1915,accidentul tragic l‑a afectat foarte mult pe poet,care a căzut în depresie**„O mare nenorocire a atins pe George Coşbuc.N-a fost om care,ştiind bucuriile şi durerile unui părinte,să nu-şi şteargă o lacrimă atunci când inima cea mare sângera de cea mai înspăimântătoare rană,care niciodată nu se poate închide**,scria Iorga în toamna acelui an -scriitorul a părăsit această lume pe 9 mai 1918,avea numai 51 de ani„(**imbatranit inainte de vreme,fiind la 50 de ani un om uscat,ca un taran istovit de legarea snopilor,cu barba imputinata si carunta**-G.Calinescu),a fost înmormântat în cimitirul Şerban Vodă-Bellu (**Sase oameni razleti,vaduva si popa..Atat,bucura-te tara !**,T.Arghezi),,Coşbuc e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii româneşti.Ardelean a rămas toată viaţa.Până şi în graiul viu păstrase o notă ardelenească,particulară,care îi şedea bine.Aici în ţară,dragostea lui a fost pentru cele şase milioane de ţărani.Simţea o fraternitate profundă cu dânşii.A răsărit deodată,fără să-l ştie nimeni,fără să facă ucenicia cafenelelor şi bisericuţelor bucureştene.Şi a biruit împotriva tuturor celor scufundaţi în inimaţii şi neputinţe.A adus lumină,sănătate,voioşie.Scrisul lui Coşbuc trăieşte şi va trăi cât va trăi neamul românesc“,scrie,la 14 mai 1918,in revista "Lumina"-Liviu Rebreanu,se numără printre cei mai buni traducători romani,în anul 1895 a tipărit traducerea poemului dramatic Sacontala Mazeppa de Lord Byron,în anul 1896 Eneida lui Virgiliu,pentru care este distins cu „Marele premiu Năsturel‑Herescu”,în anul 1897 o Antologie sanscrită cu fragmente culese din Rig‑Veda,Mahabharata,Ramayana,în anul 1906 Georgicele lui Virgiliu,în anul 1908 Parmeno de Terenţiu,anul 1910 Don Carlos de Schiller,în traducerea lui Coşbuc a apãrut între anii 1924 şi 1932 la Editura „Cartea Româneascã”textul Divinei Comedii a lui Dante,:traducere preţioasã nespus şi de aşa fel cã puţine popoare în Europa se pot fãli cu alta mai bunã.Coşbuc şi-a fãcut un suflet dantesc,mulţumitã cãruia frumuseţea traducerii lui nu rezultã din fidelitatea cu care a interpretat fiecare cuvînt în parte,ci din tonul general şi aproape aş zice de „suflarea dantescã” pe care a ştiut sã i-o dea",aprecierea apartine lui Ramiro Ortiz Napoli,septembrie 1924 iar pentru George Călinescu, Coşbuc era „un poet mare, profund original"El a izbutit,ca şi Eminescu dealtfel, să facă poezie înaltă care să fie sau măcar să pară pricepută poporului şi să educe astfel la marele lirism o categorie de oameni străini în chip obişnuit de literatură”.La 24 februarie 1918,i-a apărut în revista Scena din Bucureşti ultima poezie publicată în timpul vieţii sale,"Vulturul"
***
- (La Paşti) -
Prin pomi e ciripit şi cânt,
Văzduhu-i plin de-un roşu soare,
Şi salciile-n albă floare
E pace-n cer şi pe pământ.
Răsuflul cald al primăverii
Adus-a zilele-nvierii.
Şi cât e de frumos în sat!
Creştinii vin tăcuţi din vale
Şi doi de se-ntâlnesc în cale
Îşi zic: Hristos a înviat!
Şi râde-atâta sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare.
Şi-un vânt de-abia clătinitor
Şopteşte din văzduh cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburării lor!
Şi pomii frunţile-şi scoboară
Că Duhul Sfânt prin aer zboară.
E linişte. Şi din altar
Cântarea-n stihuri repetate
Departe până-n văi străbate
Şi clopotele cântă rar:
Ah, Doamne! Să le-auzi din vale
Cum râd a drag şi plâng a jale!
Biserica, pe deal mai sus,
E plină astăzi de lumină,
Că-ntreaga lume este plină
De-acelaşi gând, din cer adus:
În fapta noastră ni e soartea
Şi viaţa este tot, nu moartea.
Pe deal se suie-ncetişor
Neveste tinere şi fete,
Bătrâni cu iarna vieţii-n plete;
Şi-ncet, în urma tuturor,
Vezi şovăind câte-o bătrână
Cu micul ei nepot de mână.
Ah, iar în minte mi-ai venit
Tu, mama micilor copile!
Eu ştiu că şi-n aceste zile
Tu plângi pe-al tău copil dorit!
La zâmbet cerul azi ne cheamă
Sunt Paştile! Nu plânge, mamă!
***
-Ultima poezie a lui Coșbuc:"Vulturul" :
*Venind de departe cu zborul întins/S-oprise deasupra Ceahlăului nins/Ș-apoi din rotiri tot mai strâmte-n cuprins/Căzu, ca să prindă vro pradă/Cum uneori parcă vezi fulgerul stins/Pe când nici nu-ncepe să cadă/Eu nu știu fui vesel ori trist în acel/Ocol ce-l făcui împreună cu el/Că-ntâi îmi păruse că-i vis și mă-nșel/Dar bine venitu-mi-a-n minte/Vulturul văzut în rotire la fel/Cu ani de viață-nainte/Un pisc singuratic al muntelui plin/De colțuri de stâncă, cu zborul său lin/Acela-l rotea prin văzduhul senin/În sute de cercuri egale/Și-n fiece zi și tot timpul vecin
Umbririlor nopții din vale/Păstorii spuneau că păzește pe-ai lui/Că-n rece cuib scoate părechea sa pui/Și hrană-i ducea ori pe-aceea ce nu-i/La staul pe-amurg, din mioare/Ori cerbi sugători ce se culcă sătui/Sub brazii ce-acopăr izvoare/Și parc-aș vorbi ca de lucruri de ieri/Ce drag îmi era nesătulei vederi!/Când singur în largul înaltei tăceri/Brăzda cu rotirea sa golul/Și-uimit cum de-a lungul atâtora seri/Eu stam urmărindu-i ocolul/Dar groaznic venit-a într-o zi, din apus/O noapte cu-atâta-ntuneric c-a pus/În minte-ne stavile putinții de-adus/Aminte ce-i timpul și locul/Și-urlau în cumplita cădere de sus/De-a valma și apa și focul/Ci-ncet se făcu și-o lumină ca-n zori/Iar ziua, ce prinsă de-ai spaimei fiori/S-ascunse pitită-ntre ceruri și nori/Se-ntoarse, și soare fu iar/Și-apusu-i stârnit-a minuni de culori/
Cum nu mai fu-n lume vro seară!/Iar sufletu-n noi ce și-acum tremura/De farmec cuprins, ca pierdut se mira!/Dar unde-o fi piscul? Căci nu mai era/Și-n locul lui – gol și lumină –/Vulturul, el însă și-acu-nconjura/O stâncă trăsnită-n ruină/ Deodată cu țipăt se-ntoarse napoi/Ca unul ce-și schimbă gândirea, și-apoi/Spre văi, și departe, cu zborul greoi/Încet ni se stinse vederii/De-atunci nu-l văzură nici alții, nici noi/Rotind în luminile serii.*

https://www.youtube.com/watch?v=q8BMRqxuHpk&fbclid=IwAR3Wq8Tj1XnT4yUwll195MSnJ8VCxwf2drlrIawQ0 pjlmoxXdOOTNXVzbuE

klute

28 Oct 2019, 21:00

Cine pula mea este Victor Homescu? :)

klute

28 Oct 2019, 21:02

Flămând, Dinu Flămând (https://youtu.be/3gqfZSBLg8s)

klute

29 Oct 2019, 19:09

Publicitate: nu mai pune spațiu înainte de semnul întrebării, și o să-ți fie mai bine.

klute

29 Oct 2019, 21:58

Să nu îndrăznești să ștergi ceva, Gretzulynne!!!

Cretzulynne

01 Nov 2019, 00:37

Să nu îndrăznești să ștergi ceva, Gretzulynne!!!

Vecine, dumneata ești influențat de vreun spirit?! Anyway, Happy Halloween!
Voi pune o vorbă bună celor de dincolo să te distreze!
Trivia: sunt o persoană liberă, care face ce vrea câtă vreme nu încalcă vreo lege. :D

klute

03 Nov 2019, 14:41

con text (https://youtu.be/wzdKnrw06x8)

victor_homescu

03 Nov 2019, 21:14

"Das Stundenbuch",*Ce te vei face Doamne,când eu voi muri? Eu sunt ulciorul tău -când mă voiu sparge? Ce te vei face,Doamne? Mie mi-e teamă!*,Un căutător de Dumnezeu,cum i s-a spus de multe ori,un „făcător de Dumnezeu",cum i s-a zis alteori cu sarcasm,*Scopul întregii evoluţii omeneşti,este să poţi cuprinde pe Dumnezeu şi pământul în acelaşi gând.Dragostea de viaţă şi dragostea de Dumnezeu trebuie să se contopească într-una singură în loc să aibă,ca acum,temple deosebite;nu poţi adora pe Dumnezeu decât trăind viaţa în desăvârşire.A-i da forme din ce în ce mai înalte,a stabili legături din ce în ce mai numeroase între ea şi ceea ce pare neînsufleţit înseamnă a crea pe Dumnezeu.Cu alte cuvinte,a coborî pe Dumnezeu în viaţă sau a ridica viaţa până la desăvârşirea divină*,născut la Praga în 1875,şi stins în 1926 într-un castel izolat din Elveţia,Rainer Maria Rilke/*Numai odată,fiecare,numai odată. O singură dată şi nimic mai mult.Şi noi numai odată. Niciodată,Insă acest a fi fost odată,deşi numai odată,a fi fost pe pământ,se pare că nu mai poate fi niciodată*(Elegia a Noua),"a trait cand a început să scrie "Das Stundenbuch" intr-un sat rusesc,l-a vizitat pe Tolstoi la lasnaia-Poliana-*Eu te găsesc în toate-aceste lucruri/Cu care bun şi ca un frate sunt*(Povestirile despre bunul Dumnezeu,1904)
***
**Rusia se mărgineşte în sus cu Dumnezeu.Gorganele,ce străbat întreaga stepă ca nişte valuri încremenite în somn, sunt morminte ale generaţiilor trecute.Şi-n ţara asta unde mormintele sunt munţi,oamenii sunt prăpăstii.Adânc, neînţeles,tăcut norod,şi cuvintele lui sunt abia ca nişte punţi slabe,şovăitoare,peste adevărata lui fiinţă.Uneori pasări
misterioase se ridică de pe gorgane.Uneori cântece sălbatice se cufundă în oamenii mocniţi şi pier în adâncul lor,pe când pasările dispar în adâncul cerului.In toate părţile,totul pare neţărmurit.Nici casele nu se pot feri de această nemăsurată nemărginire;ea năvăleşte prin ferestruicile lor.Numai în colţul întunecat al odăilor stau vechile icoane,ca nişte pietre ce străjuesc drumul lui Dumnezeu,şi luciul unei luminiţe trece prin ramele lor ca un copil rătăcit într-o noapte cu stele. Aceste icoane sunt singurul reazim,singura călăuză statornică,şi nici o casă nu poate trăi fără ele.**
***
"Tu moşteneşti verdele
Trecutelor grădini şi tăcutul albastru
al cerurilor sparte.
Din miile de zile, rouă,
Şi multe veri de soare spuse nouă,
cu primăveri cu străluciri şi jale,
ca multele scrisori ale unei tinere femei.
Tu moşteneşti toamnele, ce ca haine diafane
care zac poeţilor în amintire;
şi toate iernile, cu ţări orfane,
îţi cad la piept cu dulce alipire.
Tu moşteneşti Veneţia, Cazan şi Roma,
al Pisei dom; Florenţa o vei avea,
Troiţca Lavra şi-acea mănăstire
ce sub grădinile din Kiev, o încolăcire
de ganguri ţese: negre, rupte fire.
Moscova cu clopote ca'n amintire,
şi sunet va fi al tău; viori, cornuri şi glasuri,
şi orice cântec ce adânc a răsunat
la tine va luci ca nestemată"
***
**Abia în Florenţa,unde întâia oară în viaţă am văzut,am auzit,am simţit,am cunoscut,şi totdeodată am mulţumit pentru toate acestea,acolo m-am gândit din nou la el,la Dumnezeu.Erau pretutindeni urmele lui.In orice tablou găseam fărâme din zâmbetul lui,clopotele trăiau încă din glasul lui,şi pe statui cunoscuiu întipărite mâinile lui.Italia e primăvara lui Dumnezeu.**Michelangelo:*Acesta a fost omul ce se re 'ntoarce veşnic/când în amurgul ei o epocă/ îşi concentrează 'ntreaga ei valoare/Atunci povara-i toată un altul o ridică/şi-o prăvăleşte în prăpastia din pieptul lui/înaintaşii lui au sângerat şi-au râs/doar el mai simte încă ce uriaşă-i viaţa/ca s-o cuprindă toată ca pe un singur lucru/Numai Dumnezeu rămâne sus,peste vrerea lui/atunci omul îl iubeşte cu ura lui înaltă/că nu-l poate atinge.*
***
De-ar fi odată linişte profundă,
de-ar amuţi tot ce-i vremelnic şi schimbător
şi râsu'nvecinat de-ar amuţi,
şi zgomotele simţurilor mele
de nu mi-ar turbura adânc vegherea
atunci cu o gândire înmiită
te-aş cugeta întreg şi-ai fi al meu,
măcar atât cât ţine un surâs...
Şi cum în mine însumi mă aplec,
Dumnezeul meu e neguros şi ca o'mpletitură
de mii de rădăcini, ce sorb tăcut.
Ştiu doar că din căldura lor mă'nalţ
mai mult nu ştiu, căci ramurile mele
zac în afund şi numa'n vânt se clatină,
***
-din "Das Stunden-Buch/Ceaslov,1899-1903" :*Stinge-mi lumina ochilor:te pot vedea/urechile surzeşte-mi : te pot auzi,
şi fără gură te pot invoca.
Sfărâmă-mi braţele : ca într'o mână
în inimă te-oiu strânge.
Opreşte-mi inima : în créer va zvâcni,
şi creerul în jar de-l vei scrumi,
pe val de sânge'n mine te-oiu purta !"

https://www.youtube.com/watch?v=Q8egX-lwZNA

Cretzulynne

04 Nov 2019, 21:53

con text (https://youtu.be/wzdKnrw06x8)

pfoai! unde ai găsit-o să se potrivească așa de fix? m-am îndrăgostit de ea! :-*
(îmi cer scuze anticipate pentru pângărirea threadului cu păreri personale!)

victor_homescu

11 Nov 2019, 13:36

**Fii blândă şi bună, fii bună şi blândă!
Prea multele-mi gânduri sătule de pândă,
Sătule de frică, sătule de moarte,
Nu par, nici în parte, de grijă să-şi poarte,
La marginea zilei, la marginea verii,
Când toată iubirea se-ncrede căderii
În somnul cel veşnic al nopţii de toamnă...
Fii blândă şi bună, pierduta mea doamnă**,Ieri noiembrie 2019 10 ar fi împlinit 74 de ani, un crez poetic bine definit/*Urăsc această-nşiruire/Urăsc un drum trasat prea drept/Urăsc intrarea-n nemurire/Urăsc ieşirea din Concept/Urăsc o viaţă de pomană/Şi-o moarte scoasă la mezat/Desăvîrşirea inumană/Şi iadul prea umanizat**,fiul basarabeanului Grigore Țărnea și al Mariei Țărnea (Isărescu),s-a născut în Șirineasa,10 noiembrie 1945, județul Vâlcea;în acte trecut Ghiorghe,supranumit Poetul iubirii,George Țărnea,Premiul de excelenţă toată activitatea literară,Societatea Academică Titu Maiorescu,2002*Urăsc febrila căutare/De aur pur, prin bălării/Credinţa pusă pe cîntare/Şi vidul de sub pălării/Urăsc poemele nescrise/Sau cele scrise inutil/Parola porţilor deschise/Şi prăjitura cu trotil/Urăsc prostia miruită/Şi-nţelepciunea fără har/O utopie năruită/Şi înfrăţirea de pahar*,a fost căsătorit cu Marta Nora Țărnea,au impreuna patru copii-Alexandra (1966), Andrei Bogdan (1972), Marta Maria Georgia (1974) și Ioana Anca Bianca (1984),a murit la 2 mai 2003,Bucuresti, la numai 57 de ani,avea a scrie *Descoperit de tot in faţa vieţii/Mă-ndemn să dau cu sâc la-ncurcături/Cum se pricep s-o facă doar poeţii/Din tunurile lor cu crăpături/Şi cumpăr câte-un vis, la preţul pieţii/Şi mă răzbun frumos pe secături*
***
Poem olograf George Tărnea/**Viaţa fiecăruia dintre noi nu este decat o mai scurtă sau o mai lungă Trecere: de la o zi la alta, de la un an la altul, de la o varstă la alta.Din loc în loc împodobim această Trecere cu nume de Sărbători, unele doar ale noastre, altele ale tuturor.Măcar atunci, csnd peste sufletele noastre trece în zbor cîte o Pasăre nemuritoare, să încercăm să fim mai buni unii cu alţii,mai apropiaţi unii de alţii, mai fericiţi, mai bucuroşi, mai omenoşi împreună.Măcar atunci, cand peste amintirile noastre se-aşterne roua unui Timp Nou, să ne gîndim că doar Iubirea ne poate face Trecerea mai uşoară, mai frumoasă, mai adevărată şi, de ce nu, mai înaripată**/in Volumul „Cu privire la Iubire”,descoperit postum de fiul său Andrei,publicat într-o formulă grafică realizată de Maia Manolescu/-sursa RFI România: Actualitate,9 noiembrie 2015
***
George Tărnea -("Raport despre starea iubirii")-
*Eu n-am trădat iubirea niciodată/Chiar dac-am fost prea mult risipitor/Şi-am îndrăznit prin firea mea ciudată/Să cred că-i pot rămâne şi dator/Eu n-am ascuns iubirea sub lăcate/Nici n-am urât-o dacă mi-a fugit/Să-mpartă fericirea din păcate/Cu cineva de ea mai îndrăgit/Eu n-am ţinut iubirea-nlăţuită/Şi glume n-am făcut pe seama ei/Când s-a-ntâmplat să fie hărţuită/Sau chiar să aibă prea puţin temei/Eu n-am schimbat iubirea nici pe lauri/Nici pe mărimi vremelnice şi reci/Ca să-mi tocmesc o mie de balauri/Pentru blestemul somnului de veci**
***
(**Mi-e frica de-ntuneric şi de frig
Şi nu mai vreau să ştiu pân la sfârşit
Cine-a iubit frumos, cine-a greşit
Cine-a făcut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a rămas
Cine şi-a smuls pereţii rând pe rând
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând
Cine a pierdut şi cine a câştigat
De toate înlănţuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celălalt**)
***
**(Din câte cuvinte am clădit,fără îndoială multe au pricinuit şi rău,multe sunt izvorâte dintr-un sol mincinos,dar ceea ce îmi asum cu toată puterea este jertfa pe care n-am părăsit-o niciodată şi voi rămâne în spaţiul poeziei atâta vreme cât ştiu că jertfa mi se cere şi sunt în stare să mi-o asum)**,George Tărnea in revista Orizonturi Culturale.

https://www.ziarulmetropolis.ro/un-volum-inedit-al-poetului-george-tarnea-publicat-postum-si-prezentat-in-premiera-pe-10-noiembrie/

https://www.youtube.com/watch?v=zm2hMOFWWJg&fbclid=IwAR153aHID1Rg2cF3HH0_F6zDcJenlyiEaMKopSOLR u_1ighi70hHtt7QGXw

victor_homescu

17 Nov 2019, 13:23

**Dacă poezia duce la stiinta versului, stiinta versului, genereaza, de asemeni, poezie**,Se împlinesc 2019 noiembrie,49 de ani de la stingerea din viaţă,pseudonim al lui Nicolae Iordache-numele din actele civile (a mai semnat Stanimir si Apollonius sau Vlachus Gramaticus), a debutat, simultan, ca traducător, poet şi critic literar/**Cât văd ochii, texte, texte/Numai viată abea mai este/Ceru-n noapte-i text de stele/Cu majuscule-ntre ele/Iar de ceară, pusă-n zare/Stă pecete luna mare/Codru-şi scrie textul verde/Dar şi sensul lui se pierde/Ca o fugă, e şi nu e/Prin hugeac, de capră şue/Şi tot litere-nflorate/De bucoavne sub lăcate/Valurile universe/Iute scrise, iute şterse/Autor scripturii Lume?/Nu-i ştiu chip şi nu-i ştiu nume/Semnătură-i e probabil/Fulgerul indescifrabil/O, amarnice dulci texte!/Vă glosez mereu, poveste/ Cu imagini erudite/Eu, bătrân student în mite**, a publicat constant, anii 1921-1929, poezie în presa literară a vremii "Adevărul literar şi artistic","Convorbiri literare","Gândirea","Cugetul românesc", în "Sburătorul" cenaclului lovinescian, Vladimir Streinu, născut la 23 mai 1902, traduce din Emerson,„Destinul”,Gustave le Bon,"Psihologia Multimilor",1921, în colaborare cu V.Constantinescu,„Omul stupid” de Charles Richet1922,in 1941 datorită orientării antifasciste a fost exclus de la ,,Revista Fundaţiilor Regale” de regimul antonescian, considerat „duşman al poporului”, pe 12 septembrie 1959 este arestat si condamnat la la 7 ani închisoare de comunişti, este eliberat la 4 octombrie "62, începutul preocupărilor de istorie literară are loc cu Pagini de critică literară din 1938 urmat in "43 cu volumul "Clasicii noştri", bun prieten cu un alt reputat critic literar Șerban Cioculescu,,împreună cu T.Vianu publică in "44 „Istoria literaturii române moderne”, asezat ca parte din a treia"generatie postmaioresciana", anii 1948-1951 sunt unii de sărăcie, dat afară din învătământ, fără niciun venit,se îmbolnăveşte de T.B.C,1954 Streinu e angajat paznic la Biblioteca din capitala-Parcul I.V.Stalin Herăstrău,aici scrie Introducerea,Notele şi comentariile traducerii „Hamlet” in 1969 primeste Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea lui Marcel Proust „În căutarea timpului pierdut",este primit sub arcada Academiei Române ca membru postmortem în 24 martie 2006.-moare la 26 noiembrie 1970,este înhumat în cavoul familiei din Cimitirul Bellu,fig.23/A**O,de-am putea/Doamne,când va fi lumină-afară!/Ploaia zuruie prelung şi doare/Pe sub ochii lumii fără zare/Lacrimile albii îşi săpară/De la soare aşteptăm, în ploae/Un alint melodios de şaluri/Din mizeria fiertelor gunoae/Să se’nvoalte clare idealuri/Ce e’n noi decât un lut de ţintirim?/Unde-gând şi unde-tină?/Ca fereşti prin care să privim/Nici o clipă n’avem de lumină/O, de-am putea ca trupul, în noroi/Să-l lepădăm ca pe un vechi vestmânt/Să urcăm ca fum înalt din noi/Şi să nu ne mai simţim pământ!/Iar, în pustietatea Ta cerească/Tu,Doamne, suferind de prea mult soare/Durerile să ni se înfrăţească/Şi să plângem stele căzătoare.**
***
Vladimir Streinu curs de Estetica poeziei-*Căutătorii esentei poeziei apartin desigur semintiei lui Ixion.Poezia se refugiază periodic din orice înfătişare istorică, precum şi din orice compozitie critică.Istoria ei e o lungă înşelare de sine a inteligentei asupra esentei actului poetic.*
***
**Urcatul pestentunecime-turn,
Din care,strigăt lumii de surgun
Eu clopotarul noptii taciturn
Acestui veac cuvânt limpid să-i sun,
Ca să-l zidesc de piatră şi spiral,
Din geometria întâmplată rar
A loviturii scursă în cristal,
Am ridicat-nalt schelelor tipar.
Arborescenta lor spre foişor
Stă-n ochiul pământeanului pieziş
Într-o urzeală de păenjeniş
Mă catăr strâns pe muchii reci de gând
De unde-ajuns,eterne constelatii,
Din raze lungi,căzute luminând,
Întind o altă schelă între spatii.
Zidire nouă,încă mai adast!
Dar noaptea-n scări suit ca să lucreze
Zidarul va cădea ca un gimnast
Neprevăzut,din cerul de trapeze**
***
**Iordache Nicolae,zis Vladimir Streinu,În numele poporului cu unanimitate de voturi,Tribunalul Militar îl condamnă la 7 ani închisoare corectională, 4 ani interdictie şi confiscarea totală a averii personale, pentru faptul de uneltire contra ordinei sociale.**(..)**Nu a avut relatii cu străinii,nu a difuzat cărti interzise,nu a detinut arme şi nu a atentat la Siguranta Statului,sentinta rămâne aceeaşi.Iordache Nicolae (Vladimir Streinu) se face vinovat de neadaptare la regimul democrat-popular,fiu de moşier,deputat P.N.T,în 1933,şi articolele din Dreptatea, în 1947**-Tribunalul Suprem al R.P.R,7 aprilie 1960,motivarea respingerii cererii de recurs.

https://adevarul.ro/locale/pitesti/vladimir-streinu-destinul-criticuluiliterar-inchis-nedrept-comunisti-jilava-1_59098c185ab6550cb8c12f9d/index.html

https://www.youtube.com/watch?v=mykKw_fSOjU&fbclid=IwAR2C5ecrbzZsupMt3jkvozk5qzyVIG377Y51-m2lkYgXi2wag4J79-Slv1U

victor_homescu

28 Nov 2019, 21:33

("Cititorul trebuie sa stie"), in 2019 noiembrie 21 ar fi împlinit 64 de ani, se năstea în aceeasi zi a anului 1955, avea să moară înainte să împlinească 35, de leucemie,16 septembrie 1990,"Voi muri într-o duminică dimineaţa.Când vei intra tu în bibliotecă n-ai să mai vezi privighetori moţăind şoricelul cel roşu n-o să-ţi mai treacă prin faţă.un firicel de sânge (atât) a ieşit dintr-o carte.El va vorbi.",poet extrem de înzestrat al generatiei optzeciste, Aurel Dumitraşcu (1955-1990), a debutat cu volumul "Furtunile memoriei”(Ed.Albatros,1984),în timpul vietii a mai publicat unul singur"Biblioteca din Nord"(Ed.Cartea Românească,1986)**Vin acasa si singur ma joc doar cu Moartea/Intr-o alta iarna o poveste cu grauri o plimbare/prin munti o alta sintaxa femeia/O patrie de stele si came/Cititorului trebuie sa-i spun acum adevarul/vin acasa si singur ma joc doar cu moartea/Fara conversatie faptele rele se stiu/Un nume (al meu) rasarit deodata pe pagina alba/aproape trufas predispus la concerte/ Si totusi:cine sunt eu cine esti tu în ce magazii un principe mucezeste/Vin acasa si singur ma joc doar cu Moartea/Cititorul trebuie pana la urma sa stie**, Dumitraşcu a scris mult,lucrări apărute postum, prin grija prietenului,scriitorul Adrian Alui Gheorghe,se publică cinci volume de poezie„Mesagerul“ -1992, „Tratatul de ereticã“=1995, „Mesagerul.Opera poeticã“-1997 si „Fiara melancolicã“-1999, au mai vãzut lumina tiparului si dialogul dintre cei doi, cuprins între paginile volumului de corespondentã „Frig“, poetul ţine si un jurnal din "75-„Caietele Maro“- 4 volume, avea a scrie**Jurnalul vieţii tale anoste se scrie singur,aproape inutil.Dar este singurul om cu care poţi sta de vorbă El este celălalt.El ţi-a rămas fidel.Nu vor folosi nimănui aceste însemnări,aceste lungi dueluri (deseori banale) cu tine însuţi.Dar continui să vorbeşti cu aceste pagini pentru a-ţi stoiciza convingerea că eşti viu,că nu eşti singur,că nu rumegă stele reci în sangele tău.Eşti viu!E ca şi cum ai spune:Maine poţi să mori!**
***
Scrie,în spital,un ultim poem,la 12 septembrie 1990 :
**Alţii o duc mai rău şi trăiesc mai mult
să vadă soarele cum răsare.(Dacă eu
mai bine o duc voi muri timpuriu?)
Şi caţi ani cu lama aceasta am umblat
(şi) alţii citind rău credeau că sant
sentimental (un poet de la est!) şi
dacă lama care hăcuieşte creierul
meu e un sentiment stupid atunci
sunt un sentimental şi nu întîmplător pe balcon seara mă gandesc la scriitorul Mishima.Nu avea nimic de ascuns.
Pe balcon stau cu o (pasăre) moartă**/Adrian Alui Gheorghe-cuvant înainte la volumul postum" Aurel Dumitraşcu-Carnete maro"

https://www.youtube.com/watch?v=NMLxlO7FVjg&fbclid=IwAR22zLLuA8JsxLz2sh5slQkkpRzwebNq-ZSKqerGbkL11c88rrhe4AHAVbs

victor_homescu

03 Dec 2019, 20:37

„În poezia mea veţi intra ca-ntr-un sat de munte; veţi vedea întîi „neobişnuitul”.Veţi remarca frumuseţea sălbatică a locurilor ; iarna veţi simţi în nări miros de lupi şi de fum; vara miros de fîn şi de răşină, totul îmbibat cu ceva care aduce a sudoare şi a pămînt, pămînt adînc”,s-a născut la 2 decembrie 1935,acum 84 de ani**M-am născut iarna,la Sfîntul Andrei/Cînd vîntu-n amurg şuiera prin ogradă/Munţii ardeau în polei şi lumini/Lupii spulberau scîntei din zăpadă/Am strîns sănătate din cremenea neagră/Din vîna de apă,ţîşnind încordat/Şi bătrînii din sat cînd muriră/Toate iubirile moştenire mi-au dat**, Nicolae Labis (Începutul), 1956 pe 22 decembrie la mai puţin de două săptămîni de la "accidentul" suferit în noaptea de 9/10 decembrie se stinge din viaţă, avea doar 21 de ani**Să nu ne plângem viaţa că-i scurtă/Ne apropiem de nefiinţă/Cu paşi drepţi şi fără şovăire/Dar cu orice gând şi orice fapt/Ne apropiem de nemurire!**
***
Ultima poezie, Nicolae Labis la Spitalul de Urgență din București, spre dimineată, spusă prietenului Aurel Covaci :
"Pasărea cu clonț de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit,
Pasărea cu clonț de rubin,
Iar mâine
Puii păsării cu clonț de rubin,
Ciugulind prin țărână,
Vor găsi poate
Urmele poetului Nicolae Labiș
Care va rămâne o amintire frumoasă..."
***
Corespondenţă Nicolae Labiş - Doina Cornelia Sălăjan (fostă colegă la Şcoala de Literatură și Critică Literară ,,Mihai Eminescu” din București), Scrisoarea din 14 august 1956, Mălini :
**Dragă Doina,Cuvântul „zgârcit” e cam colţos,„sumar” ar fi mai potrivit şi-mi caracterizează toată corespondenţa mea.Dar ştii că am pentru tine o adevărată şi inexplicabilă slăbiciune,aşa că,de data asta,mă voi strădui să-mi calc datinile autoimpuse.Descumpănirea provocată de accidentul surorii mele a trecut destul de repede;de altfel,este şi comod să vezi o soră,capabilă să-ţi cerceteze căile inspirate de viciu, imobilizată acum în ghips,aducând la bust cu o statuie corpolentă.Cât despre cealaltă,cea mică,făptură adorabilă, ea se supără pe mine numai atunci când rămânem singuri acasă,când părinţii mei sunt plecaţi undeva şi,mai exact,eu o las seara să aştepte prea mult în ceardacul casei încuiate.Într-un târziu,când apar,ea îmi arată cu resemnare mâinele şi picioarele reci,tremură puţin de frig şi mă mustră pe ocolite cu cele mai înduioşătoare eufemisme.Atunci, veritabile mustrări de conştiinţă prind să lucreze în sufletul meu mizerabil.Altfel,duc o existenţă ciudat de nouă,de care nu mă voi despărţi definitiv niciodată.Croaziere scurte,turnee întâmplătoare asta da,dar îmi prieşte prea mult viaţa asta ca s-o mai las.N-am parte,aici,de linişte,ci de altceva mai de soi.Ştii principiul acceleraţiilor nucleare: împrejurul metalului radioactiv se aplică un strat net de grafit,care,ca o oglindă, întoarce orice particulă transfugă,fără milă,în masa violentă şi înfuriată,pregătind astfel consumări explosive de prim rang.Aici, cerul, munţii, oamenii, totul reflectă ca sticla sau, mai bine, ca magica oglindă de grafit.Gândurile pe care le împrăştii firesc se întorc sentenţioase înapoi.Este în mine o vijelie încordată,care bucură şi făleşte sufletul meu.M-am reîmprietenit cu toţi cunoscuţii din puştie şi,când mă văd,ies destul de rar din bârlogul meu de urs,un roi de cumsecădeni mă trage spre cârciumă.Discuţiile sunt într-adevăr spirituale.Aceşti ţărani de munte, bine hrăniţi şi bine munciţi, au nu numai bun-simţ,ci mai ales intuiţie şi o fantezie extraordinară.Se discută mult şi slobod politică.Dacă o mână de contabili şi referenţi m-au ales tacit arbitru al eleganţei, mă simt într-adevăr preţuit, fiind ales de ţărani arbitru al interpretării evenimentelor.Dar aceasta este numai un condiment al ocupaţiilor mele, lângă celălalt, şi distribuit mai rar, al escapadelor erotice prin livezile care noaptea oferă culcuşuri rourate de nepreţuit.Ştiu câteva fete de ţăran, care în bloc sunt geloase pe servitoarele de la şcoală şi pe funcţionare şi pe învăţătoarele tinere, care sunt geloase în bloc pe fetele de ţăran etc.Majoritatea timpului mi-l consum lângă Diderot, René Descartes, până la Baudelaire şi Valery.Este o bătrânică cumsecade şi curioasă, care ajută treburilor casei.Câteodată, mă vede zâmbind deasupra unei cărţi şi vrea neapărat să ştie de ce a râs domnul. Altădată, m-a văzut că am închis trist o carte.Era Le spleen de Paris al neîntrecutului Charles (Baudelaire).Poema în proză XXVII, intitulată Une Mort héroïque, vorbeşte despre le bouffon Fancioulle(.)Aşa începe istoria.Amicul prinţului,admirabil actor,complotează cu vrăjmaşii ordinei.Se găsesc binevoitori care descoperă nelegiuirea.Şi prinţul rosteşte condamnarea la moarte.Dar oamenii cred în iertare,pentru că comportarea prinţului pare a o sugera:el invită pe condamnaţi la o serbare a curţii,unde,într-un spectacol de gală,va juca însuşi vinovatul Fancioulle.Din partea prinţului,om atât de natural şi voit excentric,se putea aştepta orice,până şi virtutea,până şi clemenţa,unde el ar fi putut opera să găsească plăceri inedite.Dar pentru cei care,ca mine,aveau putinţa să pătrundă mai mult în adâncurile acestui suflet curios şi bolnav,era infinit mai posibil că prinţul voia să judece valoarea talentului scenic al omului condamnat la moarte.El voia să profite de ocazie pentru a face o experienţă psihologică de interes „capital” etc.«Enfin, le grand jour arrivé»” şi Fancioulle străluceşte în rol.Întreaga sală îşi abandonează respiraţia,«ce bouffon aillait,venait,riait, pleurait,se convulsait,avec une indestructible auréole autour de la tête,auréole invisible pour tous»,dar evidentă pentru mine într-un straniu amestec-razele Artei şi gloria Martirului.Peniţa îmi tremură şi lacrimile unei emoţii ce va dăinui în veci mi se aşează pe ochi când încerc să vă descriu acea seară de neuitat”.Şi aşa mai departe,publicul atât de blazat şi frivol este câştigat deliciei inefabilului.Prinţul păleşte, buzele-i se subţiază,strângându-i-se din ce în ce mai mult, ochii i se luminează de un foc interior asemenea celui al invidiei şi ranchiunului.Şopteşte ceva la urechea unui paj pe care îl păstrase lângă sine.Acesta pleacă surâzând satisfăcut.După câteva minute,în timp ce sala se afla în culmea sublimului,o fluierătură ascuţită sparge urechile şi inimile "Fancioulle,secoué,réveillé dans son rêve,ferma d’abord les yeux,puis les rouvrit preque aussitôt, démesurément agrandis,ouvrit ensuite la bouche comme pour respirer convulsivement,chancela un peu en avant,un peu en arrière,et puis tomba roide mort sur les planches.” Domnii condamnaţi văzuseră ultima oară spectacolul.În aceeaşi noapte,au fost şterşi din viaţă.Bătrânica de care vorbisem a vrut neapărat să ştie ce am citi. I-am făcut accesibilă povestea,alterând-o puţin."– Da’ de ce a murit Fansiul?–Era simţitor, doamnă, şi nu suferea să fie stânjenit la treabă.A preferat să fugă în altă parte,în cer.A rămas descumpănită,apoi a ieşit mânioasă,strângând pumnii:–Ah,prinţii ăştia,mânânce-i cânii!–Mie îmi place prinţul!,i-am strigat din urmă.–Cum mai glumiţi!,mi-a replicat cu bun simţ.**/(La revedere, draga mea, Nicolae Labiş)
(..)
Scrisoare nedatată, aprox.octombrie, 1956 -**Prietena mea,În deltă m-am gândit la tine foarte rar; rândurile acestea mă vor reabilita oare?Iată, soarele apune şi valurile foşnesc, s-a arătat colţul palid al lunii,l-am privit şi mi-a[i] revenit în minte.Vasul înaintează încet, vibrând ca o cutie de vioară. Îl urmează, legat cu frânghii scârţâitoare, bărci pline cu pescari pe jumătate adormiţi.Ei cântă, ca prin somn, un cântec lung, al apelor, fiecare altfel, cum îl ştie numai el, şi glasurile se împletesc într-o armonie ciudată.Este parcă o fâlfâire de aripi, ori parcă muzica unor scântei sonore.S-a întunecat, cântecele ostenesc, unul după altul, numai o voce tenorală stăruie să se onduleze pe valuri şi prin stuh.O adiere rece, primejdioasă, înfioară sălciile negre, bănuit verzi.Dar stelele se odihnesc fermecător în apă, ca o plagă rară, mişcătoare, care s-ar zbate în adânc.Metempshiatică, luna se oglindeşte în apă acum cerc pur, acum în joc de igliţă ce împleteşte un fir nevăzut, acum o protoplasmă neliniştită şi luminoasă.Parcă vibrează şi cerul, ivindu-şi pe neaşteptate din adânc noi ochi strălucitori.Inima mea este plină de farmec.Palmele mi-s umede şi reci, dinţii mi-s încleştaţi şi tremur, cred că ochii mi-s foarte lărgiţi.
"Trestie, trestie, pe cine ascunzii/Vântul de seară pe cine-nfioar/ Horbota-ţi neagră şi multă-nfăşoară/Umerii albi şi rotunzi/Valuri, voi valuri, cui i-aţi şoptit/Şoapta adâncă, ascunsă şi gravă?/ V-aţi mai păstra oglindirea suavă/A chipului ei neclintit?"
Mi-am amintit că trebuie să scriu o notă, un „cartuş” răspuns la un alt „cartuş” apărut sub semnătura cuiva într-o gazetă.Joc şah cu pescarul antrenor la lumina tulbure a lămpii, în cherhana.Trebuie să fie foarte târziu; dacă pescarii din jur n-ar vorbi între ei, cu glas scăzut,întunericul ar sfârâi monoton în timpane.**

https://www.youtube.com/watch?v=FPeP0jyErOQ&fbclid=IwAR3dhisZgGsp2q6ukh5V8goze-mWIoLuv1JWEXbpDKoEczv0aaP-BjriaNQ

victor_homescu

05 Dec 2019, 20:58

Poet în viață al temnițelor comuniste împlinește 92 de ani, născut la 3 decembrie 1927, istoric, fost deţinut politic, a fost închis 12 ani la Jilava, Gherla şi Aiud, Demostene Andronescu **Am văzut oameni pedepsiţi pentru că au fost surprinşi rugându-se, ori zâmbind sieşi ori unei amintiri.Am văzut oameni pedepsiţi pentru că au fredonat o melodie ori pentru că au recitat nişte versuri.Şi toate acestea urmăreau slăbirea rezistenţei fizice şi sufleteşti a deţinutului pentru ca atunci când i se va propune o alternativă să o accepte**, despre "Reeducarea de la Aiud-Peisaj Launtric",** Cu cât asuprirea era mai mare, cu atât rezistenţa morală a celor asupriţi creştea.Şi acest lucru îl ştiau şi asupritorii.În legătură cu aceasta îmi amintesc de o discuţie pe care am avut-o cu un ofiţer politic, cu câteva luni înainte de începerea reeducării.Pentru a sonda starea de spirit a deţinuţilor, administraţia închisorii, şi îndeosebi ofiţerii politici, ne scoteau periodic la anchetă şi, câteodată, cu unii dintre noi se străduiau să întreţină discuţii oarecum amicale.Nu-mi mai amintesc exact cum a debutat şi cum a evoluat discuţia dar, la un moment dat, ofiţerul respectiv, un căpitan pare-mi-se, a exclamat oarecum iritat : „Cum mama dracului mai puteţi, mă, să rezistaţi atât ?!Din ce fel de aluat sunteţi făcuţi de nimic nu vă atinge ?Ne siliţi să excogităm , pentru a vă veni de hac, fel de fel de pedepse şi voi vă comportaţi de parcă nu mai aveţi instinct de conservare.Nimic nu vă mai impresionează”.„Nu ne mai impresionează nimic, am îndrăznit să-i răspund, pentru că nu mai avem nimic de pierdut.Ne-aţi luat tot şi luându-ne tot aţi făcut din noi oameni cu adevărat liberi.Şi ne comportăm ca atare”.Nu a mai spus nimic.M-a privit lung şi m-a expediat înapoi în celulă.**
"Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?/E, Doamne, lumea plină de cuminţi/E plin pămîntul de martiri şi sfinţi/Atinşi de filoxera-nţelepciunii/Sloboade, Doamne,-n lume nebunia/S-o răvăşească şi să o răstoarne/Ca un berbec să ia pămîntu-n coarne/Şi-acestui veac să-i surpe temelia!"
***
"A fost cumplită Jilava.A fost cumplită Gherla lui Goiciu.A fost cumplit Aiudul pe vremea lui Dorobanţu şi Coler.Toate ororile trăite în aceste închisori în perioadele respective s-au estompat în amintire şi apar ca o imensă pată neagră.Şi totuşi,în acest infern uniform şi continuu sunt unele intervale care se cască în memorie ca adevărate"găuri negre"ale ororii.O asemenea "gaură neagră" a fost şi Aiudul ultimilor ani de ani de detenţie.Atunci,în timpul reeducării,aici s-a intrat cu cizma în sufletele oamenilor.Atunci au fost ucise vise şi au fost împinse la sinucidere sute şi mii de conştiinţe.Cineva remarca,pe drept cuvânt,că,din acest punct de vedere,Aiudul acelor ani „este frate geamăn cu Piteştiul”
(..)
Mai este, Doamne, pînă-n cer? Mai este
Pîn-să mă faci părtaş luminii Tale?
Sau poate tot n-a fost decît poveste
Şi-am colbăit degeaba-atîta cale.
Tîrîş, pe brînci, cu sufletul la gură,
Urc muntele cu-nchipuite creste;
Din tot ce-am fost mai sînt o picătură...
Mai este, Doamne, pînă-n pisc, mai este?!/(Îndoială)
***
"Îmi amintesc că discutând odată cu unul din adjuncţii lui Crăciun (colonelul Iacob sau Nodeţ?) care mă chemase să mă „prelucreze”, i-am spus, încercând să-mi justific refuzul de a accepta reeducarea, că nu pot face acest lucru deoarece, dat fiind situaţia în care mă aflu, aş putea fi suspectat de oportunism şi de nesinceritate.Şi, pentru a îndepărta discuţia de la cazul meu, l-am întrebat :„Dumneavoastră chiar credeţi că toţi cei care au acceptat să-şi facă autoprezentarea şi s-au dezis de trecutul şi de crezul lor sunt sinceri?Nu cumva, tentaţi de preţul pe care ni-l oferiţi (libertatea), s-au făcut frate cu dracul până vor trece puntea ?”„Nu ne interesează sinceritatea voastră, mi-a replicat el, ci ne interesează compromiterea voastră, sinuciderea voastră morală”.Şi arătând spre un dosar voluminos de pe biroul lui, continuă :Uite, aici am „certificatele de deces” ale tuturor celor care şi-au făcut autoprezentarea.Şi te asigur că, mai curând sau mai târziu, îl voi avea şi pe al tău.„Certificate de deces ?” am întrebat eu, mimând nedumerire.„Certificate de deces moral”- mi-a explicat el şi apoi a continuat :„Să vă intre bine în cap că, în situaţia în care sunteţi, nu aveţi altă alternativă decât fie să vă sinucideţi moral, fie, ajutaţi de noi, să muriţi de adevăratelea”.„Şi dacă totuşi, unii dintre noi se vor încăpăţâna şi vor refuza să moară ?” l-am întrebat eu maliţios, pentru că observasem că începe să se enerveze „Nu avea grijă, vă vom crea noi toate condiţiile pentru asta !”
***
"Căderile nu au fost toate la fel.Unii au căzut rostogolindu-se, alţii au alunecat lin pe pantă în jos acceptând calculat, pentru a supravieţui, compromisul, iar alţii (cei mai mulţi) au căzut firesc, omeneşte, lepădându-se de trecut şi de crezul lor aşa precum Petru s-a lepădat, în moment de cumpănă, de învăţătorul lui.Unii (puţini la număr), căzând s-au şi ticăloşit, dar cei mai mulţi au rămas, totuşi oameni şi, cu Petru, s-au căit pentru omeneasca lor slăbiciune şi, prin viaţa pe care au dus-o mai apoi, şi-au răscumpărat căderea.Îmi spunea atunci, în acel timp de cumplită urgie, cu o infinită tristeţe în glas, un prieten care fusese un luptător de nădejde, dar care până la urmă cedase :„N-aş vrea să fiu înţeles greşit.Atât mi-a fost menirea.Sunt, nu înfrânt, ci terminat.Nu mai pot lupta pentru o cauză pe care, deşi nu o cred pierdută, simt că nu o mai pot sluji.Sunt sigur că sub specie aeternitas dreptatea e de partea noastră, dar nu pot să nu constat că, în acest ceas al istoriei, nu lumina ci bezna-i mai mare.Pentru moment se pare că răul a triumfat.Cel puţin pentru timpul nostru.S-ar putea ca cei care ne vor urma să fie mai vrednici şi mai norocoşi decât noi.În ultimul timp îmi vin tot mai des în minte, ca o mustrare, versurile lui Gyr din Balada codrului fără haiduc :„Fie codrule s-ai parte/de-un haiduc cum n-am fost eu”.Fie ca ţărâna să aibă parte de luptători mai destoinici decât noi să risipească bezna şi să facă să triumfe lumina.Şi probabil că aşa va fi căci temelia acestei viitoare resurecţii am pus-o noi.Cu toate înfrângerile şi neputinţele noastre, noi vom fi rădăcinile viitorului arbore de lumină”
***
("Încremeenire")/-"A-ncremenit şi timp, şi necuprins
şi sufletul ni s-a sleit ca săul ,
nimicul ca pecinginea s-a-ntins
oprind pe loc şi binele şi răul .
Eternu-a pus pecete devenirii
şi s-a oprit din curgere durata,
ascuns pe undeva-n afara firii
destinul ciung nu-şi mai învârte roata.
Nimic nu se întâmplă şi nimic
Din câte sunt sub cer nu mai tresaltă,
Sărmana lume cu durerea-n spic
De Dumnezeu a fost lăsată baltă.
Pe fondul sur al timpului-mpietrit
Suntem antice basoreliefuri,
Tocite statuete de granit
Pe-alocuri cu reflexe de sidefuri"/Demonstene Andronescu,Aiud,1959
***
("Reeducarea de la Aiud",Demostene Andronescu,Lucrare publicată în serial în revista Puncte Cardinale,în anii 1993 -1996,numerele 8/93=2/96,Editura Manuscris,2018)

http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/diverse/demostene-andronescu?fbclid=IwAR1sDxezPxF_auuXGqKepB0rHlxG_u 766Y-jAG1VTqwp5IUU757uQCRQtBA

https://www.youtube.com/watch?v=B5_CrCejZQg&fbclid=IwAR0Jyy4LT5qa86MF6Nep8OybIXytZYhAhgJovpi_V rLSiqrnM9ayI_t4yW8

victor_homescu

05 Dec 2019, 21:12

A murit în casa din strada Visarion, cel care scrisese ”Nu mă tem de moarte, ci de veșnicia ei”, în dimineața zilei de 19 noiembrie 1919, se împlinesc 100 de ani,Alexandru Vlahuţă (1858-1919),-Poet posteminescian,**Mânat de soartă pe-a vieţii valuri/Se duce omul fără-ncetare/Şi-mpins de vânturi, lovit de maluri/Aci se-afundă, aci apare/Pătruns de chinuri, sărmanul plânge/Şi mai nainte de-al său mormânt/El moare-n lampa care se stinge/El moare-n creanga ruptă de vânt/El moare-n steaua care apune/Şi tot ce cade şi tot ce tace/Moartea-i arată, de moarte-i spune/Pân’ se cufundă barca-i în pace**(Omul), În revista Dacia din 21 decembrie 1919, Al.Al.Busuioceanu scria:"”Multa suferință a războiului i-a biruit în anii din urmă încetul cu încetul trupul.Până în minutul din urmă bolnavul n-a voit să se dea învins și activitatea sa publicistică din anul acesta e mărturie.Își scria adeseori articolele inimoase și fremătoare de credință, răzemat între perne sau în lungile sale insomnii, fără să țină seamă oboselii.Cei ce i-am fost în apropiere știm cu cată seninătate și stoicism își presimțea, își aștepta sfârșitul, maestrul și prietenul nostru neprețuit.Nici un cuvânt despre suferința lui fizică, nici un cuvânt de descurajare.Ca un filozof antic își pregătea frumusețea morții.Liniștit și scrupulos și în privirea caldă cu care își învăluia întotdeauna prietenii nu simțeai decât îngrijorarea pentru durerea celor ce-l vor pierde.Poetul își pregătea frumoasă, cum îi fusese întreaga viață, această ultimă predare a celui ce-si făcuse datoria.Când zilele trecute se întorsese de la Cîmpina unde-și căutase o scurtă odihnă, cuvântul cu care și-a primit prietenii a fost acesta ”E bine să mori în casa ta.Și m-am întors!”.Iar două zile după aceea, când doctorii îi stau îngrijați la căpătâi, el își păstra aceeași resemnată voioșie.Dintre perne își primea prietenii cu glume ce nu putea lăsa nicio îndoială ”Morituri, te salutant!”.Așa s-a stins omul acesta în care trăia încă cea mai frumoasă operă a literaturii noastre și care și din viață își făcuse o adevărată operă de artă.Pentru noi, cei care i-am fost tovarăși de muncă, amintirea lui ne va rămâne un îndemn viu către cinste și frumusețe."/-cf.Horia Dumitrescu Al,Vlahuță și Dragoslovenii,ed.Palas,Focșani
(..)
**Unde ni-s entuziaștii, visătorii, trubadurii,
Să ne cânte rostul lumii și splendorile naturii?
Unde ni-s sămănătorii generoaselor cuvinte,
Magii ocrotiți de stele, mergătorii înainte,
Sub credințele sfărâmate și sub pravilele șterse
Îngropând vechea durere, cu-al lor cântec să reverse
Peste inimile noastre mângâiere și iubire,
Și cuvântul lor profetic, inspirata lor privire,
Valurile de-ntuneric despicându-le în două,
Splendidă-naintea noastră să ne-arate-o lume nouă!**
***
-Scriitor, anul 1901, din"România pitorească"(**Mânăstirea Agapia e vârâtă în munţi, pitită într-un ungher de văi, aşa că n-o vezi decât când intri în ea.Dinspre miază- noapte o păzeşte de crivăţ o măgură înaltă, descoperită,«Muncelul cu flori»; la apus se râdică zid întunecat de codru şi în faţă iarăşi pădure de brazi, străbătută de cărări, ce te scot în luminişuri neaşteptate, «Poiana Mitropolitului», «Poiana Stariţei», iar mai sus, prin bungete de fagi, deasupra opcinei înalte, în fermecătoarea privelişte de pe «Ciungi», de unde vezi jos mânăstirea Văraticului, în dreapta băile Băltăţeşti, în stânga Cetatea şi Târgul Neamţului, în faţă largă, nemărginita vale a Moldovei.Stă soarele pe strunga de la «Cruce».Din cerdacul arhondaricului îmi răcoresc privirea pe ierbuliţa verde ce acopere curtea pătrată, îngrădită din toate părţile de încăperile albe,curate,tăcute,ale mânăstirii.Din mijlocul curţii se înalţă strălucitoare «biserica cea mare», zugrăvită pe dinăuntru de maestrul nostru Grigorescu.E linişte,ca în vis.Deodată aud ca un semnal un sunet clar, puternic, muzical: mă uit jos,în uşa bisericii văd o măicuţă bătrână, scundă,în mâna-i stângă cumpăneşte toaca uşoară, la înălţimea umărului în dreapta ţine-un ciocănaş de lemn,a lovit o dată şi stă,pare că aşteaptă s-adoarmă răsunetul celei dintăi bătăi,apoi păşeşte încet pe lângă zidul bisericii,bătând în toacă,la început câteva lovituri tari,hotărâte,răzleţe,apoi treptat depărtarea dintre ele se micşorează,până ce nu mai auzi decât o ploaie de sunete mărunte,dulci,cadenţate,ca şoapta pripită a unei rugăciuni,şi parcă se duc,se topesc,şi iar vin aproape,iar se despart,tot mai rare,tot mai puternice, ecouri lungi auiesc prin coridoare,prin sălile boltite ale chiliilor,întreaga mânăstire răsună ca o vioară.Iar eu,în taina care mă împresoară,simt cum toate loviturile acestea bat în sufletul meu şi-mi redeşteaptă,ca dintr-o lume depărtată,dulcea şi sfânta evlavie a copilăriei.(..)Multe din locurile frumoase,pe care le-am văzut,îmi revin acum, învăluite în farmecul depărtării şi parcă mă dojenesc,unele că n-am spus destule,altele că n-am spus nimic de ele.Multe vor fi iarăşi, pe care nu le-am văzut încă.**)
***
- anul 1910 din volumul"Pictorul Nicolae I.Grigorescu":(**Grigorescu era făcut pentru a vedea înlăuntrul lucrurilor.Tăcut,pururea gânditor,neliniștit, având nu numai pasiunea de a observa,dar și darul de a vedea,omul acesta era cu neputință să se mulțumească numai cu ce spun formele la suprafață.Toată adâncimea acestui suflet meditativ își cerea în afară proporția de adâncime, în bătaia privirii,pe care o arunca asupra lucrurilor.El nu era un trecător grăbit în lumea aceasta,pe care a căutat s-o vadă, fără să fie văzut.Un lucrător grăbit, da.Grăbit să scuture cât mai multă viață și cât mai mult înțeles din spăimântătoarea fugă a clipelor lui.Să vadă repede,și repede să spuie ce-a văzut.Toată viața lui era în ochi.Acolo ardea flacăra sufletului lui. În ochi și în mâini, care nu erau decât o continuare a ochilor.O imperioasă nevoie de a-și exprima prin linii impresiile lui.El cugeta în linii.Acasă, pe drum,în primblările lui prin țară,ca și în călătoriile lui în străinătate,își însemna ce vedea,repede,cu iuțeala mișcărilor instinctive.Chiar și când era bolnav și nevoit să stea în pat,simțea în mână neastâmpărul,trebuința de a crea.Zăbovea o muscă la o picătură de sirop de pe mesița lui de marmură,în două minute de poză, musca era pe hârtie,aidoma gata să zboare.La Paris,fiind odată bolnav și neputându-se mișca din otel vreo două săptămâni,toată vremea nu făcea decât să deseneze figurile fantastice pe care ochii lui aprinși le vedeau în florile tapetului de pe păreți.Îngrijitoarea,femeie deșteaptă, îi punea la căpătâi,regulat,în fiecare dimineață, foi de hârtie albă, în locul celor "mâzgălite". Și pictorul,în bunătatea lui,se făcea că nu bagă de seamă.Câte carnete cu desenuri prețioase n-a pierdut în viața lui! O zi,două,îi părea rău,pe urmă zicea:"Nu-i nimic:un lucru pe care l-ai făcut odată,nu-i pierdut; chiar dacă l-ai șters,nu-i pierdut,a rămas ceva în mâna ta.Și asta-i de ajuns." Vorbeai,el mai mult cu ochii te asculta.Îi simțeai privirea cum îți umblă pe față, pe mâini, ca ceva viu, neliniștit,care caută.La masă,într-o bucățică de pâine,într-o pată de cafea pe marginea ceștii,ne arăta profiluri,capete de expresie,pe cari le învia cu privirea lui.Lumea el o vedea în tablouri.Picta cu ochii, cu gândul, când nu picta cu mâna.Toate clipele de veghere le trăia în arta lui.De aci ușurința,libertatea,verva extraordinară a facturii lui.În arderea aceasta neîntreruptă a focului sacru e taina puterii unui artist.El n-a lăsat o clipă să se treacă focul pe care i l-a încredințat Dumnezeu.Și de aceea,tot ce-a vrut a făcut.Toate tainele i s-au deschis.Priviți peisajele lui.Nu mai e pictură.E o fereastră deschisă larg în lumina de-afară. Copacii își tremură frunza-n aer,norii se mișcă încet,ca niște corăbii fără vânt, pe marea lor albastră,de un albastru de vis, iarba,încropită de soare,aburește,parcă te cheamă la odihnă; te duci cu gândul acolo, trăiești acolo.Tot înțelesul artei stă în vraja aceasta.Se uită unii de aproape,să-i vadă "meșteșugul".Un muzicant care ar vrea să controleze pe ce note cântă privighetoarea!Dar Grigorescu n-are nici un meșteșug.Natura însăși creează prin el.Natura a vrut să vadă cum sunt lucrurile ei în pictură: avea nevoie de un suflet curat și sincer, care să i le arate în adevărata lor lumină , și-a însărcinat cu aceasta pe Grigorescu.L-a ales pe el, pe copilul acesta bun, care spunea unui critic de artă ce-l tot întreba de tehnică, de procedeuri, de secrete:"Nici un secret, dragă domnule.Privesc lucrul cu ochii mei, și caut să-l fac așa cum îl văd." Multe lucruri bune dau cărțile;sinceritate însă nu pot să-ți dea, și aceasta-i mai scumpă decât toate învățăturile.Ce anatomie a învățat Grigorescu?Și,cu toate astea,uitațivă la boii lui.Sunt "modelați pe dinlăuntru":își au sub piele mușchii și oasele la locul lor,făcute bine,bine legate,fiecare mișcare o vezi și pe dedesubt, își dezvoltă jocul ei fascicular, încordarea și discordarea nervilor, cu întinderea și slăbirea legăturilor corespunzătoare.
(..)
Lecții,în înțelesul obișnuit al cuvântului,n-a dat.Dar viața lui simplă,bunătatea,cinstea,singurătatea de sfânt în care a trăit, renunțarea la orice foloase personale,și mândrul dispreț pentru toate deșărtăciunile omenești,iubirea de țară,munca neadormită și adânca pasiune pentru bine,adevăr și frumos nu sunt oare și acestea,acestea mai ales,cea mai înaltă învățătură pe care poate să ne-o dea un om,și,din acest punct de vedere,nu rămâne Grigorescu un mare profesor al vremii lui ș-al celei viitoare?Despre lucrurile lui niciodată nu vorbește.Despre viața lui,foarte rar.Povestește fermecător,în vorbe puține,aproape fără gesturi,cu nu știu ce pasiune stăpânită,care-ți dă impresia unei mari puteri ascunse.O mare dreptate,care vorbește-ncet.E în vocea sa tăcută, blândă,de o nobilă discreție,un mare fond de simpatie ș-o adâncă nevoie de iubire.Pe oamenii buni,pe oamenii de treabă singur îi caută,se duce să-i cunoască,îi place să stea cu ei de vorbă.Și ce mângâiere duioasă are-n vorbă,ce expresiv e în privire,în toate mișcările lui!Când se scutură de-o impresie urâtă și rostește cuvântul "groaznic!",simți în tine fiorul repulsiunii lui.Iar când îți vorbește de-un lucru gingaș, glasul i se topește ca-n farmecul unei dulci mângâieri,și mâna lui dreaptă își unește frumos degetul cel mare cu cel de la mijloc într-o mișcare așa de corespunzătoare sentimentului, că parcă în adevăr îți arată lucrul de care-ți vorbește.Mâna lui sfântă! Mâna aceea nervoasă,mică,delicată,care parcă binecuvânta lucrurile pe care le atingea.Ce minune a făcut mâna aceea!**)

https://www.unitischimbam.ro/alexandru-vlahuta/?fbclid=IwAR2By9x28w81tyGpQRIBK2QAj5SoMJ1n_qnF5QlF UPGgsBeXWZqy9cA_YFw

victor_homescu

10 Dec 2019, 18:44

*Mulţi l-au iubit, unii l-au urât, dar puţini l-au ignorat*, 411 de ani de la naștere, 1608 la 9 decembrie, Anglia ,("M-am nascut la Londra intr-o familie de oameni onesti ; tatal meu a fost un om integru, iar mama era o femeie inimoasa, respectata pentru faptele ei caritabile.Inca din vremea fragedei copilarii, tata m-a calauzit spre studiul Literaturii; iar setea mea de cunoastere era atat de mare, incat de la 12 ani, aproape ca nu ma mai dezlipeam de carti si nu ma culcam inainte de miezul noptii.Aceasta a fost prima cauza a pierderii vederii.Aveam ochii slabi din nastere si sufeream de dureri de cap, ceea ce totusi nu a stins ardoarea curiozitatii mele, dupa cum nici nu a intarziat dezvoltarea mea intelectuala.Tata a tinut sa urmez cursurile gimnaziului clasic si sa invat acasa cu meditatori.Mai tarziu dupa ce m-am familiarizat cu cateva limbi straine ( franceza, latina, greaca si ebraica ) si am facut progrese in filosofie am fost trimis la Universitatea din Cambridge"), John Milton (1608-1674) **Copil fiind, nu mi-a placut nicicand/Vreun joc copilaresc ; un singur gand/Aveam sa-nvat, sa stiu pentru -a putea/Sa fac un bine semenilor mei, caci socoteam ca asta mi-e menirea/Sa inlesnesc Dreptatea si-Adevarul**,a compus în perioada 1658–1663, în bună parte dictat, monumentalul poem "Paradisul Pierdut",publicat iniţial în 1667, urmat de "Paradisul regăsi", poetul, în 1652 orbise complet, avea a scrie "Sonetul XIX"**Când cuget cum pierdui lumina mea/Spre jumătatea vieţii, şi că-n mine/Unicul meu talent ce viu mă ţine/Stă sterp, măcar că duhul mi s-ar vrea/Părintelui meu slugă, şi să dea/Măsura-mi dreaptă-n slove ne'haine/Mă-ntreb nătâng: înfăptuiri senine/Ceri, Doamne, de la orbi? Răbdarea, ea/Ăst murmur curmă, răspunzând îndată/De-ofranda noastră cerul lipsă n-are/În blându-i jug calci calea cea mai dreaptă/La ordinu-i regesc, umana gloată/Dă-ntr-una ghes pe ţarini şi pe mare/Iar servi îi sunt şi cei ce doar aşteaptă**,orb si sarac, In 1674, duminica 8 noiembrie, Milton moare in varsta de nici 66 de ani**Adio, camp ferice, tarm etern/Al desfatarilor! Salut, orori/Si lume de infern! Iad nepatruns/Stapanul tau cel nou aduce/Un cuget neschimbat de loc sau vreme/El insusi e salasul sau; printr-insul/Din cer se face iarasi cer din iad/Aici incalte vom fi liberi/Puternicul nu a zidit aici/Loc pismuit, si nici n-o sa ne-alunge/Aici putem domni in voie ; cred/Ca face sa te zbati pentru marire/Chiar daca e sa fie-n iad ; mai bine/Stapan in iad decat in ceruri sluga**
***
-din "Paradisul Pierdut",Cartea a doua,traducere Aurel Covaci**Aicea, în acest abis sălbatic/Matrice a Naturii, poate chiar/ Mormântul ei, abis ce nu-i nici mare/nici foc, nici aer, nici pământ-ci toate/Aceste elemente laolaltă/Ce-n valmele pricinii lor fecunde/Sortite-s să se lupte între ele/În veci de veci Atoateziditorul/De nu va pune-n bună rânduială/Materiile negre, să creeze/Din ele alte lumi,-da, în acest/Abis sălbatic, duşmanul prudent/Satan şi-aruncă o clipă ochii/Pe ţărmul Iadului popăsuind/Călătoria lungă cumpănindu-şi**
(..)
-din Cântul al VI-lea**Ne poate fi mirare, oare, faptul/ Atunci când mii şi mii de mii de îngeri / Se războiau de o parte şi de alta? / Când cel mai slab putea să-şi strige sprijin / A elementelor putere? Când / Sugeau din toate ţărmurile vlagă? / O, ce putere-ar fi avut aceşti / Potrivnici fără număr să adape / Războiul veşnic însetat de vieţi, / Sălaşul lor cu ură tulburându-l, / Chiar nimicindu-l, poate, dacă Tatăl / Atotputernic nu-i ţinea în frâu / Cu mâna lui ce cârmuieşte Cerul! / Părea, prin număr, orice legiune / O oaste câtă frunză, câtă iarbă, / Precum şi orice mână înarmată / Prin forţa-i egala o legiune.**
***
("Vreme de două secole, Paradisul pierdut a avut, pentru cultura engleză dominată de dogma protestantă, o autoritate aproape nelimitată: imaginea lumii proiectată de el era însuşită fără rezerve şi chiar cei care nu credeau în legenda izgonirii din paradis, o înţelegeau ca pe o figurare a unei catastrofe primordiale, astfel încât cânturile poemei miltoniene erau interpretate ca reprezentări ale «primelor vârste ale umanităţii»” (Dan Grigorescu)

https://libermundi.livejournal.com/77070.html?utm_source=fbsharing&utm_medium=social&fbclid=IwAR3-bZRcBZ9geKC1Z_jtg3_7BEV1L0MfiF0WT9wes0_q5JhCd9DkxF 9XXVc

https://www.youtube.com/watch?v=QiUtxz19DMs&fbclid=IwAR3A4ddPU8kp1GnIyCzRcUZGyYOzZd2FSk1D0LoXY xcc6ozsA18BBttVwrI

victor_homescu

23 Dec 2019, 23:26

„Spre glorioasa-mi obârşie/Cobor adânc din eu în eu/Sub două mii de ani mă-mbie/ Din fundul vremii chipul meu”, 130 de ani în urmă, se naşte la 22 (alte consemnari 12/24) decembrie 1889, Nichifor Crainic, pe numele său adevărat Ion Dobre, filosof ("Nostalgia paradisului"), scriitor şi teolog interbelic, poet crestin, profesor titular la Facultatea de Teologie din Bucureşti, unde va preda până în 1944 **M-am ridicat dintr-o sărăcie lucie, însufleţit de tatăl meu fără carte, care m-a voit «om mare» ca şi învăţătorul genial pe care l-am avut în sat. Ceea ce am luat din casa părintească pentru formaţia ulterioară este emoţia de copil când bunica după tată mă trimitea pe lunca Neajlovului să culeg ghiocei şi Floarea Paştelui, mergând dus de mâna ei, să le depunem pe masa sfântă în Vinerea Mare şi să ne dăm amândoi «pe sub Domnul Hristos». Apoi, în aceeaşi noapte a marii dureri mergeam cu mama la morminte, şi auzeam jelania sfâşietoare evocând sufletele morţilor în cimitirul înstelat de lumânări. Trăiam emoţii covârşitoare. De la tata mi-a rămas prima educaţie literară, când mă lua pe genunchi, spunându-mi baladele haiduceşti ale Munteniei în luptă cu turcii. Dacă aş fi rămas în sat, sigur aş fi fost poet popular. Încă din şcoala primară versificam. Cum m-am ridicat apoi? Numai prin puterile mele proprii şi printr-o încredere spontană în ajutorul Celui de Sus, căci altul n-am avut.**, directorul revistei „Gândirea” a fost de doua ori arestat în "33 (achitat la proces), anul 1947, condamnat de Tribunalul Poporului la închisoare pe viaţă în procesul „ziariştilor fascişti” a stat în închisorile comuniste, la Aiud, timp de 15 ani, eliberat la 26 aprilie 1962, acuzat ca fiind informator al Securităţii, moare în noaptea de 20 spre 21 august 1972, la casa scriitorilor din Palatul brâncovenesc Mogoşoaia, dupa trei zile e îngropat în cimitirul „Sfânta Vineri” din Bucureşti. Pe cruce a pus să i se scrie numai numele**„Acei care vor să ştie cine am fost, să mă caute în scrierile mele, în revista Gândirea, al cărei mentor am fost, în cursurile de la Facultatea de Teologie, la Academia Română printre membrii căreia am fost. Acolo sunt eu. Sub cruce e un pumn de ţărână.”, prietenul, poetul Radu Gyr, avand a spune**Despărțindu-ne, cu inimile frânte, de scumpul și veneratul nostru prieten, am vrea să auzim, parcă, foșnirea holdelor din șesurile lui natale, murmurându-i: Ion Nichifor Crainic, fie-ți ușoară țărâna adoratei tale patrii. Fii spic de grâu, ca grâul pe care l-ai slăvit în stihuri, și pâine fii, ca pâinea sfântă pe care ai cântat-o!**
***
Nichifor Crainic, poemul "Miserere Domine"/*O, Crist, mi-aduc la tine, obosit/Și sâgnerat adânc de-atâtea rele, Miserere/Tremurătorul suflet părăsit/În negurile desnădejdii mele/În veci dorind și-n veci nemulțumit/M-au amânat mereu tot mai departe/Cărările pe unde m-au momit/Ispitele iluziei deșarte/O dulce Crist, și cum s-ar relfecta/Un crin de- argint pe-a apei unduiere/Apleacă luminoasă fața ta/Pe-a sufletului meu nemângâiere/Și-nalță iar din tristul meu pustiu/Speranțele și-avânturile sfinte/Cum se ridică-n cerul azuriu/Un stol de porumbei de pe morminte*
***
Lucian Blaga despre Nichifor Crainic, revista “Gandirea”/**“Luna mai 1919. De atunci datează prietenia, care avea să devină cea mai rodnică prietenie a vieţii mele, o prietenie care a înflorit necurmat, o prietenie care n’a cunoscut decât ascensiuni şi care a fost fecundă, chiar şi atunci când isca deosebiri de vederi în materie literară şi filosofică. Suntem acum în luna Martie 1940, adecă 20 de ani mai târziu. Nichifor Crainic a împlinit recent cincizeci de ani. Ştiu că admiratori de-ai lui nădăjduiesc să fie printre ei cât mai mulţi tineri, căci pentru ei trăieşte omagiatul vor scrie cu acest prilej despre toate aspectele operei şi activităţii sale, aşa cum se cuvine. Am însă certa convingere, că nimenea nu e mai chemat să scrie despre prietenia cu Crainic, decât subsemnatul. Linia spirituala pe care Crainic si-a construit-o, coincide efectiv si integral cu innaltărea ortodoxiei romanesti.**
***
(Desmarginire) - Nichifor Crainic
"Si de pe varf de munte ma voiu sui pe-un nor.
Zi grea, cutremurata va fi, o zi de-adio,
Cand inima-mi, de tine, fasii voiu deslipi-o,
Amara frumusete, pamant ratacitor.
Voiu sfarama sub pleoapa tot spatiul din jur
Si-mi voi culca suspinul pe norul meu : salupă
Ritmata de arhangheli, la prora si la pupa,
Cu aripile vasle prin valul de azur.
Oceane de vazduhuri s-or lumina rotund
Prin stele-arhipelaguri salupa mea sa treaca.
Iar tu, frumoasă lume, să-mi pari o piatra seacă
Scăpand rostogolită spre-adancuri fara fund.
Mă va-nvăli, spumoasa, pe crestete de hău,
O pretuntindenească vibrare de lumină
Si m-oi topi in boare de muzica divină,
Despovărat de zgura parerilor de rău"
***
Nichifor Crainic în cartea sa de memorii Zile albe, zile negre-„Eu m-am ivit în lumina lumii venind dintr-o adâncime de două mii de ani. Hrisoavele vechimii mele n-au fost niciodată scrise. Le port în sângele care bate încă în tâmpla căruntă. Eu nu cobor de pe culmile istoriei, ci mă urc din peşterile anonimatului. Sentimentul acesta nu îl am numai eu; îl avea şi tatăl meu, ţăranul anonim, al cărui suflet chiuia de bucurie că-şi vede feciorul cărturar, ridicat dintr-un neam care n-a citit decât în stele şi n-a scris decât cu plugul pe coalele negre ale ţărânii”

http://www.marturisitorii.ro/2016/08/20/spovedania-lui-nichifor-crainic-%E2%80%A0-20-august-1972-cei-care-vor-vrea-sa-stie-cine-am-fost-sa-ma-caute-in-revista-gandirea-acolo-sunt-eu-exclusiv/?fbclid=IwAR2Q0iOcdCdaN1BXOrjyOpE7WfcnHrLp7m1OUpbZ w9ZG_DeDk5QQTfKXZ0k

https://www.youtube.com/watch?v=nFgoawoCwu4&fbclid=IwAR08To8G78y-Jj1p1D_476EGujszD2NEv86vTNbQ_-TqzkPLXrc0fm7vDKU

victor_homescu

28 Jan 2020, 23:58

=232 de ani, Epitaf :"That, only that, shall single out the spot,/ By that remembered, or with that forgot.”-Doar „numele vreau monument să-mi fie/Etern prin el sau mort pentru vecie!”- George Gordon, Lord Byron (s-a născut în 22 ianuarie 1788-19 aprilie 1824, „Baby Byron", îl numea Augusta-sora lui vitregă), născut infirm ( avea piciorul drept bont, răsucit spre stânga), a moştenit atât nobleţea (de titlu) cât şi nebunia şi-a scandalizat contemporanii prin comportamentul atipic şi prin sfidarea normelor de moralitate ale vremii, poet si scriitor excentric**„De ce aş urma gloata Modei credulă?/ De ce m-aş supune stăpânilor ei?/ De ce să aplaud prostia fudulă?/ De ce să-mi leg viaţa de proşti şi mişei**, macabru şi orgiac, ştiri în care abundă implicații în obscenităţi şi ebrietăţi scandaloase, hipocondriac şi sportiv (in acelasi timp un singuratic)**Ca un sihastru printre pelerini/ Mi-e dat să umblu toţi îmi sunt străini**, s-a dedicat înotului, călăritului, tirului, Timp de trei ani, călătoreşte, Portugalia, Spania, insula Malta, Albania, Imperiul Otoman, Între octombrie 1809 - martie 1810, scrie primele cânturi din "Childe Harold’s Pilgrimage/"Pelerinajul lui Childe Harold" )/-Poemul este structurat în patru cânturi)** Ce-i scris e scris/Sfârşit-am truda...Vocea mea răsună/Stârnind ecouri, cea din urmă oară/Se stinge-un vis prelung cântat pe strună/Ca torţele ce bezna-mi luminează**.si "Don Juan" poemele ce-i vor aduce faima; Byron a fost un moment de vârf al celui de al doilea val al curentului artistic şi filosofic care a cucerit imperiul englez, romantismul, alături de Shelley si Keats; anul 1816 la 15 ianuarie soţia, Ann Isabelle Milbanke, l-a părăsit : aflase de iubirea soţului pentru Augusta, peste putine zile este repudiat social, nevoit să părăsească Anglia pelerin prin Belgia, Elveţia, Italia.Grecia (pentru care poetul s-a implicat în mişcarea revoluţionară a carbonarilor). şi-a redactat piesele de teatru, opt la numar (Manfred, 1817, Cain. A Mystery, Sardanapal, The Two Foscari. An Historical Tragedy, 1821, Marino Faliero, Doge of Venice, 1821, Werner, or the Inheritance: A Tragedy, 1822, Heaven and Earth. A Mystery, 1823 şi The Deformed Transformed A Drama, 1824.), a tradus "Morgante Maggiore" de Luigi Pulci, a continuat să lucreze la Don Juan, a scris şi publicat ciclul de poeme „italiene”, distruge căsnicii, cu trei ani înainte de moarte scrisese tragedia în cinci acte, în versuri, Cain, pe teme biblice, respinsa de Biserica anglicană, va muri la vârsta de 36 de ani, în Grecia, unde Byron se angaja-se în lupta de eliberare naţională a tarii, nefiind uitat, au fost organizate funeralii naţionale **Auzi mereu: „O, Domnul te-aibă-n pază”,
Și poate-i cel din urmă bun-rămas.
Cum poți să-i faci pe-ndrăgostiți să crează
Că se vor revedea, în cruntul ceas
Când, după chef târziu, în zori dă moartea glas?**, adus în ţară, în iulie, aceeasi biserică refuză înmormântarea în Catedrala Saint Paul. Motivul?,- batjcorirea Sfintelor Scrieri.- in "Cain"/**Deci Răul, pentru El, e cel învins/Ce-i binele adus de El? Căci dacă/L-aş fi înfrânt spuneam că El e răul/ În tot ce-a zămislit.**Poetul le raspunde -**Sunt unii ce de-un straniu gând m-acuză/C-atac credinţele ţării şi morala/Şi-mi cată-n orice vers dovada, muză**, lordul este reînhumat la St. Mary Magdalene Church, Hucknall Torkard.
***
George Gordon Byron era poreclit, în copilărie, „micul diavol şchiop”/**Sunt tânăr, dar ma voi simți/Mereu străin în lumea asta/De ce nu știm când vom muri/ Ca sa se termine năpasta?/ O data am avut un vis/De fericire, dar cu-o raza/Tu, Adevăr, mi l-ai ucis/Trezindu-ma la vechea groaza!/S-au dus toți cei ce i-am iubit/ La fel, prietenii dintâi/ Nădejdile când ți-au murit/Cu sufletul pustiu ramai!/Tovarășii de chef te fac/Sa uiți, o clipa, de amar/Plăcerea, însa, nu-i un leac/Al sufletului solitar!**
***
„Adevăratul geniu nu se teme/De-a lumii nepăsare sau blestem” - Din poemul narativ "Don Juan", cincisprezece mii de versuri, şaptesprezece capitole, primele şaisprezece integrale, iar ultimul neterminat, ultima creaţie majoră semnată de Byron :
* *
"De-ar fi de toate astea stăpânit,
Sau doar de câteva, în viața lui,
Nebunule ce-l crezi pe-avar smintit,
Care-i scrânteala ta? Te rog să-mi spui:
Dezmățul sau războiu-a izbăvit
De rele lumea? Nu-i la fel când pui
Cifre-n ceaslov? Dar cui i-a folosit?
Avar uscat, pe cei risipitori
Întreabă-i pentru cine strângi comori!"

https://www.historic-uk.com/CultureUK/Lord-Byron/?fbclid=IwAR1F8OCTuOjpSUoiqQdcpfSYdW949_0UFtB_7Ag1 UD0d39DF6oZ3LTCWg0w

https://www.youtube.com/watch?v=D4V0fEcIdzk&fbclid=IwAR3yH1_tt725FuqVjRCOANEPvV2Iog0EylAsZGery exDiy3BsNA5tw7wccg

victor_homescu

05 Mar 2020, 20:49

(1925‐1977) A.E. Baconsky, ani 43 de la moarte, cel care a lăsat istoriei noastre literare, între altele, volumul de traduceri "Panorama poeziei contemporane universale", 1972 - având aproape o mie de pagini (910)**Lăsaţi nebunii să umble singuri căutând o lume/ mai albă pentru moartea lor, lăsaţ-i nepedepsiţi şi liberi: fiecare/ cu masca lui întâmpinând la ţărmuri/ Apusul Magic, fiecare-n iarnă/ strigându-şi falsul nume în timp ce rugineşte/ pe vechi blazoane, cel adevărat.”, între anii 1969-1971 realizează, la radio, Emisiunea săptămânală "Meridiane lirice", **Poeziile şi proza, eseurile, notele de călătorie, traducerile, întreaga lui literatură se află sub semnul acestui dublu impuls: către existenţă şi către artă, către exprimare şi către viziune, către viaţa reală şi către idealul spiritual. Trăia ca un artist şi scria ca un om.(**Noi n‐am murit niciodată și nu vom muri în complicitate cu viermii pămîntului zodia noastră/ surâzătoare se‐arată: un dans/ ne salvează mereu, un dans mlădios/ o eschivă de membre, o eschivă de inimi/ o eschivă de capete, o eschivă de umbre de capete - o/ capetele tăiate, cele ce nu s‐au plecat/ cele ce n‐au purtat niciodată o mască/ încet în larmă apun și nu le mai deosebim/ din piramida de cranii ce crește mereu/ printre volutele dansului nostru**), Retras într-o solitudine mândră, era solidar prin creaţie. Aparenta lui izolare era un mod de apropiere esenţială, de un patetism netrucat. Ura mistificarea, avea oroare de falsitate şi de simulacru, cum scrisese într-un articol ce avea să apară postum în 'Luceafărul', unde începuse, nu demult, să-şi publice noi note de călătorie. Lirismul lui A.E. Baconsky rezultă din mişcarea sensibilităţii între nelinişte şi meditaţie; e, în toată literatura lui, o cumpănire dramatică între experienţă şi spirit, o confruntare între sentimentul pierderii şi al ireversibilului şi năzuinţa unei vieţi de o calmă, ordonată intensitate.**-criticul literar Mircea Iorgulescu
***

Emisiuni realizate de A.E. Baconsky-”Meridiane lirice” (1969). Miguel de Unamuno, alături de alți celebri poeti - conferințe și traducere.

http://www.radio-arhive.ro/articol/meridiane-lirice-1969-miguel-de-unamuno-29-septembrie-1864-31-decembrie-1936/2171841/5001/2?fbclid=IwAR0FTPizY6_OLOunJKoeQQlFC5BkxF03A8nNvC9 hZHsmHM3VP4eeD34zqRQ#.Xl8AH8byju4.facebook

//////

**Sunt şi eu unul dintre cei ce se nasc din timp în timp între voi/ ca să moară cu gura plină de pământ şi de oseminte**, decedat, în timpul cutremurului, Bucuresti 4 martie 1977, sub tonele de beton ale blocului Continental,**Am văzut un maniac făcând injecţii trandafirilor/ am văzut o femeie de lemn am văzut un burghez/dând o lămâie girafei din grădina zoologică/ şi n-am văzut decât păsări moarte, multe/ nenumărate păsări moarte în jurul automobilelor/ care făceau dragoste pe Landhausstrasse**, A.E.Baconsky, născut la 16 iunie 1925, Cofa (Basarabia), eseist, poet, prozator si traducător/ **Pe negre întinderi/ germinează seminţe bolnave/azotul şi fosforul cresc în celulele lor/ albă e pulberea oaselor moarte pe care o cern / norii aduşi de falsul austru: Doamne, durerile facerii/ nu mai sunt pentru noi!false păsări adorm/ sus în văzduh=şi falsul craniu/ emite mesaje cifrate/ falsului soare**
***
Numai tacand si gandidu-te singur la toate, ajungi sa-ntelegi ca din tot ce-ai fi vrut prea putine raman langa tine,
numai vazand cum se-aprind si se sting noaptea
toate cararile tale gresite=numai lasand
sa te-nvaluie pulberea lor vei ajunge sa stii
ca regretul e sarpele galben pe care-ntr-un vis
il auzeai ca pe-un rau adormind la picioarele tale,
adormind si trezindu-se iar.Fara cuvant, fara strigat:
drumul pe care-ai umblat,ori ca-l strigi,ori ca-l fluieri,
nu se va-ntoarce la tine; ghemul lui negru si brun
cineva l-a zvarlit in ocean. Decat orice parere de rau
e mai buna tacerea. Numai tacand si gandindu-te singur
ajungi sa-ntelegi ca trecutul e-o casa pustie,
pentru toate pacatele tale izbavirea e numai in timp,e numai in rosu, e numai in oameni,in faptele lor. Liniste-n urma!
Totul e numai acolo-nainte, totul e-n fata.Alearga uitand,
ceea ce nu vei uita va veni dupa tine o data cu turma
de cerbi stravezii, care sunt poate visele tale.
Totul e doar inainte, totul sunt anii care ard si te-ntampina-n cale/ (Meditatie in ritm de maree)
***
Am voit să ard, să înalţ, să iubesc, să dărâm/ am voit să plâng, să lupt, să ucid/ e oare o ţară, un timp, un tărâm?/ un zid pretutindeni, un zid/ Voi pleca deci lăsând moştenire o lungă/ trenă de sânge, de zgură, de fum/ puţinii care vor putea să mă ajungă/ poartă stigmatul meu de pe acum/ Otrăviţi-vă carnea! Din hoitul îmbălsămat/ nici spic, nici floare, nici salcie nu dă!/ iată se-aude istoria urlând depărtat/ cine are urechi de auzit,să audă!
***
-Autoportret în timp-
Am semănat cu pădurea,cu moara de vânt,cu tăcutele,
negrele,necunoscutele cruci de la margini de drumuri,
cu umbrele cailor noaptea pe-nalte coline moldave
am semănat-si cu chipul ciudatilor zei
îngropati în nisip lângă mare.Cât e de-atunci?
Trebuie sa fi trecut multe ploi,multe viscole,trebuie
sa fi pierit multe ziduri si osti,=să fi căzut multe lanturi,
să fi ars,să se fi risipit,să se fi dus dracului multe imperii
ca să-ncep a semăna în sfârsit cu mine/Din volumul"Cadavre în vid",1969
***
-(Simptom)-/ poem, publicat postum-
Pietre, ziduri, clădiri=şi cel ce nu doarme crede şi înalţă/ mereu/ acelaşi templu stupid piramida pentru mumiile falşilor faraoni/ faraon/ care mor rând pe rând şi piramidele rămân mereu/ neterminate/ şi oasele sclavilor cântă, fluieră fluierul piciorului frânt/ ploaia/linge coastele rupte în formă de liră şi se aude o muzică/ decolorată/ dinţii cad când e grindină iar în craniul surâzător şi-a făcut/ cuibul o pasăre roşie care strigă întruna:/ NIHIL! NIHIL! NIHIL (Opere,I.Poezii,Academia Română,Fundatia Natională pentru Stiință si Artă,2009)

victor_homescu

18 Mar 2020, 18:54

Poetul Ion Barbu/ matematicianul Dan Barbilian,125 de ani de la naștere "eseist = traducător = reputat profesor" (**La anii-mi încă tineri, în târgul Goettingen/ Cum Gauss, altădată, sub curba lui alee/-Boltirea geometriei astrale să încheie-/ Încovoiam poemul spre ultimul catren**- poemul "Ut algebra poesis" (dedicat iubitei Nina Cassian),**Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, aşa că, rămânând poet, n-am părăsit niciodată domeniul divin al geometriei. Există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlneşte cu poezia. Ca şi în geometrie, înţeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existenţă. Domeniul visului este larg şi întotdeauna interesant de exploatat.În felul acesta înţeleg suprarealismul, care în cazul nostru devine un infrarealism. Am o singură evlavie: Edgar Poe și trei admirații: Mallarmé, Rilke, Rimbaud**, anul 1929 sustine doctoratul la Bucuresti cu teza principala “Reprezentarea canonica a adunarii functiilor hipereliptice” ¸si cea secundara “Grupuri finite discontinue, în 1944 devine profesor la Facultatea de matematică a Universităţii Bucureşti, dedicat problemelor de algebră axiomatică, publică diverse articole în reviste de specialitate. În 1948 îl găsim printre membri fondatori ai Institutului de Matematică al Academiei, iar în 1958 se întoarce la geometrie şi defineşte „Spaţiile Barbilian”, Ajuns „poet..dintr-o glumă”, Barbu mărturisea:**Eram în ultima clasă de liceu şi candidat la Şcoala de poduri şi şosele. În gazdă şedeam cu un poet, Simon Bayer, a cărui moarte (ca poet) voi deplânge-o toată viaţa. Acesta mi-a incendiat flacăra versurilor, deşi poate era mai bine să fi rămas toată viaţa numai admirator al poeţilor. Într-o zi, citind pe Baudelaire, îmi vine gustul să-i traduc o poezie. Colegul Tudor Vianu, legat de Bayer printr-o indisolubilă legătură în timp şi spaţiu, şi-a permis să râdă de această glumă. I-am jurat atunci să-i dau revanşa. Dacă am perseverat, este c-am prins gust de acest joc**, La 29 septembrie 1918, Alexandru Macedonski îi publică în revista „Literatorul”, prima poezie intitulată "Fiinţa", iar din 1919, încep să-i fie publicate poeziile în „Sburătorul” lui Eugen Lovinescu, care-l prezintă elogios cititorilor, prin articolul "Un poet nou ”,Una din cele mai cunoscute poezii "După melci", apare în 1921 în revista „Viaţa Românească”, în anul 1930 i se publică la Editura Cultura Naţională volumul "Joc secund", Autor a peste 100 de lucrări matematice printre care „Teoria aritmetică a idealelor în inele necomutative” precum şi „Grupuri cu operatori (teoremele de descompunere ale algebrei)”- :(**anii imediat urmatori celui de-al doilea razboi mondial se caracterizeaza, ın activitatea sa ¸stiintifica, prin trecerea din ce ın ce mai pronuntata de la vechile sale preocupari de geometrie, carora la consacrase anii tineretii, la abordarea unor probleme fundamentale ale algebrei moderne ¸si ale teoriei numerelor. Unul dintre marile merite ale lui Dan Barbilian ıl constituie faptul de a fi printre primii care au introdus la noi ın tara preocuparile de algebra moderna - algebra axiomatica cum ıi placea s-o numeasca. Bine cunoscut ın cercurile specialistilor din ıntreaga lume, Dan Barbilian este autorul unor rezultate importante de algebra si al unor spatii care-i poarta numele. Dan Barbilian creeaza opera sa algebrica ıntr-o perioada ın care, dupa un proces ındelungat de acumulare a numeroase fapte particulare, se simtea nevoia unei organizari a acestui material, o ierarhizare a sa, prin desprinderea unor structuri generale. Tocmai ın aceasta algebra asa-numita nealgoritmica s-a manifestat, dupa cel de-al doilea razboi mondial, activitatea creatoare a lui Dan Barbilian, activitate care reediteaza, pe un alt plan ¸si cu alte mijloace, tendinta pronuntata spre aspectele abstracte, de extragere a esentelor, pe care poetul o manifesta ın urma cu ani, ın ciclul Joc Secund*) -scrie profesorul Solomon Marcus in cartea sa “Din gandirea matematica romaneasca”, Ultima poezie a liricii barbiene , "Bălcescu trăind" apare în 1956, revista „Viaţa Românească”, - numit „Cel mai mare poet dintre matematicieni și cel mai bun matematician dintre poeți”, Ion Barbu, născut la Câmpulung Muscel (**Din cauza unei prea lungi dezrădăcinări şi a interesului meu, mereu viu, pentru experiențele spirituale am luat obiceiul anumitor stupefiante : eter și cocaină!**) a decedat pe 11 august 1961, de ciroză, București Spitalul „Vasile Roaită”** Ion Barbu poemul scris la 1918 "Umanizare" publicat la 1920 revista "Sburatorul" :
Castelul tau de ghiata l-am cunoscut gindire:
Sub tristele-i arcade mult timp am ratacit
De noi rasfringeri dornic, dar nicio oglindire,
In stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit.
Am parasit in urma grandoarea ta polara
Si-am mers, si-am mers spre caldul pamint de miazazi,
Si sub un pilc de arbori stufosi, in fapt de seara,
Cararea mea, surprinsa de umbra, se opri.
Sub acel pilc de arbori salbateci, in amurg,
mi-ai aparut - sub chipuri necunoscute mie,
Cum nu erai acolo, in frigurosul burg,
Tu, muzica a formei in zbor, Euritmie!
Sub infloritii arbori, sub ochiul meu uimit,
Te-ai resorbit in sunet, in linie, culoare,
Te-ai revarsat in lucruri, cum in eternul mit
Se revarsa divinul in luturi pieritoare.
O, cum intregul suflet, al meu, ar fi voit
Cu cercul undei tale prelungi sa se dilate,
Sa spintece vazduhul si - larg si inmiit -
Sa simta ca vibraza in lumi nenumarate..
Si-n acel fapt de seara, uitindu-ma spre Nord,
In ceasul cind penumbra la orizont descreste
Iar seara intirzie un somnolent acord,
Mi s-a parut ca domul de ghiata se topeste.

https://www.youtube.com/watch?v=SPLzxDJuwbA&fbclid=IwAR1scJaguJLufknN-wf4XPikUhRzBxv-m1qvk48a8cgCBRpXVc70PRaDVTY

victor_homescu

15 Apr 2020, 20:51

=78 de ani, Poezia mazilesciană -"Tu dormi dragostea mea. sînt singur am inventat poezia/ şi nu mai am inimă" : Virgil Mazilescu (11 aprilie 1942 - 11 august 1984, notează în Jurnal „Moartea a început pe 22 decembrie 1983”, a trăit 42 de ani şi 4 luni, „E 6 fără 20 dimineața. Beau, fumez, mă gândesc. Cred totuși că trebuie să mă sinucid. Dar nu beat!”), Debutat în anul "68, a dat doar 4 cărți : volumele "Versuri" (**Cineva pe lume are nevoie de mine/ dragostea mea dacă ai nevoie de mine/ o dragostea mea dacă ai nevoie de mine/ gîndeşte-te la mine/ în spaţiul cel mai umilit/ te-am sărutat eu mortul/ fiecare să-şi ascundă bine îngerul/ în buzunar/ ca la bîlci ca la cinematograful mut/ poate zborul va ţîşni printre zdrenţe şi urechi/ eh ce să-i faci vom fi un biet simbol/ şi unghiul dintre toate imposibil/ te-am sărutat eu mortul**), volumul "Fragmente din regiunea de odinioară",1970 (**Visul meu aleargă în noaptea luminoasă printre visele acestor oameni răi şi buni/ ai satului înmormîntat în lună. se opreşte la colţul străzii care duce-n cîmp/. învaţă să se ferească de cîini şi de trecut şi sub apa lacului/ cîntă cu peştii adormiţi/ o dacă visul meu ar atinge visul vecinului măcar uşa casei lui măcar aburul ce părăseşte lampa lui - poemul "Rugăciune la intersecţie de străzi"), volumul "Va fi linişte va fi seară", 1979 (**şi după ce am inventat poezia într-o încăpere clandestină/ din adîncul pămînturilor sterpe – curajul şi puterea (omenească) s-au/ topit ca aburul/ şi altceva în afară de faptul că m-am născut şi că trăiesc/ şi că probabil voi muri cutremurîndu-mă (ceea ce dealtfel am vrut să spun/ şi acum doi ani şi acum trei ani de zile) deocamdată vai nu pot spune/ îmi reiau prin urmare vechea limbă: începînd chiar din clipa de faţă. /o sucesc o mîngîi o bat cu sete. dar sintagmele stranii/ în care (se spunea că) sufletul meu doarme ca într-o vizuină pierdută/ nu mă mai ademenesc. degetele subţiri care vor săpa canale-n pădure/ şi se vor întoarce acolo mereu şi vor intra încetul cu încetul/ în putrefacţie? degetele subţiri nu mă mai tulbură**, poemul "Prefaţă"), si ultimul volum antum "Guillaume poetul şi administratorul", 1983 (**O! norme ale durerii. călare pe propria lui imagine/ Guillaume scoate din buzunar (la auzul unei frunze galbene ca și la auzul unei trompete)/ revolverul
mic de alamă. el scoate apoi din servietă o chivără de mucava/ și până la urmă scoate și dispreţul împăturit în două:/ mă scoate visător pe mine din umbra măslinului sacru – /și numai astfel învinge o! norme ale durerii**poemul - "Cîntecul lui guillaume" :
*Am băut din sîngele ei şi mi s-a părut că e bun
am mîncat din carnea ei şi mi s-a părut că e bună
dar mă întreb şi astăzi cine este ea la urma urmei
şi de ce a trebuit să beau tocmai din sîngele ei
şi să mănînc din carnea ei – şi uneori îmi aduc aminte
„deschide uşa asta la care bat plîngînd”), mort pe 11 august 1984 "A fost descoperit pe wc, sambata dimineata. In august, foarte cald, era intins pe jos, pe covoras, in camera. A fost o scena cumplita. L-au dezbracat in fata noastra, i-au scos pijamaua, a ramas mortul gol-golut, l-au bagat intr-o patura cazona si l-au pliat, c-au zis ca nu intra altfel in lift. L-au luat ca pe un sac, ca pe o boccea si au plecat cu el.", a fost înmormântat în cimitirul de la Mănăstirea Cernica/ poeta Nora Iuga
***
(**Are cineva dintre dumneavoastră vreun sânge/ singurătatea se înalţă lângă poduri/ ca un avion al sufletului nostru celui mai metalic/ atât vă întreabă fratele meu şi nimic mai mult/ şi nimeni/ nu se îngrozeşte se aud apele orbind/ şi atâtea perechi de buze rătăcite prin coşurile/ gunoierilor domnişoară elevă/ domnişoară studentă/ o! moarte însămânţată/ singurătatea se înalţă lângă poduri/ oboseala cu lumânarea ei** (Va fi linişte, va fi seară)
***
(perechi perechi se legănau la orizont în ștreangul zilei
vorbeau ca morţii în praf deși morţi nu erau
își însușiseră un fel de limbaj subiacent – al adoraţiei
nici acuma nu e prea târziu nici acuma
dangătul norilor o! măruntă iluzie - ștreangul zilei
și convoiul care se duce o! măruntă iluzie-n
ștreangul zilei
pe toate căile viaţa mă previne mă avertizează)
***
Nora Iuga, prietenă, despre iubirile, depresiile si decesul poetului din 11 august 1984**Adevarul este ca Rodica a incercat in repetate randuri sa-l determine pe Mazilescu sa nu mai bea, el nu a putut sa o faca si era si normal sa n-o mai poata face in stadiul in care ajunsese, si atunci ea nu a mai putut sa-l mai primeasca. Cine era Rodica? Pe Rodica am cunoscut-o de fapt la 2 mai, era o fata extrem de frumoasa, era nevasta lui Dan Cristea. Toti eram atrasi de ea, era o aparitie. Ne petreceam vacantele intotdeauna la 2 mai, unde mai veneau si Nina Cassian, Elena Stefoi, Marius Robescu, Gabriela Adamesteanu si multi altii. Asa am cunoscut-o pe Rodica Palade. Mazilescu a intalnit-o in blocul din Drumul Taberei, in care locuiau si el, si Dan Cristea, la etaje diferite. Acolo s-au cunoscut si s-au indragostit. A fost un fel de coup de foudre, nici nu era de mirare ea fiind atat de frumoasa, si trebuie sa spun ca si Mazilescu era un barbat destul de atragator pe vremea aia. Avea niste ochi verzi pe care n-o sa-i uit. Rodica n-a mai putut ramane cu Dan Cristea, lucrurile s-au aflat, iubirea era foarte mare, ea nu avea de gand sa faca un menaj in trei. A fost o dragoste adevarata, desi pe ea au acuzat-o dupa aceea prietenii lui Mazilescu si in special cei tineri. Optzecistii au acuzat-o foarte rau pentru ca din cauza ei a murit Mazilescu, lucruri care trezesc banuieli si din jurnal. Dar nu este asta adevarul.
(..)
Si atunci eu inteleg ca ea nu l-a mai primit. Si atunci el a cazut tot mai rau, tot mai rau si a ajuns la acest deznodamant teribil, care nici in ziua de astazi nu se stie cum a survenit. Pentru ca el a fost gasit mort la ora 9 dimineata pe closet, in baie, tot in acel bloc in care traia si cand a cunoscut-o pe Rodica. Langa el era un lighean in care se gasea, cazuta din mana probabil, cartea „Dragoste de viata” de Jack London.**

victor_homescu

17 Apr 2020, 21:23

=124 de ani **Asteapta/ E atat de intuneric, că numai vorbele-s lumină**Tristan Tzara ** În 1916 doream distrugerea genurilor literare. Introduceam în poeme elemente considerate nepotrivite de a face parte din ele, ca si fraze din ziar, zgomote si sunete. Aceste sonorități (care nu aveau nimic în comun cu sunetele imitative) trebuiau sa constituie o paralelă cu cercetarile lui Picasso, Matise, Derain, care foloseau în tablorile lor materii diferite**, născut pe 16 aprilie 1896, "rebelul" Tzara - Eugen Lovinescu, în "Istoria literaturii române contemporane", îl aşează în avangarda “curentelor extremiste”, numit de Nicolae Iorga “şarlatanul" Tristan Tzara, avea a scrie în „Primele poeme”, Editura unu, poezia (În gropi fierbe viaţă roşie) - **joi octombrie : titzule, o să fac o poemă dar să nu râzi/ 4 străzi ne înconjoară și noi le spunem lumină PE STÂLPI de rugăciune/ iar tu vorbeai cu elefanții la circ, ca lumina/ nu vreau să mai fii bolnavă, știi/ azi-dimineață Din pentru ce să vrei să fluieri telefon/ nu eu nu vreau eu nu vreau și mă strânge MULT PREA TARE/ azi-dimineață/ din aramă glasul tău tremură pe ața/ galbenul se încuia în pavilion CA SÂNGELE/ proprietăreasa s-a înverzit s-a înverzit s-a înverzit şi s-a împrăştiat ca ceaţa în clopoţei/ uite, o lumină ce-ar putea să fie neagră/ floare/ pe crini de oţel şi de sare să-mi spui încă o dată că mama ta era bună**/ - "Primele poeme ale lui Tristan Tzara", chiar poetul avertizează - "Cititorul este rugat aici să faca o pauză/ Și să se gândească asupra celor ce a citit* - înainte de Dada "Marea taină-i aici/ Gândirea se face în gură"
***
1914-1915, Tristan Tzara (Îndoieli) **Am scos visul vechi din cutie cum scoţi tu o pălărie
Când te găteşti cu haina cu mulţi nasturi
Cum scoţi iepurele de urechi
Când te-ntorci de la vânat
Cum alegi floarea dintre buruieni.
Şi prietenul dintre curteni.
Uite ce mi s-a întâmplat
Când veni seara încet de tot ca un gândac
Bună multora de leac, când mi-aprind în suflet foc de versuri
M-am culcat. Somnul e grădină hotărnicită cu îndoială
Nu ştii ce-i adevărat, ce nu
Ţi se pare că-i un hoţ şi împuşti
Pe urmă ţi se spune că a fost soldat
Cu mine întocmai aşa fu
De-aceea te-am chemat să-mi spui – fără greşeală
Ce-i adevărat – ce nu-i**/ - cele dintâi poezii românesti ale lui Tzara, publicate in Simbolul, Chemarea sau Contimporanul,(etapa românească) fiind cf. lui Paul Cernat “o repetiţie generală pentru aventura "Dada” - 2007, Ed. Cartea Românească, lucrarea "Avangarda românească și complexul periferiei"
***
(Ne-am adapostit noi spaima de furtună/ Si pornise unul sa vorbeasca fara sir/ Acolo/ Am cules vorbele lui - cate/ imi patrund ca varcolaci seninatatile lunare/ Sa-ti fac margele cu dinti de rechini/ Ce joaca vartejuri de vise urate/ Ochiul de rugina mancat, foc indreaptă/Noi intram in gura depărtarii/ Si sub sirul dintilor de fort, ceilalti/ Asteaptă./ E atat de intuneric, că numai vorbele-s lumină).
Autorul "Manifestului Dada" a murit la Paris pe 25 decembrie 1963 şi a fost înhumat în Cimitirul Montparnasse.
***
https://www.rfi.ro/galerie-foto/tristan-tzara-omul-aproximativ?fbclid=IwAR3HIef6JDiXlOPUdhRbHgcZG3PHd 6srXwQGDdvmzh3O38G3Ld2zp34u9hc#.XpibdXKSahs.facebo ok

https://www.youtube.com/watch?v=gnjqzGSiyms&fbclid=IwAR0_5Krw1m4tiBSRUGxNYZ5BPp0ol6ZfDFPfLeuJz hxlGYPQTP9zJ8_tgZQ

victor_homescu

19 Apr 2020, 21:50

Un poet al anilor "40, Constantin Cojan, dintr-o carte veche și rară, -"Targul cu Himere" (1940, cu autograful si dedicatia autorului, Editura: Cartea Romaneasca, un alt poem intitulat sugestiv :
(**De Paşti**)
"In noaptea cea sfântă
Cu dangăt de clopot
Şi sângele 'n clocot,
Doar îngerii cântă !..
Prin crânguri de ceară
Bălăngăne vântul...
Astmatic pământul
Se svârcole iară !
Pustie-i livada
Şi ars îi ogorul ;
In murmur poporul
Ne drăcuie sfada.
Ochiade, minciuni
Surâd Primăverii.-.
Şi'ntârzie merii
Să-şi puie călţuni !
Un ison din strană
îşi mormăie harul...
Credinţa-i calvarul,
Şi sufletul, hrană !
Din ceruri, de Sus,
La noi - cei de-aiici,
Gângănii, furnici,
Priveşte Iisus !..."
***
(**In ziua ce a dintâi a săptămânel, când se lumina spre ziuă, a venit Măria Magdalena şi ceealaltă Mărie, să privească mormântul. Dar iată, se făcu cutremur mare. îngerul Domnului se pogorî din Cer, şi venind răsturnă piatra şi sta asupra ei. Şi Înfăţişarea lui era ca lumina fulgerului, şi îmbrăcămintea lui albă, ca zăpada. Şi de frica lui, păstorii s=au cutremurat şi au căzut ca nişte morţi. Iar îngerul a zis femeilor : Nu vă temeţi. Ştiu că pe Isus care a fost răstignit îl căutaţi. Insă nu este aici, că s-a sculat, după cum a zis. - Veniţi de vedeţi locul unde a fost pus. Şi repede ducându-vă, spuneţi ucenicilor Lui că, S-A SCULAT din MORŢI... Şi plecând ele de la mormânt, cu frică şl cu bucurie mare, alergară să vestească ucenicilor. Şi...când se duceau ele să vestească ucenicilor Lui, iată Isus le întimpină, zicând: Bucuraţi-vă. (Matei 28) **

- Adevărat! Cu pietate să rostim : Christos a înviat!

victor_homescu

27 Apr 2020, 19:52

Un ultim rămas bun, **Ne vom spune: ,,Cândva, am locuit cu tine, pe Pământ!”, azi decedată aprilie 26 în Duminica Tomei, 2020 - In Memoriam Clara Margineanu **Am fugit de tot să beau ploaie curată/ Să înțeleg că totul a fost nedrept, altădată/ În locul din care scriu acum, nu voi mai fi**
Oamenii care pleacă nu ne mai încap,
Ne rămân mici, precum hainele din copilărie,
Arată precum paparuda care cheamă ploi în plin potop,
Stricând rima vieții și ceea ce chiar a trebuit să fie
Oamenii care nu pleacă nici n-au nevoie de întâlniri,
Ce e deasupra le întoarce mereu clepsidra din creier
Rochii, eșarfe și parfum, de sub tranșee
Lacrima umilinței, zâmbind, mângâie viața și sap
În mica insulă de timp din amintirile noastre
Lumină și viață, cutreier…
Oamenii care pleacă nu știu că ne vor,
Nici negru tăciune, nici alb orbitor
Oamenii care ne rămân picură sânge dincolo de mască,
Și atunci, statuile încep să își vorbească.
Cei care pot sunt doar cei care ne sânt
Ne vom spune: ,,Cândva, am locuit cu tine, pe Pământ!**
***
("Știam, viața e doar o repetiție, de fiecare zi,
Operație pe cord deschis,
Inima bate invers către o naștere frumoasă,
Ne strepezim prezentul din antume spre postume,
Volante și nomade vacanțele despre ce ar fi putut să fie,
Glisante, ravisante tânjind un pic de cer
Adevărul din noi, o lume cât o poveste, cine știe
Poate nu pălim în acest veac. Ci vom râzbi încet, în carapace
Descântec. Altfel, de unde această pace
De unde atâta putere către căință?
Am fugit de tot să beau ploaie curată
Să înțeleg că totul a fost nedrept, altădată,
În locul din care scriu acum, nu voi mai fi")

https://www.youtube.com/watch?v=DaY6UFZm1vk&t=37s&fbclid=IwAR06xblrFt4qg1FLfFpDh9H9t2BqqrxXCIxGjAyIg tK3ybEa7jEHfVa8PyM

victor_homescu

31 May 2020, 20:15

97 de ani, **În noaptea asta nu voi fi fericit/ am fost refuzat de cuvinte/ si va trebui sã dorm într-un pustiu dezolant**, născut la 24 mai 1923 Victor Felea - moare pe 28 martie 1993 **Am ajuns la capătul fiinţei mele/ În această călătorie a gândurilor/ Mai încotro – ce este?/ Nimicul? Întunericul?/ Sau poate e altceva/ Un vecin de materie – necunoscut/ Ţintuit şi el între limite/ Cu mari întrebări în sufletu-i mut?**), fost poet, critic literar, traducătorul versurilor frostiene si eseist, coleg de generatie cu D.R. Popescu, A. E. Baconski, Miron Radu Paraschivescu (care l-a angajat redactor la Almanahul literar), Dumitru Micu, Dumitru Mircea, Aurel Gurghianu sau Aurel Rãu, la revista "Steaua", sunt publicate si poeme autentice, ocolindu-se inteligent ideologia impusa de partid, anii de dupã "50, se traducea din Robert Frost, Rainer M.Rilke, Federico Garcia Lorca, Salvatore Quasimodo, Eugenio Montale, William Faulkner, Henry James, Paul Valéry, Felea, un scriitor discret, avea a critica propriile-i compromisuri, vulnerabilitatea în fața cerințelor în numele ideologiei comuniste, ("am putut noi sa scriem asta?"), este distins cu Premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor**Din coliba mea urbanã mã uit la cer/ Mã uit la pãmînt si la casele lui inegale/ Mã uit apoi la cîtiva copaci înnegriti
Si la strada exasperantã
Si la geamul cu urme de praf
Si la mîinile mele ce zac pe genunchi
Mici si aproape îmbãtrînite zac pe
Catifeaua maro a pantalonilor mei uzati
Mã uit la dusumeaua de ciment a bucãtãriei
Si la cutia de carton în care cîndva a fost închis televizorul
Mã uit la lucrurile îngrãmãdite pe ea
Într-o dezordine consacratã
Mã uit si deodatã mã vãd pe mine însumi
Uimitor de insignifiant si de zadarnic
Pãstor de nimicuri
Aici în aceastã înfundãturã domesticã**/- "Inedite", 1973
***
Victor Felea - scrie Jurnalul unui poet lenes : ianuarie 1955 - martie 1993, contine 834 de pagini, publicat de Editura Albatros, anul 2000**Aş fi putut, poate, să fiu un om de succes, dar am preferat să fiu comod, liber, să nu mă supun unor obligaţii plictisitoare. N-am vrut să mă transform decît în măsura în care am socotit că aceasta este strict necesar, fără să-mi silesc conştiinţa la salturi acrobatice; n-am mimat o atitudine de faţadă. Asta explică rămînerea mea în umbră, eticheta de personaj cenuşiu, necunoscut. Mi-am dat seama totdeauna de acele prilejuri cînd ar fi fost de ajuns să fac un gest pentru a fi săltat la suprafaţă. Totuşi, am lăsat să-mi scape toate ocaziile, pentru că am simţit că nu o să pot suporta prea multă vreme hărţuiala, apreciind că-mi sînt mult mai necesare singurătatea şi independenţa. Şi dacă din cauza lor am rămas fără avantajele popularităţii, am totuşi satisfacţia de a-mi fi păstrat nealterate gustul şi sensibilitatea, credinţa în arta adevărată izvorîtă din sinceritatea şi frumuseţea inimii omeneşti.**/-**Chiar și asta e viața chiar și asta/ pe care o duc eu zi de zi/ aici în orașul acesta printre/ câțiva oameni câteva lucruri/ printre câteva dorințe simple concrete/ printre gesturi obișnuite și vorbe și mai/ obișnuite printre enervări și satisfacții/ printre vizite și îndatoriri printre/ vise ce nu mai sunt decât fantome/ de vise printre regrete și nerăbdări/ și maladii sâcâitoare și voci/ care-mi spun și se confesează și vor/ ceva de la mine – chiar și asta e viață/ bucuria asta fără bucurie** (Chiar și asta)
(..)
Primul număr al "Almanahului literar"(unde a si publicat) a fost dedicat lui, I.V. Stalin - în Jurnalul unui poet leneș, Victor Felea avea a scrie **16 octombrie 1981 - *Am rãsfoit câteva numere de început ale „Almanahului literar“ (1950-1951), citind poezii, criticã, note. Ce orori, ce monstruozitãti. Si totusi, noi le-am scris. Îmi dau seama cu spaimã, cum a putut regimul ãsta sovietizant sã ne denatureze, sã ne oblige (si noi sã acceptãm) sã scriem în cel mai aberant limbaj lozincard al propagandei sovietice. Desi mai pãstrãm, mãcar unii dintre noi, o anume detasare criticã, nu ezitãm sã asternem pe hârtie o pseudoliteraturã utilizând sloganurile vremii chiar cu oarecare dezinvolturã. Forta propagandisticã ruseascã era atât de coplesitoare (mai ales cã era dublatã si de un alt gen de fortã - persuasivã) încât, dacã voiai sã trãiesti, intrai vrând-nevrând în marele cor al elogiatorilor. Te consolai cã esti un revolutionar si contribui la fãurirea unei lumi noi. Din pãcate, dupã trei decenii, aspectul propagandistic al acestei politici seamãnã perfect cu cel de odinioarã, atâta doar cã nimeni nu mai ia în serios frazeologia sforãitoare. O lãsãm sã treacã pe lângã noi si sã-si macine propriul vid, stiind cã nu mai poate capta atentia prin nimic. Ideologii vorbesc în gol si trec, în vreme ce noi ne ducem viata sub pavãza protectoare a indiferentei.*
///
Jurnal, octombrie 1977 :"Simt planând asupra mea aceeaşi presiune politică din anii '50, de astădată vizând transformarea efectivă a scriitorilor, şi în genere a intelectualilor, în activişti de partid, având sarcini obşteşti precise."
&
Spre ruşinea mea, am expediat azi la Uniune poeziile patriotice destinate unei antologii aniversare. Un compromis în plus, ce mai contează!"
***
**Între timp/ Bătrânii părinți/ S-au retras liniștiți/ Sus pe dealul împodobit de cruci/ Și de pietre frumos dăltuite/ S-au retras la locul odihnei de veci/ Între timp/ Am râs și m-am întristat/ Și am privit la televizor/ Miracolele și pierzarea lumii/ Între timp/ Am citit reviste/ Și m-am uitate la oameni/ Și la văzduhul tot mai străveziu al primăverii/ Între timp/ Am mâncat și am dormit/ Mereu între timp/ O viață între timp/ Și de-odată m-am întrebat cu spaimă/ Unde mi-e Timpul** (Între timp).
***
Victor Felea în Jurnalul unui poet leneș:**Noi, cei de la "Steaua", am făcut în poezie ceea ce au realizat mulți dintre poeții moderni, am introdus firescul, limbajul omului simplu, fără inversiuni și fără prețiozități. Am lăsat versul să se nască din simplitate și adevăr.**

https://www.youtube.com/watch?v=4o7K272P8aA&fbclid=IwAR1pgoWOvRhG9MGp8XpFKcYjYQjckg-bRGhsKKY2uPfbMVAZreUIxuimv6c

nathalie_dinu

04 Jul 2020, 00:48

Lived a knight once, poor and simple,
Pale of face with glance austere,
Spare of speech, but with a spirit
Proud, intolerant of fear.

He had had a wondrous vision:
Ne'er could feeble human art
Gauge its deep, mysterious meaning,
It was graven on his heart.

And since then his soul had quivered
With an all-consuming fire,
Never more he looked on women,
Speech with them did not desire.

But he dropped his scarf thenceforward,
Wore a chaplet in its place,
And no more in sight of any
Raised the visor from his face.

Filled with purest love and fervor,
Faith which his sweet dreams did yield
In his blood he traced the letters
A.M.D. upon his shield.

When the Paladins proclaiming
Ladies' names as true love's sign
Hurled themselves into the battle
On the plains of Palestine,

Lumen coeli, Sancta Rosa!
Shouted he with flaming glance,
And the fury of his menace
Checked the Mussulman's advance.

Then returning to his castle
In far distant countryside,
Silent, sad, bereft of reason,
In his solitude he died.

Alexander Pushkin, The Poor Knight

subtext (https://www.flickr.com/photos/56781833@N06/9039447538)

White1

05 Jul 2020, 23:51

Three times I had the lust to kill,
To clutch a throat so young and fair,
And squeeze with all my might until
No breath of being lingered there.
Three times I drove the demon out,
Though on my brow was evil sweat. . . .
And yet I know beyond a doubt
He'll get me yet, he'll get me yet.

I know I'm mad, I ought to tell
The doctors, let them care for me,
Confine me in a padded cell
And never, never set me free;
But Oh how cruel that would be!
For I am young - and comely too . . .
Yet dim my demon I can see,
And there is but one thing to do.

Three times I beat the foul fiend back;
The fourth, I know he will prevail,
And so I'll seek the railway track
And lay my head upon the rail,
And sight the dark and distant train,
And hear its thunder louder roll,
Coming to crush my cursed brain . . .
Oh God, have mercy on my soul!

Robert William Service, A Hero

nathalie_dinu

05 Sep 2020, 19:04

Since he is so popular, here's yet another one from Robert W. Service :D

There's a race of men that don't fit in,
A race that can't stay still;
So they break the hearts of kith and kin,
And they roam the world at will.
They range the field and they rove the flood,
And they climb the mountain's crest;
Theirs is the curse of the gypsy blood,
And they don't know how to rest.

If they just went straight they might go far;
They are strong and brave and true;
But they're always tired of the things that are,
And they want the strange and new.
They say: "Could I find my proper groove,
What a deep mark I would make!"
So they chop and change, and each fresh move
Is only a fresh mistake.

And each forgets, as he strips and runs
With a brilliant, fitful pace,
It's the steady, quiet, plodding ones
Who win in the lifelong race.
And each forgets that his youth has fled,
Forgets that his prime is past,
Till he stands one day, with a hope that's dead,
In the glare of the truth at last.

He has failed, he has failed; he has missed his chance;
He has just done things by half.
Life's been a jolly good joke on him,
And now is the time to laugh.
Ha, ha! He is one of the Legion Lost;
He was never meant to win;
He's a rolling stone, and it's bred in the bone;
He's a man who won't fit in.

The Men That Don't Fit In

Namaste

05 Sep 2020, 23:05

Bonedog (https://youtu.be/KfT5NCALC-g?t=20)

(I'm Thinking of Ending Things (https://www.imdb.com/title/tt7939766/))

victor_homescu

02 Jan 2021, 00:10

"La ce să fiu? Să mor când se cuvine?!", 33 de ani de la moarte, 1987 decembrie 5**Pentru mine, Leonid Dimov face parte din categoria poeţilor pe care-i citesc, nu pentru că sunt consideraţi «mari», ci fiindcă-mi plac pur şi simplu**(Ovid S. Crohmălniceanu) - născut în 1926, oniristul Dimov :**Poetul trăiește precum orice altă ființă gânditoare, Mai mult decât atât, lumea are pentru el o dublă însemnătate: aceea de a-l menține în relație și aceea de a-i alimenta primordiile de obsesie și viziune. Între poet și lume există o legătură de două ori mai trainică decât între lume și nepoet. Fiecare poate avea stări de visare, stări poetice, deci fiecare poate fi, pentru o clipă sau mai mult, poet. Numai poetul ca atare însă este silit de tainice puteri să facă un nobil aliaj între poezie și viață, între poezie și lume..Ce rămâne din ochiurile poemului nu-s decât ruinurile unui vis. Niciodată nu ne vom reaminti întreaga amintire onirică. Cu cât gândul treaz îl fugărește cu mai multă încordare, cu atât piere mai iute și iremediabil visul în jungla virgină a celor uitate...Eu nu țin să povestesc vise și cu ajutorul cărților mele nu se pot dezlega înțelesurile viselor. Eu vreau să creez – treaz fiind – un vis real **(Momentul oniric, Corin Braga, Ed. Cartea Românească, București, 1997)
- Din versurile poeziei dimoviene**Iată, mă trec c-un bine
Dulce prin sufletu-ntreg!
Palide, vechi discipline
Tulbure fierb, înţeleg!**
***
Dumitru Tepeneag, prieten, poet onirist: „Dimov era un om trist si plin de umor. Calambururile lui erau grozave. Ironiile lui muscatoare. Veselia lui una uneori ca o sfidare. În tot ce facea era deosebit de ceilalti. Era elegant si inteligent. Profund si lejer. Umorului său i se poate aplica faimoasa formulă: umorul e politețea disperării“
***
Dimov :**M-am hotărât/ Să scormonesc şi-n ce-i urât/ Şi vă rog să mă credeţi, nu-i o poză,/ N-o fac nici în poezie, nici în proză/ Ci într-un soi de descriere/ La mijloc între desen şi scriere/ Cu fel de fel de intruzii, că/ Mă gândesc să pară o muzică/ Plină de anotimpuri şi de sfâşiere/ Ca şi cum s-ar aşeza ere peste ere/ Potrivit unei legi**/ (Romanţ)
***
("Oricine cuteaza/ Sa se prezinte fără pregatire/ La marele examen de absolvire/A răspunsurilor de glaciatiune și impas/ Numai zgomote, minciună și galimatias/ Pentru a trece în ceea ce se cheamă – / Nu va nelinistiti, nu va fie teamă – / Se cheamă la târgurile noastre de Joi/ Lumea de apoi“ citim într-un poem, ori, în alta parte: „Părea - toată acea forfotă nevinovată/ Inventată anume/ Pentru a face trecerea spre cealaltă lume)
***
L.Dimov, poetul onirist, într-un eseu"Încercare asupra artei onirice" - **Căpătând o asemenea concretețe, o asemenea străvezime, lumea reală, lumea pe lângă și prin care trecem cu atâta dezinvoltură în dimineața noastră cotidiană, se ridică la rangul de auto-lume, adică un peisaj de sine stătător, girat de un demiurg veșnic înclinat spre bunăvoință: artistul oniric.**
***
Eugen Barbu ; *La nimeni nu a găsit o mai mare plăcere de a spune cu gura grasă atâtea lucruri, toată poezia lui e o debordare de amănunte eteroclite, un joc de sticloanţe superbe care cântă singure, cuvintele te ameţesc, poemele se nasc unul din altul... La Dimov nu se poate vorbi despre trepte sau salturi valorice, el are o erupţie homerică de imagini...În poezia lui nu se întâmplă nimic, ea este o imensă jubilaţie livresc balcanică. Într-o atmosferă de panopticum, de bâlci, de iarmaroc, de circ, de defilare bahică, de cortegiu afrodisiac, de alegorie sud-americană, în incredibile decoruri pline de neaşteptat coloristic, în care să nu te miri, ai să găseşti personaje incasabile, clovni acrobaţi şi savanţi traşi de lanţ, precum câinii de rasă. O lume în delir înfăţişată într-o uriaşă mistificaţie de cuvânt. Pusă pe pânză şi nesupravegheată, această aglomerare plină de mişcare şi de nuanţe sălbatice ar izbucni din şevalet şi ar inunda realitatea cu teribilile ei râuri de culori, sufocând totul....tot ce a scris acest poet este o nesfârşită poveste în rime, acoperă un spaţiu incalculabil şi distruge orice previziune.*
***
L.Dimov - (Dostoievskiana) : *Am vazut cum s-a înecat
O fetiță mică din greșeală.
Era toamnă. Cerul pudrat
Cu scama tulbure si glacială.
Ruginiseră ierburile pe mal,
Nici tipenie în ținut .
Atârnau cârpele vertical
Departe, pe slepul neprevăzut.
Și un hohot de râs s-a auzit
De parc-ar fi fost ascuns cineva
Prin tufișuri de bronz coclit
Întinse dincolo de șosea.*

victor_homescu

07 Feb 2021, 18:30

Autorul "Meșterului", 130 de ani, Adrian Maniu, născut la 6 februarie 1891 - decedat în 1968 aprilie 20 Bucureşti, unul dintre întemeietorii "Gândirii"- (alături : Cezar Petrescu și Gib Mihăescu) -, debutează în interbelic, ca poet simbolist cu volumul "Figurile de ceară", trece prin modernism și tradiționalism, dramaturg (piesa "Fata din dafin"), traduce "Balade populare ruse”, 1954, "Basme de Puskin”, 1953, "Cantecul Niebelungilor”, 1958 -; ("Meșterul a înțeles, că lumea nouă, Biserica nouă, nu va putea învinge păgânismul - care năruia temeliile - decât întunecându-l prin jertfă. E aceiași jertfă eternă a creștinismului, jertfa fecundă, creatoare") - scrie Mircea Eliade într-un articol dedicat poetului,**Cea mai curată dintre femei/ Cea mai iubită dintre soții/ Cea care va veni întâi/ În pietre o vom zidi/ Zidul are să ție - zidul are să ție/ O să-l păzească o umbră vie**(3 acte în versuri, "22/1925), realizare de exceptie,**Menirea mea când templul e sfârșit,
Când clopotu"a sunat și s-a oprit,
Menirea mea îmi cere mai mult ș-acum zborul
Îmi dă prilejul să fiu iar făptuitorul.
Rămas bun Voevoade...Rămas bun lucrători...
Vă temeați de cel cu fruntea"n nori...
Rămas bun...zborul meu învinge viața.**("drama lui A.Maniu e construită sobru, cu nelămurite coborâri în adâncuri de suflete, cu inovații străbătute de un autentic, deși involuntar, misticism, cu intuiția marelui conflict care frământă conștiințele, răstoarnă poziții și coboară fiorii imenselor forțe vitale ce ne înconjoară- Misterul e cu adevărat și un mister dramatic" - scrie Eliade);<în "Mesterul" cuvântă : O făptură, Cumințenia pământului, Altă Făptură, Un faun, Un călugăr, Un socotitor, Boierii trecând : **Ceea ce a facut e minunat
Privește numai brîul ăsta în care bat
Aripile păsărilor de aur, în plisc cu clopoței
Din care sunetul dumnezeesc adie**
***
A.Maniu**Sufletul meu, nufăr pe ape/ Gândul de-acum, val moleşit/ Viaţa-n zadar vrea să mă-ngroape/ Totu-i sfârşit/ Dragostea mea, apă înceată şi verde/ Între nămoalele moi/ sufletul meu, albele foi îşi pierde/ albele foi/ Cad înserări, triste-n târziu lâncezite/ palide zări. Soare rănit/ trimite nopţii pe nesimţite/ somn veştejit/ Stelele, vechi luminiţe de ceară/ dorul trecut din pierdut înnoiesc/ moarte destine din tine-au să ceară/ jocul firesc/ Sufletu - nfrânt – intră ca nufăru - n ape/ Tot mai adânc, în el adâncit/ Totu-i departe, totu-i aproape/ tot/ În sfârşit**
***
D=nu Schelet :**Am scos din ascunzatoarea ei o statuetă indiană și o sărut e statuia în bronz negru a unei sfinte sau a unei dantuitoare, statuia vine din India și asta e pentru mulți principalul. Dar nu o vede nimeni, fiindcă o țin ascunsă de cei mulți = inaintea mea a iubit=o un englez care mi-a lăsat=o fiindcă îi plăceau poeziile mele. Sînt lucruri pe care ar trebui sa nu le spun. Apoi am închis bine ușa. În frig vârtejul nehotararilor joacă și mai mult. O înțepătura de argint în vâna brațului picură vechea obișnuință. Statuia indiană când o deschizi are tot ce trebuie pentru o serie întreagă de plăceri = medicina religiilor antice! Vederile îmi sînt acum luate. Simt cum rațiunea mi se desprinde și cade în chaos așa că un fruct prea copt pe o ramură. Aud numai un zgomot ciudat ca și când două din picioareke unui scaun vechi s=ar fi desprins și ar umbla singure. Ah! scaunele vechi se ridică tot ca și scaunele tinere! Pentru mine asta e o cugetare = cugetare nefiind decât o oboseală asupra căreia te oprești mai mult = a, = dar a venit d=nu Schelet! L-am invitat pe scaun = mâinile lui nu se astâmpara și tot vor să solfecieze pe masă. Eu îndepărtez statueta de bronz negru. Picioarele lui sunt arcuri de os pe care atârnă pantalonii de dril foarte mult călcati. Văd numai vârful ghetelor : parcă sunt capete de șobolani. Vreau să vorbesc că să nu înțeleagă că observ și spui :
= D= le Schelet de ce ești schelet? El= nu= eu sunt arta! Când viu sunt neînțeles, deci nu exist = când stau sunt înțeles. Observi : Imediat că nu mai sînt neînțeles sunt înțeles = fiind înțeles numaidecât un schelet = fiindcă un lucru deja înțeles = deja prins în tine nu mai are vreo importanță fiindcă e înțeles.
Urmează o pauză în care falca lui căutând să revie la nemișcare se clatina că și când ar mai mesteca în dreapta si în stânga. = Vrei să mănânci ceva? Ești foarte slab, D=le Schelet.
= Nu, eu mănânc vorbe. Ai văzut plante care prind muște, tot așa eu mă hrănesc cu suferințe. Obiectai că asta îi stricase dinții. Îmi replică o frază pe care o țin minte incomplet: = Oscar Wilde și-a vândut dinții că să aibă ce mânca = ha=ha=ha. Nu mai putui să-l opresc = deschisese statueta indiană și fără să mă întrebe, domnul Schelet își sumese mâneca brațului făcându=și o injecție într-o căpătană de ciolan = îmi rupea din nebăgare de seamă ultimul ac și acum se uita la mine pentru greșeala ce voia să-l iert; îi spusei să se uite la statueta de bronz = mi-o dăruise un englez nebun și milionar. Repetai, nu era american, era englez = își luase o orchestră din cei mai buni muzicanți pe iahtul lui care pleca în mare să-i cânte pe Beethoven în furtună = și înțelegi, marea a scuipat într-o noapte clape de pian, timbale și un joben negru (Are și el un joben negru).**
***
Poemul = (Biserica neagră) :
**Lăcaș de rugăciune, corabie în ceață
Subt luna=închisă= n cearcăn bătut pe infinit
Alături de ruină un măr bătrân, chircit
Întinde vine negre, lipsite de verdeață
O pasăre din neguri cânta, părea că spune
Prin întuneric jalea, scânteie de cleștar
Deodată căzu rouă de stele în altar
Și acest ruptă umbra sub bolta de cărbune
Dar sus de tot în turlă, un clopot de aramă
Sucit de=un preot negru, se vaită întruna
În ceruri mohorâte s=a îngropat greu luna
Iar giulgiul ei din urmă pe cruce se destramă.**
***
Salomeea (1915) - (VII) Moartea Salomeei :('Tată, câinii tăi m-au gonit din curte/ și slugile tale m-au scuipat/ Tu m-ai pedepsit pentru omul din pământ/ care vorbea prea mult/ de zenit..")
***
**Salomeea moare, distrată de nemurire.
O buclă din părul ei, o așează un înger în cuiul
unei stele, în vederea recreațiunei cometare
și întru spaima Astrologului de la Curte.
Apoi, o spumă palidă întrece buzele ei, pahar
în care s-a tulburat mustul, strivit din strugurii
dorinței, de piciorul întâmplărilor dezlănțuite
când trec în alegorie.
Seara devine, dintrodată, inevitabilă prin
obișnuință, în revărsări de culoare din triluri
de garanță.
Roaba își înțeapă pieptul cu un ac de siguranță,
desăvârșind ceremonialul.
Pe mormânt au să înflorească crini negri, și au
să treacă păsări cu picioare de aur, pe cerul
care a fost verde.
Dar nu e chiar fastuoasa înmormântare cu
torțe!**
***

victor_homescu

15 Mar 2021, 00:18

"Le piéton de Paris", Léon-Paul Fargue, născut 1876 martie 4,** Ce lieu poétique où l’homme en marche s’efforce de définir le secret de ses jours** - decedat 1947 noiembrie 24, la 71 de ani, ("Poèmes", Gallimard ) :
** Un braț lung ștampilat cu aur alunecă din vârful copacilor
Începe să coboare și să claxoneze în ramuri.
Frunzele și florile se înghesuie împreună și se înțeleg.
Am văzut orveta alunecând în seara blândă.
Diane pe iaz se apleacă și își pune masca.
Un pantof din satin aleargă în poiană.
Ca o amintire a cerului care ajunge la orizont.
Barcile nopții sunt gata de plecare.
Alții vor veni și se vor așeza pe scaunul de fier.
Alții vor vedea acest lucru când nu voi mai fi.
Lumina îi va uita pe cei care l-au iubit atât de mult.
Niciun apel nu ne va reaprinde fețele.
Niciun suspin nu va face ca dragostea noastră să răsune.
Ferestrele noastre vor fi închise.
Câțiva străini vor merge pe strada gri.
Voci, alte voci vor cânta, alți ochi vor plânge. Într-o casă nouă..
Toate se vor fi terminat, toate vor fi iertate,
Mâhnirea va fi proaspătă și pădurea nouă,
Și poate într-o zi, pentru noii prieteni,
Dumnezeu va păstra această fericire pe care ne-o promisese.**
***
**Un long bras timbré d'or glisse du haut des arbres
Et commence ?* descendre et tinte dans les branches.
Les feuilles et les fleurs se pressent et s'entendent.
J'ai vu l'orvet glisser dans la douceur du soir.
Diane sur l'étang se penche et met son masque.
Un soulier de satin court dans la clairière
Comme un rappel de ciel qui rejoint l'horizon.
Les barques de la nuit sont prêtes ?* partir.

D'autres viendront s'asseoir sur la chaise de fer.
D'autres verront cela quand je ne serai plus.
La lumière oubliera ceux qui l'ont tant aimée.
Nul appel ne viendra rallumer nos visages.
Nul sanglot ne fera retentir notre amour.
Nos fenêtres seront éteintes.
Un couple d'étrangers longera la rue grise.
Les voix,
D'autres voix chanteront, d'autres yeux pleureront
Dans une maison neuve.
Tout sera consommé, tout sera pardonné,
La peine sera fraîche et la forêt nouvelle,
Et peut-être qu'un jour, pour de nouveaux amis,
Dieu tiendra ce bonheur qu'il nous avait promis.**
***
Léon-Paul Fargue :"Piéton de Paris"; Mon Quartier**Il y a des années que je rêve d’écrire un « Plan de Paris » pour personnes de tout repos, c’est-?*-dire pour des promeneurs qui ont du temps ?* perdre et qui aiment Paris. Et il y a des années que je me promets de commencer ce voyage par un examen de mon quartier ?* moi, de la gare du Nord et de la gare de l’Est ?* la Chapelle, et non pas seulement parce que nous ne nous quittons plus depuis quelque trente-cinq ans, mais parce qu’il a une physionomie particulière, et qu’il gagne ?* être connu....La pièce de résistance de ce quartier, tout fleuri de sé- maphores, et dont les beautés naturelles sont nombreuses, la place du Maroc, la rue de Kabylie, les Pompes Funèbres serrées entre la rue d’Aubervilliers et la rue Curial, les entrepôts, les cliniques pour locomotives, la pièce de résistance demeure le grand 106, qui rougit dans le dos de l’hôpital Lariboisière.
Cette maison est tellement ancienne, tellement évidente pour les voyageurs du métro comme pour ceux du taxi qu’on se demande si elle n’est pas la maison de famille de l’arrondissement…C’est d’elle que partent les légendes de la Chapelle.À la Chapelle, le dimanche est véritablement un dimanche, et la métamorphose du quartier est complète.**
***
**Pour moi, le dixième, et que de fois ne l’ai-je pas dit, est un quartier de poètes et de locomotives. Le douzième aussi a ses locomotives, mais il a moins de poètes. Mettons-nous d’accord sur ce mot. Point n’est besoin d’écrire pour avoir de la poésie dans ses poches. Il y a d’abord ceux qui écrivent, et qui constituent une académie errante. Puis il y a ceux qui connaissent ces secrets grâce auxquels le mariage de la sensibilité et du quartier fabrique du bonheur. C’est pourquoi je pare du noble titre de poète des charrons, des marchands de vélos, des épiciers, des maraîchers, des fleuristes et des serruriers de la rue Château-Landon ou de la rue d’Aubervilliers, du quai de la Loire, de la rue du Terrage et de la rue des Vinaigriers. À les voir, ?* leur sourire en courant sur le trottoir gravé de fatigues, ?* demander des nouvelles de leurs filles, ?* voir leurs fils soldats, je me sens réjoui jusqu’aux écrous secrets de mon vieux cœur sans haine.**
***
(**Noaptea a venit în vârful picioarelor
Lămpile își încurcă stilourile
Străzile beau puțină cerneală albastră...**)

victor_homescu

22 Mar 2021, 21:30

21 martie, Ziua internațională a poeziei; Rainer Maria Rilke : "Scrisori către un tânăr poet/ "Briefe an einen jungen Dichter" :**Paris, 17 februarie 1903, Mult stimate domn,
Acum cîteva zile am primit scrisoarea dumitale. Îți mulțumesc pentru încrederea ce mi-o arăți. Iată tot ce pot să fac. Nu pot să pătrund în natura artei dumitale, căci orice preocupare critică îmi este străină. De altfel, nimic mai rău decât critica pentru a te apropia de o operă de artă, ea nu duce decât la neînțelegeri, mai mult sau mai puțin fericite. Nu orice poate fi cuprins în cuvânt, nu despre totul se poate vorbi, așa cum de foarte multe ori am putea să o credem, sunt întâmplări care rămân fără grai, ele se petrec pe un tărâm în care cuvântul nu a pătruns niciodată. Iar despre operele de artă este cel mai greu de vorbit, ele sunt existențe tainice, a căror viață veșnică trăiește alături de viața noastră trecătoare. Aș mai adăuga doar că versurile dumitale, deși nu au un caracter al lor propriu, poartă totuși în ele un germene tăcut și ascuns de personalitate. Am simtit-o lămurit în ultima dumitale poezie: „Sufletul meu”. Ceva deosebit își caută aici chip, realizare. Iar în frumoasa poezie „Către Leopardi” crește parcă o înrudire cu acest puternic, cu acest singuratic. Totuși, poeziile dumitale n-au încă valoare în sine, neatârnare, nici cea din urmă, nici aceea către Leopardi. Scrisoarea care le-a întovărășit mi-a lămurit parte din lipsurile pe care le simțisem citindu-le, fără însă să le pot da vreun nume.**
***
R.M.R (*Poetul*, traducere Șerban Foarță) **Te=ndepărtezi de mine, oră,
Mă dori când bați din aripi, Tac,
căci, singur, gura=i insonoră;
și n-am, cu viața=mi, ce să fac,
Iubită n-am, nici loc n-am,= cărui
să-i spun acasă. N am nimic,
Și pe când toți căror" mă dărui
sporesc, = eu mă fac tot mai mic.**
***
**Întrebi dacă versurile tale sunt bune. Mă întrebi pe mine. Ai întrebat și pe alții. Le trimeți revistelor. Le asemuiești cu altele și te neliniștești când unele redacții le resping. De acum încolo (fiindcă mi-ai dat voie să te sfătuiesc) te rog, renunță la toate acestea. Cauți în afara dumitale și tocmai de asta ar trebui să te ferești cel mai tare acum. Nimeni nu te poate sfătui și ajuta. Nimeni. Nu ai decât o singură cale. Adâncește-te în dumneata. Caută îndemnul care te face să scrii, cercetează dacă are rădăcini în adâncul inimii, mărturisește-ți: ai muri dacă ai fi oprit din a scrie? Întreabă-te, mai întâi, în ceasul cel mai tainic al nopții: trebuie să scriu? Caută în dumneata răspunsul cel mai adânc. Dacă îți vei zice „da” și dacă poți înfrunta aspra întrebare cu un puternic și firesc „trebuie”, atunci clădește-ți viața după această nevoie; viața dumitale, până în cele mai mărunte și mai neînsemnate ceasuri, trebuie să fie întruchiparea și mărturia acestui îndemn. Dacă e așa, apropie-te de natură, încearcă să spui, cum ar fi spus-o primul om, tot ce vezi, ce trăiești, ce iubești și ce pierzi. Nu scrie poezii de dragoste, înlătură pentru început temele prea întrebuințate, prea obișnuite, sunt cele mai grele – trebuie o putere prea mare, împlinită, ca să poți da ceva al tău pe un tărâm în care sunt nenumărate tradiții, adeseori strălucite. De aceea, fugi de subiectele mari, generale, îndreaptă-te către cele mărunte, de fiecare zi, povestește-ți tristețea și dorințele, gândurile trecătoare și credința în frumos; spune-le cu adâncă, liniștită și smerită sinceritate și folosește pentru aceasta lucrurile din jur, chipurile visurilor, amintirile. Dacă viața de toate zilele ți se pare săracă nu o învinovăți, ci învinovățește-te pe dumneata că nu ești destul de poet să-i descoperi comorile. Pentru un creator nimic nu este sărac, nici un loc nu este sterp sau neînsemnat. Și chiar dacă te-ai afla într-o închisoare, ale cărei ziduri ar înnăbuși orice zgomot din lume, nu-ți rămâne oare copilăria, această scumpă, regească bogăție, această comoară de amintiri? Pe ea ascult-o. Caută să redeștepți impresiile cufundate în trecutul ei îndepărtat; personalitatea dumitale se va întări, singurătatea se va lărgi și-ți va fi adăpost tainic; zgomotul lumii va trece fără s-o atingă. Și dacă din această întoarcere spre adânc, din această coborâre în propria dumitale lume, se vor naște versuri, nu te mai gândi să întrebi pe alții dacă sunt bune. Nu vei mai încerca să interesezi revistele, ci vei recunoaște în acele versuri un bun al dumitale, drag și firesc, ele vor fi asemenea unui glas al vieții dumitale. O operă de artă este bună când s-a născut dintr-o necesitate. Originea ei însăși o îndreptățește și nimic altceva. De aceea, mult stimate dom, nu-ți dau decât acest sfat: coboară în dumneata și cercetează adâncul din care îți izvorăște viața, acolo vei găsi răspunsul la întrebarea dacă trebuie să creezi. Primește ecoul așa cum va fi, nu te îndoi de el. Îmbrățișează-ți atunci soarta și poart-o cu toată povara și măreția ei, fără să cauți altă răsplată. Un creator trebuie să fie o lume pentru el însuși să găsească totul în el și în natura de care s-a legat.**
***
**Dacă ar trebui să spun cine m-a învățat ceva despre ființa creației, despre adâncul și veșnicia ei, aș putea să pomenesc doar două nume: cel al lui Jacobsen, marele poet, și cel al lui Auguste Rodin, sculptorul fără pereche între toți artiștii de azi.**
***
**Iată ce te rog: citește cât mai puțin lucrări de critică estetică; ele sunt fie produse ale spiritului de partizan, împietrite și fără sens, în asprimea lor lipsită de viață, fie îndemânatice jocuri de cuvinte, care scot învingătoare azi o părere, iar mâine cu totul alta. Operele de artă poartă în ele o singurătate nesfârșită; iar critica ți le înstrăinează și mai mult. Numai prin dragoste le poți trăi și păstra, numai dragostea rămâne dreaptă față de ele. Împotriva tuturor analizelor, dărilor de seamă, introducerilor îndreptățește-ți întotdeauna simțământul dumitale. Chiar dacă ai greși, evoluția firească a vieții tale interioare te va duce, încet, încet, către altă cunoaștere. Fii stăpân pe dezvoltarea liniștită și nestânjenită a judecății dumitale, care, ca orice progres, trebuie să vină din adâncul ființei și să nu sufere nicio sforțare, nici o grabă. Ca să naști trebuie să porți sarcina. Lasă fiecare impresie, fiecare germene de simțământ să se coacă în întuneric, în ceea ce nu s-a putut încă spune, în neștiut, lasă-l să crească în ținuturi întotdeauna închise înțelegerii. Așteaptă cu smerenie și răbdare ceasul când va răsări o lumină nouă. Numai așa trăiesc arta cei care o înțeleg și cei care o creează. Pentru creator timpul nu este măsură, un an n-are nici o însemnătate, zece ani nu sunt nimic. Să nu faci socoteli, ci să crești ca un pom care nu-și grăbește seva și înfruntă, plin de încredere, vânturile puternice de primavară, fără să-i fie teamă că vara ar putea să nu vie: asta înseamnă să fii artist. Și totuși, vara vine, dar numai pentru cei ce știu să aștepte, răbdători și liniștiți, ca și când ar avea înaintea lor o veșnicie. Cu prețul unei binecuvântate suferinți, învăț zilnic că răbdarea este totul.**
Împlinească-se totul în drumul dumitale.
Al dumitale, Rainer Maria Rilke
***
("Să fii aici, pe pământ, e minunat! Voi aţi ştiut aceasta, şi voi, fetelor cele prăbuşite
şi aparent nimic nemaiavând -, voi rătăcind
pe cele mai duşmănoase uliţi ale oraşelor,
voi - putreziciunii sau căderii sortite.
Căci a existat un ceas pentru fiecare, poate că nu o oră întreagă, - ceva între două clipe,
un răstimp scăpând măsurilor timpului -,
când ele-au avut o existenţă. Au avut totul. Vinele pline de viaţă.
Ci noi uităm aşa de uşor ceea ce vecinul zeflemitor, râzând, nu ni-l încuviinţează
sau nu ni-l râvneşte. Desigur, am voi s-o arătăm, deşi fericirea cea mai vădită numai atunci
ni se dezvăluie, când o preschimbăm
în noi înşine.")/ - (Elegia a șaptea, traducere Dan Constantinescu) -
***

victor_homescu

11 Apr 2021, 17:01

Postume : "Sunt atât de frumos/ sunt atât de viu/ sunt atât de demn/ Mâncati-mã!", Virgil Mazilescu, 79 de ani de la naştere, **Cum nu pot să-mi imaginez un tramvai cu cai circulînd acum pe Calea Victoriei, aşa nu-mi pot imagina un Virgil de 60 de ani. Un bătrînel rotofei cu fular de lînă la gît şi cu umbrela în servietă e o poză în care Virgil nu va încăpea niciodată, poate şi pentru că în servieta lui sticla de vodcă ţinea loc de umbrelă. Aveţi dreptate, nu ăsta e tonul pe care îl abordezi cînd evoci un prieten dispărut. Dar eu nu pot fi tristă cînd vorbesc de Virgil, pentru că în preajma lui se rîdea de toţi, de toate şi mai ales de el. Doar nu degeaba îi spuneam noi Bulă. De aceea nici să depăn amintiri despre Virgil nu-mi e la îndemînă, pentru că amintirile nu sînt cu adevărat vesele sau triste, ele sînt doar confortabile şi iar nu-mi pot imagina un Virgil confortabil. Îi plăcea multul, nu cel măsurat în obiecte sau bani, multul de viaţă. Ura tot ce era steril, sobru, cenzurat, epurat. Îi plăceau mesele lungi la care încăpeau toţi prietenii, oalele cu sarmale, paharele pline, pokerul - era un copil, avea nevoie de joc ca de aer - nu juca niciodată CPB (cu curul pe bani), pierdea totdeauna, dar cu siguranţă ţinea undeva o casă secretă în care aduna cîştiguri neştiute decît de el. Îşi risipea viaţa rîzînd, dar l-am văzut şi plîngînd ca un bărbat adevărat. Nu ştiu de ce acum cînd scriu despre Virgil mi se suprapun în minte Colas Breugnon şi Consulul din Malcolme Lory. Poate că era un personaj de neuitat. De altfel i-am auzit pe unii spunînd că el va rămîne mai mult prin legendă decît prin poezie. Şi iată că azi nici un alt poet nu se poate lăuda cu atîtea versuri ştiute pe de rost de cei tineri.**/ - Nora Iuga
***
**Cînd îi aud citîndu-i versurile, declamîndu-i poemele am întotdeauna senzaţia unei impurităţi. E un corp străin care se insinuează în emisia acelui fluid sonor inconfundabil, pentru că orice poem al lui Virgil poartă marca vocii lui. Cînd îi recitesc cărţile îi aud glasul. E şi ăsta un fel de înnemurire. Virgil era posedat de demonul zicerii de sine. Nu cred să-i fi rămas vreun prieten căruia să nu-i fi spus aceeaşi poezie de zeci de ori în variante imperceptibile. Era convins că înlocuirea unui cuvînt sau mutarea acestuia în capul sau la coada versului naşte o nouă poezie. Culmea, pe cît de boem în viaţă, pe atît de perfecţionist era în poezie. De altfel uneori îl şi deranja acest corset. Îmi spunea odată, bineînţeles cu o vodcă în faţă, la salonul spaniol, că suferă că nu e în stare să scrie punîndu-şi ficaţii pe masă. Îl irita uneori, chiar îşi ura creierul prea constrîngător. Îl speria puţinătatea cuvintelor lui. Ar fi vrut să scrie ca Saint John Perse. Ca orice poet adevărat se credea cînd geniu, cînd cabotin, şi avea cîte ceva din amîndouă, de fapt eu cred că aceste categorii nici nu se exclud. L-am văzut odată la Cenaclul din Tei, cînd citise la încheierea şedinţei nişte poeme după lectura unor tineri care inflamaseră sala, plîngînd că toţi plecaseră fără să-i spună nimic despre ceea ce citise el. Imaginile cu Virgil îmi vin ca nişte flashuri. Instantaneele unor seri la Doi Mai într-o cămaşă cadrilată descheiată pînă la brîu scoţînd apă din puţ, pe ringul de dans de la Dobrogeanu făcînd mişcări groteşti şi spunînd că e Nijinski, în oglinda din holul casei noastre, pe atunci Nino mai trăia, fardîndu-şi ochii verzi şi buzele carmin, desenîndu-şi un grain de beauté pe obrazul stîng. Rar am văzut o femeie atît de irezistibilă cum era Virgil fardat. Poate aceste mici frivolităţi, acest gust de a şoca, ne venea din familia noastră a oniricilor, ne solidariza: MRP avea dreptate cînd spunea că eram onirici înainte de a ne cunoaşte, parcă Vintilă Ivănceanu făcea altceva cînd citea la Cenaclul Labiş cu cilindru pe cap şi mănuşi glacé? Era un stil de viaţă, un curaj şi un sictir, acel eden boem care zvîcnea în cubul de beton fără ferestre în care fuseserăm forţaţi să trăim. La adunările de poezie din Sala Oglinzilor, unde Jebeleanu îl făcea pe Virgil Theodorescu suprarealist conformist, fie-le ţărîna uşoară, ne adunam întotdeauna în fund, în colţul din dreapta: Ileana Mălăncioiu, Virgil, Turcea, Nino, eu... Virgil spunea: ăsta e colţul poeţilor, pe noi nu ne schimbă nimeni şi poate că avea dreptate.**
***
**Nu aş putea spune că a fost un dizident, deşi a încasat în mai multe rînduri pumni de la miliţieni şi a cunoscut beciurile puşcăriei, e drept numai pentru cîteva ore, la Mangalia, Constanţa şi Bucureşti. Nu ştiu cît de mult ura regimul şi pe reprezentanţii săi - ura nu era specialitatea lui - dar avea o poftă nebună să facă băşcălie de ei şi, Slavă Domnului, prilejuri se găseau destule. Pe miliţieni îi făcea analfabeţi, pe Ceauşescu ţigan pentru că, explica el etimologia numelui, Ceauşescu venea de la ceauş, şi pe urmă cum puteam noi decripta titlul cărţii lui ultime "Margareta, poetul şi administratorul"?
***
Virgil Mazilescu: ("administratorul poate s-o sfeclească în orice moment")
***
**Cine altul era administratorul, decît acel element de care ne disociam cu repulsie sau cu care uneori ne identificam neputincioşi în zbaterea noastră de a ne păstra frumuseţea, iubirea şi libertatea imaculate.**
***Virgil Mazilescu - (Șatov) ***
*Ei au lumea lor si lumea asta a lor îmi face greaţă
și chiar cu o cutie goală de conserve în gură sunt gata să urlu
și chiar cu o bombă în măduva sirei spinării sunt gata să urlu
că au lumea lor și că lumea asta a lor îmi face greaţă *
***
**Şi înmormîntările, atîtea înmormîntări care ne luau prin surprindere, atîtea înmormîntări petrecute împreună - "petrecerea unei înmormîntări", iată o sintagmă care cred că i-ar fi plăcut lui Virgil - la MRP, la Turcea, la Marin Preda. Şi de fiecare dată spunea, acum urmez eu la rînd. Avea şi o teorie copilărească, susţinea că dacă îţi apare o dungă în jurul buzelor înseamnă că mori curînd. Ne-o şi arăta mereu cu un fel de amuzament superior, dar părea şi speriat. Nu ştiu cîte bucurii şi nenorociri şi-o fi prevestit Virgil, dar pe asta de pe urmă a intuit-o fără greş. Într-o noapte de august cu lună plină - "iar n-am să dorm din cauza lunii" - i-a spus unei prietene cînd se întorceau de la o aniversare. Şi către ziuă l-a prins somnul cel mare şi ultim pe veceu. Şi la morgă de atîta aşteptare i-a pleznit pielea şi curgeau pîrîiaşe din el ca dintr-un burete pe care uiţi să-l storci. Pînă şi pe cruce i-au pocit numele. La un an de la moartea lui am fost împreună cu Nino la groapa de la Cernica. Am deşertat o sticlă de vodcă pe pămîntul crăpat şi tot cimitirul mirosea ca la doamna Candrea unde era locanda scriitorilor. Atît am mai putut să facem pentru el. În amintirea mea Virgil rămîne un clovn sublim, un clovn genial la care masca bucuriei se suprapune grotesc peste masca tristeţii. Un mîntuitor, dacă vreţi. Un mîntuitor care ştia să rîdă."/ - Nora Iuga :"Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor" - „România literară”, 2002, nr.14.
***
(cuvîntul poetului vuieşte pînă departe
noi doi sîntem şi mai departe
aici pe malul lacului sub septentrion
avem grija chiriei şi a morţii)
***

victor_homescu

28 Apr 2021, 19:07

<< Datoria neuitării >>
"Cei care m-au șters, nu au citit și în palmele lui Dumnezeu" = Se împlinește un an :**Urcată într-un tren cu destinația vară**, Clara Mărgineanu :("Femeia cruce") :
**Legea nescrisă mă interzice,
Totdeauna rană. Niciodată sfîrşit.
Prizăm fericiri, rafinăm plăsmuiri,
Femeia cruce spune că nu ai murit
Absenţa ei, cuţit. Cicatrice
Un acord de prohod la concert ne cheamă,
Vom fi acolo demni şi verticali,
Spoiţi artistic cu neputinţă,
Te îmbeţi hotărît cînd ţi-e teamă de teamă
Ating obiectele pe care le-ai atins,
Întreb, păcatul se poate trăi în două vieţi?
Sau în două divinităţi?
Ai în mîini cheia către pierzanie, arde metalul ei
De femeie dogorîtă în vis,
Inima, hrană pentru vulturi înfometaţi,
Aţi iubit mult, deci veţi fi iertaţi…
M-ai urcat într-un tren cu destinaţia vară
Un viscol sfinţit înapoi mă aduce
Legea nescrisă mă interzice.
Totdeauna rană. Niciodată sfîrşit.
Dacă vrem să fim lumină sîntem cruce.**
***

victor_homescu

06 Jun 2021, 17:50

202 ani,<<Aud cum cântă America, îi ascult feluritele cântări; Spuse un copil : iarba cei oare? Poate că e batista lui Dumnezeu, cu numele Lui scris într-un colț, ca văzându"l, să-l luăm în seamă >>, Walt Whitman:**Să nu-mi închideți porțile, trufase biblioteci. Eu doară vă aduc ce lipsea din rafturile voastre mult ticsite și vă era de mare trebuință;
Iscat din bătălii, am scris o carte,
Cuvintele-i nu sunt nimic, curenții ei sunt totul,
O carte ce nu-i precum celelalte și nici făcută pentru intelect,
Dar voi, nespuse lucruri din adânc, veți vibra
în toate paginile ei.**, născut la 31 mai 1819, West Hills, New York :
<<"Song of Myself"/ "Cântec despre mine">> :
**Aici am pus masa pentru toţi deopotrivă,
acolo e carnea dacă vă e foame,
E pusă şi pentru netrebnic, ca şi pentru cel drept, îmi dau întâlnire cu toţi.
Vreau ca nici unul să nu fie nedreptăţit sau dat la o parte,
Ţiitoarea, întreţinutul şi cel care fură,
Sclavul cel buzat şi bolnavul de sfrinţie
sunt invitaţii mei;
Nu va fi nici o deosebire între ei şi ceilalţi musafiri.
Simţi apăsarea timidă a unei mâini, mirosul
şi atingerea părului,
Atingerea buzelor mele de ale tale,
murmurul răsuflării întretăiate,
Înălţimea şi adâncimea reflectate prin chipul meu,
Fuzionarea eului meu cu mine,
şi eliberarea lui iarăşi.
Vă închipuiţi că am un plan preconceput?
Ei bine, am, şi e identic cu al furtunilor echinoxului
şi cu acela care-a lipit mica de stânci.

Credeţi că vreau să vă epatez?
Epatează pe cineva lumina soarelui? dar
cintezoiul când trece matinal prin lunci?
Sunt eu de mirare mai mult decât ei?

Spun aceste lucruri fiindcă e ceasul confidenţelor;
N-ar trebui să le spun oricui, dar vi le spun vouă.

Sunt poetul Trupului şi sunt poetul Sufletului,
În mine se-ntâlnesc plăcerile paradisului,
cu suferinţele infernului,
Pe cele dintâi le grefez şi le cresc în mine,
pe celelalte le traduc într-o limbă nouă.

Sunt poetul femeii la fel cum sunt al bărbatului
Şi spun că este măreţ deopotrivă
a fi femeie şi a fi bărbat,
Şi spun că nu e nimic mai măreţ
decât mama bărbaţilor.
Cânt cântecul expansiunii şi al mândriei,
Destul lăsat-am capul în jos şi destul
ne-am rugat,
Eu arăt că dimensiunea măreţiei e numai dezvoltare.

I÷ai lăsat în urmă pe ceilalţi? E un fleac, orişicare din urmă poate să vină
şi să-ţi treacă înainte.
Eu sunt cel ce se preumblă cu dulcea noapte adâncă
Şi-nvăluit în ea pe jumătate, un strigăt lansez
către pământ şi către mare.

Strânge-mă tare noapte la sânul tău gol, strânge-mă,
noapte magnetică şi hrănitoare! Noapte a vânturilor de miazăzi – noapte a marilor astre!
Noapte care-mi faci semne pe tăcute,
Nebună şi goală noapte de vară.

Zâmbeşte, o, pământ voluptuos cu rece suflare!
Pământ al arborilor somnolenţi şi vaporoşi!
Pământ al soarelui asfinţit – pământ al munţilor
cu ceaţa în creştet!
Pământ al lunii pline prelinse ca sticlă topită
cu pete albăstrii!
Pământ care tiveşti cu marmură de umbre şi lumini apele fluviului!
Pământ al norilor de cenuşă risipindu-se-n strălucire de dragul meu!
Pământ cu cotul îndoit la orizont –
pământ îmbogăţit de bobocii mărului înflorit!
Zâmbeşte, îţi vin îndrăgostiţii.

Risipitorule, mi-ai dat dragoste – iată pentru ce
eu însumi îţi aduc prinos de dragoste!
O negrăit de pătimaşă dragoste.

Cred că firul de iarbă nu este mai neînsemnat
decât ziua stelară.
Şi furnica-i la fel de perfectă, şi un fir de nisip, sau un ou de pitulice,
Şi brotăcelul e o capodoperă comparabilă cu cele mai mari,
Şi rugii murelor ar putea-mpodobi saloanele
cerurilor,
Şi încheieturile degetelor mele fac de ruşine orişice mecanică,
Şi boul care rumegă cu grumazul în jos întrece
orice statuie,
Şi un şoricel e un miracol ce poate convinge
sextilioane de necredincioşi.

Recunosc întrupate în mine gneiss, cărbune, muşchi cu lungi filamente,
fructe, grâne, rădăcini bune de mâncat,
Ca un zid tencuit, sunt de sus până jos căptuşit cu patrupede şi păsări,
Dintre acestea multora le-am luat-o înainte din
pricini ştiute;
Dar mi-l amintesc pe acela pe care-l doresc.

În zadar fug, ori se înspăimântă,
În zadar rocile plutoniene îşi împroaşcă străvechea văpaie ca să nu mă apropii,
În zadar mastodontul se refugiază sub pulberea
oaselor sale,
Zadarnic stau lucrurile la sute de leghe distanţă
şi iau forme multiple,
Zadarnic oceanul se-afundă-n genunea-i şi marii lui monştri se-ascund în adânc,
Zadarnic şoimanul se-adăposteşte-n văzduhuri,
Zadarnic şarpele se strecoară printre iederi şi
trunchiuri căzute,
Zadarnic elanul se-nfundă-n păduri neumblate,
Zadarnic pinguinul cu ciocul tăios se trage spre
nordul extrem, în Labrador,
Eu îl urmez fără preget, mă caţăr până la cuibul
din fisura falezei.

Sunt profesorul atleţilor,
Cel care datorită mie are pieptul mai larg decât al meu
e proba pieptului meu larg,
Cel care-n stilul deprins de la mine mă bate
îşi onorează profesorul bătut.

Băiatul cel mai drag mi-i acela care se face om
nu prin puteri picate de la alţii,
ci pe dreptate, prin puterea lui,
Mai bine copil rău decât cuminte din conformism sau teamă de cei mari,
El fata şi-o iubeşte, friptura şi-o înfulecă cu poftă,
Dragostea neîmpărtăşită, ori un semn de dispreţ, îl arde mai tare ca lama de brici,
E neîntrecut la călărie, la lupte, canotaj, trageri la ţintă, la cântecul din gură, sau la banjo,
Îi place să se-nconjoare de chipuri tăiate de sabie, bărboase, ciupite de vărsat,
nu-i plac pomădaţii,
Cei tăbăciţi de soare îi plac mai mult decât feţele palide.
Unora le spun să stea departe de mine, dar cine
ar putea sta departe de mine?
Din clipa asta, oricine-aţi fi, eu vă urmez,
Cuvintele mele au să vă scarpine-n ureche
până când le veţi înţelege.

Eu nu vă spun vorbe de clacă, să omor timpul
până-mi vine vaporul.
<<De fapt voi glăsuiţi prin mine, mai mult decât mine, limba mea o înlocuieşte pe-a voastră,
A mea o dezleagă pe-a voastră din gură.>>

Jur că nu voi mai pomeni în vreo casă
despre dragoste sau despre moarte,
Şi jur că nu mă voi mai tălmăci vreodată
decât aceluia sau aceleia care va sta cu mine sub cerul liber.

Dacă vreţi să mă înţelegeţi, duceţi-vă pe înălţimi
sau la marginea mării,
Şi ţânţăraşul are un rost, ca şi stropul de apă, şi valul cel lung, mişcător dă o cheie.
Ciocanul dogarului, vâsla, ferăstrăul de mână la
fel îmi pătrund cuvintele şi vi le explică.

Nici o odaie cu ferestrele închise, nici o şcoală nu poate intra în comuniune cu mine,
Dar pot foarte lesne copiii şi oamenii străzii.
Tânărul muncitor este cel mai aproape de mine,
el mă cunoaşte,
Tăietorul de lemne care-şi duce toporul şi urciorul mă poartă cu el ziua-ntreagă,
Argatul de fermă, când trudeşte la câmp, se-nviorează la auzul glasului meu,
Pe corăbii navighează vorbele mele şi eu trec cu pescarii şi cu oamenii mării,
pe care-i ador.
Soldatul din tabără, sau în marş, este al meu,
În seara din ajunul bătăliei sunt mulţi
cei ce mă caută şi eu nu-i dezamăgesc,
În noaptea solemnă (poate că-i cea din urmă)
cei care mă cunosc mă caută.

Obrazul îmi lipesc de obrazul vânătorului
când doarme singur înfăşurat în pătură,
Cu gândul la mine camionagiul uită
zdruncinăturile căruţei sale,
Tânăra mamă şi mama bătrână mă înţeleg,
Fata şi femeia lasă acul din mână o clipă
şi uită unde se află,
Şi ele, ca toţi, vor să-şi repete ce le-am spus.

Am spus că sufletul nu e mai mult decât trupul,
Şi-am spus că trupul nu-i mai mult
decât sufletul,
Şi nimic, nici chiar Dumnezeu, nu-i mai mare decât vreunul din noi,
Şi oricine face două sute de paşi fără dragoste
se-mbracă-n linţoliu de moarte,
Şi eu sau voi, cu buzunarele goale, putem cumpăra ce-i mai scump pe pământ,
Şi să priveşti ori s-arăţi o păstaie de mazăre doldora de boabe
e mai presus decât orişice ştiinţă din veac.
Şi nu-i meserie sau slujbă în care un tânăr vrednic să nu poată ajunge erou,
Şi nu-i lucru firav să n-ajungă a fi butucul roţii
universului.
Şi mai spun oricărui bărbat şi oricărei femei: Să
vă rămână sufletul netulburat dinaintea
unui milion de universuri!
Eu spun umanităţii: Nu fiţi curioşi ce face Dumnezeu,
Pentru că eu sunt curios să ştiu ce faceţi fiecare
şi nu sunt curios de Dumnezeu.
<<Nici n-am cuvinte să vă spun cât sunt de liniştit în ceea ce-L priveşte pe El şi moartea.>>
Aud şi văd pe Dumnezeu în fiecare lucru şi totuşi eu câtuşi de puţin nu-L pot pricepe,
Şi nici n-am să pricep cine-ar putea să fie
mai minunat decât eu însumi.
De ce-aş dori să-L văd pe Dumnezeu
mai bine decât Îl văd astăzi?
Eu văd câte ceva din El în fiecare din
cele douăzeci şi patru de ceasuri şi în fiecare din secundele fiecărui ceas,
Îl văd în chipul bărbaţilor şi femeilor şi
în propriul meu chip din oglindă,
Găsesc scrisori de-ale Lui lăsate pe străzi
şi fiecare poartă semnătura Lui,
Şi le las acolo unde sunt, pentru că ştiu
că, oriîncotro m-aş duce,
Altele vor ajunge punctual la destinaţie
acum şi-n vecii vecilor.**
(Editura Univers, 1976, traducere, Mihnea Gheorghiu)
***
**Poeți ai viitorului! oratori, cântăreți și muzicieni de mai târziu!
Nimeni astãzi nu trebuie sã mã acuze, nimeni sã mã ierte,
N-am a rãspunde pentru ce simt, nimãnui,
Voi însã, voi, viitoarele rase, puternice, bãstinase, continentale
mai superbe decât oricare altele vreodatã,
Ridicati-vã! Cãci vouã am a vã rãspunde.
Eu însumi n-am fãcut decât sã scriu un cuvânt-douã,
de luat seama pentru cei viitori,
Eu însumi n-am fãcut decât s-o pornesc înainte o vreme,
pentru a mã întoarce iute și-a mã îneca în bezne.
Sunt un om, un om care – hoinãrind fãrã sã se statorniceascã
de tot – aruncã întâmplãtor ochii spre voi
și ochii își întoarce pe urmã
Lãsându-vã însã grija sã-l descoperiți și sã-l înțelegeți,
Așteptând de la voi rezultatul cel mare.**/ traducere Ion Caraion
***
<<Cu mâinile pline de iarbă, spuse un copil: Iarba, ce-i oare?/ Ce puteam să-i răspund—ştiu eu mai mult decât el?/ Poate că, ţesut din firul verde al speranţei, e însuşi stindardul/ meu/ Poate că e batista lui Dumnezeu, darul înmiresmat al aducerii aminte/ dinadins pierdut pe pământ, cu numele Lui scris într-un colţ/ ca/ văzându-l, să-l luăm în seamă/ Şi să spunem: al cui este, al cui?>>

victor_homescu

27 Aug 2021, 08:49

??* Salvatore Quasimodo: "Zi după zi"/"Giorno dopo giorno", poetul italian, născut 1901 august 20, în urmă cu 120 de ani :<<Fiecare stă singur pe inima pământului
străpuns de o rază de soare
și de=odată e seară.>>
● În "59 decembrie 10 primește un contestat = (îndeosebi în Italia) = premiu Nobel pentru literatură = (scriitorul Emilio Cecchi, publică un critic articol în "Corriere della Sera", intitulat "A caval donato non și quarda în boca"/ "Calul de dar nu se caută în gură", acuză Academia Regală de Științe din Suedia că nu cunoaște temeinic literatura italiană) = susținuți fiind mai reputații și favoriții Montale și Ungaretti) ●
??* S. Quasimodo : unul dintre poemele emblematice : <<Plângere după sud>> :
***
** Luna roșie, vântul, culoarea ta
de femeie din Nord, necuprinsul zăpezii...
Inima mea e de=acum prin aceste livezi,
în aceste ape tulburate de neguri.
Am uitat marea, gravul ghioc
în care se=aud kaufland păstorii Siciliei,
cântecul stins al cadrelor legănate pe
drumuri
pe unde roșcovul freamătă=n aburul
miriștii
am uitat migratoarele stoluri de cocori
și erodii
plutind prin văzduh, peste verzi năluciri
de podișuri,
pentru câmpiile și fluviile Lombardiei,
Dar omul pretutindenea își strigă
destinul unei patrii.
Nimenea n=o să mă=ntoarcă vreodată
în Sud.
Oh, Sudul a obosit să tot târască morții
spre mlaștina albă=a malariei,
a obosit de singurătate și lanțuri,
gura i=a obosit să mai blesteme
semințiile care strigară moartea
cu ecoul fântânelor lui,
care=i băură sângele inimii.
De aceea flăcăii lui se=ntorc înspre munți,
își înfrânează caii sub giulgiul de stele,
mestecă=n dinți flori de salcâm pe cărări
din nou roșii, iarăși roșii, mereu roșii.
Nimenea n=o să mă=ntoarcă vreodată în Sud.
Și seara aceasta plină de iarnă
e iarăși a noastră, și=aici lângă tine=mi repet
contrapunctul absurd de mâine
și dulce blândețe
o plângere de dragoste fără dragoste.**
***
“Nostalgia sicilianului Salvatore Quasimodo (1901-1968), laureat, în 1959, al premiului Nobel pentru literatură, „include un regret ca o vinovăţie sublimată, o durere de a nu fi găsit un ideal modus vivendi al poeziei şi al prezenţei siciliene. „Plângere după Sud”, una dintre culmile poeziei sale, impresionantă printr-o extremă acuitate lirică, are de aceea subtextul pregnant al părerii de rău: am optat pentru viaţa generoasă, pentru dragoste, pentru linişte, pare să spună acest subtext, am naufragiat, uitând însă ostrovul ce mi-a luminat copilăria, abandonându-l pe totdeauna cadenţei sale tragice, între farmec inefabil şi spectrala mizerie. (…)
Quasimodo este unul dintre poeţii a căror operă poartă pecetea desăvârşitei unităţi într-un asemenea grad, încât poemele se pot lipsi de titluri, devenind simple elemente ale întregului operei sale. Aceasta este o caracteristică a poeziei contemporane, iar o alta, prezentă în egală măsură în opera lui Quasimodo – mai cu seamă în volumele de după război – este acea simplitate cu efecte atât de stranii şi de neaşteptate, care domină poetica modernă.”/ = reține A.E. Baconsky
***
??* Bino Sanmiantelli, scriitor italian : august 1942 = în articolul "Ultimii douăzeci de ani ai poeziei italiene" :
**Din decadentismul european îi lipsește lui Quasimodo surâsul de umilință, îi lipsește sugrumatul zbucium ironic, deznădejdea firească. De aceea, lucrările sale apar grozav de literare. Dar nu numai aceasta era în versurile sale. Se ridică din ele și o lume mai adevărată, sau mai puțin prefăcută, de senzații subtile : impreunari nebănuite de cuvinte, metrică fină, rărită. Toate tonurile fizicitatii nu rezultă din poezie, ci exaltă prin valoarea cuvântului. Despre Quasimodo este nevoie să vorbim anume din cauza acelui <<quasimodismo>> care, la un anumit punct, a colorat scena poetică și polemică italiană, între anii 1930 și 1940. Opera poetică a sicilianului Quasimodo, când nu ajunge = în rare și cu rare iviri = la adevărata poezie, rămâne acuma ca un viu document al obisnuintii. Si violența sa, îndrăzneala sa aproape insolentă, dorința sa de a se constitui ca un exemplu ermetic de poezie, au lăsat o urmă foarte lesne de identificat.**/ (revista Fundațiilor Regale, traducere Mariella Coandă.)
***
(<<Elegie>>)

**Înghețată mesageră a nopții,
te-ai întors limpede la balcoanele
caselor distruse, să luminezi
mormintele neștiute, resturile părăsite
ale pământului încă fumegând. Aici zace
visul nostru. Și solitară te îndrepți
spre nord, unde toate lucrurile fug
fără lumină spre moarte, iar tu reziști.**

victor_homescu

09 Apr 2022, 23:02

《"Din teascurile vremii plâng lacrimă de vers"》131 de ani de la naștere : "Artă Poetică"??*Ion Pillat??* **Mi-am urzit din sunet şi coloare/ Din cuvinte dure, zi de zi/ Turnul versului înalt în care/ Îmi adorm durerea de-a trăi/ Zi de zi şi lună după lună/ Izvorăsc din mine ca din mări/ Insule de gânduri, ce adună/ Cânturi fremătând peste uitări/ Ani de ani şi clipă după clipă/ Vierme de mătase m-am făcut/ Fluturul simţindu-l, ce-n aripă/ O să-mi schimbe braţele de lut/ Dar cum stau cu lampa lângă mine/ Şi cum scriu: un singur ţipăt greu/ Din odaia-ţi de bolnavă vine/ Şi ce mic, ce gol e visul meu!
***
▪︎Ion Pillat, "Elegie", în 《"Umbra timpului pierdut" 1934=1939》:
**Pe aleea-naltă de castani/ Taina, toamna, timpul mi se joacă/ Simt: m-ajung din urmă vechii ani/
Zurgălăii lor o să mă-ntreacă/ Sună pe aleea de castani/ Vii de unde? din ce veac? din ce mormânt?/ În berlina foşnind surd pe frunza moartă/ Nimănuia ori a mea? pe vecie ori nicicând?/ Timpul, toamna, taina mi te poartă/ Blând în zori, greu în amiaz, lin în mormânt/ Pe aleea veche nici un om/ Nici o frunză pe castanii de cărbune/ Doar trecutul: cucuvaie într-un pom/ Und’ ti-e râsul? unde plânsul? să mai sune/ Pe ale în surdină ca prin somn/ Albă casă, neagră frunză, putred parc/ Roata timpului îşi pierde uruirea/ Taina vremii mână umbrele în ţarc/ Numai toamna mi-a rămas şi amintirea/ Albă-n zare, sură-n casă, neagră-n parc.**
***
《"Casa amintirii" 1906=1910》:
**E casa amintirii o casă cu pridvor/ Cu brâne şi chilimuri pe încăperi zidite/ În drumul către dânsa ţin strajă dreaptă plopii/
Şi în pereţi icoane de morţi bătrâni veghează/ Strămoşi din altă vreme de cari/ uitând de jocuri/ Copii, ne-apropiarăm privind cu ce sfială/
La feţele lor şterse de sfinţi în mănăstiri/ În casa amintirii nu-i astăzi şi nu-i ieri/ Căci orologiul vremii a încetat să bată/ Şi clipa netrăită a îngheţat pe el/ Dar prin iatac adesea te-apucă şi te fură/
Miresmele cosite cu florile de fân/
Păstrate sub răcoarea pânzetului de in/ Şi, seara, pe divane în liniştite-odăi/ Tot mai pogoară cântec şi zumzănit de strună/ Ca de pe alăuta plăpândelor visări/
Când, în apus de soare şi răsărit de lună/ Simţim zădărnicia întâilor uitări/ Rămân aceleaşi toate, şi somnul fără zbucium/ Îl dorm sub coperişul aceluiaşi trecut/ Stafie, trece gândul prin casa mea străveche/ Sub raza călăuză a visului tăcut/ Şi închizând în urmă odăile străine/ M-am dus, m-am dus în lume/ cu-atâţia morţi în mine.**
***
~"A Patra Elegie", din《"Limpezimi", 1923=1927"》:**Pe drumul vechi pe care se lasă toamna: fumul/ Sătucului din vale urcând la dreapta, fumul/ La stânga mea pe ceruri al unui stol, departe/ Şi eu aici, în golul vieţii/ Singur între Pământul ce rămâne şi zilele ce zboară/ În anotimpul tainic/ Cu greul meu, cu pasul/ Ce sună surd de parcă mă urmăreşte pulsul/
Străvechiului meu sânge foşnind a veşnicie/ Gonindu-mă din astăzi spre nicăieri/ Cu gândul/ Cules de mult, cum este cules tot câmpu-n toamna/ Târzie unde stărui Aud prin ceaţa serii/ Din sat, lătratul jalnic al câinelui în lanţuri/ Din cer, tot mai în zare, sfâşietorul ţipăt/ Al păsării pornite spre pribegie/ Unde/ Să merg de-acum? Pe cine să mai aştept?/ În iarnă/ La staul se întoarce asin şi bou s-aştepte/ Pre Domnu-n scutec/ Singur pe pragul îndoielii/ Pe pragul veşniciei şi-al vremilor mai singur/ M-opresc să-mi aflu calea adevărată: fumul/
Sătucului din vale pierind la dreapta, fumul/ Topindu-se la stânga cu stolul meu în zare/ Şi eu aici/ Dar umbra se-ntinde, ziua scade.**
***
《"Poemul într-un vers"》:
▪︎Un singur nai, dar câte ecouri în păduri.▪︎
▪︎Îmbrăţişare《Suia o viţă de-aur pe negrul chiparos.》
▪︎Pan《Prin frunza rară ţapul priveşte, faun trist.》
▪︎Zvon《E roiul de albine sau numai amintiri?》
▪︎Dorinţa《Iubire, nu fi veşnic al inimii tăun.》
▪︎Întâlniri《O piersică pufoasă şi fraged un obraz.》
▪︎Iarnă《În zare zurgălăii de sănii … Suflet nins.》
▪︎Artă poetică《Nu vorbele, tăcerea dă cântecului glas.》
▪︎Prier《Oprit în drum, migdalul ne–ntinde flori sfios.》
▪︎Sângele vieţii《Ca vremea nu se–opreşte, ca moartea nu–l aud.》
▪︎Poetul《Stă încărcat de versuri ca toamnele de rod.》
▪︎Amintirea《La cuib, o rândunică prin suflet zboară lung.》
▪︎Primăvară《Livezi în floare, cucul, munţi ninşi, alt cuc, departe.》
▪︎Copilărie《O jucarie spartă găsită într–un pod.》
▪︎Toamna copilăriei《Mireasmă de gutuie într–un iatac batrân.》
▪︎Părăsire《Pe orice cărăruie dau iarba amintiri.》
▪︎Floarea vremii《Pe pajişti stânjeneii, în suflet toamna iar.》
▪︎Murmur etern《În golul scoicii marea; în suflet nemuriri.》
▪︎Darul《Dă-mi pacea înserării pe care-o ţii în mâni.》
▪︎Poetul trădat《Un vers cu plâns de ape, când îl credeai cleştar.》
▪︎Reîntoarcere《Am pribegit cu zeii, la oameni sa mă–ntorc》
▪︎Singur《Prin pulberea de aur cu toamna în zăvoaie.》

White1

24 May 2022, 01:17

We twain once well in sunder,
What will the mad gods do
For hate with me, I wonder,
Or what for love with you?
Forget them till November,
And dream there’s April yet;
Forget that I remember,
And dream that I forget.

Dream that the lips once breathless
Might quicken if they would;
Say that the soul is deathless;
Dream that the gods are good;
Say March may wed September,
And time divorce regret;
But not that you remember,
And not that I forget.

Remembrance may recover
And time bring back to time
The name of your first lover,
The ring of my first rhyme;
But rose-leaves of December
The frosts of June shall fret,
The day that you remember,
The day that I forget.

We have done with tears and treasons
And love for treason’s sake;
Room for the swift new seasons,
The years that burn and break,
Dismantle and dismember
Men’s days and dreams, Juliette;
For love may not remember,
But time will not forget.

Breathe close upon the ashes,
It may be flame will leap;
Unclose the soft close lashes,
Lift up the lids, and weep.
Light love’s extinguished ember,
Let one tear leave it wet
For one that you remember
And ten that you forget.

Algernon Charles Swinburne, Rococo

nathalie_dinu

11 Sep 2022, 21:16

Folly, error, sin, avarice
Occupy our minds and labor our bodies,
And we feed our pleasant remorse
As beggars nourish their vermin.

Our sins are obstinate, our repentance is faint;
We exact a high price for our confessions,
And we gaily return to the miry path,
Believing that base tears wash away all our stains.

On the pillow of evil Satan, Trismegist,
Incessantly lulls our enchanted minds,
And the noble metal of our will
Is wholly vaporized by this wise alchemist.

The Devil holds the strings which move us!
In repugnant things we discover charms;
Every day we descend a step further toward Hell,
Without horror, through gloom that stinks.

Like a penniless rake who with kisses and bites
Tortures the breast of an old prostitute,
We steal as we pass by a clandestine pleasure
That we squeeze very hard like a dried up orange.

Serried, swarming, like a million maggots,
A legion of Demons carouses in our brains,
And when we breathe, Death, that unseen river,
Descends into our lungs with muffled wails.

If rape, poison, daggers, arson
Have not yet embroidered with their pleasing designs
The banal canvas of our pitiable lives,
It is because our souls have not enough boldness.

But among the jackals, the panthers, the bitch hounds,
The apes, the scorpions, the vultures, the serpents,
The yelping, howling, growling, crawling monsters,
In the filthy menagerie of our vices,

There is one more ugly, more wicked, more filthy!
Although he makes neither great gestures nor great cries,
He would willingly make of the earth a shambles
And, in a yawn, swallow the world;

He is Ennui! — His eye watery as though with tears,
He dreams of scaffolds as he smokes his hookah pipe.
You know him reader, that refined monster,
— Hypocritish reader, — my fellow, — my brother (https://www.youtube.com/watch?v=-4_W1svNAZQ)!

Charles Baudelaire, To the Reader

victor_homescu

01 Apr 2023, 19:43

90 de ani de la naștere:**Orice carte este amintirea unei tristeţi. Tristeţea adevărată îşi capătă forma abia după ce a fost. Chiar şi cele mai fericite amintiri au forma melancoliei.**??*Nichita Stănescu, 1933 = decedat 1983 decembrie 13??*《= Nichita, ţi-a trecut vreodată prin minte să renunţi la poezie?= La poezie nu poţi renunţa niciodată, ea renunţă din când în când la tine. Uneori, cum cred că nu numai eu, ci şi dumneata, şi nu numai dumneata, ci şi alţii, cei care suntem îndrăgostiţi de poezie şi care considerăm poezia ca pe o dimensiune fundamentală a spiritului uman, uneori, cum ziceam, rămânem sterpi în faţa ei. Şi, atunci, ne apucă o durere nenorocitoare, crezându-ne inapţi sau frustraţi de această dimensiune. Cum să te poţi lăsa de poezie dacă ai înţeles-o măcar o singură dată? E ca şi cum l-ai întreba pe urs sau ai întreba-o pe vulpe dacă se pot lăsa de pădure, e ca şi cum l-ai întreba pe lup dacă se poate lăsa de zăpadă şi de stânci. Născut în spiritul poeziei, nu te saturi niciodată de verbul ei. Oricât de puţină ţi-ar fi starea de expresie, sufletul, din spate, o acoperă şi o complineşte. Cel care scrie poezii geniale îşi fură propriul său suflet schimbându-şi-l în cuvinte. Eminescu a fost cel mai sărac om pe care l-a născut vreodată limba română pentru că şi-a schimbat aproape tot sufletul în cuvinte. De asta, pentru noi, este mult mai viu decât mulţi dintre noi. O simplă citire din versurile lui şi sufletul lui, adeseori mai viu decât sufletul nostru, e la masă cu noi, mai certându-ne, mai alintându-ne. Auzi tu, ce păcat că Eminescu în nici o fotografie nu se uită măcar cu un ochi la noi doi. Prima se uită după un luceafăr, a doua se încruntă după un ideal, a treia se uită ca Cezar către legiunile dezordonate, a patra se uită la neant. Ce dor mi-ar fi fost ca, măcar într-o singură fotografie, Eminescu să se fi uitat cu ochii la noi doi. Arghezi s-a uitat cu ochii la mine. Cum spun unii anatomişti, şi stupizi, ochiul este partea cea mai expusă a creierului. E ca şi cum m-aş fi uitat în versurile lui când m-am uitat cu ochii în ochii lui Arghezi. Privire indecentă. Dacă n-am răsplătit-o, sunt demn de condamnare.**》
***
《"Temă cu variațiuni: Partitura a VIII-a"》: **Zbura deasupra mea o pasăre opalină şi venind se lăţea deasupra mea ca un lac, m-am uitat spre pădurea virgină murise până când şi ultimul copac. M-am uitat spre piatra măreaţă, totul era nisip nisipiu, de m-aş fi uitat şi la viaţă nici cui n-aş fi avut de sicriu. Pasărea deasupra mea se băltise broaştele-i orăcăiau între pene timpul tot se înteţise decurgând spre altă vreme. Eu n-am să beau niciodată apă din apa artei zburătoare. Stai, mi-am zis eu mie, omule şi sapă în durerea vorbitoare. M-am uitat o dată pe sus, şi lacul plutitor zburase, cu ochiul neobişnuit de sedus am văzut ce mai rămase. Tu eşti în viaţă, natură, tu eşti în viaţă! Şi eu sunt în viaţă, natură, şi eu sunt în viaţă! Noi suntem în viaţă, nu înţelegem oare că suntem în viaţă! Mama lor astăzi şi mâine de morți.**
***
● Volumul postum "ANTIMETAFIZICA, Nichita Stănescu însoţit de Aurelian Titu Dumitrescu", Editura Cartea Românească, 1985 ●
***
??*Nora Iuga, în Prefață:《"Cartea m-a captivat de la primele pagini. Vivacitatea dialogului, scrisorile lui Nichita către Titu, inegalabilul portret pe care i-l face poetul tânăr marelui său prieten – pentru că însoţire este şi nu subordonare. Dar de ce surpriza e Titu? Nu mă pot abţine să nu alătur aleatoriu două citate ale celor doi, extrase din carte, şi să stabilesc o egalitate necesară între ele. Iată! :
●Nichita: „Din moment ce tot m-am născut, mesajul meu este să încurajez viaţa, şi, din moment ce m-am născut om, lucrarea mea este săîncurajez umanismul. Ce dracului, mi-am zis, să nu pot eu să iubesc? Ce dracului, mi-am zis, să imit dragostea fără s-o fi trăit? Ce dracului, mi-am zis, să fiu eu tocmai acela „nemuritor şi rece“? Am luat-o pe scurtătură şi m-am răstit în gândul meu la tine, ca orice om care se simte vinovat de el însuşi: Bă, aşa ţi-am zis, căci băţi-am zis, nu pot să mor liniştit şi împăcat în cuget până când tu, mucosule, nu vei scrie o poezie mai minunată decât cea mai minunată poezie pe care consider că aş fi putut s-o scriu eu.“
●A. Titu: „Când vorbeşte mult şi glumeşte pe înţelesul fiecăruia, Nichita blochează divinul mecanism al creaţiei, dar, îmi pare, cu eforturi mari, mai mult slăbindu-se, decât întărindu-se. Spre a fi mai exact, imaginaţi-vă un cântar, pe talerele căruia se aşază greutăţi peste capacitatea acestuia de a măsura. Acul cântarului se blochează. Asemenea greutăţi pe care el nu le-a măsurat niciodată, sunt cuvintele vulgare spuse cu farmec, citate din toate limbile ştiute şi neştiute, vorbe de alint întinse pe marmelada de umor, imitaţii onomatopeice, în fine, o imagine ce acoperă puţin reliefurile peste care trece pentru ca, mai apoi, să le ia forma.“
***
??*N.Iuga:《**Nichita a avut un rai lung şi un iad scurt. Aurelian un rai scurt şi un iad lung.**》
***
??*Nichita:**— Cititorul să nu se înşele, chiar astfel a fost dialogul nostru, depun eu mărturie pentru Aurelian şi el pentru mine. Dar, acum, aş vrea să continui cu câteva fraze ceva, ceva mai reci. Amintirea acelei însoţiri minunate într-un cântec stângaci – însoţirea cu pictorul Sorin Dumitrescu – de data aceea a avut un caracter antimetafizic, ca dovadă că astăzi mai stârneşte încă în mine nu atât memorie, cât acţiunea memoriei. Prietena noastră de familie, care se numeşte Ofelia, tocmai mi-a spus azi dis-de-dimineaţă, întorcându-se de la Turnu- Severin, că, de-acolo, de la piciorul Podului lui Traian, poeta Ileana Roman, care tocmai citise primul nostru „interviu“ (a numit-o ea), s-a arătat foarte mulţumită de conţinut, dar foarte nemulţumită de titlu. Cam aşa ceva îmi relata Ofelia: — De ce tocmai el, care este metafizic, scrie o Antimetafizică? Brusc mi-am adus aminte de două versuri geniale ale lui Bacovia: „Sunt câţiva morţi în oraş, iubito, Chiar pentru asta am venit să-ţi spun“.**
***
**Aurelian, îngăduie-mi să dau o definiţie a Antimetafizicii, după care îngăduie-ţi să dai o definiţie a Antimetafizicii! Nichita: O mie de formulări mi-au sărit din cap. Una posibilă: Nesprijinirea de nimeni şi adjudecarea de unul. Alungarea memoriei în tot ce are ea mai tandru. A te sprijini de memorie numai ca de o idee. A renunţa la
specie de drag de individ, care există de dragul speciei, a fi sau a nu fi, aceasta nu este întrebarea, a acţiona în virtutea oricărui gând care are viteză de cunoaştere, a înceta să mori odată cu specia, a avea curajul să mori de unul singur. Şi, acuma, dacă nu mă frângi de şale, te frâng de şale. Continuă cu o singură propoziţiune.
***
**= Îmi dictezi lovitura? = În seara în care a apărut primul capitol, am dus revista între colegi. O fată, de lângă iubitul ei, m-a întrebat: — Aurelian, Antimetafizica este dialectica? I-am spus: — Dacă tu vei ajunge să îl urăşti pe el şi vei vrea să îl distrugi, iar el îmi va provoca mie un rău atât de mare încât să îmi trezească mânia şi să lupt împotriva lui, şi voi avea curajul atât de curat, încât să îl înving, victoria mea ar fi victoria ta? — Te asumi pe tine însuţi. Dar şi eu mă asum pe mine însumi. De aceea, clădirea majestuoasă a Antimetafizicii îţi propun să ignorăm cu câtă jertfă se face. Iar prima jertfă este ignoranţa, şi asta dacă vrei cu totul şi cu totul să te mint. Pentru că, în fapte, revelaţia e singurul călău al existenţei. Şi, cum zice cântecul: „Cine iubeşte şi lasă/Dumnezeu să-i dea pedeapsă“. Dar ce-aş mai putea eu însumi adăuga acestei ignoranţe pline de revelaţii? — Ai vrut vreodată să ucizi? — Da, am vrut să ucid. — Ai ucis? — Da, am ucis! Am ucis animale, am ucis plante, dar, mai presus de orice, am pus menghina creierului meu cenuşiu pe gâtul logosului şi l-am strâns până la sufocare. Mi-aduc aminte când eram tânăr şi frate cu poetul Grigore Hagiu. Odată, el s-a uitat nedumerit la mine şi mi-a spus: — Mă, tu, când scrii un vers inspirat, ucizi doi-trei poeţi. Voi credeţi că a ucide un poet e ceva de bine? Voi credeţi că uciderea unui poet este aidoma cu execuţia unor dezertori? Apropo! Regizorul Andrei Blaier mi-a povestit că, documentându-se pentru un serial, a văzut o serie de jurnale de epocă şi, acolo, o execuţie. Câţiva dezertori din al doilea război mondial fuseseră duşi desculţi ca să fie legaţi de stâlp şi executaţi exemplar. Unul dintre ei tremura de frig în timp ce era legat de frânghie, de stâlp. Altul, deşi desculţ, mai curios decât desculţ, se uita mirat la aparatul de filmare pe care nu-l văzuse niciodată. O rafală bruscă şi un şoc atât de puternic al pierderii vieţii la tinereţe, încât toţi dezertorii, murind, rupseseră frânghia de pe stâlp, căzând cu capul în zăpadă. Relatarea lui Blaier mi se pare infinit mai puternică decât simpla vedere a unui film. Mulţi dintre cei care au în ei dezertarea rup frânghia realului, căzând cu capul în zăpadă. Precis că am ucis dacă am înţeles acestea. — Ce te-a liniştit? — Ploaia şi ninsoarea. — Ai îngropat morţii? — Nu, niciodată. Nici pe tatăl meu, când l-am însoţit, n-a fost propriu-zis o îngropare. Eu nu am morţi. Am un sentiment năprasnic de întemeietor. Toţi strămoşii mei au fost pe cai. Eu sunt primul dintre ei care a călcat pe pământ, a descălecat. De aceea şchioapăt, de aceea mi se rup ţurloaiele. Eu nu am îngropat şi niciodată nu voi îngropa pe cineva. Dacă fiii mei spirituali vor fi mândri de mine, nici ei măcar nu mă vor îngropa, ci mă vor ţine treaz în spiritul lor. Acţiunea, chiar dacă se sfârşeşte cu moarte, nu are caracter funerar.**
***
**Tot ceea ce este roată nu este cruce. Cuvintele împingând cuvântul, de vor cădea în jos, n-au fost cuvinte, de vor urca în sus, fi-vor concepte. E o nemurire sănătoasă a populaţiei acestei limbi numită română, căci limba română are populaţie. Nimic din ce n-a fost adevărat nu s-a ţinut minte. — Ce te-a speriat, când te-ai speriat? — În viaţă, nu m-am speriat decât de viaţa prea iute şi prea violentă. Cu precădere m-a speriat ruptura. Poate că aş putea să par naiv admiţând faptul că gândirea mea seamănă cu relieful ţării mele. Carpaţii sunt rupţi de o platformă continentală la Întorsura Buzăului, tocmai ca şi viaţa noastră care este o ruptură de ceva, în faţa cuiva, spre altceva. Mă întorc şi zic: aicea, pe acest tărâm, visul, ca şi stânca, are fracturi sublime, iar curbura Carpaţilor mi-apare uneori, ca şi în cazul gândirii lui Eminescu, rotulă la genunchiul unui zeu de-a pururea în alergare. Ce defineşte însă mai bine alergarea decât locul static al alergării?= Te-a speriat singurătatea? — Singurătatea nu sperie decât pe înspăimântaţi, pe bolnavi şi pe iepuri. Singurătatea este o voluptate, dacă este o singurătate a gândirii. Acum cinci sau şase ani, locuinţa mea compusă din două camere era pustie ca un hangar şi- aveam un pat de lemn şi atâta de tare, încât cine se aşeza pe el se speria. Ei, bine, acolo, pe acel pat de lemn, am petrecut cele mai profunde nopţi ale singurătății mele. **
***
**De fapt, te rog să remarci că, în mijlocul naturii, dacă dânsa nu-ţi stârneşte tot timpul mirare, nu eşti altceva decât un imbecil. Ideea de pitoresc e o moliciune a prostului faţă de neînţelesul naturii lucrurilor. Nu se poate gândi decât într-un loc auster, într-un cub de var, pe un pat de lemn şi numai acolo se poate reconstitui mârşavul fapt al naturii ca martor al ideii. A-ţi lua un arbore de care spânzură îndeobşte un soldat drept martor pentru o idee înseamnă a fi de foarte multă vreme mort. Dacă numai pentru faptul că farmecul a existat a fost nevoinţă de măreţia geometrică a piramidei, pentru un substantiv sau un verb, cu mult mai reale decât un copac sau o frunză, este absolut necesară o claustrare. Pentru gândire, absenţa sau supunerea trupului într-un pat de lemn, într-un cub de vid, este fundamentală. Creierul, ca să fie liber, trebuie ca să uite de trup, dar, dacă moare cu gândire, are nevoie de piramidă.
— Cât de copil ai fost?
●Nichita:— Eu niciodată nu am fost copil.**
***
??*Nichita Stănescu:< Pe lângă turn>
**Acum când văd răsărind soarele
şi inima mi s-a liniştit de aurul luminii
mă gândesc cu groază cât de apus a putut să fie
ieri seară în răsăritul lui de azi.
La mine însumi mă gândesc cu groază
ce copilărie a putut să aibă maturitatea mea
când stau ţeapăn şi stăpân pe verbe şi pe proverbe,
şi gândul mi se abate aiurea şi numai spre tine,
nerăsărita şi nesupusa mea.**

victor_homescu

18 Jun 2023, 20:43

Decesul: 134 de ani:??*Mihai Eminescu??*<<Vorbind cu mine însumi, voi zice:/ Fost-am unic/ Ce fără să ştiu unde pe-a lumii valuri lunec?/ Mulţimea nu se naşte decât spre a muri/ Ce e dac-al ei număr cu unul voi spori?>>??*moare (bolnav): 1889 iunie 15??*<**Bolnav în al meu suflet, în inimã bolnav/ Cu mintea depravatã și geniul trândav/ Închin a mea viatã la scârbă si-ntristare/ Și-mi târâi printre anii-mi nefasta arătare/ Prea slab pentru-a fi mare, prea mândru spre-a fi mic/ Viața-mi, cum o duce tot omul de nimic/ Născut far" de-a mea vină, trãind fãr’mai s-o știu/ Nu merg cum merg alți oameni, nu-mi pasã de-unde viu/ Supus doar, ca nealții, la suferințe grele/ Unesc cu ele știrea nimicniciei mele/ Sfânt n-am nimic, în bine nu cred și nici în rău/ Viața mea aceasta nici vreu și nici n-o vreu/ A vieții osteneală o simt și n-o combat/ Aș râde doar de-o viață, dispretuind-o toatã/ Muncind cu mii de chinuri suflarea ei spurcatã/ Muncind în mine însumi, voința=n orice nerv/ Peirea cea eterna din mine să o serv,
Dar vai! nici siguranța n-o am cã mor pe veci,
-Si daca oare - a morţii mâni palide și reci
În loc să sfarme vecinic a vieții mele normã
Ar pune al meu suflet sărman în alta formă?
La sorți va fi pus iarăși, de către lumi din cer,
Ca cu același suflet din nou să reaparã,
Migrației eterne unealta de ocară?
Nimic, nimic n-ajutã - și nu-i nici o scãpare.
Din astã lume - eternă
ce trecatoare pare,
Gonit în timp și spații, trecând din formă în formă,
Eterna fulgerare cu inima diformã,
De evi trecuți ființa-mi o simt adânc rănită,
Pustiu-alergatoare, cumplit de ostenitã...
Și-acum din nou în evu-mi, lui Sisif cruda stâncă
Spre culmea morții mele ridic ș-ast' dată încă.
Ș-ast' dată?
Cine-mi spune că-i cea din urmã oarã?**
***
??*Zoe Dumitrescu-Bușulenga, despre Eminescu - anii din urmă:
《**Când s-a trezit, o vreme s-au amestecat în mintea lui bolnavã frânturi de viatã realã cu reminiscente din operã, cu vechi obsesii refulate. Dacã ar fi avut o nebunie neîntreruptã, lunaticã, blândã, ca aceea în care a trãit aproape 30 de ani Hölderlin, încã durerea i-ar fi fost mai micã. Dar la el, accesele de insanitate alternau cu intervalele de nemiloasã luciditate, care fãceau moartea mult mai de dorit decât viata. În rãstimpul acceselor trãia într-o exaltare penibilã pentru cei din jur, dar mãcar nestiutã pentru întunecata constiintã.bAsa l-au vãzut sotia lui Slavici, familia Maiorescu, în teribilele zile din vara anului 1883. Așa a fost dus la sanatoriul Dr.Sutu si internat, asa a fost trimis la sanatoriul din Ober-Döbling, localitate de lângã Viena, unde, în anii studentiei, trecuse sã-l vadã pe Al.I.Cuza. În clipele de luciditate, Eminescu era coplesit de tristeti infinite, de rusine si mai ales de un sentiment chinuitor al inutilitãtii sale. Acest spirit, care atinsese cea mai mare strãlucire datã vreodatã de poporul sãu, fusese asociat întotdeauna cu o modestie si o lipsã de ambitie incredibile,bsemn al unei prea nobile personalitãti. Titu Maiorescu și Junimea au suportat spezele acestor deplasãri rãmase fãrã rezultat, cu multã generozitate. Eminescu nu se mai putea regãsi, pentru el frumusetea murise. De acum încolo searbãda lui viatã avea sã se desfãsoare lipsitã de aceastã dimensiune pânã atunci indispensabilã, vitalã. Din nou în țară, avea sã-si târascã trupul tot mai bolnav de la Botosani la Iasi si la Bucuresti. Sora lui infirmã, atât de devotatã,Harieta, i-a fost aproape, cu infinitã solicitudine, deși și ea avea un trup la fel de chinuit de boală. Mai rãmãseserã ei doi, legați de amintirile unei copilãrii depãrtate, ca din altã lume.**》
***
《Bãtrânul Eminovici se stinsese la câteva luni dupã prãbusirea fiului sãu Mihai, în ianuarie 1884. Dupã el pãrãsise lumea și Niculae, al doilea fiu al sãu, sinucigându-se în martie al aceluiasi an. Matei, ultimul supraviețuitor al familiei, n-a fost alături de genialul sãu frate în vremea suferinței. Cel mai edificator gest a fost sãvârsit de Titu Maiorescu prin publicarea, în sfârsit,a primei,acum istorice ediții, a poeziilor eminesciene. Elegantul volum apãrut la Socec, cuprinzând 61 de piese lirice între elegante frontispicii și vignete, și care a cunoscut o rapidã rãspândire în rândurile marelui public, n-a mai bucurat ochiul, acum indiferent si resemnat, al poetului: „Ne-nteles rãmâne gândul/ Ce-si strãbate cânturile/ Zboarã vecinic, îngânându-l Valurile, vânturile”.》
***
**Harieta l-a îngrijit ca pe un copil în ceasurile cele mai grele, în momentele umilinței trupești si ale inconstientei. Dar poate cã nici ei nu mai erau în stare sã-i dãruie afecțiune. Anii hãrãziti suferinței s-au scurs greu: și fiecare clipã se transforma, pentru cel care o dorise, în veșnicie, dar nu de dragoste, ci de chin. Și moartea cea mult doritã încã de prin 1878, ca o împlinire, ca o reîntoarcere mioriticã în elemente, în pãmânt, în apã, si în vegetal:...]
/// /// ///
《★"Mai am un singur dor/ În linistea serii/ Sã mã lãsati sã mor/ La marginea mãrii;/ Sã-mi fie somnul lin/ Si codrul aproape/ Pe-ntinsele ape/ Sã am un cer senin”★》
/// /// ///
[...a venit, târziu, dupã ce se uscase în el toatã mãduva vieţii. Poetul a iesit din timp, pentru a reintra veșnic în timp, la 15 iunie 1889. L-au urmat pe ultimul drum, în ziua aceea de varã, foarte multi oameni, dintre cei mai mari ai zilei, Kogãlniceanu, Titu Maiorescu și altii. O scrisoare, de o mare frumusete prin gravitatea ei reculeasã, vorbind despre ceremonia despãrtirii, a fost trimisã de Maiorescu surorii lui, Emilia, însotitã de o floare de pe sicriul celui plecat: „Bucuresti, 21 iunie=3 iulie 1889:★<<**Emilio dragã, În biserica Sf.Gheorghe Nou cosciugul deschis al lui Eminescu era încins cu crengi de tei, în amintirea poeziilor lui parfumate cu flori de tei. Am rupt o frunzã de la cosciug si pentru tine și ți-o trimit aici. Sub bandã primesti si un numãr din „Constitutionalul” cu descrierea îngropãrii. Articolul „În Nirvana” e de Caragiali. Când am însoțit pe jos, cu capetele goale, pe Eminescu de la bisericã prin Bulevard pânã la cimitirul Belu, Rosetti, Mandrea, Laurianu, Mihãilescu, Eu, Anicuta și vro 600 de școlari si studenți (admirabilul cor vocal de la Mitropolie era singura pompã), era vreme acoperitã, linistitã, nu vânt, nu zgomot, câteva picãturi de ploaie, vreo 5 minute, apoi iar bine; cortegiul a pornit din bisericã pe la 6 ore, a sosit la cimitir pe la 7,1/4. S-a luat de la Primãrie un mormânt de veci pentru el; e ceva mai în fund la dreapta de la tata. Din întâmplare un mare copac de ★tei★ în apropiere.**
***
??*Mihai Eminescu 《**Când voi muri s-aud
Cântare de bucium
Să uit al vieţii crud
Şi repede sbucium
Ş-un dulce glas de corn
Ş-o undă nebună
Spre tine-am să mă-ntorn
Lumină de lună
Iar tu iubita mea
Nu-mi plânge la creştet
Din ★tei★un ram îmi ia
Ci care-i mai veşted
La capu-mi să-l îngropi
Iubito, aice
Din ochii tăi doi stropi
Asupră-i să pice
Simţind cum ★teiul★meu
Asupră-mi umbreşte
Eu voi dormi mereu
Mereu el va creşte.**
***
??*T.Maiorescu:**Pentru grilaj și o piatrã pentru mormânt (eu cred o mare stâncã brutã de marmorã cenusie, cu o singurã parte netezitã, pe care sã fie inscriptia Mihai Eminescu si poate 4 versuri ale lui, si un ★tei★ înlãuntrul grilajului), se vor face subscriptii. Pãrerea mea este de 50 bani, pentru ca toți școlarii, si din Transilvania, sã contribuie. Sâmbãtã seara s-a înmormântat Eminescu**>>★
***
??*Eminescu: **Pe mare-auzi-voi vânt
Pe munte talanga
Deasupra-mi ★teiul★sfânt
Să-şi scuture creanga
Şi-n visurile-adânci
Lipsite de sbucium
Mi-a răsuna din stânci
Cântare de bucium.**
***
??*Zoe Dumitrescu-Bușulenga: 《**L-au mai urmat însã, ciudat, în acelasi an, întru întoarcerea în pulbere, cei care l-au iubit și pe care i-a iubit: Veronica, Harieta si Creangã. Nimeni nu l-a însotit, însã, pe drumul Golgotei lui.**》
***
??*Ion Luca Caragiale: "În Nirvana"≪≪Am fost de multe ori confidentul lui.[Eminescu] Cu desăvîrșire lipsit de manierele comune, succesul îi scăpa foarte adesea..Atunci era o zbuciumare teribilă, o încordare a simțirii, un acces de gelozie, cari lăsau să se întrevază destul de clar felul cum acest om superior trebuia să sfîrșească. Cînd ostenea bine de acel cutremur, se închidea în odaia lui, dormea dus și peste două-trei zile se arăta iar liniștit, ca „Luceafărul lui — nemuritor și rece". Acum începea cu verva lui strălucită să-mi predice budismul și să-mi cînte Nirvana, ținta supremă a lui Buda-Qakiamuni. O așa încordare, un așa acces a avut în ultimele momente bune: acela a fost semnalul sfîrșitului. După cutremur, el nu s-a mai închis în odaie să se culce și să mai facă ce făcea mai-nainte Luceafărul. A pornit înainte, tot înainte, pînă ce a căzut sub loviturile vrăjmașului pe care-l purta în sînu-i încă din sînul maicii sale. Copil al unei rase nobile și bătrîne, în el se petrecea lupta decisivă între flacăra celei mai înalte vieți și germenul distrugerii finale a rasei — geniul cu nebunia. Lupta a fost groaznică. Încercarea, drumul către Nirvana, a fost tot așa de dureroasă cît și de strălucită. În capul cel mai bolnav, cea mai luminoasă inteligență; cel mai mîhnit suflet, în trupul cel mai trudit! Și dacă am plîns cînd l-au așezat prietenii și vrăjmașii, admiratorii și invidioșii sub ★„teiul sfînt”★ n-am plîns de moartea lui; am plîns de truda vieții, de cîte suferise această iritabilă natură de la împrejurări, de la oameni, de la ea însăși. Acest Eminescu a suferit de multe, a suferit și de foame. Da, dar nu s-a încovoiat niciodată: era un om dintr-o bucată, și nu dintr-una care se găsește pe toate cărările. Generații întregi or să suie cu pompă dealul care duce la Șerban-vodă, după ce vor fi umplut cu nimicul lor o vreme, și o bucată din care să scoți un alt Eminescu nu se va mai găsi poate. Să doarmă în pace necăjitul suflet! Ferventul budist este acuma fericit: el s-a întors în Nirvana — așa de frumos cîntată, atît de mult dorită — pentru dînsul prea tîrziu, prea devreme pentru noi.>> ☆1889, iunie 18☆
***
??*Mihai Eminescu: poemul 《"ASTFEL A MEA VIAŢĂ
VA TRECE UNIFORM"》
Astfel a mea viaţă va trece uniform
Şi n-o să pot de somnul pământului s-adorm
Vorbind cu mine însumi, voi zice: Fost-am unic
Ce fără să ştiu unde pe-a lumii valuri lunec?
Mulţimea nu se naşte decât spre a muri;
Ce e dac-al ei număr cu unul voi spori?
Ferice de aceia ce n-au mai fost să fie,
Din leagănul cărora nu s-au durat sicrie,
Nici în nisip vreo urmă lăsar-a lor picioare,
Neatinşi de păsul lumii trecute, viitoare,
De-a pururea pe atâţia, câţi fură cu putinţă,
Numele lor e nimeni, nimic a lor fiinţă.
Să fiu aşa ca dânşii, ca unda ce scânteie,
Ca lacrima ce-o varsă zădarnic o femeie
Pe mări şi pe corăbii stăpân să fie vântul
Pe numele-mi uitarea, pe inimă-mi pământul
Un gând ce nimănuia nu i-a trecut prin minte
Ce n-au fost, n-o să fie de acuma înainte.

victor_homescu

18 Jun 2023, 21:03

143 de ani:<<Cimitirul = un preludiu de Rai.>>***În Rai foame nu-i, nici sete nu-i, nici osteneală nu-i.***??* romancierul Tudor Arghezi: 21 mai 1880??*, în "Poemul în proză, "anul "36: ●"Cimitirul Buna=Vestire" :
**Cimitirul e ca o gară la care cei rămași singuri se întorc neîntrerupt ca să mai vadă o dată linia de-a lungul căreia cei plecați s-au depărtat.**
***
**Am patruzeci și șapte de mii de morți înregistrați, supușii mei. Sunt cel mai mare într-o republică închisă și trec zilnic printre mormintele mele, urmat de opt gropari și cinci grădinari, ca primarul. Greve, revoluții, opinii, polemici, propagandă electorală: nimic. Frontul morților e obedient și tăcut. Și pot să le zic pe nume tuturor oamenilor însemnați și să-i înjur. Patruzeci și șapte de mii de morți: auditor magnific, imposibil de recrutat la Universitate, și patruzeci și șapte de mii de familii atente la păstrarea relațiilor cu personagiul care trăiește zi și noapte cu morții lor. Sunt al familiei, ca guvernorul unui cretin adult, cu care se plimbă în trăsură, pe care îl șterge la naștere și-i spune: gata, poți să faci.**
***
**Mă tot gîndesc, în nopţile mele de cimitir, la o Viaţă de Apoi, şi temele acestei romanţe, de peste Biblie şi Apocalips, îmi dau leneş ocol, ca nişte fulgi de zăpadă, animaţi de o mişcare circulară de fluturi care nu vor să se lase jos, pînă la pămînt. În toate paginile caietului meu am încercat un început, şi încă nu am învăţat nimic. Cum trebuie făcută o frază, şi mai ales cea dintîia. Cum trebuie potrivită plasticitatea unui subiect, mai fluidă sau mai închegată, ca să ia formă şi relief în cuvinte, fără să curgă din ele. Notez, citesc, vreau şi merge cum nu se poate mai greu..De multe ori redactarea dintr-o dată iese proastă. La citire, a doua zi, eşti înspăimîntat. Scos din fire şi pişcat în punctul de onoare, bagi în foc şi faci a doua redactare, poate că mai bună. Se întîmplă ca tocmai a patra să capete faţă. Dar pînă atunci te laşi…Poate c-ar iesi ceva și din asemenea inceput, pentru Al Treilea Testament. Aș vrea să apar din întuneric cu o lucrare literară, “invierea mortilor”. Cum ar rămîne episcopii si arhiereii, patriarhii și chiar Papa, dacă vrem să vorbim drept, cînd morții ar putea să învieze fără aprobarea și asistența lor? S-ar putea admite o înviere înainte ca sfintele sinoade să fie încunoștințate de Cel care le inspiră? Biserica va trebui să o condamne, întrucît pune în discuţie chiar condiţiile sale de existenţă.*
***
**O doamnă care nu are nici un mormant la noi a participat la doua înmormântări. Nu e nici rudă, nici prietenă cu nici un mort și nu plânge: asistă. E o amatoare. Îi plac morții. A scoborât după amiază dintr-o limuzină, a așteptat toți morții și a vizitat pe cei depuși în capelă. Ieri a dat deoparte capacul unui sicriu, și ingrijitoarea a găsit-o pe catafalc, întorcând capul mortului într-o atitudine de profil și trecându-i degetele prin mustăți. Crezand că e soția decedatului, ingrijitoarea s-a mulțumit să-i spuie, cu sfiala care o da măsura poruncită a despărțirii legale a morților scumpi de noi, că nu e voie să fie descoperite raclele înainte de sosirea preoților, ajutand-o să tragă capacul la loc. Dar doamna a intrat în considerații ciudate. A întrebat pe femeie cum îl cheamă pe ofițerul din coșciug, afirmandu-i că n-a mai văzut un mort atât de frumos. Păcat că e mort, dar desigur că viu nu-i stă tot atât de bine uniforma. E preferabil că a murit.**
***
《**Păziți-vă bine oameni, semenii mei de azi și din trecut, de fapte definitive, asupra cărora să nu mai poată reveni deci viața de apoi. Voi nu veți cunoaște realitatea sufletului decît într-un moment cînd refacerea erorilor este tardivă. În mijlocul orelor voastre stați de sentinelă ca să nu se ivească pe neștiute ceasul cel rău, ca un măgar subiectiv ieșit la păscutul scînteilor vegetale. Orice ați face, știința voastră rătăcește, și mîndria voastră e un noroi, prin care mintea vă umblă desculță.**》
***
**Nu mai vazusem din apropiere pe strania vizitatoare, si detaliile luxului ei ales m-au izbit.Totul era pe ea scump si cautat, și palidității obrazului ei, tăiat de o șuviță de păr, aruncată din mijlocul frunții, de subt pălăria de catifea cărămizie, peste un ochi, îi corespundeau licaririle unui șal de blană bogată, cu spicul zbîrlit. Mănușile de piele mată se imparechiau cu pantofii din aceeasi calitate,de caprioara, si piciorul ei cu mâna. Ochii erau excepționali de verzi, de verdele frunzei noi de popusoi, și lumina lor îi umplea pleoapele cu o vastă pată rotundă de smarald. Dacă n-ar fi trăit evident și nu s-ar fi mișcat și sucit între genele imbelsugate, aș fi crezut că sunt ochii unei divinități naive budiste, de aur și zmalt. Nu mă puteam uita decât pe furiș înlăuntrul lor și cu admirația spaimei. - Sunteti rudă cu mortul? m-a intrebat doamna.- Nu, am răspuns. Dar dumnevoastră?- Sunt pianistă. - Vream să vă întreb dacă nu sunteți rudă cu mortul. - Nu. Am venit de placere. - Bizară plăcere, dați-mi voie să vă mărturisesc, doamnă. Sunt destul de puțin cunoscute aceste plăceri, dacă-mi permiteți să adaog.**
***
**Doamna intreba pe ingrijitoare:= Nu stii, l-a scaldat? Si ingrijitoarea s-a speriat de intrebare, raspunzand: - Pe cine, daca l-a scăldat? Doamna arăta cu degetul la coșciug.**
***
**Frumos mort! zise doamna, mișcându-si bărbia către catafalc. Ochii ei, imposibil de verzi, se aprindeau si se stingeau din zeci de puncte semănate în stofa lor, ca mărgelele pe care le aprind, cocosandu-se în umbletul pe craci, omizile mari de gutui. Fară să fiu de parerea ei, a trebuit să aprob. - Dar nu toți morții sunt frumoși, deosebi doamna. Femeile se fac urâte. Numai bărbații sunt frumoși. Dar nici toti bărbații. Numai cei trecuți de o anumită vârstă. Am auzit că e obiceiul ca morții să fie scăldați. E adevarat? - Cred ca e adevărat, raspunsei. As fi preferat un subiect mai omenesc. - Vreau sa scald și eu un mort și nu mi-a murit nimeni Intrigat de această arătare, sosită din balamucul misterios al lumii, m-am folosit de moment. - Vă doresc să nu vă moară niciodatã nimeni. - Nici n-am cine să-mi moară, răspunse doamna, întinzând zbarciturile unui deget de la o mănușa, dinspre vârf în jos. - Poate că vreo strabunica. - N-am avut. - Vreți să spuneți, am surâs, că nu ați apucat-o. - N-am avut nici o bunică, nici mamă, nici tată. Căzui de-a dreptul în ce mă interesa mai mult. - Dar aveti un soț fericit. - Eu? zise ea confuză. Nu. Cum să am un soț? - Nu stiu. Am crezut. O persoană atât de frumoasă, vă rog să mă iertați, nu poate să fie singură pe lume. Rostii melodramaticul «pe lume». - Ar trebui să fiu frumoasă, moartă. Dar nu cred că am să mor, zise doamna mahnita. Tăcui. Dadusem de fundul lucrurilor, ca într-un ciorap lung, în care vâri mâna ca să vezi dacă-i găurit în vârf.**
***
《*Șșșt! sufletul a murit, umblați în vîrful picioarelor; trecem prin camera lui de mort, prin cimitirul lui. Unde-i gîndul meu, unde-i credința mea, unde-i bărbăția mea? Au murit. Aruncă-ți cîrjile și umblă! Nu cred că se va putea. Îmi trebuie un om să mă scoale. Scoală-mă tu. Aș fi bucuros să fiu sculat de jos cu biciul. Dați-ne bice!*》
***
??*"Cimitirul Buna-Vestire" final de roman: <<***Neavînd ce alt cînta, ele şsufleteleţ slăvesc în graiuri line pe Dumnezeu.***>>
***
??*Tudor Arghezi: poemul "MORȚII"
**Ies morții...
Subt bolta cu clopot a porții,
Sînt zece la număr
Și, umăr de umăr,
Se duc, cîte doi, în coșciuge,
Fără mumă, fără popă, fără cruce.
Se duc împreună
Pe-ngheț și pe lună.
Din condică zece s-au șters,
Vărsați în univers,
Cu brațele puse domol
Pe pîntecul gol.
Flămînzi, ei nu știu de foame
Și, țepeni, uitat-au de ger.
Răni vinete, semne intame,
Vor fi vindecate la cer.
Portarul în drum i-a oprit
Și-i numără-n boltă cu bățul.
Mort pare și calu-nlemnit
Și omul ce mînuie hățul.
Drum bun ! către groapa comună.
Țărîna vă fie mai bună
Ca domnii ce v-au osîndit,
Ca preoții ce nu v-au citit.
Și băgați
De seamă, să nu vă-ncurcați.
Căci mîine seară, poate chiar diseară,
Pe la aprinsul stelelor de ceară,
Mai treceți o dată
La judecată.**

victor_homescu

06 Dec 2023, 18:30

88 de ani, născut 1935 decembrie 2, ??*Nicolae Labiș??***M-am născut, iarna, la sfîntul Andrei/ Cînd vîntu-n amurg șuiera prin ogradă/ Munții ardeau în polei și lumini/ Lupii spulberau scîntei din zăpadă/**● poemul: <<Începutul>>●***Am strîns sănătate din cremene neagră/ Din vînă de bou, țîșnind încordat/ Și bătrînii din sat cînd muriră/ Toate iubirile moștenire mi-au dat/ Eu mă scăldam prin pîraie cu ochii deschiși/ Era o apă de cleștar și de stele/ Pești alburii, pîlpîind ca-ntr-un vis/ Lunecau lîngă genele mele/ Ori prin munții cu iarba-ntomnată pe creastă/ Ascultam țîrîitul de greier bolnav/ Gonind pe-un cer de-ntunecare vastă/ Nouri scămoși în spinări purtau frigul jilav/ Însemnam cu uimire pe-un petic de foaie/ Cum scapără ceru-n băltoace întors/ Cum după munții ursuzi, după ploaie/ Fuioare de aburi s-au tors.***
*******
??*Nicolae Labiş, poemul:《Surorile. Cântec-poveste》
●VIAŢA: Este trist, totuşi, ce faci tu.
Adesea, curmi oameni în floarea vieţii,
Astupi urechi care mai au multe de auzit,
Uneşti buze care mai au multe de spus.
De ce-i stângi pe cei care, după cum zice lumea,
Mor cu zile?
●MOARTEA: Demult, când oamenii trăiau în sălbăticie,
Mureau şi atunci,cu zile, unii.
Boli erau mai puţine atunci,
Dar îi striveau copacii ori fiarele îi băteu,vcâteodată, în luptă.
Acestea sunt întâmplări ale existenţei
Peste care noi nu putem trece.
Cu vremea, oamenii au început să lupte cu întâmplările
Dar au început să se lupte şi între ei.
Eu, la războaie, nu vin nicicând cu bucurie.
La războaie, nu vin eu, ci oamenii te gonesc.
Mai sunt şi bolile,
Bolile te alungă şi eu nu bucuroasă îţi iau locul.
Dar ţine minte: pregătesc trupul sfârtecat de spade,
Pentru ca tu să-i dai viaţă din nou.
Astfel, azi, oamenii luptă cu războiul şi bolile,
Aducând o vreme când tu
Vei pleca din oameni firesc,
Lăsându-mă firesc să-ţi pregătesc materialul
Pentru opere din ce în ce mai desăvârşite.
☆VIAŢA: Degeaba te închipuie oamenii cu craniul gol,
Asemenea unor rămăşiţe nedurabile ale lor.
Mintea ta scapără,bai dreptate,
Va veni vremea când vom călători numai după legi.
Dar chiar atunci, opera ta rămâne tristă,
Când curmi viaţa bătrânilor,
Lipsindu-i de bucuria Soarelui
Şi a tuturor darurilor mele.
☆MOARTEA: Dacă te gândeşti,nu-i atât de trist.
Nu judeca după gândul orfanilor,ci al adevărului.
Urmaşii nu mai repetă greşelile străbunilor,
Omenirea prin noi merge înainte.
Creierul omului este limitat;
El nu înţelege nici măcar Infinitul.
La o vreme, este neputincios să înţeleagă minţile tinere
Şi este firesc să dispară.
Rodul gândirii lui rămâne,însă,
Ca să fie cântărit de urmaşi.
Visătorii cei mai îndrăzneţi de acum un mileniu
Astăzi n-ar mai fi buni,de s-ar fi păstrat.
Destul că visul lor a fecundat omenirea,
Care l-a dus înainte prin reînnoire.
☆VIAŢA: Dar nu s-ar putea ca puterea mea să fie mai lungă
Sau creierul să fie în stare a creşte mai îndelung?
☆MOARTEA: Fericirea omului stă în căutarea desăvârşirii,
Căutare care,când se împlineşte,vin eu.
Ce rost ar avea să trăiască omul un mileniu!
Viaţa i s-ar părea la fel de lungă, cum i se pare,azi,
Fluturelui, care nu trăieşte decât o zi;
Nu i se pare asta nefiresc.
Menirea omului este să trăiască o viaţă de om
Şi să lase moştenire urmaşilor roadele spiritului său,
Dar tu,draga mea, eşti vicleană:
Tu ştii toate acestea şi mă faci să ţi le spun.
Tu ştii că prin orice faptă a mea
Tot tu triumfi!
La fiecare treaptă a Istoriei,din veac în veac,
Tu îţi rosteşti porunca ta şi-a veacului.
Haide, rosteşte porunca!
☆VIAŢA:vPorunca mea de azi aceasta este:
Să se pună capăt izbucnirilor sângeroase,
Care de veacuri ne tulbură hora legilor noastre.
Oamenii să trăiască şi să dureze
Minuni neameninţate de nimic.
Aceasta este întâia mea poruncă.
A doua poruncă a mea aceasta este:
Acei în care eu sălăşluiesc
Să-şi folosească bine cursul vieţii,
Pentru ca tu să-i găseşti împăcaţi
Că nu şi-au purtat Umbra zadarnic pe lume.
Eu văd,veu văd cum au şi început
Să se împlinească poruncile mele!...
...Cele două Surori nu ştiu dacă au mai vorbit ceva
Şi s-au ridicat printre cetini la stele.
Strigătul omului îşi pierduse puterea.
Noaptea a lunecat pe cer către nord...
Eu mi-am desprins fruntea de pe baltag
Şi, simţindu-mi sufletul plin de har nou,
Am ridicat acest cântec-poveste.**
/// /// ///
●"Surorile. Cântec poveste" = Fondul documentar <Nicolae Labiș>, text olograf, număr inventar 187, Suceava, Muzeul Bucovinei, donație familia Eugen Labiș
/// /// ///
*****
??*Nicolae Labiș: 10 decembrie 1956 = dictată prietenului ☆Aurel Covaci =☆《Ultima poezie》☆:
●**Pasărea cu clonţ de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit,
Pasărea cu clonţ de rubin,
Iar mâine
Puii păsării cu clonţ de rubin,
Ciugulind prin ţărână,
Vor găsi poate
Urmele poetului Nicolae Labiş
Care va rămâne o amintire frumoasă...**
*********
??*Tudor Vianu:《**Clonțul de fier al pasărei de pradă, acel care împinge și sfâșie, este un simbol. Când i-a simțit ascuțișul și trupul i s-a desfăcut din legături, a glumit ca un nou Villon. A văzut puii gaiței, ciugulind urmele poetului Nicolae Labiș, <<o amintire frumoasă>>. A dictat aceste versuri pe patul de suferință, în puținele zile pe care le-a mai trăit…**》

victor_homescu

20 May 2024, 20:34

460 de ani:<<***La fel mi-ar curge vrerea, cât mai am/ Will deajuns, în largu-ţi, pasămite/ Nu-i alunga pe toţi ce Will îşi spun/ Îngăduie-i: în mine îi adun/***>>??*William Shakespeare, nașterea e atribuită zilei de 23 aprilie??*, dată care marchează și ??*Ziua Internațională a Cărții??*:<**O, nu vă-nchipuiţi c-aş fi poetul/ Metaforei celeste, că de Sus/ Aştept să mă înveţe alfabetul/ Vreo Muză, sau că stilul mi-am supus/ Acestei mode plină de fervoare/ A comparaţiei: smaralde, sori/ Sau flori de-april, cu epitete care/ Din graţie divină, dau fiori/ Lăsaţi-mă să scriu precum iubesc/ Adevărat, cum pruncul e iubit/ De mama sa; deşi, mărturisesc/ Că de arhangheli nu mi-s dăruit/ Cu har. Nu-s negustor, nu-mi laud marfa/ În linişte, mai bine sună harfa.**>
●Sonet 21
***
De ce mi-e versu-mbătrânit o piatră,
Vâltoarea apei domolind? Măcar
De m-aş topi în stilul vremii, artă
A şlefuirii ritmurilor, dar
Putere n-am să schimb acum veşmântul
În care-mbrac acelaşi vechi discurs,
Încât mă tem că fiul meu, cuvântul,
Părintele-şi trădează; timpul scurs,
Prietene, mi-a însoţit rostirea
Cu slava ta, ce straiul preţios
Mi-a pus în vechiul stih, spre înnoirea
Metaforei îmbătrânind frumos:
Cum stins ori viu e soarele, aşa
Mi-e dragostea, arzând ce-i ars deja
●Sonet 76
******
***Un dor, mai toate au; pe Will, doar tu,
Mistuitor, cu Will pe-ndestulate.
Mai mult decât un Will ţi-aş fi, de nu
Mi l-ai goni; te-ar îndulci în toate...
Te-nduri, încăpătoare, să-l mai laşi
Măcar o dat’, adăpostind în tine?
De ce le-ar fi oceanul tău sălaş
Doar altora, şi mie nu? Vezi bine,
Nici marea picăturii nu-i duşman,
Ci, lacomă, în mreaja ei o-nghite;
La fel mi-ar curge vrerea, cât mai am
Will deajuns, în largu-ţi, pasămite.
Nu-i alunga pe toţi ce Will îşi spun.
Îngăduie-i: în mine îi adun...***
●Sonet 135
********
??*William Shakespeare《**Bagă de seamă, Prospero, cartea este izvorul înţelepciunii, a înţelegerii şi a iubirii de bine. Dar vestirile ei împing la fapte, priceperea se împleteşte cu meşteşugul, ştiinţa cu arta, teoria cu practica. Puse în mâini blânde şi cinstite, aceste mijloace aduc fericirea; dar ele nu trebuie să cadă în puterea unui singur om sau a unei singure împărăţii...Nu te încrede, dar, orbeşte**》
***
??*Prospero = în piesa de teatru ☆"Furtuna"☆**Voi, silfi din măguri, bălţi şi crânguri
Şi voi, cari, fără urme în nisip,
Eu care-am dominat Natura
Prin arta-mi şi vitutea ei. Ci, iată,
Mă leapăd de magia asta aspră;
Iar după ce-am să cer un cânt din slăvi
Şi-l cer acum—ca să-mi sfârşesc lucrarea
O muzică divină, ca să-i facă
Să-mi înţeleagă gândul.
După-aceea îmi frîng toiagul
şi-l îngrop în ţărnă,
Iar cartea am s-o zvîrl într-un adînc Necercetat de nimeni, niciodată.**
***
PROSPERO (lui Alonso)
Un cînt solemn e leacul cel mai bun Al unei minţi bolnave.
Linişteşte-ţi înfierbîntatul cap, lipsit de cuget.
Rămîi în cerc, eşti ţintuit de-o vrajă...
Cinstite domn Gonzalo, ochii mei Văzîndu-i pe ai tăi se-nlăcrămează..
Se risipeşte vraja şi,
precum în noapte se strecoară zorii limpezi
Şi bezna o topesc, la fel încep
Şi ei să-alunge ceaţa neştiinţei
Ce le învăluise judecata...
O, vrednice Gonzalo, credincios Aceluia pe care îl slujeşti,
Tu m-ai salvată
Cu vorba şi cu fapta,
Credinţa eu din plin ţi-oi răsplăti-o...
Alonso, tu ai fost prea crud cu mine
Şi fiica mea, de fratele tău pus
= Îţi ispăşeşti azi vina, Sebastiane
Pe tine, frate-al meu, hrănit cu-ambitii
Ce ţi-au stîrpit în suflet omenia,
Încît ai încercat, cu Sebastian
— Ce-i şi mai chinuit de remuşcări — Pe rege să-l omori, te iert acum,
Oricît ai fi de vitreg...
Judecata
Să li se limpezească a-nceput:
Se-apropie ca valurile mării
De ţărmu-ntunecat al minţii lor...
Toţi mă privesc, dar nu mă recunosc.**
***
**Hei, Ariel, din peşteră adu-mi Coroana şi topuzul.
Lepăd masca
Şi mă arăt aşa cum în Milano
Am fost cîndva.
Hai, duhule, grăbeşte,
îţi voi reda îndată libertatea.**
****
??*Prospero 《**Priveşte, rege, ai în faţa ta
Pe Prospero, nedreptăţitul duce
Al mîndrului Milan.
Şi ca dovadă
Că-i viu acela care îţi vorbeşte,
Te-mbrăţişez şi îţi urez şi ţie
Şi celorlalţi, un cald: „Bine-aţi venit!"》
***
??*Prospero (Aparte, lui Sebastian şi Antonio.):**Dar, domnii mei, îmi pare că sînteţi
Atît de uluiţi, încît nu daţi
Nici ochilor crezare...
Ce vă spun E-adevărat.
Cît de năuci aţi fi,
Aflaţi că eu sînt Prospero, acelaşi
Pe care din Milan l-aţi alungat
Şi care-n chip ciudat a nimerit
Pe insula aceasta, ca s-ajungă
Stăpînul ei, iar voi să fiţi zvîrliţi
Pe ţărmul ei...Dar mă opresc aici
— E o poveste lungă.**
***
??*Prospero (Arătlnd spre intrarea peşterii)《**Bine-ai venit, măria ta.
Această Chilie mi-e palat.
N-am multe slugi,
Iar în afară n-am nici un supus.
Priviţi, vă rog: de vreme ce îmi daţi
Ducatul înapoi, vă răsplătesc
C-un dar la fel de scump
Pofteşte, sire, cu a ta suită, în peştera-mi săracă: veţi rămîne
Acolo-n astă noapte, ce va trece
Mai repede, căci vă voi depăna
Povestea vieţii mele, mai cu seamă
Tot ce s-a întîmplat de cînd
venit-am Pe insulă.
Iar mîine dimineaţă
Vom merge împreună la corabie
Şi vom porni spre Neapol, unde sper
Să fiu de faţă la frumoasa nuntă
A tinerei perechi. Mă voi retrage
Pe urmă în Milanul meu, să cuget
La moarte-ndeosebi.**》
*****
??*Prospero《Actorii, cum ţi-am spus, au fost doar duhuri
Şi toate s-au topit acum în aer:
Aidoma acestei năluciri,
Palatele şi turnurile-nalte,
Şi templele, şi însuşi globu-acesta
Cu tot ce-i viu pe el — se vor topi
Făr-a lăsa vreo urmă, ca şi-această
Părelnică serbare: ●viaţa noastră
E din plămada viselor făcută,
Şi somnul o-mpresoară..●
Domnul meu,
Sînt tulburat, îmi iartă slăbiciunea — Bătrîna-mi minte-i răvăşită-acum.
De beteşugu-acesta să nu-ţi pese.
Retrage-te-n chilia mea, de vrei,
Şi te-odihneşte.
Voi umbla puţin,
Să-mi liniştesc înfierbîntata minte."
****
??*PROSPERO = Epilog《**Vrăjile-mi s-au risipit, Sînt un om obișnuit. Pot aici să fiu închis, Sau la Neapole trimis. Dar avînd iar un ducat, N-aș dori să fiu lăsat Pe-astă insulă pustie. Cum veți vrea, așa să fie! Cu-ale voastre mîini, puteti Sa ma sloboziţi, de vreți. Umîle-mi pînzele suflarea Voastră, binefăcătoarea. Altfel, țelul de-a vă place, Pulbere și praf se face. Fără duhuri și minuni, M-aș sfîrși, de-n rugăciuni - Care spală-orice păcat - N-aș cere să fiu iertat. Cum și voi ați vrea să fiți, Rogu-vă: mă sloboziţi!**》